Jupuirea cadavrului

Acestă etapă constă în îndepărtarea învelişului cutanat, parţial sau în

totalitate, şi are rolul de a oferi examinatorului o serie de date referitoare
la ţesutului conjunctiv subcutanat (starea de hidratare, culoare, ţesut
adipos, eventuale procese patologice), precum şi la limfonodurile
superficiale şi la masele musculare. În plus, jupuirea facilitează accesul la
pereţii cavităţilor seroase pentru deschiderea acestora şi examinarea
viscerelor interne.
Jupuirea parţială constă în îndepărtarea pielii doar de pe faţa ventrală a
corpului sau, în unele cazuri, în dreptul proceselor patologice
subcutanate.
Jupuirea completă a cadavrului se realizează prin îndepărtarea în
totalitate a pielii, exceptând zona botului, pielea care acoperă organele
genitale externe şi ombilicul nou-născuţilor.
PRIMA incizie a pielii se face pe partea ventrală şi mediană a corpului
pornind de la simfiza mandibulară, apoi se continuă pe partea ventrală a
gâtului, a toracelui şi a abdomenului (pe linia albă) până în zona
inghinală, ocolind ombilicul şi organele genitale prin efectuarea a două
incizii pe părţile laterale ale acestora.
În cazul jupuirii parţiale a cadavrului poziţionat dorsal pe masa de
necropsie (animale de talie mică şi mijlicie), pielea se îndepărtează lateral
de prima incizie pe toată lungimea acesteia, astfel încât partea ventrală a
corpului sa fie descoperită în totalitate. Se examinează ţesutul conjunctiv
subcutanat din aceste regiuni şi se continuă cu secţionarea ţesutului
muscular dintre torace şi ambele spete, respectiv a ţesutului moale ce
acoperă articulaţiile coxo-femurale, permiţând astfel o mai bună
menţinere a poziţiei dorsale a cadavrului (Fig. 2.1. A şi B). Cu un bisturiu
se deschid articulaţiile coxofemurale, se secţionează ligamentele rotunde
şi se examinează cavităţile articulare. În această etapă se examinează
glandele salivare, limfonodurile submandibulare şi prescapulare, arterele
carotide, venele jugulare şi spaţiile axilare. De asemenea se examinează
glanda mamară şi organele genitale externe.
La animalele de talie mare (bovine, cabaline) necropsiate pe pardoseală
în decubit lateral, iniţial se îndepărtează membrele de pe partea expusă
prin
2
secţionarea ţesutului muscular din zona axilară şi de la partea medială a
articulaţiei coxofemurale. În continuare pielea se îndepărtează dorso-
lateral de PRIMA incizie (menţionată anterior; vezi la animalele de talie
mică) doar de pe partea expusă a corpului (Fig. 2.2). Pentru realizarea
jupuirii complete a cadavrului, imediat după PRIMA incizie se fac o serie
de secţiuni circulare la nivelul botului în dreptul comisurilor buzelor şi la
nivelul membrelor în zonele metacarpiene şi metatarsiene. Manopera se
continuă cu câte o incizie pe faţa internă a fiecărui membru, unind
secţiunile circulare cu incizia de pe faţa ventrală a corpului (prima incizie),
iar în final pielea se îndepărtează în totalitate.
La suine jupuirea se realizează doar parţial prin îndepărtarea pielii de pe
partea ventrală a corpului. Iniţial se fac două incizii ce pornesc în unghi
ascuţit de la simfiza intermandibulară şi se continuă bilateral pe faţa
ventrală a gâtului până în zonele axilare. La acest nivel se secţionează
ţesuturile musculare dintre spete şi torace, basculându-se lateral
membrele anterioare. Cele două incizii se continuă ventro-lateral la
nivelul toracelui şi abdomenului, urmând a se termina în unghi ascuţit la
nivelul zonei inghinale (Fig. 2.3A). Urmează deschiderea articulaţiilor
coxofemurale, bascularea laterală a membrelor posterioare şi examinarea
articulaţiilor coxofemurale (Fig. 2.3D). Pielea de pe faţa ventrală a zonelor
submandibulară, cervicală, toracică şi abdominală va fi îndepărtată cranio-
caudal (Fig. 2.3. B şi C). Examinarea şi recoltarea măduvei osoase Măduva
osoasă se recoltează în primele etape ale examenului necropsic. Pentru
examinarea citologică şi/sau histologică, aceasta se poate preleva de la
nivelul femurului (după îndepărtarea capului femural),
coastelor,sternului şi al vertebrelor.
Pentru examenul citopatologic măduva osoasă se recoltează cu o pensulă
curată, ulterior realizându-se amprente pe lame histologice. Pentru
examenul histopatologic se pot recolta fragmente tisulare în recipiente
cu soluţie fixatoare de formol 10% tamponat.