Harta mentală - o metodă eficientă în învăţare

MOTTO: ,, Spune-mi şi eu uit / Învaţă-mă şi îmi amintesc /Implică-mă şi învăţ ,,

Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii
pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că
însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele
utilizate.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare
depinde eficienţa muncii educative. Învăţătorul, cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu
care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin
personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea acestora cu capacităţi

necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în
spiritul unei atitudini conştiente şi active.

Implicarea elevului în ceea ce învaţă, prin stimularea creativitaţii, este esenţială pentru a putea să
descoperim strategii eficiente de control al comportamentului şi de concentrare a atenţiei asupra conţinuturilor.

Prof. Aurel Clinciu (Universitatea Transilvania) menţiona în lucrarea ,,Creativitate-pregătirea psihologică

a profesorului,, că necesităţile imperative actuale în educaţie sunt:,,schimbarea, noutatea si creativitatea,,.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi
dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un
furnizor de informaţii. În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, învăţătorul devine un coparticipant alături
de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere. Utilizarea
metodelor moderne de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului
instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra
personalităţii elevului.
Multe experienţe şi studii au demonstrat că folosim doar o mică parte a creierului nostru, deoarece nu
ştim cum am putea învăţa şi gândi mai eficient. Acest lucru se poate asemăna cu un calculator de mare capacitate
pe care îl utilizăm doar ca pe o maşină de scris, deoarece îi cunoaştem doar tastatura, nu cunoaştem calculatorul
în sine şi posibilităţile sale de utilizare. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm
butonul de pornire. În cazul în care învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru este activat.
Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele
introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când învăţarea
este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. “Creierul nostru este un uriaş care doarme”. Cu această propoziţie
îşi începe Tony Buzan cartea în care descrie metode de învăţare şi de rezolvare a problemelor, printre care şi
metoda „Harta Gândurilor”.

Avem deja la dispoziţie multe metode, prin care ne putem utiliza mai eficient creierul, printre care
metoda „Brainstorming”, metoda „cuvintelor cheie”, dar şi metoda „Harta gândurilor” sau ,, Harta mentală,,.
Din păcate, aceste metode sunt prea puţin cunoscute şi utilizate în pedagogie. Denumirea acestei metode provine
din limba engleză „mind” minte, gând şi „map” hartă.

Pentru a explicita conceptul de harta mentala, ne putem imagina ca trecerea noastra prin viata poate fi
asemuita unei calatorii pe care o facem folosindu-ne de o harta. Harta reprezintă totalitatea reprezentărilor
noastre despre realitate (inclusiv valori si credinţe), o descriere a lumii pe care ne-am construit-o în decursul
istoriei noastre personale şi în raport cu care acţionam.În permanenţă trebuie să ne actualizăm harta, să o facem
în mod semnificativ adecvată realitatii.

Nu toţi percepem la fel o informaţie. Acelaşi lucru poate fi văzut mai bine de unii dar simţit mai intens
de alţii. Astfel toate duc la un mod diferit de a vedea viaţa, specific fiecărui om în parte. Aceasta este aşa-
numita ,,harta mentala,, (sau ,,harta interioara a realităţii,,) : viziunea specifica asupra vietii. Dar nici una
din hărţile interioare nu este adevărată în mod absolut, şi nu va fi niciodata.

Ne reprezentăm realitatea si experienţele in intermediul simturilor.De aceea, cele 5 simturi se mai

numesc sisteme reprezentationale (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv si gustativ). Acestea sunt portile prin care
percepem lumea in care traim si astfel formam in creier o harta mentala a ceea ce reprezinta de fapt realitatea.
Astfel, sistemul senzorial preferat determina stilul de invatare preferat.

Elevii folosesc diferite stiluri de învăţare pentru ca fiecare este unic in felul sau (construieste harti in mod
unic).Totusi, cu cât o harta mentala este mai bogata cu atât învăţarea are un impact mai bun. Un învăţător bun va
fi deci interesat de implicarea tuturor sistemelor senzoriale ale elevilor. Cei care învaţă trebuie să vadă ce învaţă
(grafice, diagrame, desene etc.), trebuie să audă ce învaţă (vocea învăţătorului, demonstraţii pe casete audio,
muzica) şi trebuie să experimenteze (jocuri de rol, practica, etc.). Educația trebuie sa fie o experienta
multisenzoriala.

Gândirea umană este construită, în mare parte, pe asocieri. De la un lucru ne amintim un alt lucru. Ştim
că, din acest motiv, asocierile ajuta la memorare. Putem reţine liste întregi dacă asociem informaţiile cu cuvinte
care ni le vor reaminti. Calea cea mai importantă de dobândire de informaţii este vizualizarea. “O imagine are
valoarea a o sută de cuvinte“. Schemele, imaginile sunt purtătoarele unui număr mare de informaţii, astfel putem
reţine cu uşurinţă multe detalii pe baza unui singur element.

Studiile de psihologie arată că metodele noastre de învăţare şi de luare de notiţe sunt învechite, nu sunt în
concordanţă cu modul de funcţionare al creierului şi nu ne ajută nici să facem faţă provocărilor lumii actuale.
Specialiştii în metode de învăţare au demonstrat deja că participarea activă, personală, ne ajută să rămânem
atenţi. Ne ajută foarte mult la învăţat dacă asociem noile informaţii la gândurile proprii, le depozităm conform
strategiei proprii de asociere, în sistemul propriu. În acest mod şi revocarea informaţiilor este mult mai uşoară.
Putem face ca memorarea să fie mai de efect şi prin grupări, clasificări. Funcţia de bază a creierului este de a
forma întregul din elemente.

Descrierea metodei ,,Harta Gândurilor,,

Harta Gândurilor este o mare imagine compusă, care ne oferă simultan mai multe posibilităţi: de asocieri,
de vedere în ansamblu, de creare a întregului. Din acest motiv este o metodă deosebit de eficientă de învăţare.
Dacă am creat noi elementele vizuale, atunci se realizează participarea noastră directă, activă. Schema ne dă
posibilitatea accentuării potrivite a esenţialului.

O hartă mentală funcționează organic, adică toate informaţiile esenţiale le organizăm într-o reţea de
asociaţii, care ne ajută să luăm notiţe mult mai eficient decât înainte, ajutând astfel memoria să se extindă.O hartă
mentală este de fapt o interfaţă între creier şi cuvântul scris sau vorbit. Insăşi construirea unei hărţi mentale este
atât de eficientă în a fixa ideile în memorie încât foarte adesea ne putem reaminti întreaga harta fără să ne uităm
din nou pe ea, pentru că harta mentală este un stimul puternic vizual astfel încât ea poate fi reconstituită în
ochiul minţii. devenind astfel o „arhitectură” integrativă uşor de reţinut/memorat şi de utilizat.

Nucleul central al harţii mentale îl reprezintă,de regulă, setul de valori arborescente reflectând: o temă, un
câmp conceptual . Se porneşte de la scheme coerente, bazate pe „celule”, noduri, reţele, legături între idei,
imagini şi cuvinte, simboluri.

Cum realizăm o hartă mentală ( mind map) :

 Foaia de hârtie din faţa noastră să fie aşezată pe orizontală, foaia verticală se utilizează pentru însemnări
listate, observaţii.
 Folosim numai cuvinte cheie .
 Pornim din centrul paginii, lucrăm din centru înspre exterior.
 Centrul hărţii să fie o imagine, un stimul vizual clar şi puternic, care descrie tema generală a hărţii
(imaginea centrală să conţină subiectul - creierul şi văzul se fixează automat pe centru, atenţionează; şi un
cuvânt poate fi transformat în imagine).
 Creăm subdiviziuni pentru sub-teme (Temele principale sunt încrengături ale centrului imaginii, crengile
cuprind câte un cuvânt cheie, scris cu litere de tipar, aşezat pe o linie de legătură, de crengile principale se
leagă informaţiile mai puţin importante, pe încrengături mai mici,punem cuvintele cheie pe linii).
 Folosim culori pentru a descrie temele, pentru ca harta să devină mai interesantă, mai frumoasă.
 Codurile înseamnă economie de timp, săgeţile conduc privirea, direcţionează gândurile.
 Orice iese în evidenţă în pagina va rămâne viu în mintea noastră.
 Folosim săgeţi, simboluri sau alte elemente vizual ajutătoare pentru a evidenţia legăturile dintre diferite
elemente.
 Nu ne blocăm într-o zonă a hărţii , dacă numai avem idei lucrăm la altă ramură.
 Scriem ideile care ne vin în minte, ataşându-le unde se potrivesc.
 Să fim creativi, creativitatea ajută memoria. Să ne implicăm!

Utilizarea Hărţii Gândurilor

Hărţile gândurilor pot fi utilizate în foarte multe domenii. La învăţarea unui text, memorarea unei poezii,
citirea unei cărţi de şi luarea notiţelor, alcătuirea unei compuneri, pregătirea pentru o prezentare, organizare,
planificare, în domeniul gândirii creative,etc.

Metoda Hărţii Gândurilor a adus rezultate deosebite în îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale tuturor elevilor,
învăţarea are un efect mult mai bun dacă primesc o imagine completă şi unitară a materiei de învăţat. Unde
cantitatea de materie este deosebit de mare, hărţile gândurilor ne ajută la învăţatul independent şi pot reţine o
cantitate mare de informaţii.

Metoda Hărţii Gândurilor împleteşte verbalitatea cu vizualitatea, aşează într-un format unitar, holistic,
prelucarea secvenţială a informaţiilor. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un
cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul
şi o mare flexibilitate în concepţii.
 În învăţământul actual încă mai există dascăli care îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi
bine organizate. Unii învăţători recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „hai să-ţi arăt cum”. Desigur
că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii
nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un cadru didactic, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate
substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii,
pentru ca învăţarea să se producă.

,,Fiecare dintre noi are în mod inerent tot ce-i trebuie pentru a-și atinge scopurile și a-și implini visurile.
Ceea ce ne lipsește este instruirea, cunoașterea și înțelepciunea de a folosi ceea ce avem deja,,
(Andy Szekely)

Bibliografie:

Landau, E., Psihologia creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

Neacsu,I, Metode si tehnici de invatare eficienta. Bucuresti, Ed.Militara,
Bărbuş Liliana , Locul creativităţii ca act de responsabilitate în sistemul educaţional al sec. XXI ,în
http://www.didactic.ro/files/11/loculcreativitatiicaactderesponsabilitateinsistemuleducationalalsecxxi.doc