Mecanisme de management Cursul 4

DECIDENTUL
Decidentul este persoana împuternicită și autorizată să decidă calea de acţiune şi care angajează
folosirea resurselor.
Rolurile decidenţilor într-o organizaţie:
1. inițiatorii sunt cei care determină începerea activităţilor care compun procesul decizional şi care
sunt profesioniști în acel domeniu de activitate.
2. promotorii sunt cei care, de pe poziţii de autoritate superioară, susţin activităţile de elaborare,
adoptare, execuţie a deciziei şi promovează activităţile propuse se iniţiatori.
a) decidentul efectiv cel care îşi asumă responsabilitatea adoptării deciziei,
b) protectorul cel care împuterniceşte pe decidentul efectiv şi sprijină, punerea în execuţie a
deciziei.
3. consilierii stăpânesc diferite tehnici şi utilizează instrumentele informatice adecvate pentru
identificarea, proiectarea şi evaluarea alternativelor de acţiune,
4. realizatorii sunt cei care execută decizia adoptată,
5. beneficiarii sunt cei care beneficiază de avantajele sau dezavantajele oferite de soluţie,
6. opozanţii sunt persoanele care încearcă să se opună adoptării unei decizii şi să împiedice execuţia
ei,
7. mediatorii sunt cei care ajută la implementarea deciziilor prin mediere (acest rol este îndeplinit de
departamentul RU sau de o altă companie specializată în probleme de mediere),
Colaborarea decident efectiv = consultant:
 decidentul efectiv (managerul) = persoana împuternicită care autorizează lansarea în execuţie a
deciziei,
 consilierul (analist/asistent decizional) = specialistul/expertul care elaborează şi recomandă o
anumită decizie,
Decizii collective:
 avantaje:
1. numărul variantelor decizionale este mai mare, dat fiind numărul mare al
membrilor,
2. potenţialul creator al grupului este mai mare decât cel al individului,
3. soluţiile decizionale sunt calitativ superioare celor furnizate de indivizi luaţi separat;
4. în problemele complexe, cu grad ridicat de incertitudine, estimările unui grup sunt mai
apropiate de estimarea corectă decât cele produse de fiecare individ în parte;
5. decizia colectivă generează un grad mai ridicat de consens în raport cu decizia individuală,
(pentru creşterea creativităţii gândirii şi a calităţii deciziei colective sunt utilizate mai multe
metode şi tehnici - brainstorming-ul, metoda Delphi, tehnica Gordon, promovarea controversei
etc.),
 dezavantaje
1. blocarea deciziei (lipsa unui consens datorat unor mecanisme psihosociale – mentalităţi,
prejudecăţi, imitaţie sau contagiune, iluzii ale percepţiei sociale etc.),
2. consumul excesiv de timp (datorită divagaţiilor şi insistenţelor excesive pentru susţinerea
propriului punct de vedere de către participanţii la luarea deciziei colective),
3. tensiunile şi conflictele (generate de punctele de vedere diferite),
4. compromisurile (nu este întotdeauna soluţia cea mai bună, ci alternativa rezonabilă),
5. diferenţele de opinii (se datorează intereselor personale),

Instrumente de asistare a deciziei:

 iniţial sistemele suport pentru luarea deciziei (SSD) au fost gândite pentru a fi utilizate de
decidenţii individuali, direct sau prin intermediul unor analişti,
 ulterior (creșterea numărului de decidenţi, diversificarea modurilor în care se elaborează deciziile,
nevoia de asistare informatică pentru luarea deciziilor), au apărut alte tipuri de sisteme SSD
specializate în funcţie de caracteristicile şi cerinţele decidenţilor ţintă,
1. sisteme de tip SSD de grup pentru deciziile elaborate de către mai mulți decidenţi,
2. sisteme de tip SSD de organizaţie când nivelurile de autoritate decizională a participanţilor diferă,
3. sisteme de tip SIG (Sistem Informaţional Geografic) prelucrează informaţia spaţială (sub formă
Mecanisme de management Cursul 4
de hartă), iar rezultatele sunt afişate sub forma unor grafice,
4.
Istoric
• în 1965 începe construirea de sisteme informatice mari,
• sisteme de tip SSD orientate spre modele în anii 60-70',
• sisteme de tip SSD de grup în anii 80',
• sisteme de tip SSD orientate Web în anii 90',
Caracteristicile unui sistem SSD:
1. sistemele suport pentru decizie – SSD (“Decision Support Systems” – DSS) sunt sisteme
informatice pentru asistarea deciziilor manageriale,
2. construcţia unui sistem SSD integrează: baze de date, ştiinţa conducerii, ştiinţele cognitive,
simularea şi inteligenţa artificială,
3. sistemele SSD uşurează efortul și amplifică capacitatea managerului nu înlocuiesc managerul!!!,
Tipuri de sisteme:
1. sisteme SSD orientate pe date realizează colectarea şi/sau analiza datelor,
2. sisteme SSD orientate pe modele realizează simularea, optimizarea şi/sau alte calcule care pot
recomanda o alternativă,
3. sisteme SSD orientate pe comunicaţii care servesc la asistarea co-deciziilor elaborate de mai
mulţi participanţi,
4. sisteme SSD orientate pe tehnologia web permit decidentului să comunice prin intermediul unui
browser Web,
5. sisteme SSD speciale ESS (Executive Support Systems) pentru managerii superiori, ce asigură
comunicaţia electronică, birotica și analiza datelor,
6. sisteme SSD de grup care asistă cu mijloace informatice co- deciziile sau deciziile de grup;

Utilizatorii sistemelor SSD:

• toţi decidenţii plasaţi pe diferite poziții de manageri → în cazul deciziilor strategice și tactice
utilizatorii reali sunt specialiştii care analizează variantele de decizie și le vor recomanda
managerilor superiori, care le vor valida.
 domenii de utilizare a sistemelor SSD:
1. planificarea activităților,
2. planificarea energiei și a resurselor,
3. conducerea producţiei,
4. alocarea resurselor,
5. asistarea deciziilor de grup,
6. marketing şi finanţare,
7. probleme de decizie “strict în timp real” pot fi întâlnite numai în situaţii acute/de criză,
8. sistemele SSD trebuie să sprijine prin mijloace informatice deciziile optime şi precaute;
Mecanisme de management Cursul 4