ELENA şi ADRIAN NIGA

AURUL SINTETIC
In numărul dP. faţli al colecţiei noastre, cititorii vor face cunoş•
tinţă cu cele două lucrări menţionate la concursul literar organizat
de Uni:.mca Tinere1uhti Muncii()r şi Uniunea Scriitorilor din R.P.R. in
cinstea celui de-al V l-iea Festival Mondial al Tineretului şi Studen·
tilor de la Moscova.
·

Tudor Ncgoiţă e un tînăr de 18 ani şi se pregăteşte să intre stu­

dent la Facultate.-! de îilolcgie. Cind ne citeşte povestirea sa, och:i-i
c;iprui au priviri ba catife!:J.te, ba acide, modulindu-şi .apele după
meandrele acţiunii, iar glasul, care se vrea mai serios decît ii ingă­
duie virsta, mărturiseşte şi el aptitudini dramatice.
Al doilea autor pe care-I veţi citi în această broşură e format din
cuplul Elena şi Adrian.
Dintre aceşti tineri autari, cei mai realizaţi sînt soţii Niga, a
dtror povestire .,Aurul sintetic" dovedeşte nu numai măi·�strie stilis­
ticii, o mare fante:>.ie şi un umor de bună calitate, ci şi o sigură stă­
pînire a mijloacelor specifice genului. Neverosimilul pierde la ei
motivările posibilului ştiinţific, iar atunci cind frizează absurdul are
un vădit tîlc satiric.
Inzestrat şi el cu o fantezie ce are sigiliul originalităţii, Tudor
Negoiţă preferă un stil mai realist. Totuşi in ansamblu, lucrarea lui,
,.0 aventură pe Nava morţW, pare mai puţin credibilă decit extrava­
gantele păţanii ale profesorului Gad (,.Aurul sintetic"). Cu toate ac·�s­
tea, Negoiţă are un veritabil talent, iar eroii săi, chiar dacă nu sint
suficient conturaţi, ne comunică patosul care-i insufleţeşte.
Intotdeauna ivirea pe tărimul artei a unor forţe tinere, pline de
tainicul mesaj al viitorului, cr.nstituie un moment emoţionant. Redac­
ţia noastră urează celor trei autori tenacitatea, rivna, pasiunea şi
inspiraţia, care să le· prilejuiască înfăptuirea unor opere iubite de
cititori şi folositoare societăţii noastre.
*
Miezul nopţii. Oceanul Atlantic. De după convexitatea apelor
creşte New York-ul : blocuri· colosale, reclame multicolore, o circulaţie
ameţitoare şi pietoni în căutarea distracţiei.
In scuaruJ. 78 incepe construcţia unui W. C.
La lumina cîtorva reflectoare, muncitorii lucrează grăbiţi. Se
sapă, se descarcă materiale din camioane, ici-colo izbucnesc flăcările
albastre ale aparatelor de sudat.
De la o mică depărtare, prof. Gad priveşte. Deşi are 30 de ani,
�numele lui este vestit in cele cinci continente pentru cercetările in
domeniul transmutaţiei elementelor. Un surîs teribil îi întunecă obra­
zul. Bucuria sumbră pe care ti-o dă agonia unui duşman infinit de
ingrozitor îl domină.
Intre tim p , stelele dispar de pe cer, luna şi-a terminat promenada
şi orizontui..se albeşte. Trei camioane grele, ca nişte monştri antedilu•
vieni, a_llll,r cutremu"înd scuarul, şi se opresc lîngă macarale.

.{1)
 Muncitorii încetează lucrul Respiraţia le devine grea şi fruntea
le transpiră.
Şeful şantieruiui lasă să se scurgă cîteva minute şi apoi cheamă
oamenii să descarce camioanele : "Veniti cu tot i i aici! Nu vă fie
lrică! Repede, descărcarea !".
20 de tone de aur sint aşezate, cu cel mai profund respect, pe
pămînt. Trepte din aur, scaune din aur, dale din aur, ţevi din aur.
Zeul coboară încă majestuos şi încă iniiorător.
Comoara fabuloasă este montată cu precizie şi rapid. Sub razele
soarelui, W.C.-ul public străluceşte triumfal. Prof. Gad se adresase
unu i arhitect cu faimă şi cu mult gust care crease o capodoperă.
In faţa ochilor primilor trecători se ridica in mijlocul scuarului
un delicios paralelipiped. suplu, galben-sîngeriu, inalt de 8 m, tu · n g de
15 m şi lat de 6 m. Pe acoperişul plat, în continuarea faţadei , trei
idicţi adoră un vitel de aur. Grupul sculptura! are mărimea natu�ală
�i este turnat din două tone de aur.
Construcţia - demnă de necesitătile fiziologice ale unui miliar-
dar - putea fi folosită. .
Apăsînd pe un buton, o closetieră stila tă deschise uşile glisante,
înalntă afară cîţiva metri şi se adresă printr-un haut·parleur mulţimii :
"Ladies and gentlemen.
începînd de a!.tăzi vă stă la dispoziţie acest neobişnuit W.C. 20
de tone de aur şi o tehnică sanitară de pritn rang vă vor da posibili­
ti•tea să uniţi utilul cu fJlăcutuJ. Intraţi, vă rog 1 Taxa se percepe
11umai pentru cabină : 5 cenţi".
Closetiera se retrage in micul şi ciudatul ei templu. Mu lţimea tace
nemişcată.
Un sceptic exclamă :
- 20 de tone de aur păzite de o clcsetieră, nici măcar înarmată?J
Remarca produce o oarecare înviorare. Oamenii încep să se mişte,
să vorbească în şoaptă, să-şi mestece intrigaţi ehewing-gummy-urile.
Un bijutier, probabil, scoate din buzunar o sticluţă cu apă regală,
se îndreaptă spre W.C. şi toarnă citeva picături pe perete. Acidul nu
atacă nobilul metal. Uimirea şi spaima bijutierul u i fură a t i t de groaz­
nice incit omul leşină.
Cercul de oamt.ni încremEni iarăşi. Idealul după care alergau o
viaţă întreagă se �:ăsea în fata lor şi încă în cantităţi uriaşe. Ce!e
20 de tone parcă le apăsau creierul. Nu mai gindeau, vedeau doar
aurul in toată fascinanta ·tui strălucire.
Un bărbat indignat intrerupe tăcerea :
- Domnilor, oare nimeni nu are curajul să intre ?
O doamnă înire două vîrste îl pune însă la p unct :
- Intră dumneata. dacă eşti aşa grozav 1
Ici-colo izbuc"'lesc rîsete.
Chewing-gummy-urile incep iarăşi să fie mestecate.
Un bărbat inalt şi voinic îşi croieşte cu uşurinţă drum prin mul­
ţime şi, cu mult singe rece, cel putin i n aparenţă, intră in W. C.
După două minute iese plingind în hohote, ridică elin umeri şi
leşină lîngă bijutier.
Profesorul Gad simte valurile de somn cum îl cuprind. Urei!. în
autom{)bît şi cu viteză maximă se îndreaptă sl;)re Jabcratcr.
, Maşina···a părăsit oraşul şi gontşte cu 130 km pe oră.
Cl.f �unşi viteză, in sens imrers, aleargă copacii de pe marginea
 şoselei. O găină zboară speriată de sub maşină. In faţă, apare clă•
riirea laboratcrului, in centrul unui vast teren gazonat, înconjurat de
un gard de fier inalt de 4 m.
La sunetul chcsonului, poarta se deschide comandată de l a
distanjă.
O dată ajuns in pat, reuşeşte să mai spună : "Băieţi, să mă sculaţ i
la 12 !" şi adormi.
Intre timp. in 1.1boratorul situat la 100 m sub pămînt, se lucrează
in ten�.
Trei asistenti supraveghează transforu1area plumbului in aur.
lnstalajii înspăimîntătoare, superbe.
la capătul procesu l ui tehnologic, intr-o uriaşă hală, curge un
şuvoi de monedc c.le aur.
Ceasul electric din camera in care doarme profesorul Gad arată
r:ra 12 şi sunâ fiiră efect. .Un asistent i l trezeşte cu greu.
- Scuh;ţi-vă, este ora i2 !
- Adevărat ? Profe�orul Gad se uită clipind la ceas. Păcat 1
Sare din pat şi trece in baie, face 1111 duş cald şi rece, puţină
gimnastică suedeză, mănîncă cu poftă un heefsteak, îmbracă un costum
t.l•� un alb perfect, cămaşă albă de mi1tase, pantofii de asemenea sint
albi, şi pomeşte spre New Ycrk cu excesivă viteză.
Televizorul emite un semnal şi apare imaginea rectorului Univer-
sităţii Atlantice.
- Bună ziua. profesore Gad ...
- Bună ziua, domnulE rector.
- ... Voiam să te intreb dacă tii să mai faci comunicarea?
- Credeţi că, dupit zece ani de cercetări. mă voi opri fără motiv?
- Fără motiv ? Dar eşti naivitatea in per�cană! Află că, după
e:--:t ravaganţa de azi dimineaţă, întreg New York-ul clo-:oteşle de
i'ldi!!narc.
··_ Am· infruntat riscul exploziilor atomice, voi infrunta şi riscul
unei explozii de minie.
- Cum crezi. Uumnezeu să te ocrotească!
- Nu-i necesar. Sint mai puternic.
Figura rectorului dispare speriată şi supărată. Profesorul Gad
·
ride încordat.
Ceruse ca la ora 13 să se intrunească consiliul ştiinţific al Univer­
sităţii Atlantice, unde era profesor de fizică nucleară. Anuntase o
comunicare de cea mai mare importantă Ş'tiinfifică şi întreg consiliul,
cei 5.000 de studenti ai universităţii şi incă 500.000 de oameni i l
aşteptau i n amfiteatru p e coridoare, i n curte. pc. străzile vecine. de-a
!t:ngnl şoselei etc. Mu lţimea freamătă ca oceanul in preajma furtunii.
Profesorul Gad păleşte, atins parcă de aripa de gheaţă a îngeru­
lui morţii, însă, pina cind să sară sprinten şi surizător din autonwbil ,
işi �tăpincşte instinctul orb al conservării. Trecind printre şirurile de
.,oomeni care-I privesc bizar, se gîndeşte amuzat la scena finală a
linşării. Se suie la catedră şi vorbeşte grav, triumfător :
- Onorat consiliu, onorată asistentii. astăzi 19 mai 1967 se sfir­
şc•ştc domnia aurului. Am reuşit să sintc!izcz a u r în cantităţi uriaşe,
realizînd visu l alchimiştilor.
l7.bucnesc aplauze. Un murmur de furie le acoperă.
-- Să sp argi atomi în mojar nu a fost posibil. Cu alte miiloace,
in secolul at XX·lca utopicul vis al transformării artificiale a ele•nen­
le l or a deven it re:llitate. Azotul devine oxigen şi hid rog e n ; a luminiu[

_.3
- fosfor; beriliul - hor; iodul - xenon; uraniu) - lantan şi brom.
Creşte o fla cără de ură. Cin eva, un prt>şedlnte a patru consilii de
ad ministratie, şi-a st rîns într·atita ochelarii în mînii, incit şi i-a sDart.
A1tcineva, un bassedow-ian p utred de bog at, parcă ar avea două
be curi aprinse în orbite.
- Mai mult. Omul l-a întrecut pe dumnezeu. Au fost create
elemente care nu existau în natură. La acest lanţ am adăugat şi eu o
veri gă. Obîinerea în laborator a aurului... ·.

Mii de persoane. ova!ionează, aplaudă, scandează. Cam pe la

centru, un grup de studen-ţi s-au u rc at pe scaune, spre a-şi mani­
festa mai bine admiratia. Dar răspunsul celor care posedau aur sau
numai credeau in el fu înspăimîntător. Se scurseră cinci minute iri­
care credeai că asurzeşti şi brus c se aşternu lini ştea.
- Făcînd această descopeiire - reluă profesorul Gad - n-am
urmărit însă scop•!! meschin al îmbogăţirii personale, ci salvarea
sutelor de milioane de oameni care sufer ă şi care mor din cauza
diabolicului metal. Sistemul nostru economic este clădit pe o temelie
de aur. Distrugind acc:Jstă temelie sint incredintat că distrug şi
r e stul constructi ei...
Cineva, care dvea aspectul de om foarte bogat, se ridică din pri­
mele rinduri şi i se adre sează cu ură :
- Şi ce propui in schimb?
- Nu şt iu, ii răst>unse profesorul Gad. Nu sînt economist. Eu
am rupt dcar lanţurile! Omenire, eşti liberă!!
Ca şi cum ar fi eliberat o :rrădină zoologică, lei, pantere, liien�,
crocodiii, mahnufc, şerpi cu ochelari se năpustiră asupra lui urlind,
spumeg-ind, cu cehii injectaţi.
Profesorul GJ.d sare pe pervazul ferestrei deschise din spatele
catedrei şi... îşi ia zborul spre înălţimi.
O m inusculă rachetă aiomică, pri nsă de o centură sub căm aşă,
îl salvase. Era ca o pasăre a!bă şi uriaşă, care înainta foarte deco­
rativ şi foarte repede pe fondul aiba5tru al cerului.
· La o depă rtare de 3 km, sub un nouraş, îl aştepta un atit ogir
condus de un asistent. Frînă r acheta ş i sări in c ar l ing ă, de o n1ie
de ori mai spectaculos decit Torn Mi� pe calul să u.
- Cu toată viteza, fred! Am o fcame de ·lup,
- Imi era t eamă să nu vi se intimple ceya ...
- Nimic nu mă poate atinge, ştii bine.
După dou ă minute, autogirul aterizează pe terasa laboratorului.
Profesorul Gad e intimpinat de cei şase asistenţi ai săi.
- Băieţi, le spune p'rofescrul Gad sărind din car liniă, convoc
un mic consiliu de război. După m i ne, la 100 m sub pămînt!
Un lift ii coboară i ntr·· o încăpere ultraelegantii.
- Ostaşi, vă t•rd on sli vă aşezaţi în aceste fotolii mei! Exe�:u-
1a rea! glume]te profesorul Gad. Vom avea de infruntat agonia aurului
natural. Monstrul se va zvircoli citeva zile. in prim ul rînd, ne va
c..;uta pe noi ca să ne uc id ă . Nu este n evoie de cur<lj, ci doa r de aten­
ţie. Peri colul trebuie sezisat la timp şi lichidat. Avem destule m ij­
loace ia ci spoziţie.
- Domnule prr.fesor, întreabă un as i stent, de ce nu atrage m in
juru! nostru plitu:ile sărace ale New Y::rk-ului, care n-au nimic de
·
pierdut in- aceastii catastrofa? Ba dimpotrivă.
-"-: Pentru· că am provoca o ingrozit oare şi, pe de asupra, inutilă
vărsa1·e: itC: sînge. In desperarea lor oarbă, acion:torii aurului vor ucide
� -
pe oricine li se va pur.e il! c.:l�. Şi acum să Hm atenţi ! Ah! Era să
ui:ăm un luc ru foarte imp�rtar.t. Biil, serveşte prînwl! E ora 14.
llill nu a şt epta să i se spună de (iouă ori. A!ea!"gă la bucătărie şi
se in toa rc e cu o tavă cu farfurii şi cu un c astron cu supă de tâ.tei,
r::�pindind un miros tulbută!or. .
De abla so rbiseră primele li n gu ri , cind pe ecranele aparatelor de
t,.1e\·iziune apărur;i 20 de t anc uri inire !5!.1 şi 70 de tone, care a!erga!.l
;;e şosea dire laborator... Pro1e,crul Gad apasă pe un buton şi cor.­
t:;:ni! să mi•.alnce. Supa cu tll.iţd c!oar este slăbiritml"a l!!i.
Tancurl:e işi îndreaptii tunurile sp.re laboratoţ şi 20 de ghiulele
rrrnesc, suficiente pentru ca să hc:: praf oric'! a:tă cil\dire. 8ncuria
"':! ca tc- ri lor fu doar de () di;)iî caci, in a doua c lipă , ghiulele se lhar.i
R' ele in iarbJ. In ju rul clfcGirii se rotea un număr fantas tic de elec-
1rmi, formind o cupolă invizibilă de nestrl\b'itut.
Pînă ce cluşmanu! s ă-şi revină, avară timp să-şi te rmine supa.
Rill împă rţ i apoi rasoiul, iar sus tancurile spăr�eseră gardul de fier
şi inaintau mugind spre laborator.
- Bill, de ce eşti dislrat ? il doj ene şte profesorul Gad. Nu ne-ai
ser vit salata !
- Sc uz uti-mă, imprejurările excepţionale sin t de vină.
Şi Bilt adu ce o sala tă de varză roşie.
După ce o gustă, profesorul Gad apăsă pe un alt buton . Braţe
i n v izibile apucă t ancurile şi le aşază delicat t>e şose a.
Ocupanţi;; deschiâ tu re lele şi sar a fa ră . Sînt aproxi ma tiv 100 de
gangs teri , unul mr.i ant i pati c ca altul, Respirl cu nes aţ aerul curat,
.in jură (dumnezeu, fecioara 1\'laria, paş te, crădun etc.) şi trag cu
mitra lie ra as11pra cupolei invizibile.
- A l a guerre comme ă la guerre! strigă Bill, deschizind cu
piciorul· �a. Aducea o tavă plină de s ava rine cu muft rom şi cu mul ti
frişd, �atţ in doi timpi şi trei m i şcări dlspărură în stomacurile
l u ptătorilo"t':
Indivizii care se agitau pe ecrane le ap aratelor de televiziune în­
cepură să devină sH-îitori.
- Domnule profesor, n-afi voi să-i gonit i pe aceşti c araghioşi?
îl ruga BHI. Băielif vor să-şi facă siesta.
- Al dreptate. la si fiu mai energic!
Profesoncl Gad apăsă pe un al treilea buton şi o plo aie de mone de
de aur cade asupra ga nflster i lor.
Gangsterii se repe d să le strlng&.
P loaia parcă dinadins se deplasa spre oraş.
GangsterU după. ea! Cei mai harnici îşi a tî rnaseră . în spate' !t ain el e
doldora şi işi umpleau pantalonii, pe care îi innodaserl.
Asistenţii şi prnfesorul Gad urmăreau hohotind aceste scer�
După ce gan�sterii disp&ncră in zare, rîsul încetă şi o tăcere n e liniş­
ti tă s e aşternu.
'- Domnule profesor, întreabă un asistent, şi acum ce va urm;:?
�·
- Duşmanul va întrebuinţa arme de o m i e de ori mai putern!c..:.
Cred că vom avea de supcrtl't un bombardament atomic.
- Noi, a si st enti i d-voastră, nu cunoaştem toate m ijloacele de
apărare d'e care dispunem. Vom s c ăpa oare cu vi aţă? într eabă alt
asistent.
- Dupl părerea mea, da.
Profesorul Gad se îndreaptă spre un dutăpior de otel, îl des­
c h i de fo m11'1d un cifr u şi scoate o colecţie de muşte,
f

5
 - Ce vreţi s!i faceti cu aceste muşte? întreabă Bill.
- Spionaj.
- Spionaj? exclamă in cor asistenţii stupefiaţi.
- O vedeti pe Mata ·Harry? şi i 'rofesorul Gad a�ază în palmă
o muscă ceva mai mare decit formatul obişnuit. Mata Harry este
această muscă. I-mn dat numele după o celebră spioană din timpul
primului război mt..ndial. Ceea ce vedeti nu este cadavru( unei muşte,
ci doar o aparenţă. Mara Harry este o mică rachetă atomică teleghi­
dată, plus un post de televiziune şi rarlio emisie şi recepţie. lat&-!
interiorul. Este o periculoasă spicană pentru că nimeni nu-i dă vreo
importanţă sub actst travesti.
· Profesvrul se aşază in fata uuui aparat alcătuit dintr-un ecran
de televiziune, un post de radio, o claviatu.ră bogată de butcane şi'
un volan.
- Şi acum, dragii mei, anunţă profesorul Gad, voi pilota această
muscă.
Micul avion decolează, execută cu virtuozitate citeva figuri acro­
batice in onoarea spectatorilor şi, pe o uşă deschisă automat, dis!lare.
Pe ecranul de televiziune, care recepţivna ima�:înile transmise c:ie
Mata Harry, i se putea urmări zborul.
Se ridică intr-o verticală perfectă in puţul care leagă vila cu
adăpcstul subteran, in faţă dcschizindu-i-se toale uş"le. Iese pe o
fereastriî şi cu 1.000 ltm pe oră se îndreaptă spre palatul regelui nein­
corcnat al Statelor Unite, Richard Bantley, la care ajunge după
cîteva minute.
In fata cllidirii aşteptau circa 50 de automobile, inima2"inabll de
luxoase. Mata Harry trece neobservată peo sub mo!lnmcntala uşă· de
intrare, păzită de zt-ce indivizi înarmaţi cu mitraliere infiorătoare.
Temerarul, care ar ii trecut neautorizat pragul, ar fi fost ciuruit· ·in­
tr-un minut de o mie de gloanţe, desigur după ce ar, fi murit de frică
la vederea paznicilor.
Holul imens, un semicerc cu raza de 30 m, era îmbrăcat în
marmură, presărat cu statui şi plin de o lumină dulce-solemnă.
Mata Harry se strecoară pc sub oialtă uşă, care dă spre un salon,
albastru de la zugrăveală pînă la mobilele de nylon, păzit de trei
indivizi, şi ajunge l<1 o uşă de oţel. Dincolo se găsea o sală de con­
siliu, Izolată de · lume {Jrin toate mijloacele tehnicii moderne.
Pe unde să intle?
Această problemă fusese de mult rezolvată. In perete, Mata Harry
practlcase o ne�·bstl vatii străpungere, care-i permitea liber acces in
sala secretelor. O st.rlibate ca pe o ingustă galerie de mină şi in fata
ochilor Matei Har•·y (recte, ai profesorului Gad. şi ai asisten!ilor săi)
se găseşte o încăpere de 250 mp, în care aurul şi pietrele. preţioase
sint folosite din bel'iug.
In centru, !a c: masă rotundă, sînt aşezate cele mai fioroase şi
mai scîrboase animale: miliardarii. Richarel Bantley, r egele neînc.oro­
nat ai Statelor Unite, stă intr-un jilţ mai impozant decît celelaLe.
Are S9 de ani şi seamănă cu o prună uscată, tăviUită prin cianură
de potasiu.
Alţi 19 mitiard<�ri - cel mal tlnlir arc 62 de ani - ocupă re�tul
jilţurilor mesei rotunde. Pentru un âcctor de boli interne reprezentau
o colectie dintre cele mai interesante. Sint nu;i mult morţi decit vii.
Sînt mai mult stri:7,oi decit muneni. Regele conservelor îşi agită ener­
gic gura ştirbă :

6
 - Duşmanul nr. 1, mai bine zis singurul duşman, este profesorul
(ta!l. Dacă-1 vom distruge - pe el şi laboratorul lui - ne vom
putea continua afaterile. Eu voi vinde conserve, şi oamenii imi vur
da aur. (Pune pe masa rotundă o pungă in care bagă o mină de
mumie şi ·o scoate plină de monedc de aur.) Aur ! 1 (Jucind monedele.)
Să-I strivim ca pe un vierme!
Regele otelului, trăgînd din trabuc, îşi expune punctul său de
vedere.
- Sîntem cu toţii de acord in ce priveşte uciderea profesorului
Gad. Să hotărîm asupra mijloacelor. Armele obişnuite s-au dovedit
u�putincioase. ProrJUn să intrebuinţăm citeva bombe cu hidrogen.
Fireşte, sînteţi de acord (aprobări). Mister Bantley, d-voastră ce
părere a veti?
- Sint de acord, mai este vorbă. L-am chemat pe profesorul
Cogan, creierul p;ouucţiei de bombe atomice. Profesorul Cogan este
un savant desăvîrşit şi ...
In fereastră se izbeau monede de aur, producînd un zgomot
a�urzitor.
Richard Bantlt�y întreabă intr-un dictafon :
- Cine îndrăzneşte să arunce cu pietre în fereastră?
O voce:
- Nu Ştiu sir. Peste tot plouă cu aur!
·
- Cu ce, idiottJie?
- Cu aur, sir.
Bantley urlă •.miliarde de draci"!!!, sare din jilţ şi se repede la
fereastră.
In curte, sub �·ioaia de aur, şoferii, secretarii, paznicii, lacheii se
ridicau şi se aplecau, culegind monede de pe jos.
Richard Bantlcy avea obiceiul să saliveze abundent cind vedea
aur. Buze!e i se a.:Qper;î cu clăbuci. Singele ii circulă mai repede, inti­
nerindu-1 cu 10-15 ani.
Curioşi, ceilal!i miliardari se reped şi ei la fereastră. Mulrcle
şi mişcările lor exprimi o neRlaicunoscută uimire şi o poftă infi­
IJ!îXt. Par nişte gorile in faţa unui munte de nuci de cocos. Regele
pneurilor apucă tr�murind braţul regelui făinii, care se albise :a
faţă. Astmaticul rege al conservelor respiră horcăind, sirnţindu-şi
p!ărninul inchis ca într-o cutie de metal. Regele alcoolului se aşază
ameţit intr-un fotoliu. Regele oţelului devine moale ca un melal topit.
Continua să plouă cu monede de aur.
Turma de milbrdari nu se mai poate stăpîni şi se năpusteşte
in curte. lşi umplu buzunarele cu aur, muşcă monedele, se tăvălesc
pe jos, îmbrăţişind pămîntul aurit, ţipă "Aur", "Aur", cu o buct!rie
Jll eistorică, şi brusc -· regele nylonului băgase mina in buzunarul
rcg_elui lemnului - se ini:iAge o bătaie cu horcăieli, cu muşcături, cu
.in�ulte (porcule! h:.ţule! asasinulel) şi cu pumni fiir ă putere, toate
curgînd ca nişte confete intr-o sală de bal .
Dată fiind viF!ola venerabilă a combatantilor, nu se putea dis­
tinge la sfîrşitul luptei cine a invins; in orice caz zăceau cu totii
pz ringul de aur. olt> abia trăgindu-şi sufletul. lşi strigă în zadar per­
sunalul respectiv: "Fred 1 Jam�s! Bob! Lasă aurul şi vino cind te
chem! Francisc !" şi, neavind încotro, se tîrăsc spre automobile, se
instalează tâ volan şi pornesc Sl>re New York, in timp ce ploaia de
altr c<r�fnuă să cddii.

7.
 La fel procedează şi Rlcllard Bant'ley, însă pentru a se instala in
Jiitlllde pe care se ridkase ifl urmă cu 20 de mina'te.
Abia i'Şi trase putin sufletul şi îş; tăcu intra rea prolesorui . Cogan.
- Profesor Ccgan! Simt că·rni crapă caput! Ai văzut ce-i afară;a
C-r. nencroclt'e!
- Este opera profesorului Gad.
- Cred d se iRtreee cu gluma. Trebuie distrus urgent!
-Imposibil.
- Citeva bombe cu hidrogen şi Ga d se va cominţi pe vede.
- Patern foi osi bomba cu hidrogen, însă cine ştie unde s-a
ascuns profesorul Gad in pă!Tiint. Şi cine şt ie, daci-I irităm, la ce ne;.
putem aştepta din p11rtea lui. /\\·aţi chemat ca specia l ist în fizica
11!omică şi in ace a stă calitate vă sfă tuiesc să cădeţi la înţelegere cu
profesorul Gad.
Richard B ant l ey trînteşte un pumn violent în masa rotundl.
- Eşti un rău sfătuitor, Ben! Vrei să cerşesc pacea, eu, Richard
Bantle y, regele Statelor Unite?
Dar 'de s u b jilţ, pr in Mata Harry, vocea profesoru lu i Gad răsună
puternic in sala i111ensă : '

- Stăpînir ea 1J s·a terminat Richard Bantley! Ex-rege al. Stat�­

lor U nite, d u-te d rucu l ui !
Şi jiltul pus in mi ş ca re tie ra:zele g-ravitronice emise de Maia
Harry incepe să al�rge spre ţinta indicată.
O vag3 explozi e atomică a unei bombe cit un fir de praf, şi uşa
J!"Tea de tloul tone dispare s11b pr iviri le îngrozite ale . lui Bantl ey şi
�p�
Jilţul cu vfctima sa alea rgă pri n vastele încăperi, cobo ară verii·
g· i no s scara mcuumentală de la i ntrare , aruncă in neant poarta şi, cu
60 km pe oră, se indrt!aptii spre New York, pe snb ma gn if ica ploaie
de aur.
Culegătorii de aur din cu rt e, care încetaseră să se mai mire de
mult, stri n geau de zor monede.
Nu se mirară nici cind profesorul Cogan cobori in goan ă scăriie,
·cu pă;ul vîlvoi, urli nd ca din zece plămî n i şi se a zvirli !a vol:tn u l
autom()bilului său.
De la inceput, automolJilttl trece zvicnind sălbatic la 80 km pe ori\
şi e cît pe aic i să ajungă jil tul in care se zbătea ca în gură de şarpe
cJ�:·regcle Statelor Unite. Dar Mata Harry, care era atit de .putt!m!d
incit t ra nsformase in gl umă detronarea lui Bantley, îşi măreşte viteza
la 120 km. P ro feso ; ul Cogan apăsă pe accelerator. Mata H arry trece
la 180, apoi la 200 km, şi jilţu! zburător 'se pierde în zare.
Profesorul Cogan stOJlează dcsp�rat.
Sare pe şosea şi se plimbă pe lîngă a u t o mo bil ca un leu în cuşcă.
Deodat3 işi dă o palmă peste fmnte in semn că a găsit o idee.
Pe o t re ime u}urat, se aş az ă la volan şi ca o vijel ie - alt! dar
vintul care băteu nu-i put�a ră cori fruntea - ajunge la poligonul
atomic pe care-I conduce. in buzunarul de la piep t stă însă ascuas;i
musca n r. 7. Paza fire ş te este foarte .strictă, dar profesorul Cogan,
ca re devenise un cal troian, e salutnt respectuos de toţi. Intrase un
spi!in şi toţi salutau.
In Mn;ml s?.u, profesorul Cogan se îndreaptă spre un safeu şi
'\�C::l t·� un plic m�g.ru.
J;-,tit c� incc;pe să ci te ască profesorul Cogan (şi aş adar şi proie­
soru.l Gnfl) :
 "Pr-.dfesoru'lui 'G-ogan. ·tn cazul -cînd int eresele sQperioare a-le iării
·
M'EL'E o cer şi dnd -EU ... " ·

Aici profesorul Cogan fu înfep a t de musca nr. 7 şi adormi instan·

taneu. Aceeaş-i ·soatta au avut-·o a'tte ·:z-ece persoane din p oligon.
·Pi'tatul mtrştei nr. 3 est� ·alarmat. Mica rachetă nu poate ·intra tn
labora1ortil central a·l pcligonuhii atomic 2 , subvenţionat de regele
nylonu'lui.
- Ce este de făcut, d·te proiesor? Nu ·p ot intra ·in această Cl�­
dire. Tot' u·l este 'bine 'închis -şi ·pere ţii ·cred că sint groşi ·ae 10 m.
- Fii foarte atent, Fred! De acol o vor tri mite o bombă cu
hidrogen teleghidată. 'Du mmc a lîngă fereastra de o.ţel.
De abia C'Xecutase ·indica ţia , clnd o cioară apucă in "Cioc musca
nr. 3 şi zbură spre cui b, unde o aştept au puişorii flămînzi.
Aslst.cntului îi scapă ·o exc lama ţie ireverenfloasă ( , afurisltltl").
16 secunde importante se scurg, ·şi musca nr. 3, forţî nd Ciocul cioarei,
revine la lecui de u n de a fost ri!Di1ă.
Şi cum cicara pifrea nedumerhă , ca în La · Fontaine, Fretl ii
s trigă :
- Să te ·in-.•e1i ·minte, ca nu tot ce zboară în secolul al -xx�lca,
se miinincii, drac cu ·pene!
Musca sosise la t im p. .
Fereastrn de oţel se desch i dea. 11 avertiza pe profesorul Gad (:d-lc
p rofes or ! ! ...)
· O rachetă, mod estă in apa renţă, porneşte. Are 5 cm diametru!
maxim, i ar lungimea - 20 'COl.
Un fior rece cuprinde inimile a siste n t ilo r.
- U rmăreş�e-o cu musca nr. ·s la un km dis tanţă, Fred r·
- S-a executat 1
- Peste zece minute va fi dea supra noastră. Să nu vă 'fie :teamă l
Aveţi înc redere în mine!
Racheta venea din fundul Statelor Unite, trecînd fulgeriUor .peste
oraşe, peste fluv ii, peste cimpii, peste păduri.
- In 30 de sec un d e , anuntă pro feso rul Gad, vom asi st a la explo-zia
ridicolă a bombei cu biilrogen. .

- Nu inteleg... incepe Bill, şi restul ii îngheaţă pe .buze.

Racheta apă ruse la orizont, · o rază · o învălui, o parallză şi, ca şi
cînd ar fi fo st slrins -cu pu le re în mînă un Cilstravete murat, un lichid
se scurge din ea.

*
* *

Richard Bantley, cel mai f:oros şi cel ma i bo gat gangster din Sta.
tele Unite, urla nepulincios şi îngrozit în jilţul ca re ,j nne b un l s e . Nu
p.11t'ea sii sarii din el pentru că viteza e ra ameţitoare şi nu ştia ce i se
va mai intimpla, o dată·inlrat pe mîna profesorului Gad.
Cont:nua s!i p�ouii -cu rnonede de a ur. lci·colo, d e- a lungul şoselei,
oam eni i le culegeRu cu egaHi lăcomi e şi uimire.
Cînd intră în New York, trebui să zboare la trei metri înălfime,
întrucît striizile erau blocate de cul eg ătorli de monede.
tO,OOO.OOO·dc oameni ump ! ea n artcrele·de circulatie, scua rura e, erau
că�.ijr�_ i .P.� at'o·p-erişi�ri, agitau . pi a se din ferestre şi l.la lcoa ne, alergau,
se a.plecait şî ş.e ri"-icr.u, se tuvălcau prin praf şi urlau ca o sută de
stadioHr�c.ur! �e de ·fot b a l .
 Mata Harry tocmai il depuse pe Bantley pc acoperişul W.C.-ului
de aur, cînd împreună cu monedele începură să cadă din cer şi foi de
hîrtie.
l.. a etajul 80 al unui building, un nebun sau poate un om cu min­
tea sănătc-asă, care prinsese primul o foaie, urlă înspre adincuri :
,.Gentlemen, nu vă mai obosiţi, stringind monede de aur. Ele nu
mai valorează nici cit o cutie goală de conserve, pe care o aruncaţi l a
gunoi. Fizica atomică fabrică a u r sintetic."
După aceste cuvinte, aruncă tot ceea ce strînsese timp de o oră -

20 kg de aur.
Bineînţeles, nimeni nu-l auzi şi nu-l văzu in hărmălaia generală.
(
_ • Panica coborî şi la celelalte etaje şi, ca un ciclon, cuprinse tro­
tuarele.
Aurul, care-i l ega pe oameni, îşi pierduse forţa.
Fiecare azvîrli metalul strîns cu patimă şi o fugă fără sens in toate
direcţiile se dezlănţui.
O lady grasă aruncă la lada de gunoi a istoriei cele două brăţări
masive de pe braţe şi d i n fugii se împiedică de un morman de aur,
pe care se întinse cît era de lată. Ciizuse lîngă W.C.-ul de a;;r.
Bantley o văzu şi, cum era omul actiunilor geniale, îndriiznete şi
fulgerătoare, sări pe părţile moi ale înt!mplătoarei lady. Fireşte, un sac
cu oase uscate nu o deranjase prea mult, sărind in sus, il apucă pe
Bantley de piept, intrebindu-1 : " Cine eşti, mojicule ?" şi ii trase două
perechi de pa!me.
- Ar trebui să fiţi fericită de onoarea pe care v-am făcut-o. Sint
Richard Bantley, regele aurului.
- Regele aurului ? ! ! ! ti a ! ha ! ha ! hohoti grasa lady şi leşină
.:le ris.
De pe ultima terasă a l ui Bu;lding States Ernpire se aruncase un
om, stringind la piept un pachet de acţiuni ale societăţii de navigaţie
aeriană "Atlantic-Pacific". Desperarea îl im1>inse8e la acest gest specta­
culos, însă prudenta il sfătuise să-şi ia şi o paraşută, pe care o des­
chise pc la 100 m .
Altdneva, un individ subţire şi nervos, tot desperat, văzînd această
scenă, însă neavînd la îndemlnă o paraşută, aruncă de la etajul 50
pernele şi plăpumile din apartament. Se a dresă apoi, in plină furie, unui
portret indoliat :
- Pentru ce ai murit, unchiule ? Şi ce vrei să fac cu minele tale
de aur ?
Şi il pocni cu o pernă.
; Bantley fu prins sub paraşuta prudentului sinuci gaş.
După un timp şi după ce fu călcat în picioare de 20-30 persoane,
reuşi să se degajeze.
O luă la fugă -fără să ştie unde, aşa cum făceau milioane de new­
york-ezi. Instinctul de conservare, intrat i ntr-o panică extraordinară, se
dezlăntuia muscular. Oamenii fugeau, îşi agitau braţele, urlau.
Ajuns in dreptul unei băcănii, din care proprietarul, hohotind de
rîs şi de plins, arunca in stradă mărfurile, Bantley a!un�că _pe un calu l>
de săpun de rufe calitatea 1 şi nimeri într-un butoi cn m:ere, de unde
ieşi foarte dulce.
Tccmai o t urmă de boi trecu val-virtej. Se feri la timp, destinul tra­
g ic ţinindu-1 in viaţă spre a-şi rîde de el.
De la etajul 70 sosea accelerat o pernă, care-i căzu in cap cxplo­
dînd. Fi:nd uns tu miere, penele se aşezară pe el ca altădată pe răpo·
satele păsări. Şi Richard Bantley alerga prin oraş ca într-o uriaşă sală
de bal mascat.
lncă un ceas mai · dură talmeş-bahneşul newyorkez. Cind pe
bolta, care se întuneca, apăru surîzînd sarcastic luna, New York-ul se
împărţi în două : în desperaţi şi în calmi. Desperaţii, nemaiputînd
cumpăra cu aur alimente, credeau că vor cădea pradă foamei. Această
idee îi făcu să fugă în afara oraşului, înspre cîmpiile pe care se coceau
grîul, porumbul. oviî.zul etc. fluviile uman<! curgeau în întunericul din­
tre building-uri. Ici-colo cîte o torţă lumina feţe congestionate de
spaimă şi de oboseală.
Calmii se adunaseră în marile piefe. I ntr-un loc, un orator, suit pe
un camion, cerea :
- Grevă generală ! ! Prin unirea noastră să dăm patronilor care
şi-au pierdut capul, o lovitură teribilă !
Hazardul 1-a adus pe Bantley în faţa W.C.-ului de aur, în momen­
tul cînd un ins îl părăsea. Era evident că-I folosise. Lovitura fu de
nesuportat. "Vasăzică - raţionă pentru ultima dată Bantley - aurul
a devenit un metal ob:şnuit."
Căzu la pămînt şi pentru totdeauna părăsi Statele Unite : sub apa­
renţa unei gîşte, cadavru! ex-regelui aurului zăcea in scuar. ..

.. . Richard Bantley deschise ochii. Capul il durea îngrozitor. lncă nu

ştia dacă înviase d i n morţi sau părăsise un coşmar.
- Profesorul Gad vă aşteaptă, s:r ! rosti dictafonul.
- Cine ? ! M ! liarde de draci ! !
Şi Bantley sări din pat, se îmbrăcă rapid şi năvăli în birou.
-- Bună dimineaţa, d-le Bantley ! îl salută profesorul Gad ridicîn­
du-se din fotoliu. Atl promis ieri seară U niversităţii Atlantice un fond
de 15.000.000 de dolari pentru studierea transmutaţiei elementelor.
G enerozitatea d-voastră...
Bantley nu se mai putu stăpîni. Urlă : ,.Ieşi afară, mizerabil<'" ! !
şi, deschizînd o uşă discretă, intră în baie, unde îşi făcu un duş rece,
purificator.

Sfîrşit

11 1'
 TUDOR NEG.OiTĂ
..

O AVEf\JTU RA PE
"NAVA �liORŢUu .
leşisem numai de zece minute din sala de operaţie. Pot spune că
eram fericită, entuziasmată de succesul meu; de succesul primei mele
l aparatomii. Fusei felicitată de toţi colegi i şi chiar de profesor. Eram
însă foarte obosită şi de aceea tocmai mi pregăteam să plec spre casă,
cind, spre mirarea mea, sora m-anuntă că sint aşteptată jos.
La ieşirea din lift, observai că în hol u l mare nu sînt decit citeva
persoane. Prin fata uneia din ferestre se piimba nn bărbat de vreo trei­
zeci de ani, înalt, cu păr negru ondl!lat. După indicaţiile sorei, am ri."CLI­
noscut pe curiosul meu vizitator. Dar cine sii fie ? Inaintam tocmai
spre el, cind, intorcindu-se, mă zări. ProbabH mă cunoştea., dci
se apropie imediat Remarcai silueta-i elegimtă şi fata cu trăsituri
regulate, chiar frumoase, d·ar oarecum aspre. Cînd ajunse la cîţiva
paşi, rosti cu o voce profundă, foarte plăcută şi cu un uşor accent
străin :
- Iertaţi-mă 1 Mi se pare - domnişoara doctor Enăceanu· !L
- Da, Enăc.eanu. lnsă ...
- lnsă nu mă cunoaşteţi şi vă miră desigur vi:ll ita mea. Permite-
fi-mi să mă pfezint : Paul Cristescu, biochimist. Şi acum dati-mi voie
să. vă spun pentr11 ce v-am d'eranjat.
Am luat amindoi loc pe nişte fotolii aflate în j urul unei măsuţe.
O vreme n-am spus nimic. Ii priveam ochii mari, de un verde intens,
ciudat, care păreau ireal de strălucitori. Continuă cu multă volubilitate.
- Dumneavoastră aţi publicat acum vreo două luni o broşură cu­
prinzind impresii asupra experienţelor pe care l e-aţi efectuat folosind
o substanţă ciudată. Aţi numit-o Z1• Am citit l ucrarea dv. Azi intere­
sează din ce în ce mai mult problema prelungirii v;eţii. Dv. folosiţi o
metodă foarte interesantă şi compoziţia substanţei Z 1 mi-a păr-ut exce­
lentă. Tocmai incepusem şi eu nişte experienţe, avînd un scop identic
cu al dv. Din nefericire, ati abandonat ideea şi văd că vă ocupaţi
intens de chirurgie.
- Chirurgia e de fapt ramura mea. Numai datorită unei idei, care
s-a dovedit greşită, incepusem la un moment dat să mă · ocup de pro­
b!ema longevităţii. Foloseam intr-adevăr substanta Zt, care s-a dovedit
a fi însă mai tîrziu o substanţă slabă.
- Şi ce-aţi zice dacă ati afla că eu am continuat experienţele cu
Zt şi eli, modificindu-i nu cu mult compoziţia, am ajuns la rezultate
remarcabile ?
- Dumneata 1 ? ! Să fie posibil ? Dar cum asta ?
- Domnişoară, numai datorită faptului că v-am deranjat v-am dat
aceste lămurîrl. Aşteptînclu-vli, am aflat de la soră că aţi făcut chiar
azi o opcraţ;e. Prima dv. operaţie. Pentru a vă explica procedeul de
lucru cu Z2, noua substanţă pe ·care am obţinut-o şi eaTe, vă repet, are
la bază pe Z1 al dv., mi -ar trebui cel puţin o oră. Astă-seară sînteţi de­
sigur extenuată. En am trimis substanta la laborator pent-ru âna1izarea
efectelor ei. Miine sînt li ber. Dacă vă interesează, spun eţi-mi unde vă
pot găsi şi m;-ar face plăcere să vă arăt rezultatele pe care le-am ob­
ţinut cu Z!.
- Bine, dar dumneata crezi că voi mai putea dormi in noaptea
asta ? N-ai .putea chiar acusn să-mi dai cîteva lămuriri, miicar gene­
rale asupra ...
- Vă repet, domnişoară, mî:ne vă stau cu totul la dispoziţie. Azi
sinteti foarte obosită şi explicaţia nu e chiar atit de simplă .. • Dar ştiji
ce ? Vă pot ela cîie va lămuriri. Mi se pare că v ciati să p lecaţi. Vă voi
cond'uce, dacă-m; daj i voie, acasă. Am maşina jos. in timpul drumului
voi incerca să vii arăt ce-i cu z•. Primiţi ?
- De acord. Sii-mi iau numai pardesiu) şi mergem.
Peste cinci minute en:m înt•·un t u ri sm elegant care aşteptase i n
fata spitalului. Abia cînd porni motorul înt rebai :
- Iartă-mă, dar dumneatn mi se pare că ai un accent străin . Ai
fost plecat din ţarii ?
Wispunsul veni scurt şi t5ios :
- Sînt de două zile in Rominia pe care am părăsit-o acum 1 3 ani.
Cir.d ii privi! faţa, tresării. Era cu totul alta. O masca rece, dispretui­
toare, sarcastică. Continuă rep ezit şi cu un gl as striiin :
Prive�te Bucureştiul ! 11 vezi pentru ultima oarl.
Pentru ... cum ! ? !
Cum ai auzit. Pentru ultima oară.
Ce-nseamnlt asta ? Unde mergem ? Opreşte imediat 1
Priveşte în d rea pta !
N-am văzut n i m ic anormal în dreapta. Străzi l uminate, oameni
grăbiţi. Ne apropiam de marginea oraşului. lntorsei revoltată capul,
dar, în acelaşi m oment . simţ!i ceva pe fată şi mirosul speciiic, binecu·
noscut de cloroform, al sălilor d e operaţie.
Apoi nimic. Nimic . . .

* *

Cind am inceput să-mi revin am avut impresia că mă trezesc din­

tr-un somn lung şi greu. Misterioasa întîmplare petrecută î n maşină
m i-a revenit cu o ui m itoa re rapidil:tte in minte. Am deschis ocha . Dar
un:l� m ă aflam ! ? ! P ă rea că a m ajuns undeva int r-Lm oraş al viitoru ­
lui. Aproape nimic din ce era în jm·, nu intelegeam. In îndi p e re plutea
un aer p l �cut, înmiresn!at, de floar :) , iar peste obiectele ciudate ca�e
m;,: inc onjurau se ţesea o luminu aibastră, molatică, ce dădea impresia
unei iumi ireal e , de visare.
Ce era asta ? ! Nu visam totu şf . Am dormit oare un secol sau mal
mult şi sint un o b iect de e;� pel'ienţă al oam eni lor viitorului ? Ce [ra
cu toati1. această l ume fantastică în care mă găseam ? Stăteam întinsii
intr-un ici de ft>tcliu pat, rli:;lr-o m«t e ri e asemii.n!i !t>are cu buretele, ��
aparent pneum nHcă, al dtui n d în orice caz o mobilă foarte confortabilii .
In dreajl : n , dcuă ma�ini b ir. �: re im lJ!·l!c�.te în el,;cn i <·ă a l bă . Din ce secol,
·nu ştiu. De jur lmprcjur, d ul a ; m ri, in fJereţij camc;ei. Totul în alb şi
CCIE!.�iu. Plaionul, la tre i metri inăltime,. piire!l de cris!al. De acolo
izvora lumina aceea C:ud;tHi şi care irnbrăca parcă totul ln m ister, 1\'\â

13
 ridicai cu uşurmţa. i'l\â mişeam in mod absolut normal, ceea ce î m i
d ă d u curaj. Paşii m i s e afundară într-un covor moale dintr-o materie
poroasă, gri, asemiinătoare cu aceea din care era ccnfecîionat fotoliul.
ln stinga era o uşă. Mă aproJJ:ai şi vrui să i n tind mîna să deschid. Dar,
inainte de a o atinge, se trase singurii înlături, încet şi fiiră nici un
zgomot, făcîndu-mi pardl loc să trec. Dincolo de ca, se deschidea un
coridor luminat de o sursă de lumină rece ce cădea din plafon. Lungimea
lui mă conv:nse că eram într-o clinici\, o universitate, un spital sau aşa
ceva. Dar unde ? Cînd ? N u ştiam. Nu ş{iam şi simteam că nici cu mine
nu mai ştiu ce e. Cum ajunsesem aici ? Ce se întîmplase cu ciudatul
meu "răpitor" ... Nu indrăznii să trec pragul camere:. O teamă ciudată
de necunoscut pusese stăpînire pe mine. Mii retrăsei instinctiv îndărăt,
f<iră a-mi lua ochii de la marginea uşii. Dar imedia t ce mă depărtai,
încet şi cu aceeaşi linişte misterioasă, uşa se închise singură... Uimită ?
E puţin z:s uimită. Simjeam nevoia să stau î ntinsă. Tot ce era aici de­
păşea puterea mea de gindire. Imi auzeam clar bătăile inimii accele­
rate de emoţie. Am rămas cred jumătate de orli nemişc:ttă, cu ochii in­
chişi, încercînd să-mi ream:ntesc ceva din trecut. Nimic. Uliimeie mele
cunoştinţe despre lume se terminau i n maşina individului acela ciudat.
Cum spunea că-I cheamă ? Paul pardi. N u mai înţe!eg nimic din toată
. aventura aceasta. Ş.; ce linişte domneşte aici ! Trebuie să mă mişc, să
merg, să fac ceva. 1\\ - am ridicat şi am prh·it din nou în jur. A, i n
dreapta, î n fund, o uşă deasupra căreia scria birou. Acolo trebuie să
fie un calendar, o hirtie, o mapă, ceva Mă apropiai. Parcă mi-era
şi frică s-o deschid. Da•:ă se va deschide ? Am apucat cu atenţie
maneta de ebonită şi am sim!it c.ă uşa cedează 11şor. S-a deschis
alunecînd pe podea şi lăsînd să se vadă un scaun inalt, capitonat
cu aceeaşi ·materie cimlată, cenuşie. In acelaşi moment, dintr-un pa­
non aflat deasupra capului pe peretele din faţă izvorî o lumină clari,
minunată, ca de zi, iar cea albastră se topi parcă în tavanul ce a<:um
devenise alb, imaculat ca o coală de hirtie. Mă instalai la birou. Deo­
dată, in spate, auzii o voce cunoscută, veselă :
- Bravo. Nina ! Imi place să observ c-ai început să te acomodezl
cu viata nouă.
Tresării şi, i ntorcind capul, îl zării pe biochimist. Oricît de supă.
rată aş fi fost pe el pentru brutalitatea din seara aceea, era oricum
un om din lumea mea, aşa cii mă ridicai surprinsă, zimbind .
- Cum, şi ... dcmneata a:ci ?
Păru un moment amuzat de întrebarea mea şi pronunţă ironic :
- Cum, şi eu aici ? Dar unde crezi că te afli ?
- Tocmai asta voiam să te intreb şi eu. U nde sîntem ? In ce an ?
·
Cind ?
" In ce an" ? Hm ! Nu ştiu ce o fi în mintea ta, Nina, dar
găsesc că întrebarea e amuzantă.
Bine, dar tot ce este aici , ", In sfîrşit, unde sîntem ? In Bucu­
reşti ?
- Ţi-am spus aseară că vezi Bucureştiul pentru ultima oară.
" B ucureştiul pentru ulii ma oară" ... "Aseară"
•.• Vasăzică somnul a
durat numai o noapte ! ? Dar Bucureştiul ? Ce era cu Bucureştiul, de
spune ca l-am văzut pentru uitlma oară ? Repeta: cu voce tare :
, """ Bucu reştiul peniru ultima oară ? ! Cum asta ? Unde sintem ?
Ce�i c!l--Br�ul ?

14
 - Deocamdată există, dar peste 24 de ore va fi un morman de
ruine fumegînde. Poate nici atît...
- Cum ? ! ? Un morman de ruine ... fumeginde ? Dar c um asta ?
- Foarte bine. Va arde împreună CII lumea întreagă.
- Cum ? ! ? Ce înseamnă a sta ? Dumneata eşti ... nebun !
--:- O, ce cuvint in vocabularul unui medic ! Voiţi poate să vă expri -
maţi îndoială cu pri:vire la depl;năfalca facultăţilor mele mintale... Vă
·asigur că sînt tot atît de ,_nebun" pe cît sint ceilalti oameni ce trec
de normali. In realitate, l umea e plină de alienati, intr-un grad m ai
mult sau mai puţin ina;ntat. De aceea şi trebuie să piară.
- Să piară ? ! ? Dar bine, în definitiv, noi unde sîntem ? Ce-i
aici ? Marte ? Luna ?
- la loc la biiOu ! Dacă vrei să ştii unde sintem
·
..•

Mă supuse! fără un cuvînt.

- In stin ga este o pedală. Apasă pc ea ! .

M-arn conformat. In acelaşi moment, or:ce urmă de lumină dis-

păru, iar cel de-al doilea tablou prinse viaţă. Cele mai fantastice îm­
binări d e nuante verzi-albastre apărcau in !oală splendoarea lor. ler­
I)Uri marine, alge diferit şi minunat co:oratc. Totul se ondula, şerpuia,
inchipu:nd o . lume nemaivăzută, fără sclipiri, contraste sau · reflexe şi
totuşi ameţitor de frumoasă. Rămăsesem fermecată, mută de admiratie,
privind şi uitînd tot ce mă înconjura. Auzii în spate vocea sunind putin
dispreţuitor :
- lţi place ?
- E minunat !
li simţ ii miinil e putern:ce prinzîndu-ml · umerii.
- Minunat ! ? E numai neobişnuit, N i na. Sint lucruri mult mai
frumoase. Acolo, jos. Sîntem numai la 40 de metri sub apă. Şi intr-un
·
loc lipsit aproape complet de faună.
Vocea căpătase din nou accentu l cald, plăcut, cu care vorbea in
seara aceea. Ccntinuă :
Mîine ti vei vedea şi pe locuitorii oceanului. Atunci 'l(a fi cu arl e-
vărat minunat.
Vocea îi deveni iarăşi rece :
- Apasă din nou pe pedală 1
Aş fi vrut să mai stau, să mai privesc. dar tmi reamintii că n u
ştiam i!lcă unde sînt şi ce-i c u mine... lmpinsei totuşi cu părere · de
rău pedala. Lumina se aprinse din nou. M-am intors :
- Şi totuşi unde sîntem ? Pc un submarin. Văd; Dar ce caut aici ?
Ce vas e acesta ?
- Prea multe întrebări. Să mergem !a ma-să. Se spune că dacă
pui întrebări multe îmbătrineşti repede. Vrei' să îmbătrineşti repede ?
- Sintem in Marea Neagră ?
- Nu credeam că &xistă o fcme;e care vrea să imbătrînească. In
Marea Neagră ? Nu. Apasă pe pudala din d1 · eapta 1
Altă pedalii ! Mă executai din nou. 5e lumină acum cel de-al trei�
lea tablou infilţişînd o hartă a planiglobului.
- Priveşte aici !
Imi indică un punct mic in Oceanul Pac:fic.
- Aici sîntem.
\" Ua_r .�um ? Cînd am ajuns nici ? Cu ce ?
.....;_, la:t;!!ŞJ prea multe intrel>:îri. h�:u;;: srt merr,-com 1
· V-hif sii. mal i n treb ceva, dar mi-o luă înainle :
il5
 - B i ne, dar nu ţi-e ru ame ? Trt:buic să fie apraape 16 ore de cî n d
n-ai pus nimic In g-urii. Sii mergem !
lndiperea în care am intrat nu era prea m r.re şi era mobilată
numai cu o m asă din�r-t.:n m a ta i al alb, fixată în mijlocul indiperii, şi
o canapea î n formă de potcc·avii, il�ezală i m!Jrej urul mesei.
După ce m-am aŞ;!zat. mi-am tlat seama că mi-c într-adevăr ioame.
Am observat că m a sa era t;:cuiii special pentru două Jlersoanc. in drep­
tul fieciiruia, se afla mt tr.hlou cu o sum:!dcnie de butoane. O simplă
apiisare, şi o porŢiune din masii se deplasa încet lnlături, iar în seria­
ru l ce ieşea la ivcalrl y;;sr�ai fe ! u l comandat. M-a uimH bogăţia me­
n i u l u i şi excepţionala lu: pregiidre. Tocmai terminascm, cind auzinim
o S'lnerie. Deasupra u;ii s e aprinse pentru c i te va clipe u n tablou mic,
roşu.
- Aha ! Să mergem, Ni n a ! Am ajuns. .. la destinaţie.
- Unde am a j ,;n; ?
- Vei ve d e a m<!i tirziu.
- Eu vreau s:t vii d acum ! Ş i ma; intii ce caut aici ? ŞI cit timp
voi mai sta ? Ce-i cu tc a iii aci!asiă aven t u ră ciudata ? Ce-s aceste
expresii care mă scot din s,;_rite : " B ucureştiul va disp are". "Am ajuns
la destinaţie". Care dcs!inatie ?
Mii privl amuzat şi rosii incet ca pentru sine :
- Mda ! Trebuia să aibă loc o dată şi explicaţia asta. Ei bine, să
mergem şi vei inţe'ege totul. Dar, de la inc e put trebuie să ştii că sin­
tem singurii oameni de pe vas. Peste două zile vom fi s:nguri in lumea
tntreagă, căci îi voi da ioc.
- Ii vei da foc ?!?! .
- Da. Şi te asigur că spun toate acestea fiind complet să-
nătos. Totuşi crezi, desigur, că n-aş putea-o face, Spre a te con�
vinge, urmează-mă !
Eram năucită. Nici nu ştiu cum am ajuns In coridor şi cum
l·am străbătut. la capătul lui am pătruns, printr-o uşă scundă,
intr-o î nclpere largă. la o masă mare, plini de cadrane, butoane
şi manete stătea un tînăr privind ţjntă un tablou din fata lu i. Nici
nu întoarse capul. Salută numai cu un "Noroc, căpitane !" Călliuza
mea mormăi ceva. Tînărul urmă :
- Totul în ordine. Ne găsim In pătratul 4.031, la 5 metri sub
apă. Adincimea ocea n u l u i 6.030 metri.
M-am auresat lui Paul : ·
- Aşadar, nu sîntem singurii oameni pe vas ?
A zimbit : '
- Da. Il uita·sem complet pe Jack. Vino acum si vorbim !
L-am urmat din nou pc coridor. Am intrat într-o cameră imensă.
In jurul nostru peretii err.. u numai butoane şi inscripţii.
- Ce este a;:easta ?
- Este bibiiot<.>ca şi d iscoteca. la loc 1 Ascultă-mii, Nlna ! Arn
construit acest vas uin materiale plastice pe care nu le cunoaşte
lumea. In mod teoretic ele sînt, în anumite condiţii, inuzabile. Auzi ?
lnuzabile 1 Dar ace a si a nu-i nimic. Nina, de mii de ani oamenii au
căutat un balsam minunat care, m u l t ă vreme a părut doar o hi­
meră : elixirul viefii, al tinereţii. Te apucaseşi şi tu sl-1 cauţi sau,
mă ro g , ceva asemăn�.tor. N,ai reuşit nimic, ca toţi cei lal ti de
altfel. Ascultă-mă bine : posed această substantit care împiedică im·
bătrînirea, d istrugerea, consumarea vieţii. Este de fapt elixirul vieţii.
N u poate întineri, dar păstrează tinereţea şi sănătatea omulu i ; păs-
trează la infinit corpul, în conditiile în care era atunci cînd a înce­
put folosirea elixirului. Nina, lumea şi·a imaginat trei minuni : via!a
veşnică, pe care o am, piatra filozofală d e care n·am nevoie, dar in
locul căreia am un material pla5tic inuzabil ; şi a treia minune :
un aparat care să funciioneze la infinit, un perpeluum mobile, Ei
bine. şi p e <lcesta îl posed 1 Desigur, nu aşa c u m şi l·au inchi puit
cei vechi. E de fapt lln mecanism atom ic ce pune în mişcare tot cc·i
aici. Combustibilul sun este uraniul pe care apa mării il furnizează
intr-o cantitate atit o.le mare încît niciodată aparatul nu-i va du'-e
lipsă. Jt�!es Vcrr.� şi-a imaginat nn Nemo, un geniu care se retrage
clezgustat, urind omenirea, în fundul miirilor_ El nu voia să mai
a i bă de-a face c u omenirea. Dar eu o urăsc pentru hidoşenia şi
murdăria ei, şi o voi distruge. Lumea va arde ş i apoi va pieri sub
apa ce va inunda totul din pricina topirii ghej urilor de l a poli.
Acum intelegi de ce spuneam că omenirea va dispare ? Speri ind
probabil că am greşit. Dacă ai fi specialistă, ţi-aş pune în faţ1
calcule ; sint verificate de maşini electronice. Stiipinesc o forţă
uriaşă, pe care ar fi păcat să n·o folosesc. E un uriaş lanţ de
explozii. lţi repet, peste o zi lumea va aparţine amintirii. Vom fi
unicii reprezentanţi ai speciei umane şi vom aştepta apariţia unei
noi lumi. Am pregătit totul. ·Pereţii vasului sint nu numai cu ne­
putinţli. de distrus, dar sînt şi impermeabili radiaţiilor. A, dar să
nu uit ! Am să-ţi limpezesc citeva probleme care te privesc. In pri­
mul rînd, cum ai ajuns aici ? După ce am terminat constructia
submarinului pe insula lingă care ne găsim acum, am venit in Ro·
mînia. Dar vlid că trebuie să fac o digresiune. Află că tot ce-i aici
era pentru mine şi fratele meu. E1·am doi orfani de 15- 1 6 ani
cînd s·a terminat cel de-al doilea război mondial. Părinţii fuseseră
săraci, Am rămas singuri, dar indeajuns de conştienţi de puterea
noastră de muncă • . Fuseserăm amindoi elevi eminenţi. In special
fratele meu trecea drept un om cu o memorie minunată şi un spl!·it
analitic formidabll. Era î ntr-adevăr foarte inteligent şi perspicace
i n totul. Mizeria i n care am trăit in timpul războiului şi dorul de
aventură, specific virstei, ne-au determinat să fugim amîndoi in
America, pe un vas, imediat după război. Am indurat toate uii'I'η
tintele de care pot avea parte doi copii străini Şi orfani. N-am cedat
un pas 1 Fiecare lovitură pe care o primeam era un i n demn. Cind
eu aveam 18, iar el 1 9 ani, eram amindo i cu b:tcalaureatul luat.
Il luasem ami ndoi într-o limbă străină, ia seama 1 Cunoşteam ce-i
drept limba engleză din ţară, dar in mică măsură. Ne-am apucat
de mu ncă serios. Nici o libertate, un regim sever, ascetic. Toată
energia a fost canalizată spre ştiin.ţă, Eu - radiochimia, el - fizica
nucleară. Am citit enorm, enorm de mu lt. Cind am descoperit, apoi,
eu materialul inuzabil şi Z2, iar el [orţa nuclea1·ă de care ţi-am vor·
bit şi sistemul de funcţionare al acestui aparat, aveam 25-26 ani.
Am fi putut triii i n glorie pentru oricare din aceste descoperiri.
Glorie în fala cui ? A unor nebuni şi asasini ? Totul i n jur era o
goariă după avere, crimă, tîlhărie. In sfîrşit, cind mi-am terminat
studiile am primit o comandă. Un miliardar nebun voia să devină
celebru outreierind fundurile oceanelor, Am primit conducerea lucră­
rilor unui batiscaf. L-am constrnit, şi în prima că lătorie de incer·
care, pe care am făcut-o numai cu fratele meu, am reuşit să rldi·
căm la suprafaţă o corabie scufnndată, p!ină cu obiecte de preţ.
Am �p,zlfat totul pe o insulă pustie şi am prezentat miliarciarului
vasu1. Nu a primit să- i fim piloţi. Ţinea să devinli singur celebru
afingînd 8.000 de metri adincime. La cea de-a doua încercare a
manevrat greşit şi... "a atins fundul", dar fără a se mai putea
urca vreodată la suprafaţă. Noi însă aveam acum bani. Comoara
descoperită în fundul oceanului era enormă. Ea mi-a dat posibili­
tatea să construiesc mai tirziu aparatul acesta. Tn insula aceasta
am lucrat ca nişte titani, pînli. la istovire. Aveam 200 de muncitori
care credeau că . lucrează l a un batiscaf. Toţi necalificaţi pentru o
astfel de lucrare. Altfel ar fi vbut şi înţeles lucruri care ar fi
putut compromite totul. Totuşi nenorocirea a făcut ca de secretul
aparatului şi al materialului să se audă. l fi închipui spaima fabri­
canţilor de nave şi armament naval. Şi-au î nchipuit că vreau să-i
concitrez. Printr-o imprudenţă, fratele meu le-a căzut în mînă. Ur­
marea a fost o încercare de şantaj din partea lor, la care frate!.:
meu a răspuns sinucigîndu-se. Cei care îi cauzaseră moartea ar fi
putut continua şantajul, căci eu n-aveam de unde şti de moartea
lui. Au preferat să-mi trimită cadavru! său spre a se răzl;una d··
spaima pe care le-o pricinuis�m . . (Aceasta deoarece, în acelaşi tim p ,
un cercetător găsise un material m a i u ş o r fabricabil şi cu proprie­
tăţi ce păreau identice cu ale materialului meu. Evident, n-aveau
de unde siî-şi dea seama de greşeal ă.) Dar situaţia era acum clară.
Dacă pînă atunci nu eram convins că e bine să distrug lume<'.
acum eram hotărît. Am creat atunci "Nava nJortii". Numai cu nava
aceasta aş putea arde, distruge totul, toată lumea. Cum ? Apara­
tul pe care-I vezi nu-i de fapt un subc1arin, adică nu e num;'l i
un submarin. Se poate transforma i n turboreactor. A i intrebat cum
am ajuns într"o noapte din Marea Neagră în Oceanul Pacifk.
Acum cred că înţelegi. Apoi în locul reflectoarelor, care luminează
in mod obişnuit calea vasului, se pot aprinde "reflectoarele mor­
ţii" : Un uriaş generator de energie electrică · ce poate carboniza
totul în jur, pc o distanţă de 1 km. Numai timpul mă face să
prefer explozia nucleară acestui procedeu. Pentrn a distruge cu
eiectricitate lumea, mi-ar trebui poate ani. Cu forta termonucleariî
mi-ar
•
ajunge o zi. Mai puţin chiar.
Dar să revenim. Am spus că trebuia să trăi11sc aici cu fratele
meu. Ţi-am vorbit de moartea lui. Trebuia însă să fie cineva cu
care să trăiesc. cu care să pot vorbi. Singurătatea e înnebunitoare.
Şi atunci am venit in Romînia. Romina era limba pe care o vor­
bisem tot timpul cu fratele meu chiar in străinătate. Ven isem de
o zi în ţară, cind te-am zărit pe tine, N ina. Mi-a venit atund
deodată ideea că o femeie ar fi nimerită să-mi tinli compania. O
soră de spital mi-a dat amănunte cu privire la viaţa ta. Erai fără
rude ş i asta m-a determinat să mă hotărăsc. O persoană care
n-avea să plinaă pe cei lăsaţi pieirii era foarte indicată. Afară
d e aceasta, eşti o fată frumoasă, N i na. Aşa că ll':n nil.scilcit po­
vestea cu Z1 de care îmi spusese tot sora, te-am cloroformizat şi
am pornit spre Constanţa eu ma�ina pe care o cumpărasem de
două zile. Nimic n u părea suspect. Tu dormeai foarte frumos cu
capul pe umărui meu. Am părăsit maşina pe piajă. Am luat o
bardi de pe ţărm şi ne-am apropiat de puilchll din mare unde
lha�m J11 ven ire submarin u l . L-am făcwt să u rce la st�prafaţă
cu .ajutoru.l u nui sislcrn (�e telecomandă şi... gata ! Ei, acum ce
z:iei, N .ln:il, de tiJată povestea aceasta ?

J .S
 Ce ziceam ? Eram copleşită. Mi se părea că trăiam un coş­
mar. Un om putea vorbi astfel ? Dar cel din faţa mea era oare
un om ? Era cea m a i desăvîrşită combinaţie de geniu şi nebunie.
iar eu trebuia să asist alături de el la pieirea lumii ? Era mon,
struos ! lzbucnii, privindu-1 cu ură :
- Aş · prefera să fii nebun. Dar nu pari. Apoi tot ce-i aici
începe să mă convingă că poţi pun.e î n practică tot ce-ai proiec­
tat. Eşti un monstru cum nu s-a mai văzut şi imaginat vreodată.
Ai furat tot ce-a creat, tot ce a gîndit omenirea de mii de ani.
Ş i acum vrei s-o distrugi... Eşti... eşti... Nu, n u există expresie
care să ...
- Ai să vezi insă că totul îţi va părea normal peste cîtva
limp şi ai să te simti bine aici.
- N iciodată ! De ce nu m-ai lăsat acolo ? Nu-ţi voi fi com-
p l ice la ceea ce vrei să faci ! Niciodată !
- O, vorba asta .,niciodată" ! U i!i că avem înainte veşnicia ?
- Voi căuta să te î m piedic în tot ce ...
- Nu vei reuşi nimic. Vei incerca să mă ucizi. Ei bine, nu
vei izbu!i. Pe vas nu n umai că nu sînt arme electronice sau alte
prostii de genul acesta, dar nu vei găsi nici măcar un briceag.
Vei incerca desigur ' să fugi. Inuti l ! Chiar liberă fiind, n-ai putea
fHce nimic pentru .,salvarea omeniri i". Ai fi internată într-un os­
piciu, imediat ce-ai deschide gura. Cine-ar putea crede ceea ce
vei spune tu ?
- Dar Jack, cine e ? Ce-i cu el ?
- Aha ! Ţi-a mai apărut o speranţă... Ei bine, du-te şi vor-
beşte cu Jack !
Am ajuns in camera de comandă. Jack nici nu s-a i ntors.
A rostit numai "Noroc căpitane ! "
- Nu e ..căpitanul". Vreau s ă vorbesc cu dumneata. Poţi s ă
mă a5cul!i cîteva- min11tc ?
Nu primi i nici un răspuns. Am repetat întrebarea. Aceeaşi li­
nişte. De ce ? Are oare ordin să nu-mi vorbească ? O fi surd ?
M-am apropiat şi i-am atin s braţul, dar m i-am retras mîna i me­
diat. Jack era rece... Rece ca un mort. r-am privit de aproape
fiaţa. Am înmărmurit. Jack era un automat, o maşină vorbitoare...
Am auzit in spate vocea cunoscută :
- Acum ştii şi cine-i Jack. Te asigur că e un excelent pilot.
Vasul ocoleşte stîncile sau coasta printr- u n sistem de radar sub­
marin, aşa cum ocolesc l i l iecii obiectele din jur, fără a le vedea.
Dar crede-mă că nu vei rt'uşi să-I influenţezi pe Jack cu nimic.
M-am repezit ind ignată spre el.
- Nu se poate ! U n om ca dumneata trebuie să împingă
ina inte omenirea. N u s-o d istrugă. Ai fost înşelat. Lumea nu este
plină numai de tilhari şi asasini cum crezi. Ai văzut doar o 11arte
a vieţii. Ea are m i i. Te-ai rupt de lume, ai fugit de viaţă, trăind
n umai între cărţi ş i eprubete. Trebuie să cunoşti oamenii, lumea
toată, viaţa, dragostea ...
- O, o !... Ce elocvepţă ! Ascultă. n u face să mai vorbim
despre turpitudine ş i venalitate... Iti ofer nemurirea ! lţi ofer JlO•
sibilltatea să asişti la o nouă geneză... Vom aştepta pînă cind
din haos va răsări o viaţă, o nouă viaţă , o nouă umanitate... Una
m a i bună t

U9
 Ain ciutat totuşi si-i vorbesc de menirea omului, de viaţă,
de glorie, de datoria omului de ştiinti, lllespre viaţa nouă, tot ce
mi-a trecut prin cap. L-am implorat sau insultat cam două ore•
. ·IIIN rAspundea irenic şi ·î ntorce a t�tul in favoarea lui. Folosea
speculatii filozofice in care nu mi puteam măsura cu el. Şi totuşi
nu-l puteam lăsa să facă ce avea de gînd. Toată concepţia l u i
era ero-nată. E r a influenţa nefastelor opere scrise de fi lozofi care,
incapabili să inţe lea gă viata adevărată, o concepuseră după hna­
gin aţia lor neputincioasă şi bolnavă. Erau teorii absurde, nebu-
neşti, î1nbrăcate i n forme aparent inteligente. ·
Am colindat tot vasul pe care mi 1-a descris cu lux de amă­
nunte. O adevărată t&ră a viitorului, care depăşea tot ce-şi poale
cineva imagimt. Eibl ioteca cu microfilme, d iscoteca uri&şă şi sute
de opere de artă in cOJiii excepjionale. Las de o parte sere:e
automatizate. M-au uimit laboratoarele splendid ulilate, sli.lile de
gimnastică, de baie. Dar totul pentru două persoane. Pentru douil.
persoane, .o navă complexă de 300 de metri. Mi-am i m agi nat mons­
trul acesta trecind ca o racbetă peste Jumf:a în. rui ne. .•
Şi eu va trebui să stau, să asist la toate acestea... Simt că
innebunesc !
Sînt acum singura 1o1 came: � m�a. Ce o fi făcînd el '1 O fi
putînd oare să 'uoarmă liniştit, cind mîinl!... les pe coridor, intru
in camera lu i . N imeni. In camera de comandă, n um a i Jaclc. In
sălile de jos ale navei nimeni, Cobor, caut. Nicăieri nici o miş­
care. Linişte... A !l ! A ieşit din vas, Un costum de scafandru şi un
aparat de mişciire sub apă erau lipsă. Vacă aş fugi acum ?! E
. unlC!JI prilej ! Mi-a arătat cum să i m b rac costumul şi cnm se
foloseşte aparatul de mişcare. ·
Dar dacă ?... Mă repezii in goană
pe. scările rulante.
..
Cine ş i-ar ti putut închipui că .numai l 2 ore mai tîrziu pri­
veam cu em oţie cum omuJ pe care îl crezusem nebun, monstru de.
deschide ochii după un somn lung, odihn itor. Privi în jur, .apoi
întrebă CII sinceră mirare :
- Trăiesc ? E c11 putinţă ? Nina, tu ? M-ai salvat tu, Nina ?
- Da, dragul· meu ; d a r nu sînt sigură că nu te-am dăruit astfel
unei morţi lente.
- ,, Dragul meu !" N i na !?
M-am aşezat lîngă el ; i-am !uat mîinile. .
-,- Acum nu mai are nici o importantă, Paul. Peste o zi, două,
vom mur i amindoi. Şi totuşi nu·m i pare rău. Acum nu vei mai dis ­
truge omenirea. Am d i stru s eu toate comenzile electronice ale apara­
h;lui.
- Ce-ai făcut ? AL.
- Da, Paul. Nn te puteam lăsa. Trebuie să înţelegi ! Am rupt
şi demontat toate legăiurile ce comandau pilele atomice. Am distrw;
s:st�m ul care conducea izbucnirea exploziei nucleare. Vom ramme
ins�i aic i � tot restul vieţii, ciici nu ma i ftmcţioneazii nici un aparat.
Cre:erul inslalajiei tale atît de complex e · a fost distrus.
M-a privi! un moment cu o emofionată mirare · şi admiraţie.
- N i na, ai făcut lucruri pe care nu-mi i nchipuiam că vei avea
curaj�) să re faci. Şi lotuşi. .. eşti un c..>pil, N i n � . un copil de 25 de
V.i!i.
 - 24.
- krtă-mă ! Indicaţia sorei este de vină. Ascultă-mă, Nina, cre.z i
în tr-adevăr că nu voi reuşi sit repar totu l ? Ce-a i putut tu .distruge ?
la povesteşte-mi ce ispravă ai făcut ?
- Te înşeli de data asta. Nu vei ma i avea cu ce face legăturile.
TDate firele pe care m i le-ai indicat ca importante le-am_ scos şi arun ­
cat în camera ecluzei aparatului . Apoi am distrus sistemul de deschi­
dere al uşii.
In loc să se sperie, izbucni într-un hohot de ris :
- Auzi, auzi ce-a mai l ucrut ! Cînd spun eu că eşti un copil, Nina !
Aşadar, ifi închipui că n-;un şi material de rezervă cu care să rep ;; r
t o t ce-ai putut tu strica ? I n patru-cinci ore v o i repara totul. Vezi, stri­
dtoare mică, nu fi·am ariîtat camera de materiale şi unelte, pentru
simplul motiv c ă acolo se giisean şi ,.obiecte tăioase". Nu-ţi inchipuiai
că ar exi sta o astfel de cameră, nu-i aşa ? A, uită-te puţin in oglindă
-
sii vezi ce figură ai făc u t !
Nu ştiu ce figură am făcut, dar a treb uit să mă sprijin de spatele
fotoliului. Aşadar, tot ce îăct;sem fusese zadarnic. Omenirea era în�ă
în pericol !... Paul se aşeză zîmbind pe bratul fotoliului i n care mă
lăsasem eu :
- Te-am speriat, Nina ! Şi nu vreau să-fi pară nici un moment
ră u de ce-ai făcut pentru mine. Explozia n u trebuie să se mai produca.
Miine vom merge pe insulă şi vom demonta maşina aceea infernală,
maşina care trebuia să producă explozia. Te miri, nu-l aşa ? Ai de
altfel şi de ce. Ascultă, Nina l Plecasem de pe vas cu intenţia să fac
o ultimă verificare a aparatului morţii. Acolo, pe insulă, se află ade­
văratul aparat al morfî i pe lîngă care submarinul este un pigmeu.
Este un aparat care trebuia să producă explozia termonucleară în
momentul cind ii telecomandam eu. Pentru a nu se atinge nimeni de
el, îl inzestrasem cu un dispozitiv ce semnala prezenţa oricărei miş­
cări din jur, iar cu ajutorul unor radiaţii nimicea pe autorul mişcării.
Pe mine numai costumul antiradiant mă ferea de primejdie. Am făcut
verificările aparatului de pe insu l ă. La baza lui se aflau principii des­
c�erite de fratele meu şi pe care el le dorise cindva aplicate spre fo­
losul omenirii. M-a- frapat asemănarea intre ce spuneai tu Ieri şi ce
spunea el demult, atunci cînd făcuse primele descoperiri. Noi n-am
urît lumea dintotdeauna. Aceasta a venit mai tîrziu , o dată cu nedrep­
tatea şi mizeria indurată mult, prea mult timp. Şi totuşi, acolo pc
insulă, am avut un. moment impresia că nu fac bine punînd să func­
ţioneze maşina morJii. Mă i ntrebam ce-ar fi făcut el, fratele meu, in
situatia aceasta. Dar toate reflecti i le acestea le făceam îmbrăcat i u
costumul antiradiant ş i, c a urmare, în timpul drumului de întoarcere
pe vas, rezerva de oxigen se sfîrşi. Nu mai puteam urca l a suprafaţă·
din cauza greutăţii costumului de scafandru care nu mai avea oxi­
genul necesar. Şi atunci ... am văzut moartea, Am văzut cu propriii
mei ochi ceva ce voiam să impun omenirii.
Tăcu un moment - apoi urmă :
- M-am trez it aici. Dă-mi voie să-mi imaginez ce-ai făcut tu în
timpul acesta. Ai văzut probabil lipsa mea, ai profitat de ind icaţiile
pe care ti l e dădusem, ai coborit in sala maşinilor şi al distrus insta­
laţia centrală, poate mai mult . Am să văd eu cam ce mi-ai făcut. I t i
repet Jnsă : nu credeam c ă vei avea curajul s ă t e atingi d e aparate.

2 1.
 Apoi ai hotărît probabil să fugi; dar ai dat peste lumina nemişcată
a farului meu submarin. M-ai transportat, îmi inchipui cu ce greutate,
pînă aici şi m-ai readus i n simţiri. N u există cuvinte cu care să-ti
pot mulţumi, Nina. · Ai făcut lucruri pe care nu mi le puteam inchip u'i.
Eram ferm convins că m ă urăşti.
- Şi te uram chiar atîta timp cit primejduiai liniştea lumii.
- Nina, a-ţj cere iertare i n s�tJ�aţia in care ne aflăm, iertare pen -
tru purta rea mea, aş fi considerat mainte vreme ca fiind ceva banal
şi ca o simplă formalitate . Dar acum ... N u ştiu cum să-fi spun, N ina...
Simt nevoia să te rog să mă ierţi. M-am purtat cum nu se poate ...
I l i ntrerupsei :
- Paul, nu e nevoie de aşa ceva. Sînt fericită că: ..
O formid;;bilă bubuiturii făcu să se cu.trernure nava. In încăpere,
deasupra uşii, se aprinse o lumină violetl;. Am tresărit amindoi. L-am
privit pe Paul. Maxilarele încleştate, ochii măriţi d e groază, faţa albii.
Sări în picioare, mă prinse de mină şi porni i n goană pe scările ru­
l � nte, încremenite. Explozia ... Explozia se produsese, mai bine zis in­
cepuse. Pretutindeni cadrane violete. Ele funcfioneazii ! Am ajuns î n
camera de comandă. Jack nu scoase nici un cuvint cind trecurăm , uin
ritmase deschisă, nemişcată (ca şi celelalte d e altfel). Paul se repezi
şi incepu să manevreze butoanele, apoi se opri cu ochii ţintă la ca­
dranul violet al cărui ac se apropia de 60. Avea să urmeze cea �e · a
doua explozie. M ă sim1ii prinsă de braţul lui, căci era să mă prii­
huşesc.
- Nina , nu te gindi la prostii ! Aparatul nu funcţionează cu in­
ti rziere. Dacă exp)oda din cauză că ai distrus tu sistemul de pe va�.
ar fi explodat chiar ahmci.. . La verificare d e altfel totul em perfect.
Cineva, nu ştiu cine, s-a apropiat protejat de un costum special şi a
produs explozia. Va urma acum cea de a doua ... Apoi o a treia. Peste
5 secunde... Peste trei... Peste două... Peste una ...
Nimic. Lumina violetil scăzu din intensitate şi se stinse. Am alu­
necat din braţele lui Paul intr- un fotoliu. Simteam pur şi simplu cii
nu mai pot. lncordarea nervoasă făcu loc unei sfirşeli. L-am privit pe
Paul. Era cu ochii strillucitori de bucurie.
- Nina ! Ştii ce-i asta ? Inseamnă că un om, care mi-e superior,
a înţeles sistemul de funcjion�.re a maşinii morţii ş i a făcut-o inofen­
sivă, deoarece explozia s-a sfîrşit după prima fază. Spun inofensivă
pentru că aici, în mijlocul Pacificului, departe d e orice drum naviga­
bil, o explozie atomică este aproape egală eli nimic. Dar el ? Omul
acela ciudat ? Poate s-a jertfit pentru asta ? Poate a produs explo­
zia prin telecomandă ? ! N u ştiu. Trebuie să mă duc să văd ce s-a in­
timplat ? Ce a fost ? Cine a fost ?
Am vrut să mii. ridic şi eu, dar a plecat singur. De fapt, nici nu
cred că l-aş fi putut urm a . Eram sfîrşită. Noaptea de nesomn, tot CI!
se petrec11se, tensiunea nervoasă, totul era halucinant, înnebunit(lr.
Nu ştiu cît ti�np am rămas ncmişcată, aşteptînd. Mi s - a părut că e
o veşnicie. Cînd se auziră paşi, îi ieşii lntru i ntimpinare :
Jn sfîrşit, cine a fost ?
Cine, Nina ? N-ai să crezi. A fost ... un �;ird de maimute.
A, nu, nu se 11oate ! Cum asta ?
A vum lh . a t un aparat de filmat in apropierea maşinii morţii
·tl!.rl!: i ne.;:p •c<i 11 l l�ottll\ f fi!marea in momen�ul exploziei sau în momcn­
t,ul in · ca-re disr,o7.i tivlll prouucea rauiaţ-ii. Acum citeva minute .am .de·

22
velopat cl işeele. I m i imaginez evenimentele cam astfel : cutia lucioasă
le-a atras pe bietele animale ; dar au vazut că ea produce moartea .
Maimuţele sint nişte animale foarte inteligente. Au inceput să bom­
bardeze cutia cu ce- au găsit, pînă au stricat sistemul de apărare al
n:t>.şinii. Cind au prins apoi curaj, s-au apropiat. Le-au atras butoanele
şi cadranelc lucitoare. Restul î l ştii : explozia ... N işte maimuţe, N ina!
Ve curio2.itaiea Jcr, pc care de altfel au plătit-o cu vlaja, depindea
viata lumii intregi.
- Dar cum de s-a produs o singură explozie ?
- Acesia era lucrul pe ca·re nu-l ştiam. Acum înţeleg, N ina. For-
midabila explozie... nu există.
- O ! Totuşi ai calculat. . .
- Da, calculele sînt exacte. Dar numai teoretic această explozie
poaie fi prod us:i. Abia acum pricep totul. l n leleg de ce nu i-au reuşit
lra·( el u i meu unele experiente. Cum să-ţi explic, Nina ? Vezi : cea de-a
doua explozie trebuia să ia naştere din prima, în focarul primei explo­
zii . Teoretic era pos .bil. Pracuc, insă, nu. Cunoşti sistemul ce se
foloseşte la stingerea incend iilor foarte puternice ? O explozie c u un
suflu uriaş stinge flacăra incend i ului. Ceva i n acelaşi gen s-a petrecut
şi aici, cu cxplo;o;ia nucleară. Ar fi trebuit ca cea de-a doua explozie
s:i crească in intensitate timp de un minut. Dar ea a fost stinsă in
momentul în care s-a produs, chiar de suflul celei dintîi, şi n- a mai
avut timp să se multiplice. E un amănunt stupid pe care n u l-am
prevăzut şi care n u poate fi inliiturat. N u ştiu dacă el va putea fi
inliiturat. Deocamdată explozia de care ti-am vorbit nu există.
Aşa se încheie cea de a doua noapte pe .,Nava morţii".

A doua zi, auia pe la 4 d upă-amiază, am luat masa. Intregul

sistem automatizat funcţiona normal. Am mîncat î n tăcere, urmărin­
du-ne fiecare gindurile. Abia către sfîrşit, Pa ul deschise discuţi a :
- Nina, ştii ce - am făcut eu azi toată zrua ?
- Ai reparat tot ce am .. .
- A, n u . Asta mi-a luat numai două ore. In restul timpului am
citit, am lucrat in laborator, am gindit. Am spus că am citit. Aveam
aici pe vas şi ci teva cărţi ce erau ln contradictie cu ideile pesimiste
p e care l e a profundasem. Le luasem ca pe nişte curiozităţi, căci pînă
azi nu le deschisesem. De abia cînd le·am deschis mi-am dat seama
el există în e1e o multime de adevăruri pe c11re nimeni nu le poate
wntesta. Pesimismul in faţa lumii voastre noi devine sofism. Dar
poate câ n-aş fi inteles dacă n- a ş fi trecut prin ţara pe care o pără­
s i sem acum 14 ani. Dacă nu t e -aş fi întîlnit pe tine, N i na ! Dar spu­
ne-mi, te miră m u lt schimbarea mea ?
- Intr-adevăr, pînă ier i păreai atît de convins de ceea ce faci şi
spui ...
h - Da. lnsă cind am văzut că "un calcul electronic" poate fi dez­
minţit de prac!ică, am socotit că nimic nu mai poate fi imposibil . I n ­
crederea mea i n ecuaţii şi formule a căzut. A m trecut la o verificare
mai amănunţită a faimoaselor mele descoperiri. Ei bine, Z2 este o
su bstanţă care conservă viata. dar nu la infinit, şi o păstrează, o pre·
lungcş__l:e; in detrimentul sistem ului nervos. Aşadar, e numai o amă­
gir<; ! Din. fe·ticire n-am folosit-o pînă azi. Inainte nu mi-aş fi putut
fitsll
incf..ipqi C ă o femeie ar fi putut să lupte cu atîta energi e pentru

23
 -omenire, tin-d avea posibilitatea si du.că o viaţă cnmodi şi la infinit.
Ah, irifinitu1, cu iluzia lui ! E lndi o lovi tură pe care a primit-o planul
meu. Am im p re s i a că abia acum vă·d lumea pt"ntra prima oari. Am
trăit fără să ştiu pentw ce. Fără să cuno�c siluete'le oamenilor, ade­
vărata bogiijie, mai vasti\ şi mai de nesecat -decit ·chiar ştiinfa. Am
vrut să distrug în loc să incerc să repar, să îndrept, şi astfel mi-am
risipit jumăta1e din viaţă. Dar am înainte cealaltli. jumătate, pe care
n-am s-o pierd în spovedanij absurde. Prima parte a vieţii mele s-a
sfîrşit cu .un eşec. Tot sau aproape tot ce am creat va trebui să dis­
trujf. Vasul acesta îşi va găs i liniştea pe fundul oceanului. Conţine
multe lucruri valoroase, dar ccr:tine şi m ultă nenorocire. Cred că n-ai
uitat de "reflectoare!e morţii" Ele nu sint o eroare. Lumea n-are insă·
nevoie de aşa ceva. In schi m b, voi lua aici. in minte , tot ce poate f i
cu adevărat folositor l u m i i . Dar prima parte a activHii.îl i mele o vei
închina altui ţel. Ştiu că mai sînt oameni cinstiti, dar ir.�elaţi de acele
tt"orii absurde care erau să mă piardii. Cunosc prea bine aceste teorii,
dnr acum îmi dau seama şi de şubrezenia lor. Voi aprofunda viafa
adevărată şi voi folosi vechile teorii ca pe nişte arme impotriva ace­
Jora ce le-au creat . Şi acum să mergem ! Să fixăm itinerar:�! drmnu­
Jui ! Miine vom ·fi în Marea Neagră. Mii ne seară la Buc11reşti. Va fi
ultimul drum pe care-I vom face cu apar:.tul acesta, aparat pe care
Jllck il va scufunda apoi du.pă indicatiile mele, în abisurile Padncu­
Jui. "Nava morţii" este un aparat mult prea capabil să distrugă , pen­
tru a nu fi sortit pieirii şi u i tări i .

P e plaja incă umedă şi pustie d e la Vasile Roaită coborau dintr-o

barcă de cauci1•c doi oameni. O femeie tînără şi un bărbat cu frunte
inaltii şi ochi mari, lum inoşi. D ouă siluete elegante răsărite din al­
bastru! .nesfîişit a l mării. Bărbatul aruncti. o ultimă privire spre va·
!urile înspumate, unde rJepnrte, acolo în adîr.curi, căllitorea spre Bos­
for, spre ocean, spre abis "Nava morţii".
Cuprinse apoi atent tali a delicată a femeii şi amindoi se îndrep­
tară cn paşi rari spre oraşul încă ado<mit. Se oprir.ă numai un mo­
ment să admire discul uriaş al soarelui răsărind ca dintr-o baie de
foc din marea liniştită. Apoi unul lîn gă allul, tăcuţi şi fericifi, işi
continuară drumul inceput. Spre oameni... spre mundi... spre viaţă.,,

SfirşU
 'IOANA PETRESCU

BAlAURUL M�R1LOR

(Continuare din nr. 'trecut)

Din ziua aceea de groază, balaurul ajunse adevăratul stăpîn al
ţi n utul u i, bătîndu-şi joc de puterea regelui şi a episcop ului. Pescarii
înspăimîntaţi îşi părăsiseră indel etn i ci rea de mai inainte. Cum ar
mai fi îndrăznit v reu nu l sit iasă cu barca, să infrunte h a fguful ? Sil i ţ i
de foametea care incepuse să bî nt u ie, unii se duceau spre B erge n sau
Aalesund şi se toc m e au pe cite o corabie. Altii căutau de lucru l a
tăiatul pădurilor sau pe la ferme. Viaţa era g re a, cum nu fusese n ic i­
odată. Pe toată coasta apăsa blestemu l h a igufului. Oamenii ar fi vrut
bucuroşi să-I uite, să-şi re i a traiul tihnit de mai inainte. Dar el no le
dă d ea pace. M ere u le ami nt ea că stă acolo de veghe. Uneori mugea
înspliimintător. Alteori ridica o trîmbă înaltă de apă pînă la cer. Moş
Tronl.l l e vedea şi le auzea pe toate şi venea apoi să le povestească
gospodlnelor însl>ăimintate. Dar se inti mplase şi un lucru mai grozav,
care î ntărise toate presupunerile. Micul Ofe pierise de curind înecat.
Flecase i ntr-o dimineaţă pe ascuns să se scalde cu alţi copii de vîrsta
lui şi nu se mai i n1orsese. Ce : ! alti copii povestiră îngroziţi cii Ole se
dusese prea departe, că ei I-au strigat în zadar şi că au văzut deo­
dată u n v al mare cum s-a năpustit asupra lui şi 1-a acoperit. Unu l
mai nă ::: d r ăva n a adăugat chiar că el zlirise şi un braţ care a ieşit din
val şi 1-a tras afund.
- Dacă s-ar fi inecat, fluxul i-ar fi ad us apoi tru(YUI l a maJ, spuse
moş Trr.nd. Dar h·upul n-a putut fi găsit. Ce vreţi dovadă mai bună
c ă 1-a înghiţit h a fgu fu l ?
Auzind acestea, biata Trude izbucnise în hohote de plins smulgin·
du-şi pă rul din cap. Era mult mai groaznic pentru ea să-şi şiie mi::u­
ţul mincat de ba.lau.r decit p ie rit în valuri. Lui moş Trond, însă, puţin
ii pasa d e e<t. 1\\ u iţumită hafgufu.lui ajunsese iar omul cel mai cu
vază din Bo l m o. lşi petrecea tot timpul în duglteana lui Rui d �is t.
!\-lai totcleauna se gi'isea cine;r1: sii-i p l ătea scă berea. Iar ci nd se îr.ti m•
(!la să nu se găse a s c ă, îl c i n ste a R.uid kis t însuşi. Batrinii se adur.su
in jl!rul lui şi-i ascultau pcve::-tiie. Bafaurul s e p li mba netulburat prin
ttl at e născccirile lui. Şi se p ri c epea minunat de bi n e să um p le de
groază sufletele cclc,r ce-l ascultau. . .
In sch im b, episcopul Gudmund era la mare încurcătură. Oridt
a r fi \trtJ:t t:l sr. facă uitată povestea cu sfi n{i rca insulei, ace a s ta se
rii�r ·-:'ldlse c1.1 iuţeala fulgerului, astfel că n ici nu mai îndrăznea srt-şi
inue!J iiuea sd!.. indatoririle sl ujb ei lui. Dacă se întim�Ia să i a să pdn
piaţă, i se părea că toate precupeţe.e se :...lă la el zimbind şi-şi dau
cu cotu!.
- Monseniorul nostru a sfinţit un balaur _ .1-a boteza t Margret,
a auzit odată şoptind în u rma l ui.
- Ba a vrut să-i înalte şi o catedraiă pe spinare, zisese unul
mai şugubăţ, în hohotele de rîs ale multimii.
'
De atunci se închisese in palatul lui, chibzuind în fel .ji chip ce
e de făcut . . . Zvonul ajunsese in cele din urmă pînă l a urechile arhi­
episcopului Theobald din Nidaros şi mai marele h:i il chemase si dea
t:csluşiri. Dînsul însă îşi tot ami na călătoria trimiţînd vorbit că e
bolnav.
Nu ştia deloc ce trebuia să-i spună arhiepiscopului. Era oare
vorba de un fenomen natural - aşil Cllm susţ;nea doctorul Gaspard
-- . o insulă care se ivise la suprafaţă prin mişcarea fund u l ui mării ?
Dar atunci cum de se făcuse iar nevll�:ută in cîteva clipe, contra-
7.icind toate legile cunoscute pînă atunci ? Părea mai lesne de crezut
că e un fapt supraiiresc, în care se vădea vointa domnu lui. Sau, ceea
ce se numeşte, o minune. Dar ce fel de minune să fie aceea care
aruncase atîta batjocură asupra procesiunii şi a sfintei Margret, răs­
t u rnase o cruce şi pricinuise moartea lui Niklaus ? Era, de bună­
�.-::a mă, o faptă a satanei. Faptă care atinsese grav prestigiu l bise­
rocii ; şi încă intr-o clipit cind avea de l uptat din greu cu ereticii, cn
n �bunia aceea J u teranii, care cuprinsese jumătate din ţară. Oamenii
r. u mai voiau să creadii fărrt să cerceteze ; cîrteau i ntr-una şi infrun­
t, u cu îndrăzneală pe !>lujitorii bisericii, numindu-i, în deridere,
papistaşi. Şi iată acum, ce minunat prilej pentru ei să-şi bată joc de
ct le sfinte.
In nedumerirea sa, episcopul ajunsese la hotărîrea să m ărhui­
sească şi el, ca sira Conrad la inceput ş4 ca toti neştiutorii, că a fost
t!n balaur - şeolul de care vorbeşte biblia - care venise să pedep­
scascii omonirea pentru păcatele şi mai ales pentru erezia ei. Oamenii
trebuiau lăsaţi în neştiinta lor, dar prestigiul bisericii trebuia salvat.
Şi asta era singura scăpare.
Intr-o noapte se înfiiţişă · Ja reşedinţa episcopului un · om intre
două virste, înfiişurat i ntr-o manta l ungă. Plin�a să cunoască bine
locurile căci intră pe o porti ţii de din dos, la care a vea cheia, după ce
toate zgomotele se potoli seră. 1 ntotdeauna apariţiile l u i erau la fel de
•�:lsterioase. Nimeni nu trebuia să Ştie ce pune el la cale cu episcopul,
t;e că era vorba de vreo drăguţă, de vreun mic ospăţ care ţiuea pi n ii
l a ziuă sau de alte i ndeletniciri prea pujin potrivite cu haina Ct!-O
purta monseniorul Gudmund. Cînd îl văzu, episcopul se insenină
la faţă.
- Bine ai venit, RaJf ! Tocmai aveam nevoie de tine.
li făcu semn să-şi tragă un scaun cît mai aproape de ji!ţul său.
- Va trebui să pleci la Bolmo. Oamenii I-au gonit pe preot şi
nu pot numi pe altcineva fiindcă nu ştiu cum ar fi primit. Caută să-i
iscodeşU.

26
 Tăinuiră îndelung în faţa sfeşnicelor înalte de argint, în care
flacăra lumînărilor abia mai pî lpiia.
Cu cîteva zile înainte de crăciun, oamenii din Bohno zăriră o co•
rabie in larg. Părea că stă pe loc.
- Numai ceafa a abăiut·o din' drum, îşi dădeau ei c u plirerea.
Dar ce-o fi vrînd de la noi ? De atîta vreme nu mai venise o corabie
în otacul lor pustiu.
Vedeau bine că lăsase o barcă l a apă, care acum se îndrep�a
spre mal. .
Erau trei oameni în barcă. Şi, de cum au fost ajutaţi să coboare,
au fast inctJnjuraţi de m'u lfime. Cei doi care trăgeau la visle erau
marinari. Al treilea însă nu bănuiau ei ce putea să fie. Era înalt
şi voinic, şi barba căruntă i i acoperea tot pieptul. Purta o man!a
lungă imblanită.
Răspunse fără n ic i o stinjenire I a i ntrebările pirgarului. Vorbea
apăsat ca oamenii de Ia mi azănoapte. In adevăr, ceafa î i abătuse din
drum. Veneau tccrnai de fa Bodoen şi mergeau spre Copenhaga. A u
rătăcit multă vreme. Acum i sprăviseră şi apa. .
Pi rgarul a poruncit să li se dea apă, şi cînd butoaiele din barcă
au. fost pline marinarii s-au .arătat grăbiţi să plece. Nu tot astfel
păru străi nul, care între timp se aşezase la sfat cu moş Trcnd, pc
o stivă de scinduri.
- Eu rămîn aci cîtva timp, spuse el în cele din urmă. Am treabi
la Fantoft. Dar nu mă grăbesc defel să ajung. Imi place la voi. Ceru
marinarilor să-i coboare o desitgă rămasă în barcă. Apoi scoase 1J�
sub mania o pungă, care părea destul de grea, şi l e dădu un gal b�n.
Da 1 Toată lumea a văzut cînd le-a dat un galben zimţat, care lucea
în soare. Barca s-a depărtat, iar străinu.I a rămas la mal să pr;­
vească la corab i a care ridica · ancora. R u i dkist se grăbi să-I poftească
la han. Şi porniră alături. Dar, oricit de prietenos îi vorbi şi-1 ispi . i
în tot felul, nu putu s ă afle d e l a e l ce treburi învîrteşte ş i c e caută
la Fantoft.
- O fi vreun n egustor bogat, îşi spuneau oamenii. Sau vreunul
care citeşte singur biblia şi propovăduieşte noua credinţă.
Cind nu era el in joc, străinul se arăia foarte vorbăreţ. Şi ştia
să-i stîrnească la vorbă şi pe ceilalţi. Oamenii se adunaseră î n jurul
lui. El porunci bere penlru toată lumea. Apucă ulceaua c u mîna stingft
ş_i atunci băgară cu toţii de seamă că la mîna dreaptă îi lipseau
trei degete, tccmai cele trei degete cu care îşi face cruce tot creştinu!.
Pe moş Trond i l aşezase lîng-ă el şi-1 intreba intr-una despre întîm­
p larea cu balaurul, pe care unchiaşul i-o povestea cu amănunte şi
înflorituri, după obiceiul lui .
- Ciudat ! spuse el in cele d i n urmă, foarte ciudat ! Cu atît mai
ciudat. cu cît şi nouă, prin părţi:e noastre de la m iazănoapte, ne-a
dat pînii .mai iP.ri tircoale balaurul. Se vede că-i p ! nce să se plimbe . . •
S(iusele-4ui stirnirii o za rvă cumpl i tă. Cum ? Şi lor ? Un alt
baţw-? �iJ-itai aHa, aşadar, un a l t hafguf p e mt:lcagurile acel.:a ?

27
Oamenii păreau şi uimiţi, şi indig11aţi. Moş Trond î�i apăra cu îndir­
jire hafguful lui :
- Ca al nastru nu poate fi, nici vorbă ! Al nostru e cit o insulă
rle mare.
Străinul îi lăsă să strige pînă se potc!iră.
- Şi dacă o fi acelaşi ? s p use el l i niştit. Oamenii il priviră
uiuiţi. ·

- Balaurul ăsta e unul şi acel aş i de la facerea lumii, urmă

străinul. Chitul uria-;, şcolul de care pomene:,te s i i n ta scriptură, care
d�zlăn;uie furtunile şi in pîntecele căruia a sălăşluit pro�elul lnnas
t;ei zile şi trei nopţi, ca la urm:i să fie zv î r lit no:viHiimat la fiirm, nu
c altceva decît l w f t.;u f u! vuslru. L-au cunoscut de bună-seamă şi
s' riimoşii noştri dacă işi n u m e a u corăbiile .. drakkars". ceea ce în·
seamnă tot ha fguf. Dar-mi-te de-aţi vedea ·biserica episcopală d:n
Fan toft ! Pă s l re az ă la colturi şi în vîrful ei chi!> U I groaznic al ba­
hlu rul ui Fafner. Unul şi acelaşi. Trimis de domnul să în spăimînte
şi să pedepsească omenirea de cite ori se depărtează de adevărata
credinţă, de bunii noştri preoţi şi episcopi.
Mica Malene înlernnise cu cana cu bere în braţe. Era o nepoată
să racă a lui R u i dk ist , � care e l o adtlsese în casă ca să-i ţină gos·
pod ă ria. Avea părul aproape alb de bă lai ce era şi nişte ochi rotunzi
cu gene decolorate care se deschideau plini de ael<inovlijie asupra
lumii. F.ra in schimb micuţă ş.i durdulie, şi trupul ei nu păru tot atît
de nevino va t c a ochii- Gurile rele scorniseră că. n-ar fi ajutat numai
la treburile gospodăriei şi că l·ar fi ajutat ma i curind pe R uidkist
ca s-o uite pe Aslaug.
Str-:iinul se ridică zimbind, luă cana uriaşă cu bere din braţete
Malenel şi incepu să toarne tuturora. Urmă apot să povestească tot
fe!ul de piţanii cu balaurul.
Oamenii il ascultau în tăcere. Străinul părea foarte invăţat.· Mai
lnvătat chiar dec:i1 messer Gaspard. Şi te privea cu ochii lui mari şi
întunecaţi aşa de shiruitor !le parcă ;u fi vrut să·ţi facă farmece. Era
un vrăjitor, fără doar �i poate.
Se intrerupse o clipă ca să soarbă din berea spumoasă. Furaţi de
povestirea lut, pescarii vedeau parcă hafguful in privirea neagră şi
a rzătoare care-i aţintea. Butucul gros din vatră se prăbuşi cu zgomot.
Tresăriră cu toţii şi întoarseră capul speriaţi ; aşa cum zăcea, lin s de
fLcările albăstrui, pă rea şi el o dihanie spurcată şi de temut. Străi·nul
rupse tăcerea.
- Dar astea toate cite vi le-am spus au fost odat!. Astăzi
balaurul e mort, încheie el în uimirea tuturora.
- Mort ? Ce fel ?Asta e prea de tot ! (Cum să-I mai crezi pe
mincinosul ăsta ? ) Nu spuneai că trăieşte de la facerea lumii ?
- A trăit. Fireşte că da. Dar pesemne că voia domnului a fost
ca să piară în zilele noastre.
- . Dar .de unde şti i ? Cum a pierit ? 1 n t rebă rile se îmbulzeau, ş i
oamenii ttdgau l a e l ş i s e ridicau d e p e lavifă nerăbdători.
 Striinul îi linişti cu mina.
- Ce atîta zarvi ? Parci v-ar fi murit vreo rudă apropiati. Sau
poate că l-aţ i indrăgit cumva ? Staţi el vă spun îndată. Hafguful
vostru pesemne că va fi fost bolnav, că a înghiţit prea multi heringi
sau că 1-o fi ajuns bătrîneţea sau mînia lui dumnezeu , el numai ce
a sosit acum o lună şi mai bine şi s-a aşezat la gura fiordului nostru
dt> la Bodoen şi de acolo nu s-a mai ridicat. Şi de unde adîncimea
itpei era mai înainte de zece brase, acum e doar de cinci picioare. Nu
poate intra nici o corabie. Şi a început a se răspîndi din putreziciunea
trupului lui nişte miasme spurcate, de nici nu-ţi mai puteai tr<>.!,[e
!'ufletul. Asesorul nostru a făcut o jalbă la mai-marii lui. Se temea
anume să nu se dezlăntuie o molimă groaznică din miasmele ace�ea.
Se vede că aşa era scris ca străinul ăsta să-i uluiască din ce in
ce mai mult. Oamenii ascultau ca prostiîi povestea cea nouă.
- Şi ce s-a întîmplat pînă la urmă ? se încumetase să intrebe
moş Trond.
- A venit iarna. Vintul a risipit miasmele. Fiordul a tngheţat şi
am scă9at de grijă.
- Dar la primăvară ? îl sicîi iar moş Tronc .
- Atunci consistoriul va lua mlsuri. V om goli marea şi vom
despica trupul hafgufuiu i , ca să-I facem batog, sau vom turna ulei
de trandafir peste apă ca să pi�tră mirosul şi să preintlinpinăm nţ::J­
Iim a . Sau poate că ne vom muta cu toţii in altă ţară. Dar, pînă
atunci, m a i dă-ne un rînd, fetiţo 1 Să fie de sufletul hafgufului !
Că şugubliţ mai era ! Oamenii zîmbiră la glumele lui nesiibvite
şi goliră cinile cu bere pe nerăsuflate. Ş i dacă la inceput au zimbit
cu zgîrcenie, mai pe urmă au prins a rîde cu hohote, şi s-a incins :rn

chef straşnic:. Străinul a sccs atunci dintr-o traistă un cimpoi şi a

dovedit că ştie a-1 folosi cu multă mă iestrie. Că zicea nişte cîntece
de joc de nu-ţi m a i puteai ţine picic·arele sub masă. Şi pe urmă a
trecut cimpoiul unui unchiaş care ştia şi el să-I mînu iască, iar el a
J)rins mijlocul rotunjor al Malenei intre palmele lui late şi s-a pornit
un joc turbat : o sucea şi o învîrtea pe loc pc biata · fetişcană, o
rcpezca cit colo şi o aducea inapoi şi ea se l ăsa moale, uşoară C<t
fu.lgul, rizind. Şi oamenii tineau isonu l şi băteau din palme. To•1tă
silaima lor de llmi de zile, tot ursuz!ucul se topeau in răcnelele
�
a elea vesele. lnir-an tir�. iu, cind străinul i-a văzut ameţiţi de-a
binelea, a născocit şi un c intec pentru răposatul balau r :

Pescarii di n Bolmo
ha i-ho !
La minle-s ageri foc
ha i-ho 1
Ş i-s sprinteni şi la joc
hai-ha 1
Un c;1it ei au aflat
hai-ha 1
 Şi drept ostrov I-au l u a t
lnl i -ho !
Dar după ce-a murit
h a i -ho 1
Ei I - a u mîncat t>răjit
ha i -ho !

Oamenii au ris cu hohote şi au reluat refrenul i n cor : hai-ho 1

Şi la urmă au jucat cu toţii, de duduia podeaua. Ciudat om mai era
şi străinul acela ! Ori era cel mai mare mincinos din lume, ori era
t.n trimis al cerului care să-i mîntuie de grija lor. Căci era o veselie
ct.m nu se mai t>omcnise.
- Vedeţi dar că dumnezeu c bun şi v-a m intuit de balaur, zise
el cind se sfirşi jocul. Se cuvine să-i m ulţumiţi. Mergeţi cu toţii mîine
la preot să vă facă o siu_ibă intr-ad_ins.
Oamenii se uitară unul la altul.
- Apoi să vedeţi, spuse Bjoergulf, noi n u mai avem preot şi
nici nu ne trebuie.
- Cum să nu vă trebuie ? Cine să mulţumească lui dumnezeu?
<:ine să se roage pentru păcatele voas�re şi sli. vă apere copiii de boli?
Străin u l scoase din chimir o hîrtie. lată, puneţi cu toţii degetul aci
ca să vi se trimită alt preot.
Oamenii i nsă se dezmeticiseră din beţie ş i priviră la străin plini
dt- bli nuială. N ici unul n u vru să-şi pună degetul. Curînd cheful se
sparse, şi plecară cu toţii pe la casele lor.
A doua zi, străinul plecase spre fantoft. Dar venirea lui parcă
d�zlegase o vrajă. Cine ştie ? O fi adevărat că · ha fguful plcc;:se de
la Bolmo şi i·a fost dat să moară prin alte locuri. I n urm a lor , oa­
•uenii răsuflară i n voie. fUseseră atit în ajun pe seama balaurului, că
nu se mai temeau de el. Unii au coborit la schele, alţii l a hangare
s:i-şi cerceteze bărcile. In curind vine primăvara. Şi trebuie să i asă
iar la t>escuit. Că doar nu mai au grija hafgu l ul u i , care putrezeşte i n
iiordul d e l a Bodoen. Ş i oamenii i n gi.n au cintecul învăţat aseară : ...
"Dar după ce-a murit, hai-ho ! E i I-au mi ncat prăjit, hai-ho !"..,

E P I L O G

A trecut un an. E ziua de 22 iulie, zi de tristă amintire i n viaţa

oamenilor din Bolmo. lleparte în larg, pe locul unde in inchipuirea
oamenilor s-a răsfăţat cindva balaurul născocit, se zăreşte acum o fră­
mîntare voioasă şi plin ă de spor. Cît nzi cu ochii, numai bărci
pescăreşti. Văzduhul răsună de cî ntece. Marca e liniştită şi cerul
senin. Un barcaz mare trage după el un fel de clopot uriaş. E u n
sE·mnal luminos d e proporţii g·igantice, construit d e messer Gasp;lid.
du!lă asemănarea butoaielor folosite de navigatori din cele mai
vechi timpuri pentru a arăta drumul corăbiilor. In mijlocul oamenilor
!'e afl ă însuşi invătatul i ndcmnindu-i cu vorba şi c u fapta. La po­

runcll lui scurtii se aruncă ancorele. Semnalul, pl!tcrnic intepenit, se

30
leagănă acum pe valuri. Pl uteşte în p1c1oare, datorită unei greut ă ţ i
puse cu iscusinţă înăuntrul lui, iar în partea de sus are u n felin.tr
cu grăsime de balenă. Pescarii se minunează privindu-1. Unde se mai
află oare un semnal ca a l lor ? De bună-seamă nici la Copenhaga. Iar
mcsser Gaspard se bucură d e bucuria lor. Visul lui s-a implinit. Stă
i a răşi in mijlocul concetăţenilor lui, iubit şi respectat. Ş i le-a putut
fi de fo!os.
fugise din Bolmo i n noaptea aceea de groază, cu durerea in
suflet, alungat de minia oarbă a oamenilor. Credindoasa lui Asiauf{
îl insoîea. J;)ar în ochii ei, invăţatul părea că citeşte o mustrare as­
cL•nsll.. De ce murise Niklaus ? Cum de nu-l putuse scăpa ? Cum de
nu izbutise să-I lumi neze pe oameni ? Mustrările acestea erau şi in
sufletul lui şi nu-i dll.deau pace. Ajuns cu bine la CtJpenhaga, se
a p ucase indată de lucru cu multă rîvnă, incercind să uite toate
aceste fapte care-i tulburaseră liniştea lui de totdeauna. Pînă •n
tuamnă dădu la tipar o carte nouă. Descria pe rînd toate fenom�­
nele. neobişnuite la care fusese martor şi formula o teorie nouă a
erupţiei vulcanilor submarini, care, la vremea aceea, stîrni mare vîlvă
printre cărturari. In mijlocul cinstirilor, Gaspard nu uita însă nici o
cli(Jă pe cei din B'limo. Ar fi vrut să se afle iar in mij locul lor, să mai
treacă o dată pe locul unde se s&ufundase insula, ca să observe feno ·
menele noi care s·ar mai fi prcdus intre timt- .
lşi făcu rost de o corabie bine echipată cu care să-şi poată ccn­
tinua cercetările şi ir. primăvar·ă porni in călătorie. Corabi a ancoră
depa rte in larg în faţa otacu�ui de la Bolmo. O barcă î n care se aiia
invăjatul se apropie cu mu ltă băgare de seamă de locul care, d!!oă
socotelile lui. era cel cu pricina. Aşa cum bănuise el, insuia nu dispă­
ruse cu tGtul. La supra faţa mării se zăreau colţuri ascuţite de stîncă,
in jurul cărora ktlazuri!e se repezeau furioase, inecind totul într-un
c l ocot de spumă. Brizanjii aceia l a şase mile in Iara: er:tu o primeJdie
pentru navigaţie.
1\\esser Gaspard se sfătui atunci indelung cu capitanul corau;et
Şi CII fruntaşii tirgului Şi hotărîră si!. aşeze Ufl semnal luminos care
să arate corl!.biilor locul cu primejdia. Oamenii s-au alăturat din
toată inima năzuinţei acesteia, ajutind l a construirea semnalului ni\s­
cocit de învăţat.
Şi astfel, in seara de 22 iulie, pentru întîia oară, o lumină stră­
h:ci in larg, străpungînd înt unericul noptii şi izgonind din cugeteie
pescarilor din Bolmo toate rătăci rile şi spaimele inchipuiri!.

Sfîrşit

LUCRAR I L E CARE V OR AP AREA I N COLECŢIA

.,POV E S T I RI ŞT I I NŢIF ICO-FA NTAST I C E"

Nr 55 .,- ,,Taina prinîului Scmempsis" de Radu Nor şi 1. M. Ştefan

0
.

Nr. 56-57 -. , Prizonieri printre giganji" de Maya Niculescu

311
1-
..._,...
.- ,p-.
.. • •
-• o� CAMIL BALTAZAR
:
VERSURI . ;t
i:

1
Editura de stat pentru literatură şi artă '
288 pagini 10,50 lei �
�
�
,.Z'oezia domnului Carnii Baltazar poa.-tă pecetea unei :
i�
.� personalităţi şi a unei expresivităţi pujin obişnuite in p::>e-
zia: no�stra . . . E poetl11 luminii. Nim:;ni la noi nu a exprimat
tot f-armecul dimineţilor proaspete, toată: limpezimea şi toată
�
•

:
nesf!rs. ii a gamă de nuanţe delicate pe cme l e p oate ofer.i ,.
' '
' lumina . Ritmul molcom al vereulu i domniei sede liber, care ,,
2 in loc să o ia inaintea erooţiej, mecani:G ind-o, s e contopeşie
�
,
. cu ea, urmărindu -i toate ocolişurile, toe<te întîrzierile, toată
i neliniştea, e in nota celor mai frumoase accente ale poe-
!:
j ziei de azi", scria Camil Petrescu in .Revista vremii' , cu pri-

l
. .

lejul ap ariţiei volumului .Vecernii" de Camil Baltazar, In

anul 1 9Z3.
In volumul • Versuri " , de curind apărut, sint reunit e ci· �'�
�
l clurile : • Ve-cernii', . Flaute d e mătase•, . Re-culegeri in ne - t
murirea ta', . Biblice " , ,.Cina cea de taină " , , Ciobănească',
, Intoarcerea poetului la uneltele sale', • Tărîm transcen·
dent', ,.Poeme vechi şi noi', .,Poeme de zodia nouă' şi

! .Nespus mi-i dragă faţa omenească • .

·��----------------------------------------�

HENRfETTE YVONNE STAHL

rt V O 1 C A
Editura de stat pentru literatură şi artă
266 pagini - 4,75 lei

l
,•Voica• este una din cele mai bune bucăţi din literatura
romină cu subiect din viata de la ţară... Observaţia sigură,
culoarea locală, autenticitatea tipurilor, dialogul exac t ca
psihologie şi limbă, dramatismul rezultat din conflicte su­
fleteşti , atitudinea autoarei faţă de . tipuri obiectivă, impar­
\ ţială şi comprehensivă , iată atitea caliiăţi d e primul rang
ale acestui mic roman ...
In conflictul dintre bărbat şi femeie, autoarea, rămînînd
obiectivă, adică fără să in1ervie, a ştiut să ·arate, ca toţi
adevăraţii c·reatori de viaţă - ca s::: riitorii ruşi d e pildă -
că a�lndoi au dreptate Oii că amîndoi sint vinovati pen­
tru că, cu un instinct sigur, a ştiu t să vadă şi să ne facă
să vedem motivele fiecăruia' (G. Ibrăileanu in • Viaja romî-
·
nească" din octombri e 1 924).
Volumul de curin d publica t de E . S.P.L.A. cuprinde pe
Ungă romanul .Voica", nuvelele , Mătuşa Matilda', ,Nu
•
poate fi... •, .La bătălia de la Port Arthur• şi •Table d'hote .
\
!..........