Bilantul articular si muscular al membrului inferior

Cuprins:

1. Notiuni de anatomie si biomecanica a soldului........................................................................ 2

2. Notiuni de anatomie si biomecanica a genunchiului...............................................................3
3. Notiuni de anatomie si biomecanica a gleznei ........................................................................ 5
4. Statica piciorului ...........................................................................................................................6
4.1. Testarea soldului: .................................................................................................................8
4.2. Testarea genunchiului: ........................................................................................................ 8
4.3. Testarea gleznei: ..................................................................................................................9
4.4. Testarea piciorului: ...............................................................................................................9
5. MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR ..........................................................................................9
5.1. MUSCHII CENTURII PELVINE ............................................................................................10
5.1.1. MUSCHII GRUPULUI ANTERIOR ...............................................................................11
5.1.2. MUSCHII GRUPULUI POSTERIOR ............................................................................12
5.2. MUSCHII COAPSEI ...............................................................................................................15
5.2.1 MUSCHII REGIUNII MEDIALE (adductorii) .................................................................17
5.2.2. MUSCHII REGIUNII POSTERIOARE..........................................................................21
5.3. MUSCHII GAMBEI: ................................................................................................................23
5.3.1. Muschii regiunii anterioare:............................................................................................23
5.3.2. Muschii regiunii laterale:.................................................................................................23
5.3.3. Muschii regiunii posterioare:..........................................................................................23
6.Bilantul muscular al soldului:.....................................................................................................24
7. Bilanţul muscular al genunchiului ........................................................................................28
8. Bilanţul muscular al piciorului ...............................................................................................29

1
 1. Notiuni de anatomie si biomecanica a soldului
Ca regiune anatomica, soldul reprezinta proiectia osoasa a femurului (marele
trohanter), cu musculatura si tesutul adipos din jur. Articulatia soldului, plasata intre masa
trrunchiului si masa membrului inferior, reprezinta articulatia dintre extremitatea proximala a
femurului si cavitatea acetabulara a osului coxal, a carui functie primara in articulatia soldului
este de a suporta greutatea corpului atat in postura statica (ex. ortostatism) cat si dinamica
(ex. mersul, fuga).

Articulatia sinoviala a soldului este o enartroza ce permite trei grade de libertate,

ocupand locul 2 ca mobilitate (dupa articulatia umarului), astfel incat sa ofere maxim de
mobilitate si stabilitate. Componentele osoase articulare sunt completate cu un burelet
fibrocartilaginos, care alaturi de capsula articulara mentin suprafetele osoase in contact.
Cele doua suprafete articulare sunt acoperite de fibrocartilaj hialin puternic si lubrefiat. Capul
femural este atasat la corpul femural prin gatul femural, o regiune ingustata expusa frecvent
la fracturi.

Capsula articulatiei coxo-femurale permite soldului nivelul ridicat de mobilitate si in

acelasi timp sustine greutatea corporala. Deoarece centrul de greutate al corpului cade
posterior de axa soldului, asociat cu greutatea corporala tind sa extinda articulatia CF in
ortostatismul normal si trunchiul sa cada posterior. Pentru a rezista actiunii de intindere a
capsulei anterioare in ortostatism, aceasta este intarita se doua ligamente puternice:

 Ligamentul iliofemural – Bertin Bigelow ce limiteaza extensia si abductia (se considera

a fi cel mai puternic ligament al corpului uman);
 Ligamanetul pubo-femural, care intareste partea inferioara a capsulei
articulare(limiteaza abductia si rotatia externa).

Fata posterioara a capsulei este intarita de ligamentul ischio-femural (limiteaza rotatia

interna si abductia).

Alaturi de aparatul capsulo-ligamentar, presiunea atmosferica joaca un rol important in

mentinerea suprafetelor articulare.

La nivelul soldului sunt posibile miscari de Flexie-Extensie, Abductie-Adductie, Rotatie

interna-rotatie externa si circumductie (masurate prin goniometrie).

Datorita emergentei colului femural si al unghiului pe care il face colul femural cu

diafiza, miscarile de flexie-extensie si abductie-adductie se asociaza cu rotatia interna,
respectiv externa.

Goniometria normala se evalueaza:

 Cu genunchiul extins: F max sold 90-120 gr activ

110-130 gr pasiv
E max sold 30 gr activ
50 gr pasiv
Abd Add 60 – 70 gr activ

2
 70 – 80 gr pasiv
Rot externa 35 gr activ
45 gr pasiv
Rot interna 15 gr activ
20 gr pasiv
 Cu genunchiul flectat amplitudinile tuturor miscarilor cresc cu 10-20 grade.

Miscarea de flexie-extensie se executa in plan sagital, in jurul unui ax transversal.

Miscarea de flexie se insoteste de rotatie interna, iar extensia de rotatie externa. Miscarea
de abd- add se executa in plan frontal, in jurul uni ax antero-posterior si se insoteste de
miscari de rotatie ale coapsei. Rotatia interna si rotatia externa se executa in plan
transversal in jurul unui ax vertical.

Articulatia soldului este inconjurata de grupe musculare puternice care pe de o parte

contribuie la realizarea stabilitatii soldului, pe de alta parte executa cele sase miscari posibile
ale soldului. Flexorul principal al soldului este m. psoas iliac, asistat de m. sartorius, dreptul
femural, tensorul fasciei lata, pectineul, lungul adductor, gracilis, adductor mare. Extensia
soldului este in principal efectuata de m. gluteu mare si m. Ischiogambieri (biceps femural,
semitendinos, semimembranos). Abductia este realizata de m. gluteu mijlociu si mic de m.
pectineu, adductorii lung, scurt, mare, gracilis si obturator extern.

2. Notiuni de anatomie si biomecanica a genunchiului

Genunchiul reprezinta segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de
gamba. La alcatuirea scheletului genunchiului participa extremitatea inferioara a femurului,
extremitatea superioara a tibiei si peroneului, rotula si realizeaza trei articulatii:

 Femuro-tibiala
 Femuro-patelara
 Tibio-peroniera superioara care permite doar miscari mici de alunecare si participa la
miscarile gleznei.

Articulatia femuro-tibiala este formata din condilii femurali, cavitatile glenoide tibiale,
completate cu doua meniscuri pentru realizarea unei congruente cat mai perfecte. Nefiind
strict cartilaginoase, meniscurile poseda elasticitate si deformabilitate mai mari decat ale
cartilajului obisnuit. Capsula articulara are forma unui manson fibros, fixeaza elementele
articulare si este foarte rezistenta putand suporta tractiuni mari pana la 300kg. Prezinta
solutii de continuitate si numeroase funduri de sac.

Stabilitatea articulara este realizata alaturi de capsula articulara de aparatul

ligamanetar:

1. Ligamantul colateral intern(LCI)

2. Ligamantul colateral extern(LCE)

3. Ligamentul incrucisat anterior (LIA)

3
 4. Ligamentul incrucisat posterior (LIP)

5. Ligamentul capsular

6. Ligamentul patelar

7. Ligamentul popliteal oblic

Ligamentele incrucisate previn miscarile de sertar(anterior si posterior), LCI se opune

fortei de valgizare, in timp ce LCE se opune fortei de varizare.

Articulatia femuro-tibiala este o articulatie cu un singur grad de libertate si prezinta

doua miscari principale: flexia si extensia gambei care se insotesc de miscari secundare de
rotatie interna si respectiv rotatie externa.

 Flexia activa porneste de la 0̊ la 120-140̊, pasiv poate ajunge la 160̊

 Extensia propriu-zisa este nula. Se apreciaza deficitul de extensie sau hiperextensia in
cazul genului recurvatum.
 Rotatia interna activa apare in cadrul flexiei, iar cand flexia depaseste 70̊, ligamantele
incrucisate se intind, iar cele laterale se relaxeaza
 Rotatia externa se produce odata cu extensia genunchiului, ligamantele incrucisate se
relaxeaza iar celelaterale se intind.

Pozitia functionala a genunchiului este cea anatomica de 0̊. Pozitia de repaus articular
este la o flexie de 30-40̊.

Muschii motori ai miscarii de flexie sunt bicepsul femural si semimembranosul iar

accesor semitendinosul, gemenii, popliteul, dreptul intern si croitorul. Muschii motori ai
miscarii de extensie sunt cvadricepsul si tensorul fasciei lata. Forta muschilor extensori este
de 3 ori mai mare decat cea a flexorilor, deoarece extensorii au de luptat cu greutatea
corpului. Rotatia in afara este realizata de biceps si inauntru de semimembranos, popliteu,
semitendinos, dreptul intren si croitor, rotatia interna fiind mai puternica decat cea externa.

In timpul miscarii de flexie cand se imprima miscarea rotatorie, instabilitatea

genunchiului este maxima (la 60̊ flexie). Mai departe capacitatea rotatorie este controlata de
cvadriceps si astfel instabilitatea se reduce.

Stabilitatea activa a genunchiului este realizata de m. cvadriceps si croitor. M

cvadriceps realizeaza extensia gambei atat in lant cinematic deschis, cat si inchis (cu
piciorul pe sol) si previne dislocarea laterala a rotulei pe ultimile grade de extensie.
Pierderea ultimilor 15 grade de extensie este rezultatul slabirii intregului cvadriceps, care
pentru a fi recuperat necesita o crestere de 60% a fortei.

Ischiogambierii care actioneaza atat asupra soldului pentru extensie cat si a

genunchiului pentru flexie, nu pot determina o actiune asemanatoare. Sub contractia
integrala a lor se va misca acea articulatie care nu este imobilizata.

4
 3. Notiuni de anatomie si biomecanica a gleznei
Articulatia talocrurala prezinta o mare importanta la om in statica si in miscarea
membrului inferior, in statiunea bipeda. Ea leaga oasele gambei, prin intermediul talusului,
de scheletul piciorului.

Suprafete articulare: oasele care compun aceasta articulatie sunt: tibia, fibula si
talusul. Tibia participa prin fata articulara inferioara si fata articulara maleolara. Fibula
participa cu fata articulara maleolara. Maleola laterala si cea mediala formeaza un fel de
scoabain care patrunde talusul si care da articulatiei o mai mare stabilitate.

Toate aceste articulatii sunt acoperite de cartilaj hialin de 1,5-2mm grosime. Fetele
articulare ale talusului realizeaza un mansor, cu un sant central, care nu este strict antero-
posterior, ci usor oblic inainte si in afara cu 30 grade fata de planul sagital. Rezulta ca
miscarile nu vor fi realizare strict antero-posterior ci usor oblic, varful piciorului ajungand in
flexie dorasala si in adductie. De remarcat ca suprafata trohleara a talusului este mai lunga
antero-posterior decat suprafata tibioperoniera, permitand astfel miscari ample de flexie
dorsala si plantara a piciorului.

Capsula articulara este mai laxa si mai subtire in partea anterioara si posterioara si se
prinde la periferia suprafetelor articulare. Medial si lateral este intarita de ligamente
puternice, lasand cele doua maleole extraarticular.

 Ligamantul colateral medial, cu originea pe maleola mediala de unde se imprastie in

evantai pe oasele tarsului; fibrele sale sunt grupare in trei fascicule distincte:
- Ligam taloperonier anterior sau ligam anterior;
- Ligam taloperonier posterior sau ligam posterior;
- Liagam calcaneoperonier sau fasciculul mijlociu.
 Ligamentul colateral lateral radiaza de pe maleola laterala la oasele tarsiene
invecinate, fibrele sale fiind grupate in trei fascicule: ligamentul talo-fibular anterior,
ligamentul talo-filbular posterior si ligamentul calcaneo-fibular.

Articulatiile intertarsiene: cele 7 oase care compun tarsul realizeaza intre ele sapte
articulatii: subtalara, talocalcaneonaviculara, cunonaviculara, cuboidonaviculara,
intercuneene si cuneocuboidiene. Primele trei sunt mai complexe

Articulatiile tarso-metatarsiene: articulatiile stabilite intre cuboid si cele trei cuneiforme

cu oasele metarasului; linia articulara este curba cu convexitatea anterioara.

Articulatiile intermetatarsiene: exista o mare analogie intre oasele piciorului anterior si

oasele mainii: bazele matatarsienelor sunt unite prin articulatii sinoviale, iar capetele printr-
un ligament.

Articulatiile metatarso-falangiene: intre capul metatarsianului si cavitatea articulara a

falangei corespunzatoare.

Articulatiile interfalangiene.

Articulatia metatarso-falangiana a halucelui.

5
Aponevroza plantara: este constituita din doua formatiuni:

1. Aponevroza plantara superficiala – structura cea mai importanta, in forma

triunghiulara, avand varful pe calcaneu si baza la nivelul degetelor, formeaza 5
bandelete pe fata dorasala a articulatiilor metatarso-falangiene; este foarte rezistenta
si este esentiala in mentinerea boltii plantare in ortostatism.
2. Aponevroza plantara profunda.

Piciorul se poate imparti in ante-picior si post-picior, limita dintre ele fiind reprezentata
de articulatia intertarso-metatarsiana. Post-piciorul este format din cele 7 oase tarsiene si
articulatiile intertarsiene. Functional, post-piciorul se asociaza cu glezna; este un segment
relativ fix si solitar.

Ante-piciorul este format din metatarsiene si si degete, la care se adauga articulatiile

intermetatarsofalangiene si interfalangiene. Ante-piciorul este foarte mobil si foarte rezistent
la fortele care actioneaza asupra lui. Elementul sau functional esential este bolta anterioara
transversala care se vede in descarcare si coboara in incarcare. In timpul mersului, piciorul
se sprijina pe capetele celor 5 metatarsiene, dar cu presiuni variabile si anume pe capul
primului metatarsian se sprijina 2/6 din greutatea corpului, iar pe capetele metatarsienelor 2-
5 cate 1/6 din greutatea corpului, deci spijinul nu se realizaeaza doar pe primul si pe ultimul
asa cum sustine teoria clasica. In timpul sprijinului, capetele metatarsienelor se deplaseaza,
atat vertical (coboara) cat si transversal (creste distanta dintre ele). Cresterea diametrului
transversal al antepiciorului este limitata de ligamentele intermetatarsiene, impreuna cu
lungul peronier, abductorul halucelui. Conform lui Charpy bolta externa joaca un rol esential
in sprijin, iar bolta interna joaca rol in miscare.

4. Statica piciorului
Analiza staticii piciorului incepe cu analiza boltii plantare.

Bolta plantara rezulta prin torsiunea metatarsienelor care in ortostatism, cu cele doua
picioare apropiate formeaza o cupola care poarta greutatea variabila a corpului; aceasta
structura are linii de forta si puncte de sprijin variabile. Datorita acestei necesitati, apare si o
bolta orizontala, bolta intarita prin legaturi intre punctele de sprijin. Forma cuneiforma a
oaselor si legaturile dintre acestea intaresc deci bolta. Legaturile sunt reprezentate de :

 Ligamentele interosoase;
 Muschii plantari scurti;
 Muschii lungi ai gambei, mai ales lungul peronier si tibialul anterior prin tendoanele lor;
 Aponevroza plantara care leaga pilonii de sprijin si nu permite departarea lor.

De fapt, bolta plantara este o structura complexa , ea cuprinzand doua bolti lungi,
interna si externa, si o bolta scurta – transversala anterioara.

6
 Bolta externa trece prin calcaneu- cuboid- metatarsienele 4 si 5. Sustinerea acestei
bolti este asigurata cu participarea capului astragalului, scafoid, cuneiform 3; punctul cel mai
inalt al boltii este articulatia calcaneo-cuboidiana.

Bolta interna trece prin calcaneu-astragal-scafoid - cele 3 cuneiforme - metatarsianul

Ea este sustinuta de mai multe elemente anatomice:

 Aponevroza plantara, intarita de

 Ligamentul calcaneo-scafoidian palntar
 Tendoanele muschilor lungul flexor al halucelui si tibialul posterior + lungul peronier
 Ligamantele si capsulele fiecarei articulatii

Bolta transversala scurta merge de la marginea externa a plantei prin cuboid

(cuneiformul 2) pana la marginea interna a plantei (cuneiformul 1).

Transmiterea tensiunilor implica participarea acestor structuri. Greutatea corpului se

transmite numai prin tibie catre astragal, si de la acesta se imparte, transmitandu-se in parte
catre calcaneu, in parte catre antepicior. Suprafata articulata a extremitatii inferioare a tibiei
reprezinta sistemul de sustinere, iar pensa maleolara sistemul de directie al gleznei. Maleola
externa este mai joasa decat cea interna, facand o linie in unghi de 25-30 grade cu
orizontala. Maleola externa impiedica deviatia piciorului.

Din punct de vedere funcţional, mersul are patru faze:

 Sprijinul pe călcâi (faza de atac);

 Rularea plantei dinspre călcâi spre antepicior;

 Faza de sprijin pe antepicior şi degete;

 Faza de suspendare când piciorul nu mai are contact cu solul.

Ca durată, cele 3 faze de sprijin pe sol reprezintă 60% din timp, iar faza de
suspendare 40%. Încălţămintea ortopedică rigidă şi susţinătoarele plantare (talonetele) se
opun principalei faze a mersului, cea de rulare şi în consecinţă impiedica adâncirea bolţii
plantare, cu alte cuvinte favorizează apariţia piciorului plat.

Cu atât mai mult, utilizarea ghetelor ortopedice şi a talonetelor la copiii de câteva luni,
care nu merg, motivată prin aceea că ar grabi dezvoltarea boltei plantare, este cel puţin
surprinzătoare. Studiile controlate, prospective, nu au putut demonstra vreo influenţă a
încălţămintei ortopedice sau a susţinătorilor plantari asupra dezvoltării arcului longitudinal
intern. La fel de dăunatoare este şi recomandarea ca încălţmintea să fie purtată în
permanenţă de copil şi in casă.

Un alt concept greşit, dar din păcate cvasiunanim folosit, este recomandarea ghetelor
ortopedice cu carâmb înalt şi tare în cazul piciorului plat valg, “pentru a ţine glezna”. Nimic
nu este mai dăunator pentru o gleznă laxă decât a purta acest tip de încălţăminte care în

7
bună măsura poate fi comparat cu un aparat gispsat pe care copilul îl poartă luni sau ani de
zile şi care automat anuleaza eficacitatea şedintelor de kinetoterapie.

Cu toate acestea, există cazuri în care beneficiul ortezării nu poate fi contestat. Unii
copii cu picior plat flexibil, mai ales dacă asociază genu valg şi torsiune tibială externa, au
dureri la nivelul piciorului şi gambei şi obosesc uşor la efort fizic. Cei care au si hiperlaxitate
ligamentară prezintă şi o deteriorare marcată a încăltţămintei şi un mers anormal. Ei sunt cei
la care ortezarea duce la dispariţia simptomatologiei şi prelungeşte viaţa încălţămintei.
Aceste efecte se obţin însă fără creşterea în înălţime a arcului longitudinal medial.

4.1. Testarea soldului:

1)Flexia activa se face de la pozitia 0 (pozitia de start) la 90̊ (genunchi intins) si ajunge
la 125̊ cu genunchiul flectat; iar in cea pasiva atinge 145-150̊. Pozitia de preferat in
decubit dorsal sau mai rar in decubit lateral. Goniometru se plaseaza pe marele
trohanter cu bratul fix spre creasta iliaca, paralel cu axa lunga a trunchiului, bratul
mobil de-a lungul coapsei, catre condilul lateral.
2)Extensia cu genunchiul intins este de 15-20̊ iar cu el flectat nu depaseste 10 grade.
Extensia pasiva ajunge pana la 30̊. Pozitia de testat: decubit ventral, cu goniometru
asezat ca la flexie.
3)Abductia are valori diferite in functie de modalitatea de testare. Amplitudinea medie
este de 45̊. Masurarea standard: decubit dorsal, cu genunchiul intins. Bratul fix al
goniometrului se pozitioneaza orizontal pe o linie paralela cu linia celor doua spine
iliace anterosuperioare, iar bratul mobil pe pe fata anterioara a coapsei spre mijlocul
patelei.
4)Adductia este imposibila din pozitia anatomica zero, cu membrele pelvine aliniate
unul langa altul. Pentru aprecierea aceste miscari membrul opus trebuie abdus,
masurarea facandu-se la fel ca si la abductie.
5)Rotatia interna are o amplitudice de 35-45̊, mai mare in cazul celei pasive. Exista mai
multe pozitii de testat: - din sezand sau culcat cu genunchiul la marginea patului sau
mesei flectat la 90̊. Este important ca spina antero-superioara, linia de mijloc a
rotulei, spatiul dintre degetele 2-3 sa fie aliniate. Goniometrul se fixeaza pe rotula cu
bratul fix asezat perpendicular pe podea; bratul mobil de-a lungul gambei, care se
misca spre inafara.
 o alta pozitie de testat este decubit dorsal, cu genunchiul extins, cu piciorul la 90̊,
inclinandu-se intern, exprimand astfel rotatia interna a soldului.
6)Rotatia externa amplitudine 45̊, se testeaza in acelasi mod ca si rotatia interna.
7)Circumductia este rezultanta tuturor celorlalte miscari ale soldului avand o
amplitudine mai mica decat cea a umarului.

4.2. Testarea genunchiului:

1) Flexia activa se face de la 0 la 120-140̊, cand soldul este intins, respectiv flectat.
Pasiv se poate ajunge la 160̊. Pozitia de preferat pentru testing este sezand, cu

8
 genunchiul inafara mesei de testare. Ca alternativa este si decubitul ventral.
Goniometrul se aseaza lateral, cu bratul fix pe coapsa, spre marele trohanter si bratul
mobil pe gamba, spre maleola externa
2) Extensia propriu-zisa e nula. Se apreciaza deficitul de extensie sau hiperextensie in
caz de genum recurvatum.
3) Rotatia interna activa incepe sa apara in timpul flexiei cand aceasta depaseste 70̊.
4) Rotatia externa activa se produce odata cu extensia genunchiului, piciorul
orientandu-se inafara.
Rotatiile pasive se executa cu genunchiul flectat la 90̊, din pozitia decubit ventral. Se
prinde piciorul de calcai si antepicior si se roteste intern 30-35̊, extern 40-45̊.
5) Lateralitatea se realizeaza cu genunchiul in semiflexie, cand se obtie o relaxare
maxima a ligamentelor colaterale.
6) Miscarile de”sertar” sunt patologice, caci ligamentele incrucisate le opresc.
Reprezinta miscari antero-posterioare ale tibiei fata de condilii femurali. Testarea se
face cu genunchiul flectat la 90̊.

4.3. Testarea gleznei:

-pozitia anatomica, pt masurarea flexiei-extensiei este cu piciorul in unghi drept cu gamba.

1) Flexia (flexia dorsala) masoara 20-25̊, putand fi marita prin flexia genunchiului, care
relaxeaza tricepsul sural. Pozitia de preferat este cu genunchiul flectat, sezand la
marginea mesei, sau in decubit ventral cu genunchiul flectat. Goniometrul se aseaza
extern cu cu bratul fix pe peroneu, iar cel mobil paralel cu metatarsianul 5.
2) Extensia (flexia plantara) cu amplitudine mai mare, pana la 45̊; se masoara la fel ca
flexia.

4.4. Testarea piciorului:

 Adductia aducerea spre interior a varfului piciorului si abductia, miscarea inversa,
care au o amplitudine totala de 35-40̊. Pentru o apreciere corecta a acestor miscari,
genunchiul trebuie mentinut extins.
 Supinatia – planta priveste intern, aprox 45̊, pronatia, planta priveste extern, de cca
25-30̊, se executa in special din mediotarsiana.
 Flexia-Extensia calcaneului, de mica amplitudine

Toate aceste miscari se compun pentru a realiza urmatoarele miscari complexe:

1. Inversia miscare realizata prin asocierea adductiei, supinatieisi usoara extensie, si

care teoretic poate realiza 90̊. Goniometrul se fixeaza pe talpa, cu bratul fix intre
calcaneu si spatiul dintre al 2-3lea metatarsian. Masuratoarea este dificila, de obicei
aprecierile sunt aproximative.
2. Eversia miscare compusa din pronatie, abductie si o usoara flexie. Teoretic se poate
realiza tot pe un sector 0-90̊.

5. MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR

TOPOGRAFIC SE IMPART IN:

9
 m. centurii pelvine (ai bazinului);

m. coapsei;

m. gambei;

m. piciorului

5.1. MUSCHII CENTURII PELVINE

Sunt muschi care au originea pe oasele bazinului si insertia pe femur. Acopera
articulatia coxofemurala, realizand un adevarat con muscular al acesteia. In general, sunt
muschi mai scurti, dar puternici.

Topografic, ei constituie un grup anterior si unul posterior.

Grupul anterior este reprezentat de urmatorii muschi:

- m. iliopsoas (constituit din m. psoas mare si m. iliac);

- m. psoas mic.

Grupul posterior cuprinde:

- m. fesier mare (gluteul mare);

- m. fesier mijlociu (gluteul mijlociu);

- m. fesier mic (gluteul mic);

- m. piriform;

- m. obturator intern;

- m. gemen superior;

- m. gemen inferior;

- m. patrat femural;

- m. obturator extern;

CARACTERISTICI

Datorita dispozitiei radiare a muschilor permite realizarea unor

actiuni multiple, neexistand, de fapt, muschi care actioneaza
numai asupra articulatiei coxofemurale. Din acest considerent,
fiecare muschi are mai multe actiuni, dintre care una este
principala.

10
Muschii centurii pelvine actioneaza asupra articulatiei coxofemurale impreuna cu numerosi
muschi ai coapsei.

Este posibil ca un muschi, datorita asezarii sale, fata de un anumit ax de miscare, sa

actioneze in sensuri opuse.

5.1.1. MUSCHII GRUPULUI ANTERIOR

M. ILIOPSOAS

 Este un muschi lung, care are doua portiuni:

- m. psoas mare,

- m. iliac

 ORIGINE;

 m. iliac: pe fosa iliaca.

 m. psoas mare: pe discurile intervertebrale prin arcade tendinoase care se intind
peste corpurile vertebrelor lombare L1- L4 , T11-T12 (intre acestea si arcadele
psoasului trec arterele lombare, insotite de cele doua vene si ramuri comunicante ale
nervilor lombari si nervi spinali).

- cele doua insertii de origine se unesc formand m. iliopsoas.

 INSERTIE: este comuna pentru ambele fascicule. Prin tendon scurt, dar puternic, se
insera pe trohanterul mic.

 INERVATIE: ramuri din plexul lombar si colaterale din nervul femural.

 ACTIUNE:

- flexor al coapsei pe bazin, daca punctul fix este pe bazin si coloana vertebrala;

- flecteaza bazinul pe coapsa cand ia punct fix pe femur;

- participa in locomotie: luand punct fix pe coloana si bazin, duce coapsa membrului oscilant
dinapoi - inainte.

- M. psoas mare actioneaza ca muschi de viteza si amploare, iar muschiul iliac, ca muschi
de forta. Lungimea m. psoas este hotaratoare pentru lungimea pasilor si a sariturii.

- rol static: pentru pozitia de „drepti” si „sezand”, este muschi stabilizator al rectitudinii
trunchiului;

- flecteaza si inclina lateral trunchiul prin contractie unilaterala;

11
- flecteaza trunchiul pe coapsa in decubit dorsal;

- este rotator extern al coapsei;

- este un muschi tipic de miscare, fiind important in sporturi (atletism, gimnastica, fotbal,
rugby).

M. PSOAS MIC

 Origine: fetele laterale ale ultimelor vertebre toracice si prima lombara.

 Insertie: creasta pectinee a pubelui, fara a trece la coapsa.

 Inervatie: ramuri din plexul lombar.

 Actiune: este un muschi al centurii, care nu actioneaza asupra articulatiei coxo-femurale.

5.1.2. MUSCHII GRUPULUI POSTERIOR

1. M. FESIER MARE

Este cel mai voluminos si mai superficial muschi al regiunii fesiere, acoperind muschii
pelvitrohanterieni - in nomenclatura franceza.

 Origine: fata externa a aripii iliace, ligamentul sacrotuberal, muchia laterala a

sacrului si coccigelui si fascia toracolombara.

 Insertie: pe tuberozitatea gluteala a femurului si pe fascia lata.

 Inervatie: nerv fesier inferior.

 Actiune: este unul dintre cei mai puternici muschi ai corpului.

Actiunile sale sunt multiple:

- extensor al coapsei pe bazin (punct fix pe bazin) sau al bazinului pe coapsa

(actiune principala - punct fix pe coapsa) - realizand o forta egala cu ceilalti extensori la un
loc. Intervine in lantul triplei extensii, cand intregul membru inferior a fost flectat in prealabil
(tripla flexie), fiind principalul muschi extensor antigravitational (ridicarea corpului din pozitia
ghemuit sau sezand, in alergare, sarituri);

- rotator extern al coapsei (actiune secundara);

- abductor al coapsei - prin portiunea superioara a muschiului, situata deasupra axului

miscarii;

- adductia coapsei - prin portiunea sa inferioara situata sub axul miscarii;

12
- balansarea pelvisului in frontal (intervenind prin cele doua componente antagoniste). In
afara functiilor dinamice, are si o importanta functie statica, muschiul fesier mare fiind inactiv
in statiune verticala comoda. Intervine in statiune doar cand corpul este usor inclinat inainte,
impiedicand caderea sa in fata (a trunchiului pe coapsa), prin contractie statica, cu punct fix
pe coapsa. Datorita insertiei sale pe fascia lata, impiedica inclinarea excesiva a trunchiului
spre inainte in situatii precum: ski alpin, fuga, dans, ridicatul unor greutati.

Este activ si in miscarile in care pelvisul este intens solicitat: calarie, canotaj,
gimnastica).

2. M. FESIER MIJLOCIU

Este un muschi puternic, triunghiular, acoperit partial de fesierul mare si fascia gluteala.

 Origine: fata externa a aripii iliace (intre liniile gluteala anterioara si posterioara) si
portiunea corespunzatoare a crestei iliace.

 Insertie: trohanterul mare al femurului.

 Inervatie: nervul fesier mijlociu (ram din plexul sacrat).

 Actiune:

- abductor al coapsei (actiune principala): in mers (sau

alergare), in faza sprijinului unilateral, ia punct fix pe
femur, imobilizeaza bazinul pe membrul de sprijin,
impiedicand bascularea sa de partea opusa. Paralizia
bilaterala a muschiului va determina bascularea
pelvisului alternativ in frontal, antrenand si coloana
lombara (mers leganat „de rata”).

- rotator extern si extensor al coapsei - portiunea posterioara a

muschiului

- rotator intern si flexor al coapsei - prin portiunea anterioara a

muschiului - fasciculele anterioare sunt cele mai puternice.

3. M. FESIER MIC

Este un muschi triunghiular acoperit de fesierul mijlociu.

 Origine: fata externa a aripii iliace (intre limita gluteala anterioara si

inferioara )

 Insertie: trohanterul mare femural.

 Inervatie: nervul fesier superior (ram din plexul sacrat)

 Actiune: identica cu fesierul mijlociu.

13
4. M. PIRIFORM (PIRAMIDAL)

Delimiteaza spatiul supra si infra piriform

 Origine: fata anterioara a sacrului.

 Insertie: trohanterul mare femural.

 Inervatie: ram propriu din plexul sacrat.

 Actiune: rotator extern, abductor si extensor al coapsei.

5.M. OBTURATOR INTERN

Este un muschi cu forma radiara.

 Origine: membrana obturatorie si periferie osoasa a gaurii obturate.

 Insertie: trohanter mare femural.

 Inervatie: nerv obturator intern.

 Actiune: rotator extern al coapsei

6. MUSCHII GEMENI SUPERIOR SI INFERIOR

 Origine: -spina ischiatica (gemenul superior)

- tuberozitatea ischiatica (gemenul inferior).

 Insertie: comuna cu obturatorul intern-trohanterul mare femural

 Inervatie: ramuri separate din plexul sacrat

 Actiune: rotatori externi ai coapsei (impreuna cu m. obturatori intern)

7. M. PATRAT FEMURAL

 Este situat inapoia articulatiei coxofemurale (. 134).

 Origine: tuberozitatea ischiatica

 Insertie: creasta intertrohanteriana a femurului.

 Inervatie: ram din plexul sacrat.

 Actiune: rotatie externa a coapsei.

8. M. OBTURATOR EXTERN

14
 Este un muschi turtit, in evantai.

 Origine: membrana obturatorie si fata laterala a cadrului osos al gaurii obturate.

 Insertie: fosa trohanterica a femurului

 Inervatie: ram din nervul obturator.

 Actiune: rotator extern al coapsei, dar are si rol de ligament activ care sprijina de jos colul
femural, tinand capul femural in articulatie.

5.2. MUSCHII COAPSEI

Sunt grupati in jurul femurului, acoperindu-l in totalitate, mai putin marele trohanter si cei doi
condili .

Sunt clasificati dupa asezare si actiune in trei grupe:

 grupul anterior

 tensor al fasciei lata

 m. Croitor
 m. cvadriceps

 grupul medial:

 m. pectineu
 m. adductor lung
 m. gracilis
 m. adductor scurt
 m. adductor mare

 grupul posterior:

 biceps
 semimembranos
 semitendinos

Cu exceptia celor trei muschi vasti ai cvadricepsului si a portiunii scurte a m. biceps

femural, toti muschii coapsei iau nastere pe bazin. Portiunile lor de origine se
intrepatrund in partea superioara a coapsei cu portiunile terminale ale muschilor
pelvisului. Dupa insertia terminala se comporta insa diferit:

 croitorul este flexor al gambei, iar cvadricepsul este extensor al gambei;

 croitorul si dreptul femural (component al m. cvadriceps), fiind biarticulari actioneaza
asupra articulatiilor: coxofemurala si ale genunchiului.
 muschii grupului medial (adductori) - se fixeaza pe femur (cu exceptia m. gracilis),
deci sunt uniarticulari, actionand exclusiv asupra articulatiei coxofemurale.

15
  muschii grupului posterior se intind pana in partea superioara a gambei, deci sunt
biarticulari, actionand ca flexori asupra genunchiului, dar ca extensori asupra
articulatiei coxofemurale.

1. Muschiul croitor (M sartorius) este cel mai lung muschi al corpului (aproximativ 50
cm). El se întinde de la pelvis la gamba, strabate în diagonala regiunea anterioara a
coapsei si trece peste doua articulatii.

 Insertii. Are originea pe spina iliaca antero-superioara. Fasciculele sunt asezate

paralel, merg în jos si medial, apoi ocolesc vastul medial si condilul medial al femurului.
Tendonul se termina printr-o expansiune aponevroticape fata mediala a tibiei, sub condilul ei
medial, alcatuind aici planul superficial al „piciorului gâstei".

 Actiune. Este un muschi biarticular. Actiunea lui principala este flexiunea coapsei
pe bazin, ajutând dreptul femural si iliopsoasul. Din cauza traiectului particular din partea
inferioara, este si flexor al gambei pe coapsa, desi portiunea lui principala e asezata în
regiunea anterioara a coapsei. Mai este si un slab rotator în afara si slab abductor al
coapsei; roteste gamba înauntru.

 Inervatie. O ramura din nervul femural.

2. Muschiul cvadriceps femural poarta numele dupa cele patru capete de origine,
dintre care trei sunt uniarticulare (vastul medial, vastul lateral si vastul intermediar); al
patrulea, dreptul femural, depaseste în sus articulatia coxofemurala fixându-se pe
coxal. În jos cele patru portiuni se unesc într-un singur tendon, care înglobeaza
patcla si se fixeaza prin intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea tibiei. Cei
trei vasti înconjura complet corpul femurului, lasând liber numai interstitiul liniei
aspre, pentru insertia adductorilor si a scurtei portiuni a bicepsului femural.
Cvadricepsul ceste cel mai puternic si mai voluminos muschi al corpului (greutatea
medie de 2 kg).

a) Dreptul femural. Tendonul de origine are doua capete fixate pe coxal: unul vertical,
tendonul direct se prinde pe spina iliaca antero-inferioara si altul orizontal, tendonul reflectat
se prinde deasupra si înapoia sprâncenei acetabulare. Fasciculele musculare merg în jos si
se termina printr-o lama aponevrotica ce intra în constitutia tendonului terminal.

b) Vastul lateral este cel mai voluminos dintre vasti si cu situatia cea mai înalta. În sus urca
pâna la trohanterul mare si pe buza laterala a liniei aspre. Corpul muscular se termina pe
tendonul comun al vastilor si pe tendonul dreptului femural.

c) Vastul medial se prinde pe toata întinderea liniei aspre. Portiunea lui inferioara, care este
mai voluminoasa, coboara pâna la marginea mediala a patelei. Aceasta portiune globuloasa
a vastului are importanta plastica formând pe viu o proeminenta situata deasupra si medial
de genunchi, când muschiul este relaxat.

16
d) Vastul intermediar este portiunea profunda a cvadricepsuli, fiind situat direct pe corpul
femurului, unde se insera în cele doua treimi superioare ale fetelor laterala si anterioara.
Fata superficiala a vastului intermediar împreuna cu ceilalti doi vasti formeaza un jgheab
pentru alunecarea dreptului femural.

Tendoanele terminale ale celor patru porţiuni ale cvadricepsului se alipesc şi

formează un tendon unic, care se îndreaptă spre baza şi marginile patelei. Aici, o parte se
fixeaza, o alta parte se continua prin fascicule tendinoase verticale asezate pe marginile
patelei, iar altele, încrucisate, trec peste fata anterioara a ei. Dupa ce acestea au înglobat
patela, o depasesc în jos si formeaza ligamentul patelar care se insera pe tuberozitatea
tibiei.

 Actiune. Cvadricepsul în întregime actioneaza asupra articulatiei genunchiului;

dreptul femural singur, fiind biarticular, are actiune si asupra articulatiei coxofemurale.

a) în articulatia genunchiului actioneaza, cu forta tuturor componentelor sale, ca extensor al

gambei pe coapsa, fiind practic unic de neînlocuit de nici un alt muschi. Forta lui de
extensiune este de trei ori mai mare decât a tuturor flexorilor la un loc. Efectul contractiei
difera, dupa cum ia punct fix pe gamba sau pe coapsa.

b) Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza numai dreptul femural. În aceasta articulatie

el are mai multe actiuni, pe primul plan fiind cea de flexiune. Dreptul femural este cel mai
puternic flexor al coapsei, depasind în forta si iliopsoasul. Mai este si abductor destul de
puternic, rotatia în afara fiind cu totul neînsemnata.

1) Când ia punctul fix pe pelvis intervine în timpul mersului prin miscarea de flexiune a
coapsei pe bazin, la nivelul membrului oscilant, unde coapsa este dusa dinapoi înainte din
faza pasului posterior în cea a pasului anterior. În aceasta a doua faza urmeaza apoi
extinderea brusca a gambei. La nivelul membrului mobil cvadricepsul actioneaza deci
succesiv asupra coapsei (ca flexor) si apoi asupra gambei (ca extensor).

2) Luând punct fix pe gamba, dreptul femural actioneaza asupra bazinului, participând la
balansarea acestuia în plan sagital.

In reflexul patelar, care este prototipul unui reflex proprioceptiv, muschiul cvadriceps
este atât sediul receptorilor cât si organul cfector. Fibrele nervoase senzitive si motoare trec
prin nervul femural, iar centrul reflex este situat în maduva lombara (L2-L4).

In paralizia cvadricepsului devine evidenta, în primul rând, lipsa functiunii statice,

antigravitationale. Nu se poate stabiliza genunchiul împotriva greutatii corporale, si bolnavul
are dificultati în sustinerea trunchiului pe membrul de sprijin.

5.2.1 MUSCHII REGIUNII MEDIALE (adductorii)

Grupul cuprinde cinci muschi: pectineul, cei trei adductori si gracilisul, carora li s-ar
mai putea adauga dupa asezare, dar nu dupa actiune si muschiul obturator extern.
Topografic, acest grup formeaza regiunea mediala a coapsei, si se înfige ca o pana între

17
muschii anteriori si cei posteriori. Functional ei apartin articulatiei coxofemurale, ca si
muschii pelvisului, deoarece (cu exceptia gracilisului) sunt muschi uniarticulari, relativ scurti,
ce se întind de la partea inferioara a pelvisului la femur.

Priviti dinainte, adductorii umplu spatiul triunghiular dintre partea inferioara a

pelvisului, corpul femural si linia ce uneste simfiza pubiana cu fata mediala a genunchiului.
Fiind mai bine dezvoltati în partea superioara, unde se suprapun pe trei planuri, formeaza în
totalitatea lor o piramida triunghiulara neregulata cu baza în sus si cu vârful în jos la nivelul
epicondilului medial al femurului.

Prin originea lor, muschii adductori circumscriu gaura obturata cu doua linii
concentrice semicirculare. De la aceste origini, muschii iradiaza spre femur cu fascicule tot
mai lungi si mai apropiate de verticala cu cât sunt asezate mai medial; pe femur se insera pe
partea lui posterioara, începând de sub trohanterul mic, de-a lungul interstitiului liniei aspre.
În portiunea superioara se asaza pe mai multe planuri; mai jos se întinde doar planul
profund.

Asezarea lor pe planuri se face în felul urmator:

Planul superficial: pectineul, adductorul lung si gracilisul.

Planul mijlociu: adductorul scurt, aflat doar în partea superioara.

Planul profund: adductorul mare, care cu cele trei portiuni ale sale ocupa singur toata aria
triunghiului.

Actiunea muschilor adductori trebuie dedusa din asezarea lor fata de cele trei axe de
mobilitate ale articulatiei coxofemurale.

a) Fiind asezati medial si dedesubtul axului sagital, toti muschii grupului au ca actiune
principala adductia coapsei. Sunt antagonisti ai gluteului mic si mijlociu, al tensorului fasciei
lata, împreuna cu portiunea superficiala a gluteului mare, cu care asigura balansarea
bazinului în plan frontal (pe membrul de sprijin). Cu punctul fix pe pelvis, frâneaza si opresc
abductia, mai ales în pozitia de statiune cu ambele membre inferioare îndepartate, în care
trebuie sa învinga greutatea corporala care tinde sa îndeparteze coapsele.

b) Nefiind asezati în plan strict frontal, ei dobândesc o incidenta variabila asupra axului
transversal de flexiune-extensiune. Originea tuturor, cu exceptia adductorului mare, fiind
înaintea acestui ax, au actiune de flexori. Adductorul mare este un puternic extensor, având
originea înapoia axului. Actionând de pe coapsa fixata, adductorii asigura împreuna cu alti
muschi balansarea, respectiv fixarea pelvisului în plan sagital.

c) Ocolind dinauntru si dinapoi axul vertical al rotatiei, adductorii sunt rotatori în afara, cu
exceptia portiunii inferioare a adductorului mare care are o puternica actiune de rotatie
înauntru. Gracilisul, ca singurul muschi biarticular, mai este flexor si rotator înauntru al
gambei pe coapsa.

18
 Adductorii sunt inervati din nervul obturator. Inervatia suplimentara a pectineului din n.
femural si a adductorului mare din n. ischiadic are explicatie filo si ontogenetica, acesti
muschi fiind formati fiecare din componente diferite.

1. Muschiul pectineu este asezat mai sus si mai superficial decât toti ceilalti adductori.
El se întinde ca o panglica patrulatera, oblic de la ramura superioara a pubelui la
extremitatea superioara a femurului.

 Insertii. Are originea pe creasta pectineala; merge în jos, lateral si putin posterior si se
insera printr-un tendon terminal pe linia pectineala a femurului (linia de trifurcare mijlocie a
liniei aspre).

 Actiune. Originea muschiului fiind situata pe un plan anterior fata de cea a celorlalti
adductori el este, în primul rând, flexor al coapsei; are însa si o actiune neînsemnata de
adductie si de rotatie în afara, împreuna cu adductorul lung si cu cel scurt el asaza coapsa
în „pozitia croitorului", datorita actiunii de adductie si rotatie în afara.

 Inervatie. Primeste în mod constant o ramura subtire din nervul femural; mai are o
inervatie suplimentara din ramura anterioara a nervului obturator.

2. Muschiul adductor lung

 Insertie. Ia nastere prin intermediul unui tendon lung si puternic pe suprafata

unghiulara a pubelui, sub tuberculul pubian; merge în jos si lateral, latindu-se treptat si se
insera printr-o lama aponevrotica pe interstitiul liniei aspre a femurului, în treimea mijlocie.

 Actiunea muschiului seamana cu a pectineului, dar este mai puternica: realizeaza

adductia, flexiunea si rotatia în afara, este cel mai puternic antagonist al gluteilor mijlociu si
mic.

 Inervatie. Din ramura anterioara a nervului obturator.

3. Muschiul adductor scurt ia nastere pe suprafata unghiulara si pe ramura inferioara

a pubelui; trece oblic în jos si lateral, latindu-se treptat, si se insera în treimea
superioara a interstitiului liniei aspre a femurului.

 Actiune. Este adductor si rotator în afara; mai are si actiune de flexor.

 Inervatie. Din ramura anterioara a nervului obturator.

4. Muschiul adductor mare este cel mai mare si cel mai posterior dintre toti muschii
regiunii. Formeaza singur al treilea plan al grupului adductorilor.

19
  Insertie. Se prinde în sus pe tuberozitatea ischiadica si pe ramura ischiopubiana.
Fasciculele radiaza lateral si în jos; cele mediale sunt cele mai lungi si cele mai verticale. Se
termina pe femur pe toata lungimea interstitiului liniei aspre si pe epicodilul medial
(tuberculul adductorului). Dupa directia si insertia fasciculelor se pot distinge trei portiuni:
portiunea superioara, bine individualizata, este muschiul adductor minim; portiunea mijlocie
care formeaza o masa voluminoasa, asezata pe un plan mai posterior decât precedenta;
portiunea inferioara cea mai posterioara si cea mai groasa are originea pe tuberozitatea
ischiadica si directia aproape verticala; se insera separat prin intermediul unui tendon
cilindric puternic pe tuberculul adductorului si pe epicondilul medial. Între acest tendon si
portiunea mijlocie a muschiului, pe de o parte, si marginea osului, pe de alta parte, ramâne
un orificiu, hiatul tendinos prin care canalul adductorilor.

 Actiune. Este cel mai puternic adductor al coapsei. Datorita originii pe tuberozitatea
ischiadica actioneaza înapoia axului transversal al articulatiei coxofemurale, fiind singurul
extensor din tot grupul, si, dupa forta, al doilea dintre toti extensorii.

 Inervatie. Adductorul mare are inervatie dubla; portiunea superioara si cea mijlocie
sunt inervate din ramura profunda a nervului obturator, iar portiunea inferioara din nervul
sciatic.

5. Muschiul gracilis este o panglica musculara asezata pe partea mediala a coapsei.

Este cel mai medial si cel mai lung din grupul adductorilor si singurul ce depaseste articulatia
genunchiului.

 Insertii. La origine printr-un tendon lat si foarte subtire pe ramura inferioara a

pubelui; merge în jos pe partea mediala a coapsei, iar în treimea ei inferioara se continua cu
un tendon subtire si lung, ce se termina pe partea superioara a fetei mediale a tibiei. Aici
formeaza împreuna cu expansiuni fibroase ale tendoanelor croitorului si semitendinosul
complexul fibros numit „piciorul gâstei".

 Actiune. Este un muschi biarticular. Când genunchiul se afla în extensiune,

gracilisul este adductor al coapsei. Când membrul inferior este fiexat, muschiul actioneaza
asupra gambei, completând flexiunea si rotind gamba înauntru.

 Inervatie. Din ramura anterioara a nervului obturator.

TRIUNGHIUL FEMURAL SCARPA este conceput în mod diferit, atât dupa delimitare
(întindere în suprafata) cât si dupa întinderea sa în profunzime. Continutul difera în functie
de aceste delimitari.

Triunghiul femural este un câmp triunghiular asezat în partea antero-superioara a

coapsei în planul muscular subfascial.

Cele trei margini ale sale sunt reprezentate de: ligamentul inghinal care formeaza
marginea superioara sau baza; marginea mediala a croitorului ce formeaza marginea lui
laterala; marginea laterala a adductorului lung care îi formeaza marginea mediala.

20
 Aria triunghiului este formata de muschiul iliopsoas în partea laterala si de pectineu
în partea mediala, care sunt înclinati unul catre celalalt; astfel aria devine un jgheab si
triunghiul lui Scarpa câstiga în profunzime devenind un spatiu cu forma de piramida
triunghiulara cu baza asezata la nivelul ligamentului inghinal si reprezentata de lacuna
vasculara. Triunghiul lui Scarpa este închis de catre foita superficiala a fasciei lata ce se
întinde între cele trei margini. Foita profunda a fasciei lata se aplica pe fascia iliopsoasului si
a pectineului care tapeteaza aria triunghiului. Continutul triunghiului femural este format de
elementele anatomice cuprinse între cele doua foite ale fasciei lata: prima portiune a vaselor
femurale cu ramurile, respectiv afluentii lor mai importanti, vase si noduri limfatice profunde;
ramura femurala a nervului genitofemural; tot în triunghiul lui Scarpa se afla portiunea
superioara a tecii vaselor femurale.

Importanta practica a triunghiului femural rezulta din prezenta vaselor si a nervilor

care patrund la coapsa prin cele doua lacune, dând aici principalele lor ramuri. Aici se
produc herniile femurale.

5.2.2. MUSCHII REGIUNII POSTERIOARE

Regiunea posterioara a coapsei cuprinde trei muschi lungi, biarticulari, cu origine
comuna pe tuberozitatea ischiadica; în jos ei se separa în doua grupe; semitendinosul si
semimembranosul îsi pastreaza situatia mediala si coboara spre tibie; bicepsul merge lateral
si se insera pe fibula. Prin acest traiect divergent muschii contribuie la delimitarea fosei
poplitee. Dupa insertiile lor, muschii posteriori se mai numesc si ischiocruali. Sunt
antagonistii cvadricepsului femural: asupra articulatiei coxofemurale sunt extensori, iar
asupra genunchiului flexori. Mai au si o componenta rotatorie asupra gambei care devine
activa însa numai în pozitia de flexiune a genunchiului; grupul medial roteste gamba
înauntru, bicepsul o roteste în afara.

Prin actiunea lor de extensori în articulatia coxofemurala, muschii posteriori intervin

în statiunea verticala si în mers la nivelul membrului de sprijin, mentinând rectitudinea
trunchiului pe membrul inferior fixat si împiedica caderea înainte a trunchiului. Pe membrul
balant intervine actiunea de flexiune asupra genunchiului; prin semiflexîunea gambei pe
coapsa se scurteaza membrul si se usureaza pendularea lui înainte, neavând de sustinut
decât greutatea proprie a gambei, forta lor de flexiune e relativ mica. Fiind muschi
biarticulari, solidarizeaza actiunea articulatiei coxofemurale cu cea a genunchiului.

1. Muschiul biceps femural este situat în partea postero-laterala a coapsei. Este format din
doua portiuni: una lunga cu origine pelviana si alta scurta cu origine femurala.

 Insertii. Portiunea lunga ia nastere pe tuberozitatea ischiadica împreuna cu

semitendinosul. Portiunea scurta are originea pe interstitiul liniei aspre (în jumatatea ei
inferioara).

Cele doua portiuni merg în jos si lateral si se termina printr-un tendon foarte puternic
ce se palpeaza cu usurinta pe capul fibulei;

21
  Actiune. Prin portiunea lunga bicepsul este extensor al coapsei pe pelvis, dar cu
rol principal în fixarea acestuia din urma si în bascularea lui înapoi. Ambele portiuni ale
bicepsului actioneaza împreuna ca flexori ai genunchiului. Când gamba e flexata, muschiul
mai are si o componenta de rotatie în afara.

 Inervatie. Cele doua capete au inervatie diferita; portiunea lunga din nervul sciatic
si cea scurta din nervul peronier comun.

2. Muschiul semitendinos este situat superficial în partea posteromedial a a coapsei,

întinzându-se între tuberozitate a ischiadica si tibie. Jumatatea lui inferioara este formata de
un lung tendon terminal de la care muschiul îsi trage de altfel numele.

 Insertii. Are originea pe tuberozitate a ischiadica printr-un tendon comun cu cel al

portiunii lungi a bicepsului. Corpul lui muscular este turtit si subîmpartit de o intersecti e
tendinoasa oblica. în jumatatea inferioara a coapsei se continua cu lungul sau tendon
terminal, care se insera pe fata mediala a tibiei, intrând în constitutia „piciorului gâstei".

 Actiune. Ca si bicepsul, dar cu putere mai mare, este extensor al coapsei si flexor
al gambei. Mai este si adductor al coapsei si slab rotator înauntru al gambei.

 Inervatie. Prin doua ramuri subtiri si lungi din nervul tibial (componenta tibiala a
sciaticului). Ele trec separat la fiecare din cele doua portiuni ale corpului muscular.

Piciorul gâstei (Pes anserinus). Este un complex fibros format din expansiunile
terminale ale tendoanelor croitorului, gracilisului si semitendinosului, adica a câte unui
muschi din fiecare grup al coapsei.

3. Muschiul semimembranos este situat pe un plan mai profund decât precedentul . Se

întinde ca si acesta între ischion si tibie. îsi ia numele de la tendonul lui de origine, care e
turtit ca o membrana si reprezinta aproape jumatate din lungimea muschiului.

 Insertii. Se prinde în sus pe tuberozitate a ischiadica si se continua cu un corp

muscular rombic, format din fascicule paralele. Tendonul terminal se împarte în trei ramuri:
una (tendonul direct) merge în jos si se insera pe fata posterioara a condilului medial al
tibiei; alta (tendonul recurent) merge în sus si lateral, formând ligamentul popliteu oblic al
articulatiei genunchiului; a treia ramura (tendonul orizontal) merge orizontal dinapoi înainte si
se termina pe partea anterioara a condilului medial al tibiei.

 Raporturi si actiune. Ca si ale semitendinosului, fiind însa cel mai puternic din
grupul posterior.

 Inervatie. Din component tibiala a sciaticului.

22
5.3. MUSCHII GAMBEI:

5.3.1. Muschii regiunii anterioare:

1. M. tibial anterior
 Originea: pe condilul lateral al tibiei, pe membrane interosoasa si pe fascia
gambei.
 Insertia: pe cuneiformul medial si pe baza primului metatarsian.
 Actiune: flexie dorasala a piciorului, adductia si rotatia medial a piciorului, rol in
mentinerea boltei plantare impreuna cu muschiul peronier lung.
2. M. extensor lung al degetelor
 Originea: in treimea mijlocie a fetei mediale a fibulei sip e membrane interosoasa.
 Insertia: se realizeaza pe falangele halucelui.
 Actiune: extensor al halucelui, glexor dorsal si rotator medial al piciorului.
3. M. extensor lung al halucelui
 Originea: pe epicondilul lateral al tibiei, pe marginea anterioara a fibulei.
 Insertia: se realizeaza prin patru tendoane pe falangele degetelor 2-5.
 Actiune: extensor al degetelor 2-5; abductor, rotator lateral si flexor dorsal al
piciorului;

4. M. peronier al treilea
 Originea: pe fata medial a peroneului, in jumatatea sa inferioara si pe membrane
interosoasa.
 Insertia: se realizeaza la nivelul metatarsianului 5.
 Actiune: flexor dorsal, abductor, rotator lateral al piciorului.

5.3.2. Muschii regiunii laterale:

1. Muschiul peronier lung
 Originea: pe capul fibulei, pe marginea anterioara a tibiei, in treimea sa proximala.
 Insertia: pe metatarsul 1.
 Actiune: flexor plantar al piciorului, adductor si rotator lateral al piciorului; fixeaza
gamba pe picior; rol in mentinerea boltei plantare.
2. M. peronier scurt
 Originea: pe fata laterala a peroneului, in jumatatea distala.
 Insertia: se face pe baza metatarsianului 5.
 Actiunea: flexor plantar al piciorului, adductor si rotator lateral al piciorului; fixeaza
gamba pe picior.

5.3.3. Muschii regiunii posterioare:

1. M. Triceps sural
1.1 M. Gastrocnemian

 Originea: pe fata posterioara a condilului medial al femurului, prin capul medial si

pe fata laterala a condilului femoral, prin capul lateral. Cele doua capete se unesc si
se insera impreuna cu tendonul muschiului solear pe tuberozitatea calcaneana. Ele
formeaza tendonul lui Ahile.

23
 1.2 M. solear

 Originea: pe tibie si pe fibula in ¼ proximala.

 Insertie: pe tuberozitatea calcaneana.

 Inervatia muschiului triceps: nervul tibial posterior.

 Actiunea: cel mai puternic flexor plantar; este stabilizator al articulatiei talocrurale;
are rol important in mers; este adductor si rotator medial al piciorului cand se
contracta in totalitate.

2. M. Plantar
 Origine: pe fata superioara a condilului lateral al femurului.
 Insertia pe tuberozitatea calcaneana.
 Actiunea: tensor al articulatiei genunchiului.
3. M. Popliteu
 Originea: pe fata laterala a condilului lateral al femurului.
 Insertia: pe fata posterioara a tibiei.
 Actiune: flexia gambei.
4. M. Tibial posterior
 Originea: pe tibie si pe 2/3 din fata posterioara a fibulei.
 Insertia: pe tuberculul navicularului.
 Actiunea: rol major in mentinerea boltei plantare; flexia plantara, rotatia medial si
adductia piciorului.
5. M. Flexor lung al degetelor
 Originea: pe buza inferioara a liniei soleare si fata posterioara a tibiei in treimea
mijlocie.
 Insertia: pe baza falangelor distale, pentru degetele 2-5.
 Actiune: flexor al degetelor; flexie plantara; adductie si inversiunea piciorului; rol in
mentinerea boltei plantare.
6. M. Flexor lung al halucelui
 Originea: pe fata posterioara a fibulei in 2/3 distala.
 Insertia: pe baza falangei halucelui.
 Actiune: flexor al halucelui, flexie plantara, adductia si rotatia medial a piciorului;
rol in mentinerea boltei plantare.

6.Bilantul muscular al soldului:

1. Flexia

 muşchiul: iliopsoas

 se stabilizează pelvisul

* poziţia FG (fără gravitaţie): decubit heterolateral, cu coapsa de testat pe o placă sau

susţinută de kinetoterapeut, cu genunchiul extins

24
 pt. F1 palparea nu este posibilă

 pt. F2 se realizează flexia coapsei cu genunchiul extins

* poziţia AG(antigravitaţională):

a) – decubit dorsal cu şoldul şi genunchiul extinse

b) – şezând cu gamba atârnată

 pt. F3: din poziţia a) se ridică membrul inferior cu genunchiul extins

 pt. F4, F5 din poziţia a) sau b) se aplică rezistenţa pe faţa anterioară a coapsei

 substituţie din FG: muşchii abdominali

!!!!!!! Croitorul, muşchi flexor accesor, compenseaza deficitul iliopsoasului

- pt. F1 fibrele croitorului se palpează sub spina iliacă antero-superioară, pe faţa anterioară
a coapsei, iar tendonul pe faţa medială a genunchiului (tendonul croitorului formează
împreună cu cele ale dreptului intern şi semitendinos “laba de gâscă”.

 pt. F2 din DD se fixează creasta iliacă şi se indică subiectului să execute alunecarea

călcâiului (nu toată planta) pe faţa internă a gambei opuse, realizând astfel flexia şoldului
în ABD şi RE

 poziţia AG: stând sau DD pe un plan înclinat iar rezistenţa se aplică pe 1/3 inferioară a
feţei externe a coapsei şi pe 1/3 inferioară a gambei.

!!!!!!!TFL (tensorul fasciei lata) şi el flexor accesor va rota intern şi va abduce coapsa

 pt. F1 din DD cu membrele inferioare extinse se cere subiectului să execute ABD în RI a

coapsei pe bazin şi se va palpa muşchiul pe spina iliacă antero-superioară

 pt. F2 se cere subiectului să execute în amplitudine completă ABD cu RI a coapsei pe

bazin

 poziţia AG: DL, pt. F3 se va cere subiectului să execute ABD coapsei pe bazin asociată
cu F(flexia) şi RI menţinând genunchiul extins.

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţa pe 1/3 inferioară a feţei externe a coapsei.

2. Extensia

 muşchiul: fesierul mare

 se stabilizează pelvisul şi coloana lombară

25
* poziţia FG: decubit heterolateral cu susţinerea coapsei de testat şi genunchiul flectat la 90

 pt. F1 se palpează muşchiul în centrul fesei

 pt. F2 se execută extensia coapsei

* poziţia AG: DV cu genunchiul flecat la 90 ( pt. a scoate din acţiune ischiogambieri)

 pt. F3 se face extensia coapsei

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţă pe 1/3 inferiară a feţei posterioare a coapsei

 substituţie prin extensia coloanei lombare

3. Abducţia

 muşchii: - fesierul mijlociu şi mic

- TFL (tensorul fasciei lata)

 stabilizare: pelvisul

* poziţia FG: DD cu genunchiul extins

 pt. F1 se palpează cei 2 fesieri lateral de artic. coxofemurală, sub creasta iliacă; TFL se
palpează caudal de spina iliacă antero-superioară

 pt. F2 se execută ABD şoldului cu genunchiul extins, alunecând pe plan sau susţinut de
Kinetoterapeut.

* poziţia AG: decubit heterolateral, şoldul şi genunchiul de sprijin flectate, iar cele de testat
extinse

 pt. F3 se ridică membrul inferior complet întins

 pt. F4, F5 se va aplica rezistenţă pe faţa laterală a treimii inferioare a coapsei

 substituţie: - prin flexia laterală a trunchiului

 prin RE cu F şoldului

4. Adducţia

 muşchii: marele, scurtul şi lungul adductor

 se stabilizează pelvisul

26
* poziţia FG: DD cu ambele membre inferioare în ABD, şoldurile şi genunchii extinşi

 pt. F1 se palpează mai ales adductorul lung pe faţa medială a coapsei

 pt. F2 se adduce membrul inferior prin alunecare pe plan sau susţinut

* poziţia AG: decubit homolateral cu membrul de deasupra susţinut în ABD de către testator;
şoldul şi genunchiul în extensie

- pt. F3 se adduce membrul inferior depăşind linia de simetrie

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţă pe faţa medială a coapsei

 substituţie: - în DD prin RI a şoldului

- în DL prin RE şi F şoldului

5. Rotaţia internă

 muşchii: - fesierii mijlociu şi mic

- TFL (tensorul fasciei lata)

 se stabilizează femurul deasupra genunchiului

* poziţia FG: DD cu şoldul flectat la 90, genunchiul flectat la 90, membrul inferior netestat
extins

 pt. F1 se palpează cei 2 fesieri lateral de artic. coxofemurală, sub creasta iliacă; TFL se
palpează caudal de spina iliacă antero-superioară

 pt. F2 se rotează intern coapsa, orientând gamba şi piciorul spre exterior

* poziţia AG: şezând cu gamba atârnată la marginea mesei

 pt. F3 se mişcă gamba spre lateral

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţa în 1/3 inferioară a faţei laterale a gambei

 substituţie: ADD cu F şoldului

6. Rotaţia externă

 muşchii: - obturator intern şi extern

- gemenii superior şi inferior

27
 - piramidalul, pătratul femural, fesierul mare

 stabilizare: femurul deasupra genunchiului

* poziţiile: ca la RI, mişcările în sens invers

 pt. F1 palparea se face în bloc, posterior de marele trohanter

 substituţie prin ABD cu F şoldului

7. Bilanţul muscular al genunchiului

1. Flexia

 muşchii: ischiogambierii: semitendinos, semimembranos, biceps femural

 se va stabiliza coapsa

* poziţia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat susţinut de Kt sau pe placă

 pt. F1 se va palpa:

- tendonul bicepsului pe marginea laterală a spaţiului popliteu;

- semitendinosul pe marginea medială a spaţiului popliteu

 pt. F2 se flectează gamba

* poziţia AG: DV cu şoldurile şi genunchi extinşi

 pt. F3 se ridică gamba

 pt. F4, F5 se va aplica rezistenţa pe faţa posterioară în 1/3 distală a gambei

 pt. întărirea forţei bicepsului se rotează lateral piciorul, iar pt. întărirea celorlalţi 2 muşchi
se rotează medial glezna

 substituţie: în DV prin gravitaţie peste 90

2. Extensia

 muşchii: - cvadriceps: dreptul femural, vastul intermediar, vastul medial, vastul lateral

 se va stabiliza coapsa

28
* poziţia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat susţinut şi gamba flectată la
90

 pt. F1 palparea se face pe faţa anterioară a coapsei (cu excepţia vastului intermediar)

 pt. F2 se extinde complet gamba

* poziţia AG: şezând cu gamba atârnată la marginea patului, sub coapsă o pernă mică

 pt. F3 se extinde gamba până la orizontală

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţă pe faţa anterioară a gambei în 1/3 inferioară

 substituţie nu există

8. Bilanţul muscular al piciorului

1. Flexia (dorsiflexia)

 muşchii: - tibial anterior

- extensorul lung al degetelor şi al halucelui

 se stabilizează gamba

* poziţia FG: decubit heterolateral, cu susţinerea gambei care este flectată, piciorul în poziţie
neutră

 pt. F1 se palpează:

- tibialul anterior imediat lateral de creasta tibială, iar tendonul lui pe faţa anterioară,
medial de tendonul lung al halucelui.

- tendonul extensorului degetelor este pe marginea laterală a gleznei

 pt. F2 se execută flexia piciorului

* poziţia AG: sezând cu gamba atârnând, piciorul în poziţie neutră

 pt. F3 piciorul este flectat fără deviere în inversie sau eversie

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţă distal, pe faţa anterioară a piciorului

 nu există substituţie

29
 2. Extensia ( flexia plantară)

 muşchii: triceps sural: gemenii şi solear

 stabilizare: gamba

* poziţia FG: decubit heterolateral cu gamba şi piciorul de testat susţinute, glezna în poziţie
neutră

 pt. F1 se palpează solearul în porţiunea distală posterioară a gambei (genunchiul flectat

pt. scoaterea din acţiune a gemenilor), iar gemenii la inserţia pe femur a celor 2 capete

 pt. F2 se execută extensia

* poziţia AG: DV cu genunchiul flectat la 90, talpa spre tavan

 pt. F3 se face extensia ridicând degetele spre zenit

 pt. F4 rezistenţa pe plantă

 pt. F5 în ortostatism se face ridicare pe vârful piciorului

 substituţie: - flexorii extrinseci ai degetelor

 gravitaţie în decubit

3. Inversia

 muşchiul: tibial posterior

 stabilizare: gamba distal

* poziţia FG: DD cu şoldul şi genunchiul flectate la 90, piciorul în poziţie neutră

 pt. F1 se palpează muşchiul pe şi deasupra maleolei interne

 pt. F2 se face inversie, planta privind medial

* poziţia AG: şezând, gamba atârnată, piciorul în poziţie neutră

 pt. F3 se face inversia

 pt. F4, F5 se aplică rezistenţa pe marginea medială a antepiciorului, prinzând

metatarsianul 1

 substituţie: flexorii extrinseci ai degetelor; RE a şoldului din decubit când şoldul şi

genunchiul sunt extinse

30
 4. Eversia

 muşchii: lungul şi scurtul peronier

* poziţiile: ca la Inversie, mişcările în sens invers

 pt. F1 palparea muşchilor se face înapoia maleolei externe

 substituţie: - RI a şoldului în decubit cu şoldul şi genunchiul extinse

- lungul extensor al degetelor

5. Flexia degetelor din MTF (metatarsofalangiene)

 muşchii: - lumbricali

- scurtul flexor al halucelui

 se va stabiliza piciorul anterior

 se testează fiecare deget

6. Flexia degetelor din IF (interfalangiene)

 muşchii: - lungul flexor al degetelor

- scurtul flexor plantar

- lungul flexor al halucelui

 se stabilizează antepiciorul şi prima falangă

 se testează fiecare deget

7. Extensia degetelor în MTF şi IF

 muşchii: - extensorul comun al degetelor

- pediosul

- extensorul propriu al halucelui

 se stabilizează antepiciorul

 se testează fiecare deget

31