Factorii dezvoltării umane

Ereditatea: “Este acea însușire fundamentală a materiei vii, care se referă

la transmiterea de la o generație la alta, sub forma codului genetic, a
mesajelor de specificitate a speciei, grupului și individului.”
(Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului, Mușata
Bocoș, Dana Jucan, 2017). Potențialul genetic al omului constituie baza
dezvoltării și formării personalității. Persoana nu primește prin elementele
ereditare procese și capacități pshice structurate ci, înclinații spre acestea.
“Ansamblul de predispoziții ereditare poate evolua în direcții diferite în
condiții diferite de mediu și de educație.” ( Introducere în pedagogie, Emil
Păun, 2005). Așadar, ereditatea este acel ansamblu de dispoziții cărora
mediul le-a permis să se manifeste. Prin ereditate se transmite astfel
omului capacitatea de a reacționa divers la factorii de mediu și educație.
“Un copil ce moștenește trăsăturile unei inteligențe ridicate receptează mai
bine factorii favorabili ai mediului educațional față de un alt copil a cărui
inteligență moștenită este modestă.” (Psihologia copilului, Emil Verza,
Florin Emil Verza, 2017). Ereditatea este un factor cu rol foarte important
în dezvoltarea personalității individului deoarece aceasta îi asigură
individului o bază generală de însușiri și caracteristici dar totodată aceste
caracteristici pot fi dezvoltate pe întreg parcursul vieții și prin influența
altor factori.

Mediul: “Reprezintă cadrul în care se naște, trăiește și se dezvoltă

individul și se referă la totalitatea elementelor externe cu care individul
interacționează direct sau indirect, stabilește interrelații pe parcursul
dezvoltării sale.” (Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia
curriculum-ului, Mușata Bocoș, Dana Jucan, 2017). Influențele factorilor
de mediu sunt resimțite de persoană atunci când desfășoară anumite
activități fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Termenii mediu și
ambianță reprezintă continuitatea lucrurilor din jurul individului împreună
cu propriile tendințe active ale individului, astfel, este importantă nu atât
prezența factorilor de mediu în viața persoanei, cât modul în care persoana
reacționează la evenimente cofigurându-și experiențele prin modalități de
răspuns și afirmare. “Este foarte probabil ca un copil înzestrat cu o
anumită aptitudine artistică să aibă părinți cu același talent, care le transmit
copiilor baza genetică, dar totodată, le asigură un mediu prielnic care să
permită dezvoltarea aptitudinii lor.” (Fundamentele pedagogiei. Teoria și
metodologia curriculum-ului, Mușata Bocoș, Dana Jucan, 2017). Mediul
asigură umanizarea copilului ceea ce atestă că dezvoltarea ce se realizează
în cadrul trasat de geneza copilului este condiționată de mediul social.
“Acțiunea mediului asupra personalității nu este una transformatoare, ci
mai degrabă modelatoare, permisivă sau restrictivă, având însă un rol
considerabil de stimulare și amplificare a dispozițiilor genetice.”
(Introducere în pedagogie, Emil Păun, 2005). Mediul este un alt factor
important pentru dezvoltarea copilului ce are ca scop aprofundarea,
caracteristicilor ereditare. Mediul poate fii atât favorabil, cât și nefavorabil
pentru copil. “Dacă mediul poate facilita dezvoltarea unor tendințe
înnăscute, în egală măsură el poate fi o frână în manifestarea lor.”
(Psihologia copilului, Emil Verza, Florin Emil Verza, 2017).

Educația: “Educația este o formă deliberată, organizată, sistematică și

continuă de formare și modelare a personalității umane, conferindu-i
omului o a doua natură-cea axiologică, strâns legată de dimensiunea
socială și cultura matricii sale esențiale.” (Fundamentele pedagogiei.
Teoria și metodologia curriculum-ului, Mușata Bocoș, Dana Jucan, 2017)
Natura axiologică permite individului să își extindă existența dincolo de
limitele biologice, devenind astfel personalitate. Prin funcția de dezvoltare
a potențialului biopsihic, educația se referă la faptul că individul se naște
cu o zestre ereditară care pe parcursul vieții poate fii dezvoltată în
condițiile unui mediu propice și sub influența unui proces de educare
adecvat. Prin funcția de profesionalizare, educația ajută fiecare individ să
dobândească un sistem de cunoștințe, să își formeze abilități și
competențe necesare dezvoltării. “Prin intermediul educației, copilul
asimilează și interiorizează, transferându-le în comportamente proprii,
modele, norme, valori, atitudini, cunoștințe ce asigură trecerea de la
realitatea biologică la cea socială, umană.” (Introducere în pedagogie,
Emil Paun, 2005) Dacă ne raportăm la anumite comportamente pe care le
poate manifesta copilul, putem spune că educația este cea care influențează
modalitățile de manifestare a acestora.

Relația dintre factorii dezvoltării umane: Personalitatea copilului este

rezultatul interacțiunii celor trei factori simultan ce au ca obiective comune
formarea și pregătirea acestuia pentru viață. “Despre nici unul din aceste
elemente nu se poate afirma ca ar fii mai important decât celălalt, însă
uneori unul dintre ele contribuie într-o măsură mai mare decât celalalt.”
(Introducere în pedagogie, Emil Păun, 2005)

Bibliografie:

1. Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului,

Mușata Bocoș, Dana Jucan, editura Paralela 45, colecție Pedagogia
secolului XXI, ediția a IV-a, 2017.
2. Introducere în pedagogie, Ministerul educației și cercetării Proiectul
pentru Învățământul Rural, Emil Păun, Biblioteca Centrală
Universitară București, 2005.
3. Psihologia copilului, Emil Verza, Florin Emil Verza, editura Trei,
București, 2017.