DECIZIA.

METODE DE LUARE A DECIZIEI

Stiluri personale de luare a deciziei:
1. sunt răbdător și aștept ca problemele să se rezolve de la sine, fără a lua o decizie,
2. fac ceva imediat → de cele mai multe ori decizia luată este cea mai bună,
3. obțin cât mai multe informații, despre problemă și cauzele ei, înainte de a face ceva,
4. discut cu ceilalți dacă este necesară luarea deciziei și despre conținutul deciziei,
5. obțin colaborarea tuturor celor implicați înainte de a face ceva,
6. urmez majoritatea, pe cel care conduce, sau pe cei a căror opinie o respect,
Modalități de luare a deciziei în grup:
1. decizia este luată prin lipsa răspunsului,
2. decizia este luată prin autoritatea formală sau auto- autorizare,
3. decizia este luată de minoritate,
4. decizia este luată de majoritate,
5. decizia este luată prin consens,
 există opinii diferite ale membrilor grupului, dar acestea sunt ascultate,
 membrii grupului pot influența decizia și pot să sprijine decizia,
6. decizia este luată prin unanimitate – membrii grupului au aceeași opinie,
Metode de luare a deciziei:
 având o situație dată decizia se poate lua prin următoarele metode: decizia minorității sau decizia
majorității,
Situația Metoda
Situații de rutină, timpul este limitat, iar restul Decizie individuală
membrilor grupului nu au informația necesară.
Grupul nu are rol important în implementarea Decizia autorității
deciziei.
Grupul nu se poate reuni, timpul este limitat, Metoda opiniilor individuale
membrii grupului nu au informația necesară;
angajamentul tuturor nu este necesar
Situații majore și complexe; angajamentul tuturor Decizie prin consens
este necesar pentru luarea deciziei.
Luarea deciziei:
1. arborele de decizie
 este una din cele mai bune modalități de analiză a variantelor unei decizii, care permite
vizualizarea direcțiilor pe care acțiunile pot evolua, având ca punct de plecare diferite decizii ce
vor fi luate în viitor,
 decizia care trebuie luată se reprezintă sub formă de cerc în partea stângă a reprezentării
grafice,
 se trasează spre dreapta un număr de linii egal cu numărul alternativelor posibile pentru
stabilirea deciziei,
 rezultatul parcurgerii unei alternative se finalizează cu un cerc,
 procesul de reprezentare se continuă până când toate ramurile arborelui se finalizează cu câte
un rezultat,
 exemplu 1 → un pacient cu infarct miocardic internat în spital:
a) se fac investigații medicale: pulsul, tensiunea arterială, EKG,
b) se consemnează vârsta, sexul,
c) se face anamneza,
d) se monitorizează timp de 30 de zile.
→ toate aceste date se utilizează pentru identificarea factorilor de risc și a profilului pacientului
cu risc ridicat de infarct miocardic.
 exemplu 2 → arborele de decizie construit a dus la această regulă:
→ dacă tensiunea arterială sistolică minimă a unui pacient este mai mare decât 91 mm col Hg
(după primele 24 de ore de la infarct), atunci dacă vârsta pacientului este de peste 62,5 ani,
1
 atunci dacă pacientul prezintă tahicardie sinusală, atunci și numai atunci pacientul probabil
că nu va supraviețui cel puțin 30 de zile,
 exemplu 3 → în cadrul unui furnizor de servicii de sănătate, managementul trebuie să decidă
dacă trebuie să investească pentru extindere/relocare, sau pentru repararea și up-gradarea
clădirii existente,
→ dacă noua investiție se va dovedi un succes, organizația va deveni un competitor puternic.
→ dacă concurența se va extinde va periclita poziția organizației pe piață.
2. modelul Victor H. Vroom:
 procesul de elaborare a unei decizii creează efecte pozitive asupra atitudinilor și motivațiilor, iar
intensitatea efectelor este dependentă de tipologia umană,
Tendințe ale Impactul
personalității
Persoane autoritare, Nu sunt influențate de oportunitatea
Persoane dependente participării la luarea deciziilor
Persoane cu tendințe Participă la luarea deciziei, adoptă
egalitariste atitudini pozitive, țintesc performanța și
Persoane independente devin puternic motivate
 managerii trebuie să opereze cu orice tip de decizie în funcție de circumstanţele create, pentru a
demonstra că sunt raţionali şi eficienţi, favorizând abordarea unei situații participative și
autocratice.
 Victor H. Vroom consideră următoarele 5 stiluri decizionale:
a) A1: rezolvă problema sau elaborează singur decizia bazându-se pe informația pe care o
deține la acel moment,
b) A2: culege informația de la subordonați și decide singur (subordonații pot fi înștiințați
despre problemă, însă ei au doar rolul de a furniza informații),
c) C1: dezbate problema cu unii dintre subordonați, obținând sugestii și opinii și elaborează
singur decizia care poate să reflecte sau nu opiniile subordonaților,
d) C2: dezbate în grup problema cu subordonații, cumulând sugestiile, ideile și opiniile lor și
elaborează singur decizia care poate să reflecte sau nu opiniile subordonaților,
e) G: dezbate în grup problema cu subordonații, identifică și evaluează alternativele împreună
pentru atingerea consensului și elaborării deciziei; managerul are rol de mediator,
Modelul Michel Crozier:
 modelul este pe tipar autoritar, care aplică strategii diferite pentru funcțiile de conducere și
strategii diferite pentru subordonați,
 organizațiile sunt prezentate ca o rețea sau un ansamblu de jocuri de putere ce propagă și
direcționează relațiile de forță,
 jocul se stabilește între diferite categorii de participanți, care pot fi:
a) superiori și subordonați,
b) manageri și muncitori,
c) diferite departamente etc.,
 jucătorii aplică strategii de genul:
a) superiorii: aplică strategii de tipul „divide și vei conduce”,
b) subordonații: aplică strategii defensive pentru a-și proteja gradele de libertate, în care își
dezvoltă acțiunile în viziunea proprie;
 jucătorii își cunosc limitele și încearcă să obțină cât mai multe avantaje dintr-o strategie stabilită,
conștientizând faptul că stabilitatea organizației este necesară pentru ca jocul să poată continua.
 esența acestui stil decizional este asumarea completă a responsabilității de către manager
 raționamentul cheie: am toată autoritatea și responsabilitatea în a acționa pentru a atinge
obiectivele organizaționale