MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ŞI ALE MEDIULUI
CATEDRA DE ŞTIINŢE FIZICE ŞI INGINEREȘTI

REFERAT

Caracteristica generala a sistemelor coloidale.

SPECIALITATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Autor:
Studenta grupei TP11Z
Tirnovetchi Cristina
______________
Controlat:
Dr. hab., conf. univ. Vasilii ȘARAGOV

______________

BĂLŢI, 2022
 CUPRINS

1. Clasificarea...........................................................................................3
2.Proprietatile sistemelor coloidale........................................................5
3. Metode de obtinere a solutiilor coloidale…….………………...10
4. Metode de purificare a solutiilor coloidale……………………..11
5. Proprietatile obtice ale solutiilor coloidale…….
………………………………………………………..12
6. Bibliografia………………………………………………………...13

2
 Notiunea de coloid provine din asocierea cuv grecesti kolla (clei) + Eidos (aspect).
A fost prima data folosit de Thomas Coraham pt a clasifica substante precum
suspensi de amidon in apa si gelatina.

Starea coloidala a materiei = starea de d 818v2112i ispersie avansata a moleculelor

sau a particulelor (faza dispersata) intr-un mediu (mediu de dispersie care are intre
1x 10(la-9)m si 1x 10(la -6).

Clasificarea sistemelor coloidale :

Se realizeaza in functie de anumite caracteristici ale particulelor coloidale si ale
mediului de dispersie a.i. :

a)      in functie de starea de agreare a fazei dispersate si a mediului de dispersie

b)      in functie de structura particulei coloidale

c)      in functie de interactiunea fazei dispersate si a mediului de dispersie

1. In functie de starea de agregare a fazei dispersate si a mediului

de dispersie :

Mediul Faza Exemple Tipul

de dispersie dispersata sistemului
coloidal
gaz Gaz
Lichid Nori,ceata Aerosol lichid
Solid Praf,fum,smog Aerosol solid
lichid Gaz Albus de ou Spuma
batut ,frisca,spuma
Lichid Lapte,maioneza,unt Emulsie
Solid Suspensie de soli
amidon,acuarela,cerneal
a
solid Gaz Sapunuri plutitoare
Lichid Geluri,jeleuri Emulsie solida

3
 solid Pietre Soli solizi

2. In functie de structura particulei coloidale :

a)      sisteme coloidale micelare : particulele coloidale sunt agregate formate din

molecule de ioni (ex. Solul negatin si solul pozitiv de AgI)

b)      sisteme micelare de asociatie : rezulta din dispersia moleculelor cu

dimensiuni < 1 nanometru dar cu structura amfipatica . Acestia se asociaza
in mediul polar sau nepolar formand micele de asociatie

c)      sisteme coloidale macromoleculare : particulele coloidale au structura

macromoleculara cu dimensiuni de ordinul particulelor coloidale (proteine,
acizi nucleici, polimeri)

3. In functie de interactiunea particulelor cu mediul de dispersie :

a)      sisteme coloidale liofobe : atat cele formate din molecule (micela liofoba de
iodura de argint) cat si cele macromoleculare (latex dispersta in apa)

se caracterizeaza printr-o interactiune slaba cu ediul de dispersie

au o instabilitate termodinamica accentuata

pt stabilizarea lor este necesara adaugarea unui stabilizator ca de ex un

electrolit, o molecula liofila.

b)      sisteme coloidale liofile din aceasta categorie fac parte :

sisteme coloidale macromoleculare (proteine dispersate in mediu apos, amidon

dispersat in apa)

micele de asociatie (surfactanti)

se caracterizeaza printr-o interactiune puternica cu mediul de dispersie

sunt stabile dpv termodinamic

pot fi distruse numai printr-o modificare profunda a naturii solventului

4
 PROPRIETATILE SISTEMELOR COLOIDALE

Sistemele coloidale prezinta proprietati cinetico-moleculare, optice, electrice

diferite de ale solutiilor.

1. Proprietati cinetico-moleculare

Particulele coloidale suspendate in mediul de dispersie lichid sau gazos prezinta

proprietati cinetico-moleculare daca asupra lor actioneaza forta gravitationala,
centrifugala sau un gradient de potential chimic rezultat dintr-o diferenta de
concentratie a fazei disperse.

Aceste proprietati sunt: sedimentarea, difuzia, miscarea browniana.

1.1. Sedimentarea

Sedimentarea consta in depunerea particulelor coloidale sub actiunea fortei

gravitationale sau centrifugale si duce la separarea sistemului coloidal in doua
straturi: unul in care concentratia fazei disperse este maxima (sediment) si un strat
care contine mediul de dispersie.

Sistemele microeterogene (suspensii, emulsii) sedimenteaza in camp gravitational,

in timp ce sistemele ultramicroeterogene (soluri) sedimenteaza in camp centrifugal.

a)      Sedimentarea gravitationala

Fiecare particula care sedimenteaza in camp gravitational se misca in interiorul

unui mediu de dispersie vascos, fiind supusa la doua forte ce actioneaza in sens
opus: forta gravitationala fg si forta de rezistenta vascoasa a mediului fs.

Pentru particula de volum V si densitate ρ1 imersata in mediul de dispersie de

densitate ρ2, forta gravitationala este:

fg = m’g = V(ρ1 – ρ2)g (4.2)

unde:      g = acceleratia gravitationala;

m’ = masa efectiva a particulei, egala cu diferenta dintre masa proprie si cea a

mediului de dispersie dezlocuit.

5
Daca ρ1 > ρ2 are loc depunerea particulelor (suspensii), iar daca ρ1 < ρ2, particulele
urca si are loc ecremarea (emulsii). Forta f s este functie de viteza v a particulei
conform relatiei:

fs = fv (4.3)

unde: f = coeficientul de frecare.

La inceput fg > fs si miscarea particulei este accelerata deoarece fg este constanta.
fs creste odata cu viteza, iar la un moment dat, cele doua forte devin egale, iar
particula se deplaseaza uniform cu o viteza constanta numita viteza de
sedimentare.

Din egalitatea celor doua forte:

fg = fs (4.4)

respectiv

V(ρ1 – ρ2)g = fv (4.5)

rezulta:

 (4.6)

unde:      m = masa particulei.

b)      Sedimentarea centrifugala

Pentru analiza dispersa a sistemelor coloidale ultramicroeterogene, macromoleculare si inalt

disperse, sedimentarea gravitationala se inlocuieste cu sedimentarea centrifugala.

In camp centrifugal, particula este supusa la actiunea a doua forte de sens contrar: forta centrifuga
fc si forta de frecare Stokes, f s. La un moment dat cele doua forte devin egale. Viteza de
sedimentare a particulelor sferice este data de relatia:

 (4.11)

unde:      ω = viteza unghiulara a rotorului centrifugii;

x = distanta particulei fata de axa de rotatie a centrifugii.

1.2. Difuzia

Prin difuzie se intelege procesul spontan de egalizare a concentratiei fazei disperse in volumul
intregului sistem coloidal daca forta gravitationala este neglijata.

6
Sedimentarii i se opune difuzia particulelor sub actiunea gradientului de concentratie   care
apare.

Difuzia este descrisa matematic de legile lui Fick (1855).

Se admite ca toate particulele difuzeaza dupa o singura directie, sensul pozitiv al axei x, cu o viteza
identica, dintr-un domeniu de concentratie mai mare spre un domeniu de concentratie mai mica.

Forta motoare a difuziei pentru o particula este gradientul potentialului chimic  :

 (4.13)

unde:      NA = numarul lui Avogadro.

Semnul minus se datoreaza faptului ca atunci cand x creste, potentialul chimic μ scade.

Stiind ca pentru un sistem coloidal diluat, potentialul chimic este dat de relatia μ = μ0 + RTlnc,
rezulta:

 (4.14)

Inlocuind valoarea dμ data de expresia (4.14) in ecuatia (4.13) se obtine:

 (4.15)

unde:       = constanta lui Boltzmann;

 = gradientul de concentratie;

c = concentratia molara a sistemului coloidal.

In conditii de stationaritate, forta de difuzie f d va egala forta de rezistenta vascoasa a mediului de
dispersie fs:

 (4.16)

Se obtine pentru viteza de difuzie:

 (4.17)

7
1.3. Echilibrul de sedimentare

Prin sedimentare in camp gravitational sau centrifugal, particulele tind sa fie colectate in sediment.
Difuzia duce la dispersia lor datorita gradientului de concentratie aparut prin sedimentare.

Cand cele doua procese se compenseaza reciproc, se stabileste un echilibru intre sedimentare si
difuzie numit si echilibru de sedimentare.

Se considera ca particulele sedimenteaza in sensul negativ al axei x datorita actiunii campului

gravitational, iar pe de alta parte ele sunt solicitate prin difuzie in sensul invers al aceleiasi axe.
Echilibrul de sedimentare se concretizeaza prin faptul ca viteza de sedimentare si cea de difuzie
devin egale. Tinand cont de relatiile (4.6) si (4.17) rezulta:

 (4.20)

Separand variabilele si definind c1 si c2, concentratiile particulelor in coloana de sistem coloidal la
distantele x1 si x2, se obtine prin integrarea ecuatiei (4.20):

 (4.21)

adica

 (4.22)

In cazul campului centrifugal, in ecuatia (4.20) acceleratia gravitationala se inlocuieste cu cea

centrifugala ω2x, adica:

 (4.23)

respectiv

 (4.24)

Integrarea ecuatiei (4.24) duce la:

 (4.25)

Ecuatiile (4.22) si (4.25) releva faptul ca din masuratori privind echilibrul de sedimentare se pot
obtine informatii cu privire la masa m a particulelor, independent de forma lor.

8
Reprezentarile semilogaritmice   sau   sunt drepte a caror panta este
proportionala cu masa particulelor coloidale, cel putin la sistemele monodisperse. In cazul
polidispersiei apar abateri de la liniaritate.

Daca se considera x1 = 0 in ecuatia (4.22) drept nivel de zero arbitrar la care concentratia  ,
se obtine:

 (4.26)

Ecuatia (4.26) se numeste legea hypsometrica sau barometrica a lui Laplace si descrie echilibrul de

sedimentare.

Legea hypsometrica se refera la conditii de echilibru, iar echilibrul se stabileste lent in cazul
sistemelor cu particule fine.

Viteza de sedimentare este proportionala cu patratul dimensiunii liniare a particulelor conform

ecuatiei (4.10), in timp ce viteza de difuzie (conform ecuatiei 4.17) este invers proportionala cu
dimensiunea liniara (prin intermediul coeficientului de frecare) astfel incat pe masura ce scade
dimensiunea particulei, viteza de sedimentare se micsoreaza mai repede decat creste viteza de
difuzie. Rezulta ca echilibrul de sedimentare se va realiza cu atat mai incet cu cat sistemele coloidale
sunt constituite din particule mai mici.

In campul gravitational sau centrifugal particulele coloidale se repartizeaza la echilibru astfel incat
concentratia lor scade conform legii barometrice. Aceasta scadere este cu atat mai pronuntata cu cat
particulele sunt mai grosiere.

Se spune ca sistemele formate din asemenea particule sunt instabile fata de sedimentare, iar daca
particulele sunt mai fine, sistemele poseda o anumita stabilitate cinetica. Masura acestei stabilitati
pentru un sistem dat este valoarea marimii x1/2 obtinuta din ecuatia (4.26) cand  .

1.4. Miscarea browniana

Miscarea browniana este unul dintre cele mai caracteristice fenomene coloidale. Fenomenul a fost
descoperit de botanistul Brown (1828) care a studiat la microscop miscarea dezordonata a unei
suspensii apoase de polen. Cauza acestei miscari dezordonate in toate directiile este agitatia termica
haotica a moleculelor mediului de dispersie in care se afla suspendate particulele coloidale.
Impulsurile moleculare suferite de o particula suficient de mica nu se compenseaza. Drept urmare
apare o forta corespunzatoare variatiilor de impuls ce insotesc ciocnirile statistic dezordonate dintre
moleculele mediului si particula. Aceasta forta numita si fluctuatie determina miscarea hazardata a
particulei.

Aspectul la microscop al miscarii browniene care este o miscare in zig-zag este diferit dupa forma si
marimea particulelor.

Teoria miscarii browniene a fost elaborata de Einstein (1905) si independent de Smoluchowski

(1906). Ea a fost confirmata de Perrin si Svedberg.

Numarul mediu de impulsuri moleculare primite de catre o particula este foarte mare, de ordinul
1012/secunda. Se admite drept marime ce caracterizeaza miscarea browniana, segmentul de dreapta
care uneste punctele in care se afla particula la inceputul si la sfarsitul unui interval de timp t

9
cunoscut. Proiectia acestui segment pe o axa orizontala oarecare x se numeste deplasare orizontala
a particulei. Este evident ca trebuie sa se opereze cu o valoare medie, dar simpla medie aritmetica a
deplasarilor orizontale   este nula, conform legii hazardului, datorita probabilitatilor egale de
miscare a particulei in toate directiile. In calcule se introduce o alta marime numita media patratelor
deplasarilor orizontale  .

Miscarea browniana este descrisa de ecuatia lui Einstein:

 (4.27)

unde:      D = coeficientul de difuzie (cm2/s);

t = timpul;

 = media patratelor deplasarilor orizontale ale particulei.

10
11
Concluzie:In concluzie pot spune ca in functie de structura particulei
coloidale intalnim sisteme coloidale micelare , sisteme micelare de
asociatie si  sisteme coloidale macromoleculare . Criteriile care stau la baza
clasificarii sistemelor coloidale sunt foarte variate. Cele mai importante criterii
sunt: dimensiunile particulelor fazei disperse, starea de agregare a fazelor ce
compun sistemul coloidal, natura interactiunii cu mediul de dispersie,
fluiditatea sistemului coloidal, forma particulelor coloidale. Un coloid este
o suspensie a uneia sau mai multor substanțe dispersate în mod regulat într-un
lichid, formând un sistem cu două faze separate. Este o dispersie omogenă (pe
scară largă) a particulelor cu dimensiuni variind de la nanometri la micrometri .
Prin urmare, aceste particule au dimensiunea unei nanoparticule , chiar dacă nu
sunt considerate în mod specific ca atare. Vorbim de „suspendare” pentru un
coloid și nu de „soluție”. Cei Adezivii și geluri sunt coloizii și formă numite
suspensii coloidale. Suspensiile coloidale sunt intermediare
între suspensii (particule mai mari de un micrometru) și soluții adevărate
(particule mai mici de un nanometru).

12
 Bibliografia :
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Collo%C3%AFde

https://yandex.ru/search/?text=sistemele+coloidale+wikipedia+ro&lr=10314

https://yandex.ru/images/search?from=tabbar&text=sistemele%20coloidale

https://yandex.ru/search/?text=sistemele+coloidale&lr=10314&clid=2285101

https://ro.warbletoncouncil.org/coloide-8620#menu-2

https://yandex.ru/search/?text=sistemele+coloidale+wikipedia+ro&lr=10314

13