CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE “RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE

UNITATEA DE CURS TEHNOLOGIE EXTEMPORALĂ

REFERAT
Suspensiile și emulsiile farmaceutice ca
sisteme eterogene

A realizat: Cernei Corina gr.206

Chișinău 2023
SOLUȚIILE COLOIDALE ȘI IMPORTANȚA LOR

Un coloid este o substanță microscopic dispersată uniform prin altă

substanță.Coloizii pot fi definiți ca punctele ce comunică în dispensie și nu
difuzează prin membrane cu alte soluții, altfel a spune, sunt un pas intermediar între
ambele.
Numele de coloid provine din cuvântul greac κόλλας (kollas) ce semnifică lipicios.
Acest nume face referință la una din principalele propietăți ale coloizilor: tendința
spontană de agregare într-o formă coagulată.
Substanțele coloidale prin excelență au componența așa încât le face să continue sub
formă de lichid și le face să se compună din particule solide, putând întâlnii coloizi a
căror componente se găsesc în alte stări de agregare. În următorul tabel se găsesc
tipurile distincte de coloizi unii în stadiul fazelor continue și de dispersie:

Fază dispensă

Gaz Lichid Solid

Aerosol solid,
Nu e posibl pentru Aerosol lichid,
Gaz că toate gazele sunt Exemple: Fum, praf
Exemple: ceața,
solubile între ele. în suspensie
bruma
Sol,
Emulsie,
Fază Spumă, Exemple: Vopsea
Exemple: Lapte,
continuă Lichid Exemple: Spuma (colorant), tinctură
maioneză, cremă de
de barberit chinezească
mâini, sânge
(cerneală)
Spumă Solidă, Gel, Sol solid,
Solid Exemple: Piatră Exemple: Gelatină, Exemple: Cristal
ponce, aerogeluri jeleu, brânză deSticlă
Coloizii sunt amestecuri de două sau mai multe substanţe la care se deosebesc două
faze: - faza dispersată
- faza dispersantă
Faza dispersată (dispersatul) este insolubil în dispersant. Este format din particule
coloide (particule cu diametrul între 50-2000 A, (A=angstrom=10-8 cm ).
Particulele coloide sunt mai mari decât cele din soluţii.
Clasificarea sistemelor coloide (a coloizilor) în funcţie de starea de agregare a
dispersantului şi dispersatului:

Dispersant Dispersat Denumire

gaz lichid ceaţa
gaz solid praf, fum, aerosol
lichid gaz spumă
lichid lichid emulsie
lichid solid sol
solid gaz spumă solidă
solid lichid gel

Proprietăţile coloizilor:
- Particulele coloide nu se depun din cauza agitaţiei termice
- Particulele coloide se văd la microscop, spre deosebire de particulele dizolvate din
soluţii
- Particulele coloide nu sunt reţinute de filtre
- Particulele coloide nu trec prin membranele animale, deci nu suferă procesul de
osmoză.
- Sistemele coloide apar tulburi, datorită reflexiilor multiple pe care le suferă razele
luminoase pe suprafeţele particulelor coloide. În unele sisteme coloide drumul
razelor de lumină poate fi vizualizat datorită acestor reflexii. Ca urmare a acestui
fapt, sistemele coloidale sunt opace atunci când depăşesc o anumită grosime.
Clasificarea coloizilor :
- coloizi de dispersie - se obţin prin pulverizarea foarte fină a dispersatului în
dispersant sau prin coagularea sau precipitarea dispersatului în dispersant.
Ex : sulful în apă
- coloizi macromoleculari - numeroase substanţe organice sunt alcătuite din
molecule mari (macromolecule), care au dimensiunile unor particule coloide. Aceste
molecule formează soluţii coloide (coloizi) într-un dispersant adecvat.
Ex : cauciuc în benzen, polistiren în toluen
Aceşti coloizi macromoleculari au aplicaţii practice importante: sinteza
cauciucului, a maselor plastice, a firelor şi fibrelor sintetice.
- coloizi de asociaţie - în aceşti coloizi particulele coloide provin din împreunarea
unui număr mare de molecule cu dimensiuni normale unite prin forţe de atracţie
slabe Van der Waals. Aceste asociaţii se numesc miceli. ex: soluţiile săpunurilor
Săpunurile sunt săruri ale acizilor graşi. Săpunurile de K sunt lichide, cele de Na
sunt solide.
COONa

parte hidrofobă parte hidrofilă

(respinge apa) (atrage apa)
Moleculele de săpun se acumulează la suprafaţa apei, micşorând tensiunea
superficială a apei.
aer

o o o ooo o ooo o ooo o ooo o ooo o oo o o ooo o ooo o ooo o ooo o ooo o o

apa
o o
o
o o parte hidrofobă
o particula murdărie
o
o o parte hidrofilă
o o
o o
o o o
o

Puterea de spălare a soluţiilor de săpun este datorată proprietăţii moleculelor

de săpun de a se adsorbi la suprafaţa picăturilor de grăsimi pe particulele solide (ex:
funingine, argilă, etc.), pe suprafaţa fibrelor textile, solubilizând aceste impurităţi în
apă.
Particulele cu moleculele de săpun adsorbite la suprafaţă devin solubile în apă,
realizându-se astfel spălarea.
În mod similar, soluţiile de săpun pot emulsiona lichide nemiscibile în apă,
datorită proprietăţilor sale tensioactive; detergenţii prezintă deasemenea proprietăţi
tensioactive. Modul lor de acţiune este asemănător cu cel al săpunurilor. Stabilitatea
suspensiilor coloide este datorată respingerii dintre particulele coloide, pentru că
acestea sunt încărcate electric, având acelaşi tip de sarcină. Încărcarea electrică a
particulelor se poate determina prin electroforeză, adică măsurarea deplasării
particulelor coloide în câmp electric. Coagularea coloizilor nu este altceva decât
aglomerarea acestora şi depunerea asociaţiilor formate. Cationii (ionii pozitivi)
coagulează coloizii negativi, iar anionii (ionii negativi) coagulează coloizii pozitivi.
De ex: Al2(SO4)3 se foloseşte în cantităţi mici pentru limpezirea apei de râu.
 Argintul coloidal ionic, un remediu miraculos

Sub formă de soluţie coloidală având un înalt grad de puritate, argintul constituie un
remediu natural foarte eficient şi simplu împotriva multor afecţiuni, şi mai ales împotriva
infecţiilor. El a fost utilizat în acest scop, cu mult înainte de penicilină şi medicamentele
pe bază de sulf, care au apărut de-abia în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Unul din cele mai remarcabile aspecte referitoare la argintul coloidal este faptul că are un
spectru extrem de larg de aplicaţii şi întrebuinţări. Motivul? Spre deosebire de
medicamentele de sinteză, acţiunea sa biologică este orientată la nivel de structură
celulară.

Virtuţile terapeutice şi dezinfectante ale argintului erau cunoscute încă din antichitate, el
fiind foarte apreciat în Egiptul antic şi Babilon. La rândul său, celebrul medic şi alchimist
Paracelsus îl utiliza ca ingredient secret în remediile contra infecţiilor.

Este de asemeni un fapt cunoscut că în Evul Mediu, când Europa era devastată de
epidemii de ciumă, acestea făceau ravagii mai ales în rândul ţăranilor şi a orăşenilor
sărăci, nobilii şi aristocraţii rămânând neatinşi. Multă vreme s-a crezut că aceştia din
urmă beneficiau de o protecţie specială, când în realitate, tocmai argintul a fost cel care i-
a ferit de cumplita maladie. Aceasta pentru că apa şi vinul aristocraţilor erau păstrate în
vase de argint, şi ei foloseau în mod curent farfurii, tacâmuri şi pahare de argint.

În timpul secolului trecut, pionierii americani obişnuiau să pună un dolar de argint într-o
găleată de lapte proaspăt, pentru a-i încetini procesul de acrire.

În zilele noastre, proprietăţile dezinfectate ale argintului sunt utilizate în domenii

neaşteptate: filtre de argint pot fi găsite în sursele de apă ale avioanelor şi navetelor
spaţiale pentru a garanta o apă fără germeni. Pe staţia spaţială Mir, argintul este folosit
pentru a steriliza apa reciclată. Argintul este utilizat şi pentru a înlocui clorul din
piscinele de înot, deoarece are o acţiune germicidă mai puternică decât acesta şi nu are
mirosul şi celelalte efecte neplăcute ale clorului.

În ciuda anilor de cercetări pentru a găsi un produs farmaceutic superior, argintul coloidal
încă este considerat cea mai eficientă modalitate de luptă contra germenilor şi de
vindecare rapidă a cazurilor de arsuri severe.

În timp ce un antibiotic farmaceutic convenţional este eficient împotriva a şase sau şapte
tipuri de germeni şi total ineficient contra virusurilor, generând cel mai adesea efecte
secundare nedorite, argintul este letal pentru mai mult de 650 de tipuri de bacterii,
virusuri, fungi şi paraziţi, fără însă a fi toxic pentru organismul uman. Testele de
laborator au arătat că argintul coloidal omoară majoritatea bacteriilor, fungilor, paraziţilor
şi a virusurilor în 2-6 minute de la contact.

Starea coloidală, o stare naturală

Argintul coloidal poate fi definit ca o soluţie din particule extrem de fine (0,01 micron)
de argint pur, suspendate în apă, ceea ce îl face foarte uşor de asimilat de către organism.

Starea coloidală nu este o stare fizico-chimică neobişnuită, artificială, ci este o stare cât
se poate de naturală şi firească. Sângele nostru se află în stare coloidală. Toate mineralele
din fructele şi legumele proaspete sunt în stare coloidală. Pentru ca organismul să poată
să absoarbă şi să folosească mineralele şi nutrienţii, ele trebuie să fie în stare coloidală.

Majoritatea medicamentelor de sinteză se află într-o stare anorganică, cristalizată,

specifică materiei inerte, moarte. Ajunse în trup, ele trebuie aduse în stare coloidală
înainte să poată fi utilizate, proces care are loc cu un consum suplimentar de energie şi în
urma căruia rămân anumite reziduuri, ce trebuie eliminate ulterior. Argintul coloidal
prezintă avantajul că este asimilat direct de către organism şi este utilizat integral, fără a
lăsa reziduuri.

Ce este argintul electrocoloidal ionic?

Argintul electrocoloidal ionic este o substanţă în totalitate naturală, fiind de fapt argint
elementar pur, în starea sa atomică, suspendat în apă. El se obţine printr-un proces
electric special, net diferit de banalul proces de hidroliză, arcul de tensiune înaltă (care
"rupe" aşchii mici de metal în timp foarte scurt dar nu-l coloidizează) sau metode chimice
care folosesc săruri de argint sau alţi compuşi chimici.
Argintul coloidal ionic foloseşte curent de tensiune
extrem de joasă şi blândă, care extrage ioni de argint
dintr-un electrod de argint fin, având o puritate de
99,99%, într-un lichid, cel mai indicat fiind apa pură
distilată. Aşadar, argintul electrocoloidal este în acelaşi
timp coloidal şi ionic.

Dimensiunile submicroscopice ale ionilor de argint –

aceştia sunt de mii de ori mai mici decât o celulă
sanguină umană – le permit să intre şi să iasă cu
uşurinţă din celule, favorizând acţiunea germicidă.
Această acţiune este favorizată şi de proprietăţile ionice ale argintului coloidal, aşa cum
sugerează numeroase studii biologice. Ionii de argint au sarcină electrică pozitivă, iar
sarcina electrică este foarte importantă pentru acţiunea lor în corpul uman, care este
bioelectric prin natura sa.

Cum acţionează argintul coloidal ionic?

Pentru a înţelege cum acţionează argintul electrocoloidal, trebuie să înţelegem starea de

boală. Organismul uman întâlneşte agenţi patogeni şi alte entităţi străine în permanenţă.
Când trupul este sănătos, acesta menţine un nivel de pH optim şi un mediu bogat în
oxigen. PH-ul din interiorul celulelor este în mod normal alcalin, de 7,2 - 7,4. Totuşi,
când o fiinţă nu menţine un mediu sănătos în corp, pH-ul intracelular începe să scadă.
Acest fapt reduce potenţialul electric al celulei, iar ca răspuns scade şi nivelul de oxigen.
Agenţii patogeni aflaţi în corp vor ataca celulele slăbite şi se vor instala acolo.
Organismele care induc boala şi atacă aceste celule slăbite nu pot mai supravieţui în
celule sănătoase care îşi revin şi au din nou un fluid intracelular cu pH peste 6,9. Sarcina
electrică pozitivă joacă un rol important în procesul de revenire a pH-ului.

Atunci când ajung în zonele cu infecţii, trilioanele de ioni de argint în stare

electrocoloidală, fiecare având o sarcină electrică pozitivă, modifică mediul
electromagnetic şi corectează potenţialul electric celular.
Prin electricitatea pe care o aduce în corp, argintul electrocoloidal este de asemenea un
catalizator cheie în producerea de oxigen şi de alţi nutrienţi necesari pentru celule.
Organismele care induc boala nu pot supravieţui într-un mediu bogat în oxigen, astfel că
pur şi simplu mor şi sunt apoi eliminate.

Aşadar, acţiunea terapeutică a ionilor pozitivi de argint nu este direcţionată restrictiv,

fiind valabilă doar în anumite boli, aşa cum se petrece în cazul majorităţii
medicamentelor de sinteză, ci este o acţiune universală, specifică structurii celulare.
Acest lucru explică de ce argintul electrocoloidal are un spectru atât de larg de acţiune.

Cercetările ştiinţifice au arătat că atunci când sunt prezenţi ionii de argint încărcaţi
pozitiv, se creează energie electromagnetică în şi în jurul celulelor. Agenţii patogeni sunt
astfel „dezactivaţi” şi totodată are loc o reîntinerire remarcabilă a ţesuturilor. Argintul
echilibrează viaţa moleculară complexă a diferitelor sisteme ale corpului şi ajută la
vindecarea rapidă, oricând este necesar.

Acolo unde fluxul bioelectric a fost alterat datorită diferitelor toxine, restabilirea unui
flux electric normal permite corpului să se detoxifice, iar câmpul electromagnetic al
trupului este refăcut. ADN-ul din fiecare celulă este readus la o stare optimă de
funcţionare de către fluxul de energie electromagnetică, ceea ce are un efect profund de
regenerare asupra ţesuturilor.

Durerea şi boala rezultă dintr-o întrerupere a biocurentului care curge în mod normal prin
corp la o tensiune de 50 - 70 milivolţi. Ionii de argint acţionează ca un superconductor
care creează punţi peste „găurile” electrice şi reface potenţialul electric la nivel celular,
permiţând existenţa unui flux de curent sănătos. Atunci când corpul electromagnetic este
refăcut, acesta permite oxigenului şi nutrienţilor esenţiali să intre în celule şi să susţină o
viaţă celulară normală.

Putem spune că argintul coloidal este un fel de baterie mobilă independentă, ale cărei
particule se mişcă prin corp, refăcând forţa vieţii peste tot pe unde ajung.

Într-o înghiţitură de apă energizată cu argint coloidal ionic există trilioane de ioni de
argint. În urma ingerării, se produce o creştere generală a energiei electrice pozitive a
corpului, oxigenul şi alţi nutrieţi putând astfel să pătrundă mai uşor în celule, unde
optimizează funcţiile celulare şi declanşează procese de detoxifiere. De asemenea,
cercetările doctorului american Robert Becker au evidenţiat că argintul are efectul de a
readuce celulele canceroase, încărcate negativ, la starea lor normală, de celule sănătoase.

Valoarea terapeutică a argintului coloidal

Cercetările ştiinţifice au arătat că argintul coloidal este

eficient şi activ în tratarea multor afecţiuni importante:
infecţii microbiene, fungice, parazitare şi virale ale
pielii, organelor senzoriale, ale tracturilor digestiv,
respirator şi urinar, boli autoimune, arsuri, răni,
ulceraţii şi chiar cancer.

În unele centre de cercetare medicală a fost prescris ca

adjuvant în tratamentul unor boli ale sistemului de
reproducere feminin şi ale sistemului circulator,
precum şi pentru tratarea eficientă a unor complicaţii
infecţioase date de virusul HIV. A fost folosit de
asemenea ca tratament pentru afecţiuni tiroidiene, boli
infantile, somnambulism şi anorexie nervoasă.

Toate acestea l-au determinat pe Dr. Bob Beck să facă următoarea afirmaţie: „Fără a
exagera, poate că e timpul să recunoaştem că argintul coloidal nu este numai cea mai
sigură doctorie de pe pământ, dar şi cea mai puternică!”

Cum poate fi utilizată apa cu argint coloidal?

Soluţia de argint coloidal poate fi utilizată în mai multe moduri, în funcţie de localizarea
afecţiunii de tratat: oral (ingerată sau băută); inhalată sub formă de vapori foarte fini; sub
formă de clismă; la nivel vaginal, pulverizată local sau adăugată la spălături; sub formă
de picături în ochi, urechi şi nas sau aplicată topic, pe piele (cu o sticlă cu pulverizator
sau cu bandaje îmbibate cu soluţie).

Doza depinde şi ea de scopul urmărit. Pentru întreţinerea generală a sănătăţii, precum şi

pentru întărirea sistemului imunitar sunt suficiente 3 linguri pe zi, doză considerată
„nutritivă”. Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de
purificare şi detoxifiere.

În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia
organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5
linguri pe zi este considerată doză „terapeutică”.

Efecte secundare ale terapiei cu argint coloidal nu există, deoarece acesta nu este toxic şi
nu afectează ficatul, rinichii sau alt organ al corpului. Argintul coloidal nu
interacţionează cu niciun alt medicament sau remediu.

Deoarece nu funcţionează ca un antibiotic clasic, argintul nu afectează flora benefică din

tractul digestiv. Ca şi oricare alt produs natural precum usturoiul sau ghimbirul, argintul
de fapt ajută procesul de digestie. Deci, nu sunt necesare suplimente "probiotice" atunci
când este utilizat. De asemenea, pericolul acumulării argintului în organism nu există,
deoarece el se elimină în mod natural în trei zile, aşa cum arată testele de specialitate.
Datorită faptului că particula de argint din argintul coloidal ionic este de dimensiuni
nanometrice aceasta este imposibil de a fi filtrată şi reţinută de organism.

Ce spune medicina alopată?

În anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazează pe argint datorită unor efecte
secundare ciudate generate de consumul în exces a medicamentelor pe bază de săruri sau
nitraţi de argint, boală numită Argyria, după cum o denumeşte Fuchs in 1840. Aceasta
constă în colorarea epidermei cu nuanţe gri-albăstrui datorită depunerilor de argint
(nitratul de argint era folosit în cazuri de epilepsie şi tabes doeralis, dezechilibre ale
sistemului nervos). Având în vedere acest fapt portavocile medicinei alopate au aruncat
în oprobiu public preparatele de argint coloidal susţinând că argintul coloidal ar avea
acest efect secundar.

Pentru a face lumină în acest caz, Institutul de Soluţii Metabolice scrie un raport cu
privire la consumul excesiv de argint şi argintul coloidal: "Argyria este o decolorare a
pigmentului ce apare în cazul consumului excesiv de argint. Cantitatea necesară estimată
dezvoltării acestei boli este de 3,8 grame pe zi. În ceea ce priveşte argintul
electrocoloidal, măsurând calitatea considerată a fi standard, 10ppm, cantitatea de argint
este mai mică de un miligram." Dr. Alexander G. Schnauss, directorul departamentului
"Life division", Universitatea Jhon Hopkins, autorul cărţii de succes "MINERALS,
TRACE ELEMENTS AND HUMAN HEALTH"

De asemenea deşi se susţine că FDA ar fi interzis odată cu medicamentele pe bază de

argint şi argintul coloidal, într-o scrisoare publicată pe 3 noiembrie 1999 FDA spune că
AERS (Adverse Event Reporting System - Sistemul de reportare a cazurilor averse) nu
deţine nicio înregistrare care să ateste reacţii averse cu privire la argintul coloidal, lucru
semnalat în cadrul Centrului de evaluare şi testare a medicamentelor.

Între timp mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate

miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere. Chiar dacă acest produs
este distribuit cel mai adesea sub formă de "nutrient alimentar", unele organizaţii oficiale
ale mai multor guverne (Elveţia, Germania, Australia, Israel) şi-au dat acordul în
folosirea argintului coloidal (Ag) şi a peroxidului de hidrogen (H2O2) ca dezinfectant al
apei în cantităţi prevăzute deWorld Health Organisation (MLC - valoarea maximă
conţinută de până la 80ppb-100ppb), conform studiului realizat de către Stuart Thomson,
director al institutului Gaia Research.

În concluzie, argintul coloidal este un puternic susţinător şi întăritor al sistemului

imunitar, iar puterea sa constă în faptul că oferă trupului ceea ce îi dă posibilitatea să se
vindece singur!

Eficienta solutiilor coloidale este data de doua componente majore:

• puritatea foarte inalta a apei in care se face dispersia (apa saracita in Deuteriu, cu o
caracteristica asemanatoare lichidului intracelular, prin intermediul structurii hexagonale
a legaturilor dintre atomii sai, are capacitatea unica de a transporta nanoparticulele in
celule, hidratandu-le si vitalizandu-le intr-un ritm uluitor, comparativ cu orice alt tip de
apa).
• particulele imersate trebuie sa fie extrem de mici, pentru a intra usor in celule si sa
fie eliminate in caz de exces (astfel, la nivel coloidal nu mai regasim pragul de exces).

Formatiunile de particule cu dimensiuni intre 1-100 nm se numesc clusteri, existand

clusteri mari (20-300 atomi) si clusteri mici (3-20 atomi).

Clusterii de metale nobile se aglomereaza intr-un aranjament spatial de tip coral, iar in
histogramele experimentale ale distributiilor de spin electronic, pe dimensiuni ale
clusterilor de 1-2 nm, apar efectele cuantice, care la nivel biologic permit refacerea
structurilor afectate.

In natura intalnim coloizi in seva plantelor si a fructelor. La oameni, starea coloidala este
preponderenta la varste mici, iar odata cu imbatranirea, ea se va reduce din cauza
membranelor celulare cu depuneri grosiere, provenite din alimentatia defectuoasa
realizata de-a lungul anilor.

In general medicamentele de sinteza se afla intr-o stare anorganica, specifica materiei

inerte, fara structura omogena de clusteri, lipsite de energie vitala si bioinformatii.
Substantele chimice din medicamentele ajunse in organism sunt aduse in stare coloidala
inainte sa fie utilizate, iarorganismul retine doar o parte infima de substanta
activa comparativ cu mineralele din solutiile coloidale.

Transformarea in organism a substantelor din medicamente, in elemente coloidale ce pot

fi asimilate, se face cu un consum suplimentar de energie si in urma caruia raman
anumitereziduuri ce trebuie eliminate ulterior.

Astfel, coloizii sunt niste suplimente naturale esentiale ce pot ajuta enorm necesitatile
biologice, favorizand asimilarea mineralelor in celule in proportie de 100%.