secolul al XX-lea, care implică ideea de negare a tradiției. Astfel, modernismul poate fi înțeles doar dacă e privit în opoziție cu tradiționalismul, primul promovând nonconformismul, dinamismul, inovația, iar cel de-al doilea respectând cu strictețe regulile impuse de tradiție.
Arta poetica este o poezie cu caracter
programatic prin care autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Tema poeziei reprezinta creatia literara, lasata
unui fiu spiritual. Textul este conceput ca un monolog adresat unui fiu spiritual caruia ii lasa drept mostenire cartea, iar motivele literare sunt: motivul ploii, motivul timpului si motivul creatiei. Titlul este un substantiv comun simplu. In sens denotativ inseamna un act juridic prin care se lasa mostenirea stramosilor. Iar in sens conotativ titlul aminteste religios ,,Noul Testament’’ si ,,Vechiul Testament’’. O secvență reprezentativă se găsește în prima strofă, cartea reprezintă ''o treaptă'' sugerând urcușul spre lumină, spre cunoașterea spirituala a tinerei generații. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără truda și suferința străbunilor: ''De la străbunii mei până la tine, / Prin râpi și gropi adânci / Suite de bătrânii mei pe brânci''. O alta secventa reprezentativa se gaseste in strofa a doua, cartea este numită metaforic ''hrisovul vostru cel dintâi'' deoarece adună în sine istoria neștiută a strămoșilor. Eul liric îndeamnă cititorul să așeze ''cu credință'' la căpătâi această carte la fel cum creștinul își așează biblia. Pentru a da naștere creației sale, poetul a transformat munca fizică în muncă intelectuală. Astfel ''sapa'', unealtă folosită pentru a lucra pământul devine ''condei'' - unealtă de scris, iar '''brazda'' devine ''călimară''.
In concluzie, poezia ,,Testament’’ defineste
complexele trairi artistice ale poetului Tudor Arghezi. Combustia interioara se reflecta intr-un discurs liric ce poate fi considerat o definitie a intregii creatii argheziene.