Luceafarul

De Mihai Eminescu

Romantismul este curentul literar aparut in franta la finalul secolului al

XVIII-lea ca reactie impotriva normelor imuse de clasicism si promoveaza
libertatea creatiei si primatul sentimentului. Imaginarul poetic al operelor
romantice abordeaza motive si teme precum: iubirea si refacerea anddrogeniei
primordiale, conditia omului de geniu.
Poemul “Luceafarul” a fost publicat pentru prima data la Viena in anul
1883 si este considerata o sinteza a liricii eminesciene. Este o alegorie pe tema
conditiei omului de geniu si a iubirii imposibile dintre doua fiinte ce apartin
unor lumi diferite.
Sursele de inspiratie sunt diverse si redau caracterul romantic textului.
Hipotextul folcloric este contureaza in jurul basmului popular romanes “Fata
din gradina de aur” si a mitului “Zburatorului” prin cele doua intruchipari
antitetice ale astrului, in inger si demon. Hipotextul mitologic este redat de
poemul indian “Rig Veda” si dezvaluie tema cosmogeniei. Sursa de inspiratie
filosofica este gandirea lui Arthur Schopenhauer privin antiteza dintre omul de
geniu si omul comun, ale carui trasaturi sunt sociabilitatea, aspiratia spre
absolut si efemeritatea.
In spirit romantic, imaginarul poetic al operei “Luceafarul” se
configureaza in raport cu o viziune tematica profunda: refacerea androgeniei
primordiale, cosmogeneza, conditia omului de geniu. Temelor mentionate li se
subordoneaza motive eminesciene precum noaptea, teiul, marea visul- liantul
dintre cele doua lumi, terestru si cosmic.
Titlul este un element paratextual, sugestiv ce deschide cititorului un
univers de iterpretare cu privire la ideea poetica. La nivel lexico-gramatical,
titlul este format sintr-un substantiv propriu articulat hotarat. La nivel stilistic,
unicizeaza ipostaza astrului vazut in sens dual: latura luminoasa, cea pe care o
percep pamantenii si care devine simbol al absolutului si latura intunecata ce,a
lui Hyperion ce se razvrateste impotriva creatorului.
Poemul este structurat in 98 de strode si 4 tablouri asezate simetric prin
alternanta planurilor terestru-cosmic. Ingemanarea celor trei genuri literare
evidentiaza caracterul romantic al operei: epicul este redat prin prezenta
personajului si a firului narativ, liricul prin structura in versuri si a viziunii
metaforice, iar dramaticul prin asezarea in tablouri.
Tabloul intai ilustreaza planul terestru si iubirea imposibila dintre
luceafar, ipostaza a omului de geniu si fata de imparat, instanta a omului
comun. Incipitul de tip basmic “a fost odata ca-n povesti” introduce cititorul in
universul romantic, intr-un timp mitic, conturat prin motive precum
noaptea,marea, castelul, corabiile negre. Fata de imparat este caracterizata
prin superlativul “o prea frumoasa fata” ce demonstreaza predispozitia de
reverie si aspiratia spre absolut. Celor doua invocatii ale luceafarului, fata ii
raspunde cu un refuz categoric, temandu-se de moarte si cerandu-I astrului sa
renunte la eternitate pentru “o ora de iubire”.
Al doilea tablou, ilustreaza planul terestru prin cuplul Catalin-Catalina,
asemanarea numelor sugerand compatibilitatea acestora in plan uman si
uniformitatea. Fata de imparat constientizeaza incompatibilitatea dintre
aceasta si astrul si se sacrifica in numele unei fericiri efemere.
Tabloul al treilea, ilustreaza planul cosmic si calatoria in timp si spatiu a
luceafarului pana in momentul formarii universului pentru a-I cere demiurgului
sa il scape de eternitate. Demiurgul il refuza categoric, iar raspunsul acetsuia
sugereaza antiteza dintre efemeritatea omului comun si eternitatea geniului:
“noi nu avem nici timp, nici loc/ Si nu cunoastem moarte.”
Ultimul tablou revine asupra planului terestru-cosmic. Natura
paradiziaca, protectoare a cuplului este incadrata cu ajutorul motivelor precum
luna, codrul, teiul, arbore sacru si reper olfactiv ce induce starea de reverie. A
treia chemare a fetei schimba perceptia de atitudine deoarece astrul devine o
stea calauzitoare. Raspunsul final al Luceafarului desemneaza o resemnare
absoluta, asociata ataraxiei: “Ci eu in lumea mea ma simt/ nemuritor si rece”.

+Concluzie.