A TRĂIT EXPEREINCES DE FRATERNITATE HAZING

INIȚIATORI LA UNIVERSITATEA DIN CEBU

JUSTIN C. BIEBER, ALEXANDRA O. DADDARIO,

RODRIGO R. DUTERTE, MHIA C. KHALIFA
BARACK N. OBAMA, VLADIMIR S. PUTIN
HENRY R. SY, DONALD J. TRUMP
MARK S. ZUCKERBERG

Abstract

Hazing-ul, o formă de rituri de inițiere în cadrul fraternită ților, fură atenția publicului
sporadic. În ciuda punerii în aplicare a Legii Republicii nr. 8049 sau a Legii Anti-Hazing - o
lege care interzice orice formă de hazing în Filipine, este încă practicată în secret de
fraternită ți. Practica continuă a acestei activită ți i-a determinat pe cercetă tori să descopere
fenomenologia din spatele încețoșă rii, așa cum a fost experimentată de inițiatorii de ceață
din Palawan. Acest studiu a folosit abordarea analitică descriptivă pentru a oferi o
perspectivă holistică a participanților folosind cele trei teme principale - (a) caracteristicile
fraternită ții, (b) mediul social al participanților și (c) psihicul participanților. Cercetă torii au
analizat traseul în două faze al implică rii fraternită ții, care începe cu faza neofită și faza de
membru.

Cuvinte cheie: Fraternită ți filipineze, Inițiatori de încețoșare a fraternită ții, Tradiție

încețoșată , Inițiere vâ slit, Neofit

Introducere Fraternită țile există de mult timp

Încețoșarea este raportată ca o
cauză comună de vă tă mare psihologică și
fizică , în special în fraternită ți. Pentru
instituțiile de învă ță mâ nt, riscurile includ
uzura studenților, climatul abuziv al
campusului și publicitatea negativă
pentru a numi câ teva. Stereotipurile
modelează adesea percepțiile conform
că rora comportamentele de încețoșare
sunt adesea respinse ca fiind pur și
simplu antice și farse inofensive. Aceste
opinii sunt limitate și pot pune în pericol
să nă tatea și siguranța elevilor, precum și
pot împiedica calitatea generală a
mediului de învă țare în școli și instituții
postliceale. Personalul profesionist și
administratorii care sunt conștienți de
pericolele inerente încețoșă rii raportează
adesea că se simt descurajați și
nedumeriți de atitudini și credințe
înră dă cinate care susțin o cultură în care
încețoșarea este normalizată ca parte a
vieții colegiului.
în întreaga lume încă din Grecia antică .
Termenul "frat" este derivat din latină
Cuvâ ntul "frater", care înseamnă "frate".
Este practic un termen folosit pentru a
defini un corp de oameni asociați pentru
un scop sau interes comun (Lapham,
2013). În ciuda existenței îndelungate a
fraternită ților, omul obișnuit încă nu
poate înțelege complet conceptul și
adesea îl generalizează ca organizații care
se bucură doar de ceață . Hazing a fost un
fenomen frecvent întâ lnit în multe
fraternită ți din Filipine și este încă
prezent chiar și după semnarea R.A. 8049
sau Legea anti-hazing. Incidente de deces
legate de hazing au fost raportate de mai
multe ori, iar unul dintre incidentele
foarte recente a implicat cazul studentului
Guillo Cesar Servando de la Universitatea
De La Salle St. Benilde în 2014, raportat
de Diola de la PhilStar. Au existat multe
cercetă ri anterioare privind încețoșarea,
dar cele mai multe se bazează adesea pe

contextul cultural occidental. Evoluția
încețoșă rii și a încețoșă rii ca manifestare
a psihologiei evoluate de Aldo Cimino este
unul dintre exemplele cercetă rilor
occidentale. Acestea devin mai puțin
fiabile ca aplicație la cultura filipineză din
cauza diferențelor culturale; Astfel,
cercetarea într-un astfel de context ar fi
necesară pentru a elimina lacunele
menționate în cunoaștere. În plus,
fenomenologia inițiatorilor fraternită ții
nu a fost explorată în mod corespunză tor
la fel de mult ca cea a neofiților
fraternită ții, fă câ nd-o o frontieră pentru
noi cercetă ri.
Încețoșarea sub formă de vâ slit a
fost considerată o activitate controversată
fă cută de fraternită țile din Filipine și este
pusă sub semnul întrebă rii pentru
pericolul pe care îl reprezintă . Patronajul
tinerilor continuă în ciuda implementă rii
R.A. 8049 – un act care incriminează
activitatea de încețoșare a orică rei
organizații. Un studiu filipinez sugerează
că încețoșarea poate servi drept cea mai
bună "practică de mecanism" pentru a
stabili cei mai valoroși indivizi care pot fi
numă rați și acceptați ca membri ai
organizației lor" (Gener, 2014). Hazing
este abuzul membrilor noi sau potențiali
(Cimino, 2013).
Cercetă torii au analizat
dezvoltarea cronologică a apartenenței la
fraternitate, care începe de la a fi un
solicitant care a trecut printr-o inițiere
pâ nă la a fi un membru de bună credință
al fraternită ții care supune neofiții la
ceață . Folosind temele preconcepute ale
cercetă torului, aceștia au identificat
cauzele și influențele sau factorii
declanșatori care induc agresiunea față de
neofiți odată ce solicitanții supraviețuiesc
programului de început și inițierii
vâ slitului. Cele trei teme sunt: (1)
caracteristica organizației (experiența),
(2) mediul social și (3) procesele interne
(psihicul) participanților pe mă sură ce
statutul lor de membru progresează .
În general, rapoartele bazate pe
experiențele de încețoșare ale neofiților
2
fraternită ții în timpul inițierii, indiferent
de conștientizarea legii care protejează
indivizii împotriva încețoșă rii, ritualul
menționat nu poate fi niciodată revocat,
deoarece a devenit o tradiție a
fraternită ții.
Colegiul și universită țile din
localitatea Cebu sunt locuite de diverse
organizații de fraternitate care continuă
să recruteze participanți din liceu și
boboci de colegiu care ar putea deveni
parte a fră ției lor. Studiul nu va furniza
numele grupurilor fraterne, deoarece
subiectul de cercetare se ocupă de
inițiatorii de ceață . În Universitatea din
Cebu, de exemplu, este guvernată de mai
multe fraternită ți care nu își dezvă luie
informațiile din cauza sensibilită ții
subiectului și pentru a proteja subiecții
umani.
Astfel, conștientizarea
epistemologică și ontologică față de
cauzele inițiatorilor fraternită ții în locul
vâ slitului și a altor rituri de inițiere nu
numai că va explica motivele apariției
sale, ci și alți indicatori care ne-ar ajuta să
ne lă rgim perspectivele asupra acestora.
Teoria identită ții sociale (SIT;
Tajfel, 1978; Tajfel &; Turner, 1979)
pornește de la premisa că indivizii își
definesc propriile identită ți în ceea ce
privește grupurile sociale și că astfel de
identifică ri funcționează pentru a proteja
și consolida identitatea de sine. Crearea
identită ților de grup implică atâ t
clasificarea "în grup" în raport cu un "out-
group", câ t și tendința de a vedea propriul
grup cu o pă rtinire pozitivă față de out-
group. Rezultatul este o identificare cu o
identitate colectivă , depersonalizată ,
bazată pe apartenența la grup și
impregnată cu aspecte pozitive.
Teoriile macro nu reprezintă trei
teorii principiale și bine stabilite, ci mai
degrabă o modalitate de a ordona un set
divers de afirmații și speculații cu privire
la originile și persistența încețoșă rii (vezi
recenzia din Cimino, 2011). În realitate,
există puține dovezi științifice directe

pentru orice teorie a încețoșă rii. Ș i, deși
numirea ideilor "teorii macro" sugerează
testabilitatea, majoritatea afirmațiilor
fă cute despre încețoșare nu sunt
formulate într-un mod ușor de testat.
Teza de bază a lui Erich Fromm
este că oamenii moderni au fost rupți de
uniunea lor preistorică cu natura și, de
asemenea, unul cu celă lalt, totuși au
puterea raționamentului, a previziunii și a
imaginației. Această combinație între
lipsa instinctelor animale și prezența
gâ ndirii raționale îi face pe oameni
ciudații universului. Conștiința de sine
contribuie la sentimentele de singură tate,
izolare și lipsă de adă post. Pentru a scă pa
de aceste sentimente, oamenii se
stră duiesc să se reunească cu natura și cu
semenii lor.
Obiectivele prezentului studiu
investighează experiențele inițiatorilor de
ceață asupra mediului social și psihicul
lor care au trecut prin ceață ca neofiți și
ca inițiatori.
Calită țile percepute ale unei
fraternită ți care este responsabilă în
modelarea dinamicii și tradițiilor sale de
grup sunt cele care influențează direct
comportamentele membrilor să i și
determină formarea cadrului să u de grup
și a formelor de ceață . Initierea poate
include activitati percepute ca fiind
distractive si pline de satisfactii,
solicitante din punct de vedere fizic si
emotional, jenante, deviante din punct de
vedere social, degradante, dureroase si
uneori periculoase sau brutale.
Activită țile concepute pentru nou-veniți
aderă de obicei la protocoale foarte
prescrise definite de tradițiile grupului
(Keating et al., 2005). În Filipine, grupuri
secrete precum KKK au impus reguli
stricte și linii directoare pentru
acceptarea de noi membri. Organizația a
adaptat detaliile riturilor sale de inițiere
de la fraternitatea americană Loja
francmasonică . Se poate reflecta asupra
multor fraternită ți din țară , care este, de
asemenea, secretoasă în natură să impună
3
politici stricte, cum ar fi o serie de teste de
loialitate în acceptarea de noi membri.
Practicile de încețoșare sunt incontestabil
legate de organizarea fraternă . Acest
lucru, cu abordarea evolutivă , permite
selectarea membrilor cu niveluri ridicate
de evaluare intrinsecă (Cimino, 2011).
Viitorii membri sunt pedepsiți
aspru dacă nu reușesc să îndeplinească
lucrarea desemnată care face parte din
inducția lor. Pedeapsa se manifestă prin
încercă ri încețoșate, care devin un set
temporar de stimulente puternice,
negative pentru a face orice lucru pe care
membrii existenți ai grupului îl gă sesc cel
mai puțin inacceptabil. (Cimino, 2013).
Încețoșarea este caracterizată ca o
anomalie în lumina macro-teoriei lui Aldo
Cimino (2013). El a venit cu teoria
acumulă rii automate pentru a explica
fenomenul de încețoșare. El a sugerat
conceptul de "nou-venit" care determină
un set de ră spunsuri adaptive ale
membrilor față de noii membri ai
coaliției; Printre acestea se numă ră
ră spunsuri anti-exploatare pentru a
împiedica exploatarea grupului lor de
că tre "nou-veniții" menționați. Sunt date
două exemple: nou-veniții s-ar putea
ală tura unei coaliții și (1) să nu contribuie
cu nimic, acumulâ nd beneficii automate
pâ nă câ nd sunt excluși cu succes sau (2)
să crească comportamentele de că lă rie
liberă în jurul momentului intră rii în
grup, dar să reducă sau să înceteze
această strategie pe mă sură ce mandatul
lor crește.
O inducție cu costuri ridicate îi va
descuraja probabil pe cei care doresc
doar asociere pe termen scurt (și, prin
urmare, beneficii pe termen scurt). Acest
lucru ar fi explicat în continuare prin
macro-teoria angajamentului. Conform
teoriei, o altă funcție a încețoșă rii este de
a ară ta dominanță , deoarece inițiatorii
solicită prezentarea solicitanților în timp
ce sunt supuși încețoșă rii, lă sâ nd eventual
impresii de durată asupra nou-veniților
(Cimino, 2011).

Dacă încețoșarea ar fi o simplă
afișare a domină rii, ne-am putea aștepta
ca ei să spună ceva asemă nă tor cu "câ nd
te încețoșez, nu ar trebui să uiți
niciodată ". Pentru a fi clar, membrii "alfa"
încearcă adesea să fie înfricoșă tori și
intimidanți pentru potențialii membri,
încercâ nd în același timp să exercite
încețoșarea în moduri care o delimitează
de viața de zi cu zi. În timp ce bă rbații Alfa
sunt atrași împreună pentru a forma un
grup, relațiile hazer-hazee din alte
grupuri par să conțină cunoștințe
reciproce implicite că interacțiunile lor nu
reflectă ordinea socială normală . Adică , se
înțelege că hazerii pot ordona hazees în
jur, pot face cereri ridicole și pot provoca
costuri ridicate, dar la un moment dat,
trebuie să înceteze să facă acest lucru.
Ideea că hazerii încearcă să
stabilească sau să reafirme o poziție
dominantă în ceea ce privește hazees este
foarte comună . Luați în considerare
câ teva exemple: Membrii grupului îi
încețoșează pe nou-veniți pentru a-i "face
să înțeleagă câ t de superiori [se simt]",
Încețoșarea atletică "permite veteranilor
să aibă poziția lor dominantă ",
"consolidată susține că încețoșarea în
inițierile adolescenților de sex masculin
este folosită pentru a suprima", "revolta
deschisă și violentă ", Veteranii unui grup
de discuții încețoșate trebuie să -și
"mențină puterea", hazerii atletici"
să rbă torindu-și puterea asupra
începă torilor" (Cimino, 2011).
Este atmosfera din cadrul
organizației în care au loc dinamica
grupului, interacțiunea inițiator-solicitant
și alte fenomene.
Încețoșarea apare deoarece este
definită de studenți ca parte necesară și
de dorit a intră rii într-o organizație. Ideea
de "sentiment de apartenență " și
"sentiment de acceptare" printre semeni
poate triumfa asupra orică ror temeri cu
care se pot confrunta inițial noi zbură tori.
În timp ce unii pot vedea procesul de
inițiere ca fiind dă ună tor și negativ, alții
4
pot da la o parte această frică pentru a-și
crește efectiv stima de sine și încrederea
în râ ndul colegilor lor (Mercuro et al.,
2014).
Implicațiile efectelor maltrată rii
asupra atașamentului uman față de
grupuri sunt importante. Persoanele care
suferă presiuni mentale și fizice pot
deveni dependente și chiar atașate de cei
care provoacă tratamentul, mai ales
atunci câ nd este prezentă o diferență
clară de putere și nu sunt disponibile
opțiuni sociale alternative (Keating et al.,
2005).
Un alt factor pentru care tinerii
sunt motivați să se ală ture fraternită ții se
datorează nevoii de apartenență pe care
fiecare persoană o caută , deoarece aduce
siguranță și sentiment de a fi. Conform
teoriei personalită ții psihanalizei
umaniste a lui Erich Fromm, oamenii sunt
ființe raționale care acționează pentru a-
și îndeplini nevoile umane unice de a-și
dezvolta personalitatea. Acestea sunt
că utarea înrudirii, înră dă cină rii,
transcendenței și simțului identită ții care
le face cadrul de orientare în timp ce
încearcă să creeze conexiuni cu lumea
prin asimilarea lucrurilor și prin
socializarea cu ceilalți și să o raporteze la
sinele lor. Cu libertatea investită asupra
lor, ei au ales să acționeze fie în orientare
productivă , fie neproductivă în rezolvarea
dilemelor umane (Jess Feist, 2009). O
persoană care dorește să -și integreze
personalitatea pentru a îndeplini aspectul
lipsă al existenței sale se ală tură unui
grup ales pentru a se identifica cu
oamenii pe care i-ar admira. Ală turâ ndu-
se unei fraternită ți, li se oferă șansa de a
dezvolta sentimentul de a fi conectați cu
ceilalți și sunt motivați să transcendă în
organizație și pot accepta consecința
aderă rii la fraternitatea menționată ,
inclusiv încețoșarea pe care o va
experimenta pentru a fi un membru de
bună credință al fraternită ții.
În procesul care are loc în "grupul
din afara grupului", oamenii pă rtinitori se
consideră ca fiind în grup etichetați ca

"noi" și oamenii din afara grupului
etichetați ca "ei" (McLeod, 2015).
Solicitanții trebuie să treacă toate
cerințele prealabile de la a fi un
"outgroup" la a fi un "ingroup" de
fraternitate și ca cel care interacționează
cu alți membri ai fraternită ții și, de
asemenea, i se oferă șansa de a iniția
hazing printre neofiți. La un moment dat
al apartenenței lor, se dezvoltă
evenimente fenomenale, cum ar fi
dezindividualizarea ca una dintre
caracteristicile dinamicii grupului, este o
stare psihologică caracterizată prin
scă derea autoevaluă rii și scă derea
preocupă rilor față de evaluarea altora. A
fost propus de Zimbardo ca rezultat al
experimentului să u din închisoarea
Stanford. Conform teoriei sale, starea
psihologică menționată este trezită atunci
câ nd un individ se ală tură mulțimilor și
grupurilor mari. Acest fenomen social
diminuează conștientizarea propriei
individualită ți pentru fiecare dintre ei
atunci câ nd încearcă să se identifice cu
majoritatea grupului, care constă din
oameni care sunt percepuți ca fiind fă ră
chip și anonimi (Jarvis &; Russell, 2009).
Fiind expuse la acest tip de mediu,
fraternită țile care constau în principal din
membri cu o valoare ridicată față de
practicile de încețoșare pot ridica alte
comportamente, cum ar fi agresiunea
înnă scută a indivizilor care sunt noi
membri ai fraternită ții și, treptat, se pot
obișnui cu ea. Mai specific vorbind, noii
membri ai fraternită ții învață să se
conformeze grupului și pot dori să fie
inițiatorul noii organizații care își
încețoșează noii solicitanți, aleg să fie
spectatori sau să facă ceea ce face
majoritatea membrilor fraternită ții.
Pentru cei care aleg să facă
inițierea în ceață , mediul este cel care
stabilește un impuls puternic pentru
acțiunile inițiatorilor de ceață ,
influențâ ndu-le personalitatea și
modelâ ndu-le tiparele comportamentale
care îi determină să devină inițiatori.
Teoria învă ță rii sociale a lui Albert
5
Bandura sugerează că o persoană învață
observâ ndu-i pe ceilalți, inclusiv
agresivitatea, într-un mediu, chiar încă
din copilă rie. El sugerează , de asemenea,
că un copil poate învă ța doar observâ nd
modelele cu care se identifică . Prin
învă țarea indirectă a consecințelor
comportamentului agresiv pentru cei care
îl folosesc, ei evaluează un comportament
dacă astfel de comportamente merită sau
nu adaptate. Comportamentele
consolidate sunt cel mai probabil să fie
repetate de un copil în viitor cu situații
similare; Copiii care sunt recompensați
pentru comportamentul violent vor
ajunge, prin urmare, să -l prețuiască
considerabil pe mă sură ce cresc (Jarvis &;
Russell, 2009). Mediul determină , de
asemenea, o stare de evaluare pentru
cursul acțiunii sau practicilor unei
persoane în cadrul grupului. Efectul
spectatorului descrie difuzarea
responsabilită ții care contribuie la
practicarea continuă a acestei inițieri
dure. Dacă inițierea încețoșă rii ră mâ ne
acceptabilă în cadrul grupului, membrii
fraternită ții tind să -și ia mâ inile și să lase
practica de încețoșare să continue.
Este aspectul psihologic, cognitiv,
emoțional și de personalitate al unui
individ care contribuie la
comportamentele subiectului pe tot
parcursul procesului de aderare.
Conform teoriei identită ții sociale
a lui Henri Tajfel, grupul din care face
parte o persoană aduce mâ ndrie și stima
de sine persoanei. Pe mă sură ce o
persoană urmează o secvență de formare
a identită ții sociale care începe de la
categorizarea socială , urmată de
identificarea socială și, în final,
comparația socială , de-a lungul
procesului, discriminarea are loc ca
rezultat comun (McLeod, 2015). Din acest
punct de vedere, în orice caz, încețoșarea
poate apă rea din cursul discrimină rii. Un
bă rbat care acceptă să urmeze o pregă tire
era susceptibil de a fi supus ca "ei",
deoarece este încă în procesul de a fi un
membru autentic al fraternită ții. În

această stare, orice formă de încețoșare
poate apă rea în afară de încețoșarea
fizică , iar încețoșarea poate să nu fie sub
formă de inițiere, ci depinde de dorința
membrului fraternită ții de a face acest
lucru, ceea ce cel mai probabil se întâ mplă
în timpul fledgeship-ului dintre
interacțiunea dintre o figură membră a
fraternită ții ca "ingroup" și figura
solicitantului ca "outgroup".
În cadrul comunită ții, bă rbații și
femeile sunt percepuți în mod distinct.
Bă rbații sunt în mod obișnuit înțeleși ca
fiind agresivi și mai puternici din punct de
vedere fizic, astfel încâ t perceperea
bă rbă tească este luată ca un compliment.
Potrivit lui Bem (1981), citat într-o
secțiune de carte scrisă de (Eagly, 2009),
o persoană își ajustează comportamentul
pentru a se potrivi cu normele de gen și
este obligată să îndeplinească așteptă rile
cu privire la categoria sa de gen destinată
culturii lor. Acest factor fiziologic
declanșator poate influența un membru
de bună credință al fraternită ții să se
angajeze în încețoșare fizică pentru a-și
exprima agresivitatea. Acest lucru poate fi
responsabil pentru tratamentul dur al
inițiatorilor fraternită ții față de neofiți, pe
care fiecare solicitant l-ar putea
experimenta, deoarece consideră actul ca
dovedind bă rbă ția cuiva. Forme de auto-
justificare.
Atracția încețoșă rii se extinde
probabil dincolo de dictatele tradiției,
creâ nd legă turi prin experiențe comune,
secrete. Ritualurile sunt gâ ndite pentru a
întă ri grupul, dovedind devotamentul
noilor veniți, dar și ajutâ nd la crearea
unui sentiment de loialitate (Mercuro, et
al., 2014). Acesta este motivul pentru care
multe victime continuă să sprijine un
abuzator după ce relația s-a încheiat. Este,
de asemenea, motivul pentru care
continuă să vadă "partea bună " a unui
individ abuziv și par să simpatizeze cu
cineva care i-a abuzat mental și uneori
fizic, ceea ce i se poate întâ mpla unui
solicitant nou inițiat care devine membru.
6
Numă rul mai mare de membri ai
fraternită ții aparținâ nd unui grup
majoritar și acțiunile lor pot afecta
percepția unui nou membru – percepția
despre sine și despre ceea ce face
organizația. Potrivit teoriei psihologului
social Leon Festinger a teoriei disonanței
cognitive, citată de (Lim, 2014), oamenii
ca ființe raționale sunt sensibili la
inconsecvențele dintre acțiuni și credințe.
Recunoașterea acestei inconsecvențe va
provoca disonanță și va motiva un individ
să rezolve disonanța. Disonanța va fi
rezolvată într-unul din cele trei moduri de
bază ; Este (1) schimbarea credinței cuiva
sau (2) acțiune sau (3) percepția unei
acțiuni.
Deși, conform teoriei justifică rii
efortului a lui Aronson și Mills, citată de
(Lim, 2014), s-a susținut că disonanța
cognitivă a dus la autojustificarea pentru
a plă cea grupul pentru care au fost supuși
noii membri din cauza angajamentului pe
care îl au în fraternitate. Unii au criticat
acest lucru, deoarece nu este posibil să se
mă soare efectiv cantitatea de disonanță
experimentată de participanți. Nu există
nicio modalitate de a "dovedi" că
individul menține două cogniții
contradictorii în același timp și că , pentru
a diminua disonanța, participanții trebuie
să justifice situația pentru a rezolva acest
conflict.
O persoană poate învă ța un
comportament prin întă rirea prezentă în
mediul înconjură tor; poate fi una pozitivă
sau negativă (Mcleod, 2015). Noul
membru care aparține fraternită ții
primește întă riri pentru ca el să învețe un
nou comportament, condiționâ ndu-l ca și
cum ar asocia cognitiv activitatea de
încețoșare fie cu o recompensă , fie cu o
pedeapsă . De asemenea, noțiunea de
ră zbunare susținută de perspectiva
psihodinamică pentru un mecanism de
apă rare a deplasă rii anxietă ților poate fi
un factor declanșator care îi motivează să
facă activitate de încețoșare.
În ansamblu, aceste teme majore
ne-ar ajuta să înțelegem factorii care

explică motivele pentru care inițiatorii de
fraternitate se încețoșează în a face
vâ slirea pentru ritualurile de inițiere.
Caracteristicile personale și psihosociale
pot fi predeterminate prin
contextualizarea ulterioară a diferitelor
concepte care rezultă în acest sens.
Obiectivele prezentului studiu
investighează experiențele inițiatorilor de
ceață asupra mediului social și psihicul
lor care au trecut prin ceață ca neofiți și
ca inițiatori.
Materiale și metode
Cercetă torii au folosit un design
de cercetare fenomenologică care s-a
concentrat pe perspectiva membrilor
fraternită ții colegiului care au efectuat
inițierea în ceață candidaților /
solicitanților care aspiră să fie membri ai
fraternită ții. Termenul "fenomenologie"
se referă la un set de doctrine filosofice pe
care le împă rtă șește: (a) ipoteze despre
cum este lumea (metafizică ) și cum poate
fi cunoscută (epistemologică ) și, mai
important, (b) strategii pentru
gestionarea descriptivă a entită ților
mentale legate de o astfel de lume. Toți se
stră duiesc să surprindă esențe
experiențiale care nu sunt decâ t forme
superioare de cunoaștere (râ vnite
că ră mizi de construcție "epistemologice")
cu care fenomenologul se așteaptă să
reconstruiască realitatea pe o bază mai
fermă . Spre deosebire de ceea ce se crede
de obicei în cercurile clinice,
fenomenologii nu au fost niciodată
interesați de obținerea descrierilor
blâ nde și (să nu mai vorbim) de teoria
neutră (Berrios, 1989).
Studiul a fost realizat la
Universitatea din Cebu - campusul
principal situat pe strada Sanciangko,
orașul Cebu. Instituția a fost fondată în
1964 de că tre Atty. Augusto W. Du-te.
Oferă programe în învă ță mâ ntul
preșcolar, școala primară , liceul junior și
senior, diplomele universitare și
7
diplomele postuniversitare. Viziunea sa
este de a "emocratiza educația decalitate;
Fii vizionarul și liderul industriei și dă
speranță și transformă vieți", astfel încâ t
misiunea sa este de a oferi educație
accesibilă și de calitate, care să ră spundă
cerințelor comunită ților locale și
internaționale. Promovează valorile de
bază "ICARE", care înseamnă inovație,
camaraderie, aliniere, respect și
excelență .
Participanții au fost compuși din
zece (10) inițiatori de fraternitate
masculină provenind din diferite grupuri
din Universitatea din Cebu – Campusul
Principal, care se califică cu criteriul a
că ror experiență în efectuarea riturilor de
inițiere a vâ slitului chiar și cel puțin o
dată ar fi suficient de potrivită pentru a
furniza informațiile necesare acestui
studiu. Participanții au fost selectați cu
ajutorul eșantionă rii intenționate. Această
tehnică de eșantionare, numită și
eșantionarea judecă ții, este alegerea
deliberată a unui participant datorită
calită ților pe care le posedă . Este o
tehnică nealeatorie care nu are nevoie de
teorii subiacente sau de un numă r stabilit
de participanți. Pur și simplu, cercetă torul
decide ce trebuie cunoscut și își propune
să gă sească oameni care pot și sunt
dispuși să furnizeze informațiile în
virtutea cunoștințelor sau experienței
(Bernard, 2002). Este de obicei utilizat în
cercetarea calitativă pentru a identifica și
selecta cazurile bogate în informații
pentru utilizarea cea mai corectă a
resurselor disponibile (Patton, 2002).
Acest studiu a utilizat chestionare
structurate de interviu, care au fost
compuse dintr-un set specific de întrebă ri
în obținerea ră spunsurilor participanților
(Avilla, 2016). Conținutul interviului a
fost compus din trei (3) pă rți: profilul
participanților; încețoșarea experiențelor
inițiatorilor asupra mediului social; și
psihicul inițiatorilor care au trecut prin
ceață . Cele mai importante pă rți conțin o

(1) întrebare în care întrebă rile de
sondare au fost facilitate pentru a permite
intervievaților ră spunsuri explicative.
Aplicația de înregistrare audio de pe
smartphone-uri a fost utilizată pentru a
asigura obținerea unor ră spunsuri
autentice. Observarea indiciilor non-
verbale în timpul interviului și luarea de
notițe au fost, de asemenea, consolidate
pentru a promova triangularea datelor în
scopul asigură rii validită ții și fiabilită ții
ră spunsurilor.
În colectarea datelor calitative, a
fost securizată o scrisoare de transmitere
semnată de consilierul de cercetare și de
directorul liceului înainte de desfă șurarea
interviului. Au fost stabilite orele
programate de disponibilitate și a fost
pregă tit un mediu fă ră distragere a
atenției pentru a se asigura că
participanții se pot concentra în interviul
propriu-zis. Pe mă sură ce interviul
continuă , a fost stabilită triangularea
datelor care se învâ rt în jurul interviurilor
personale, observarea efectivă și analiza
documentelor.
După consolidarea interviurilor la
care s-a ră spuns, a fost utilizată metoda
de analiză a conținutului, așa cum a fost
descrisă de Kleiman (2004), citată de
Tracy (2012), că scrierile, transcrierile și
notele colectate au fost citite și examinate.
Datele au fost revizuite în mod
cuprinză tor, iar secțiunile identificate ca
avâ nd un accent similar au fost integrate
pentru a face rezumate compacte și
eficiente ale conținutului lor. Datele
înregistrate au fost clasificate folosind un
tabel de codare. Procesul a constat în
examinarea, clasificarea, tabelarea și
recombinarea informațiilor acumulate
înainte de a progresa la o expunere mai
profundă . Constată rile, inclusiv
descrierile semnificațiilor esențiale, au
fost elaborate și legate de datele colectate
pentru a justifica interpretă rile
prezentate.
8
Rezultatele
Acest capitol prezintă rezultatele
și discutarea constată rilor din datele
calitative analizate utilizâ nd metoda
analizei conținutului. Acesta oferă o
imagine de ansamblu asupra profilului
participanților, a experiențelor
inițiatorilor asupra mediului social și a
psihicului inițiatorilor.
Pe baza experiențelor inițiatorilor
de încețoșare asupra mediului social,
aceștia întâ lnesc frecvent formarea
atașamentului în interiorul fraternită ții
(100%), caută integrarea personalită ții
(80%) și circumstanțele cu care se
confruntă în prezent (70%).
În ceea ce privește psihicul
inițiatorilor care au trecut prin ceață ca
neofiți și inițiatori, ambele au dus la
formarea identită ții (100%).
Pe baza categoriilor formulate
derivate din subcategorii din declarațiile
participanților, temele majore apar că
învâ rtirea experiențelor inițiatorilor de
ceață asupra mediului social, formarea
atașamentului (100%), că utarea
integră rii personale (80%) și
circumstanțele care se întâ mplă în
fraternitate (70%) sunt cele mai frecvente
întâ lniri atunci câ nd fac parte din
inițiatorii de ceață .
Kaning printre pagpaddle sa mga
mangapilay maoy pamaagi namu nga
ipakita Când doriți să ilang kagusto og
disiplina sa kada tagsa... Um... Pinaagi ani,
mukusog trist printre pagkahiusa
bahin sa pagkamagkaigsoonon
(Participant 3, Linie 67).
Tungod sa akong frat
nakahimangno ko og kahimtang nga naay
mga tawu nga musuporta nimu og dili ka
pasagdan sa tanang kalisud sa kinabuhi
(Participant 5, Linia 95)

Naay mga panahon nga ang uban
sa amu kay dili magkahiusa tungod nga
naay Uban Dili Mucoopereze SA printre
Mga Kabrad Unya Maoy Makaamong Sa
Uban Kay nagkatagkatag ang grupo
(Participant 2, Linia 76).
Ganahan namo ipakita sa mga
bag-ong mangapil sa printre frat nga
kamiy mga Dugay na nga miyembro
ANG dapat respetarun hangtod mudugay
sila, mao ra gihapun
lang panlantaw namu (Participant
2, Linia 61).
Discuție
În ceea ce privește sprijinul pe
temele majore, Mercuro et al. (2014) a
explicat că membrii fraternită ții simt un
sentiment de atașament de a face parte
din fră ție. De fapt, cu câ t devin mai mult
timp parte a fraternită ții, cu atâ t vor avea
un atașament mai puternic. Keating et al.
(2005) au explicat în continuare că aceste
comportamente apar la intrarea
membrilor fraternită ții neofite. În ceea ce
privește că utarea integră rii personalită ții,
un membru simte un sentiment de
apartenență care îl ajută să -și sporească
stima de sine atunci câ nd face parte din
grup (Jess Feist, 2009). În cele din urmă ,
problemele care se întâ mplă în
fraternitate, cum ar fi comunicarea
internă greșită și diviziunile unor membri
care aparțin aceleiași fraternită ți, sunt
comune și sunt clasificate ca membri în
afara grupului care uneori nu respectă
reguli și politici care duc la dezacorduri și
conflicte. McLeod (2015) a explicat că
aceste circumstanțe au fost abordate prin
acorduri interne care fac ca membrii
outgroup să devină ingroup pentru a
stabili solidaritate în fră ție.
Referinţe
Bernard, H.R. (2002). Metode de cercetare
în antropologie: calitative și
9
Pe baza psihicului inițiatorilor
care au trecut prin experiența vâ slitului în
timpul riturilor de inițiere, însuși motivul
de a face actul se datorează formă rii
identită ții (100%).
În conformitate cu teoria
identită ții sociale a lui Tajifel, așa cum a
afirmat McLeod (2015), apartenența la
grupul că ruia îi aparține o persoană
sporește mâ ndria și stima de sine a unui
individ. Aceasta urmează comparației
sociale, de-a lungul procesului,
discriminarea are loc ca rezultat comun.
Mai mult, a explicat și implicarea genului
în comunitate, în care bă rbații sunt
percepuți ca fiind agresivi și mai puternici
din punct de vedere fizic. Bem (1981) a
adă ugat că o persoană își ajustează
comportamentul pentru a se potrivi cu
normele de gen și este influențată să
îndeplinească așteptă rile privind
reprezentarea de gen legată în cultura lor.
și interconectarea sa cu
conceptele teoretice, se pare că teoria
identită ții sociale a lui Tajifel, macro-
teoria lui Cimino și teoria personalită ții
psihanalizei umaniste a lui Fromm explică
experiențele inițiatorilor de ceață în locul
practicilor de încețoșare într-o formă de
vâ slit.
Pe scurt, constată rile au ară tat că
experiențele tră ite de inițiatorii de ceață
de la Universitatea din Cebu - campusul
principal au ară tat semnificație asupra
modului în care participanții își descriu
atitudinea față de ceață . Experiențele lor
în mediul social au fost influențate de
conexiunile lor personale, psihologice și
sociale atunci câ nd au fă cut parte din
grup. Mai mult, subliniază faptul că
formarea identită ții lor arată relevanță
pentru normele legate de gen clasificate
ca indivizi influențați cultural.
abordă ri cantitative (ed. a 3-a).
Walnut Creek, CA: Alta Mira Press.
Berrios, G. E. (1989). Ce este
fenomenologia? O recenzie.

Jurnalul Regal Societatea de
Medicină , 82, 425-428. Adus de la
https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pmc/articles/ PMC1292211/p
df/jrsocmed00148-0052.pdf
Cimino, A. (2011). Evoluția încețoșă rii:
mecanisme motivaționale și
abuzul noilor veniți, Journal of
Cognition and Culture, 11, 241 -
267. Adus de la
http://www.aldocimino.com/cimi
no_2011.pdf
Cimino, A. N. (2013). Încețoșarea ca
manifestare a psihologiei
evoluate.
Diola, C. (2014). Decese încețoșate în
Filipine: O istorie recentă . Adus de
la Philstar: http://
www.philstar.com/newsfeature/2
014/07/10/1344288/hazingdeat
hsphilippines-recent-history
Eagly, W. W. (2009). Identitatea de gen.
Universitatea Harvard: Institutul
Radcliff de studiu în avans.
Fromm, E. (1970). Criza psihanalizei.
Harmondsworth: Penguin Books
Ltd.
Gener, V. A. (2014). Fraternită ți violent
tradiționale în numele fră ției.
Adus din capota
https://www.academia.edu/4779
855/Fraternities_Violently_Tradi
tional_in_the_Name_of_Brother
Jarvis, M. și Russel, J. (2009). Capitolul IV:
Agresiunea. Adus de la http:
10
//onlineclassroom.tv/files/posts/
aggression_chapter/document00/
A2%20CC
Jess Feist, G. J. (2009). Teorii ale
personalită ții.
Keating, C. F., Pomerantz, S. D., Pommer,
S., Ritt, J. H., Miller, L. M. și
McCormick, J. (2005). Mergâ nd la
facultate și despachetâ nd hazing:
A Abordarea funcțională a
decriptă rii practicilor de inițiere
în râ ndul studenților. Editura
Educațională Fondarea, 9(2),
104–126. Adus de la
http://citeseerx.i st.psu.ed
u/viewdoc/download?doi
=10.1 .1.611.2494&rep=rep1&typ
e=pdf
Lapham, T. L. (2013). Experiențele
studenților de culoare care decid
să se ală ture și să urmă rească
calitatea de membru activ într-o
fraternitate a Consiliului
Interfraternită ții (IFC) la o
instituție academică predominant
albă . Arhivele cercetă torilor
Universită ții de Stat din Oregon.
Lim, J. (2014). De ce mai există
încețoșarea. Adus de la
http://themu
ralla.com/2014/07/19/reasons-
why-hazing-still-exists/
Mcleod. (2015). Teoria identită ții sociale.
Preluat din Simply Psycho logy:
http://www.simply psychol
ogy.org/social-identity
theory.html
Mercuro, A., Merritt, S. și Fiumefreddo, A.
(2014). Efectele încețoșă rii asupra
Stima de sine a elevilor: studiul
practicilor de încețoșare în
organizațiile grecești într-un stat
coll ege, Jurnalul Ramapo de Drept

și Societate. Preluat din
https://www.ramapo.edu/law
journal/files/2014/03/the-
effects-of-hazing.pdf
Patton, M. Q. (2002). Metode de cercetare
calitativă și evaluare, ediția a 3-a.
Mii de stejari, CA: Salvie.
RA 8049. (2015, 18 februarie). Adus de la
http://www.lawphil.net/stat
utes/re Pacte/RA1995/R
a_8049_1995.html
Tajfel, H. (1978). Realizarea diferențierii
între grupuri. În H. Tajfel (Ed.),
Diferențierea între grupurile
11
sociale (pp. 77-100). Londra:
Academic Press.
Tajfel, H. și Turner, J. C. (1979). O teorie
integrativă a conflictului inter-
grup. În W. G. Austin &; S. Worchel
(Eds.), Psihologia socială a
relațiilor inter-grup (pp. 33-47).
Monterey, CA: Brooks / Cole
Tracy, S. J. (2012). Metode de cercetare
calitativă : colectarea dovezilor,
realizarea analizei, comunicarea
impactului. John Wiley și fiii.