Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bilant Articular Si Muscular Al MI - 01
Bilant Articular Si Muscular Al MI - 01
Cuprins:
1
1. Notiuni de anatomie si biomecanica a soldului
Ca regiune anatomica, soldul reprezinta proiectia osoasa a femurului (marele
trohanter), cu musculatura si tesutul adipos din jur. Articulatia soldului, plasata intre masa
trrunchiului si masa membrului inferior, reprezinta articulatia dintre extremitatea proximala a
femurului si cavitatea acetabulara a osului coxal, a carui functie primara in articulatia soldului
este de a suporta greutatea corpului atat in postura statica (ex. ortostatism) cat si dinamica
(ex. mersul, fuga).
2
70 – 80 gr pasiv
Rot externa 35 gr activ
45 gr pasiv
Rot interna 15 gr activ
20 gr pasiv
Cu genunchiul flectat amplitudinile tuturor miscarilor cresc cu 10-20 grade.
Femuro-tibiala
Femuro-patelara
Tibio-peroniera superioara care permite doar miscari mici de alunecare si participa la
miscarile gleznei.
Articulatia femuro-tibiala este formata din condilii femurali, cavitatile glenoide tibiale,
completate cu doua meniscuri pentru realizarea unei congruente cat mai perfecte. Nefiind
strict cartilaginoase, meniscurile poseda elasticitate si deformabilitate mai mari decat ale
cartilajului obisnuit. Capsula articulara are forma unui manson fibros, fixeaza elementele
articulare si este foarte rezistenta putand suporta tractiuni mari pana la 300kg. Prezinta
solutii de continuitate si numeroase funduri de sac.
3
4. Ligamentul incrucisat posterior (LIP)
5. Ligamentul capsular
6. Ligamentul patelar
Pozitia functionala a genunchiului este cea anatomica de 0̊. Pozitia de repaus articular
este la o flexie de 30-40̊.
4
3. Notiuni de anatomie si biomecanica a gleznei
Articulatia talocrurala prezinta o mare importanta la om in statica si in miscarea
membrului inferior, in statiunea bipeda. Ea leaga oasele gambei, prin intermediul talusului,
de scheletul piciorului.
Suprafete articulare: oasele care compun aceasta articulatie sunt: tibia, fibula si
talusul. Tibia participa prin fata articulara inferioara si fata articulara maleolara. Fibula
participa cu fata articulara maleolara. Maleola laterala si cea mediala formeaza un fel de
scoabain care patrunde talusul si care da articulatiei o mai mare stabilitate.
Toate aceste articulatii sunt acoperite de cartilaj hialin de 1,5-2mm grosime. Fetele
articulare ale talusului realizeaza un mansor, cu un sant central, care nu este strict antero-
posterior, ci usor oblic inainte si in afara cu 30 grade fata de planul sagital. Rezulta ca
miscarile nu vor fi realizare strict antero-posterior ci usor oblic, varful piciorului ajungand in
flexie dorasala si in adductie. De remarcat ca suprafata trohleara a talusului este mai lunga
antero-posterior decat suprafata tibioperoniera, permitand astfel miscari ample de flexie
dorsala si plantara a piciorului.
Capsula articulara este mai laxa si mai subtire in partea anterioara si posterioara si se
prinde la periferia suprafetelor articulare. Medial si lateral este intarita de ligamente
puternice, lasand cele doua maleole extraarticular.
Articulatiile intertarsiene: cele 7 oase care compun tarsul realizeaza intre ele sapte
articulatii: subtalara, talocalcaneonaviculara, cunonaviculara, cuboidonaviculara,
intercuneene si cuneocuboidiene. Primele trei sunt mai complexe
Articulatiile interfalangiene.
5
Aponevroza plantara: este constituita din doua formatiuni:
Piciorul se poate imparti in ante-picior si post-picior, limita dintre ele fiind reprezentata
de articulatia intertarso-metatarsiana. Post-piciorul este format din cele 7 oase tarsiene si
articulatiile intertarsiene. Functional, post-piciorul se asociaza cu glezna; este un segment
relativ fix si solitar.
4. Statica piciorului
Analiza staticii piciorului incepe cu analiza boltii plantare.
Bolta plantara rezulta prin torsiunea metatarsienelor care in ortostatism, cu cele doua
picioare apropiate formeaza o cupola care poarta greutatea variabila a corpului; aceasta
structura are linii de forta si puncte de sprijin variabile. Datorita acestei necesitati, apare si o
bolta orizontala, bolta intarita prin legaturi intre punctele de sprijin. Forma cuneiforma a
oaselor si legaturile dintre acestea intaresc deci bolta. Legaturile sunt reprezentate de :
Ligamentele interosoase;
Muschii plantari scurti;
Muschii lungi ai gambei, mai ales lungul peronier si tibialul anterior prin tendoanele lor;
Aponevroza plantara care leaga pilonii de sprijin si nu permite departarea lor.
De fapt, bolta plantara este o structura complexa , ea cuprinzand doua bolti lungi,
interna si externa, si o bolta scurta – transversala anterioara.
6
Bolta externa trece prin calcaneu- cuboid- metatarsienele 4 si 5. Sustinerea acestei
bolti este asigurata cu participarea capului astragalului, scafoid, cuneiform 3; punctul cel mai
inalt al boltii este articulatia calcaneo-cuboidiana.
Ca durată, cele 3 faze de sprijin pe sol reprezintă 60% din timp, iar faza de
suspendare 40%. Încălţămintea ortopedică rigidă şi susţinătoarele plantare (talonetele) se
opun principalei faze a mersului, cea de rulare şi în consecinţă impiedica adâncirea bolţii
plantare, cu alte cuvinte favorizează apariţia piciorului plat.
Cu atât mai mult, utilizarea ghetelor ortopedice şi a talonetelor la copiii de câteva luni,
care nu merg, motivată prin aceea că ar grabi dezvoltarea boltei plantare, este cel puţin
surprinzătoare. Studiile controlate, prospective, nu au putut demonstra vreo influenţă a
încălţămintei ortopedice sau a susţinătorilor plantari asupra dezvoltării arcului longitudinal
intern. La fel de dăunatoare este şi recomandarea ca încălţmintea să fie purtată în
permanenţă de copil şi in casă.
Un alt concept greşit, dar din păcate cvasiunanim folosit, este recomandarea ghetelor
ortopedice cu carâmb înalt şi tare în cazul piciorului plat valg, “pentru a ţine glezna”. Nimic
nu este mai dăunator pentru o gleznă laxă decât a purta acest tip de încălţăminte care în
7
bună măsura poate fi comparat cu un aparat gispsat pe care copilul îl poartă luni sau ani de
zile şi care automat anuleaza eficacitatea şedintelor de kinetoterapie.
Cu toate acestea, există cazuri în care beneficiul ortezării nu poate fi contestat. Unii
copii cu picior plat flexibil, mai ales dacă asociază genu valg şi torsiune tibială externa, au
dureri la nivelul piciorului şi gambei şi obosesc uşor la efort fizic. Cei care au si hiperlaxitate
ligamentară prezintă şi o deteriorare marcată a încăltţămintei şi un mers anormal. Ei sunt cei
la care ortezarea duce la dispariţia simptomatologiei şi prelungeşte viaţa încălţămintei.
Aceste efecte se obţin însă fără creşterea în înălţime a arcului longitudinal medial.
1)Flexia activa se face de la pozitia 0 (pozitia de start) la 90̊ (genunchi intins) si ajunge
la 125̊ cu genunchiul flectat; iar in cea pasiva atinge 145-150̊. Pozitia de preferat in
decubit dorsal sau mai rar in decubit lateral. Goniometru se plaseaza pe marele
trohanter cu bratul fix spre creasta iliaca, paralel cu axa lunga a trunchiului, bratul
mobil de-a lungul coapsei, catre condilul lateral.
2)Extensia cu genunchiul intins este de 15-20̊ iar cu el flectat nu depaseste 10 grade.
Extensia pasiva ajunge pana la 30̊. Pozitia de testat: decubit ventral, cu goniometru
asezat ca la flexie.
3)Abductia are valori diferite in functie de modalitatea de testare. Amplitudinea medie
este de 45̊. Masurarea standard: decubit dorsal, cu genunchiul intins. Bratul fix al
goniometrului se pozitioneaza orizontal pe o linie paralela cu linia celor doua spine
iliace anterosuperioare, iar bratul mobil pe pe fata anterioara a coapsei spre mijlocul
patelei.
4)Adductia este imposibila din pozitia anatomica zero, cu membrele pelvine aliniate
unul langa altul. Pentru aprecierea aceste miscari membrul opus trebuie abdus,
masurarea facandu-se la fel ca si la abductie.
5)Rotatia interna are o amplitudice de 35-45̊, mai mare in cazul celei pasive. Exista mai
multe pozitii de testat: - din sezand sau culcat cu genunchiul la marginea patului sau
mesei flectat la 90̊. Este important ca spina antero-superioara, linia de mijloc a
rotulei, spatiul dintre degetele 2-3 sa fie aliniate. Goniometrul se fixeaza pe rotula cu
bratul fix asezat perpendicular pe podea; bratul mobil de-a lungul gambei, care se
misca spre inafara.
o alta pozitie de testat este decubit dorsal, cu genunchiul extins, cu piciorul la 90̊,
inclinandu-se intern, exprimand astfel rotatia interna a soldului.
6)Rotatia externa amplitudine 45̊, se testeaza in acelasi mod ca si rotatia interna.
7)Circumductia este rezultanta tuturor celorlalte miscari ale soldului avand o
amplitudine mai mica decat cea a umarului.
8
genunchiul inafara mesei de testare. Ca alternativa este si decubitul ventral.
Goniometrul se aseaza lateral, cu bratul fix pe coapsa, spre marele trohanter si bratul
mobil pe gamba, spre maleola externa
2) Extensia propriu-zisa e nula. Se apreciaza deficitul de extensie sau hiperextensie in
caz de genum recurvatum.
3) Rotatia interna activa incepe sa apara in timpul flexiei cand aceasta depaseste 70̊.
4) Rotatia externa activa se produce odata cu extensia genunchiului, piciorul
orientandu-se inafara.
Rotatiile pasive se executa cu genunchiul flectat la 90̊, din pozitia decubit ventral. Se
prinde piciorul de calcai si antepicior si se roteste intern 30-35̊, extern 40-45̊.
5) Lateralitatea se realizeaza cu genunchiul in semiflexie, cand se obtie o relaxare
maxima a ligamentelor colaterale.
6) Miscarile de”sertar” sunt patologice, caci ligamentele incrucisate le opresc.
Reprezinta miscari antero-posterioare ale tibiei fata de condilii femurali. Testarea se
face cu genunchiul flectat la 90̊.
1) Flexia (flexia dorsala) masoara 20-25̊, putand fi marita prin flexia genunchiului, care
relaxeaza tricepsul sural. Pozitia de preferat este cu genunchiul flectat, sezand la
marginea mesei, sau in decubit ventral cu genunchiul flectat. Goniometrul se aseaza
extern cu cu bratul fix pe peroneu, iar cel mobil paralel cu metatarsianul 5.
2) Extensia (flexia plantara) cu amplitudine mai mare, pana la 45̊; se masoara la fel ca
flexia.
9
m. centurii pelvine (ai bazinului);
m. coapsei;
m. gambei;
m. piciorului
- m. psoas mic.
- m. piriform;
- m. obturator intern;
- m. gemen superior;
- m. gemen inferior;
- m. patrat femural;
- m. obturator extern;
CARACTERISTICI
10
Muschii centurii pelvine actioneaza asupra articulatiei coxofemurale impreuna cu numerosi
muschi ai coapsei.
- m. psoas mare,
- m. iliac
ORIGINE;
INSERTIE: este comuna pentru ambele fascicule. Prin tendon scurt, dar puternic, se
insera pe trohanterul mic.
ACTIUNE:
- flexor al coapsei pe bazin, daca punctul fix este pe bazin si coloana vertebrala;
- participa in locomotie: luand punct fix pe coloana si bazin, duce coapsa membrului oscilant
dinapoi - inainte.
- M. psoas mare actioneaza ca muschi de viteza si amploare, iar muschiul iliac, ca muschi
de forta. Lungimea m. psoas este hotaratoare pentru lungimea pasilor si a sariturii.
- rol static: pentru pozitia de „drepti” si „sezand”, este muschi stabilizator al rectitudinii
trunchiului;
11
- flecteaza trunchiul pe coapsa in decubit dorsal;
- este un muschi tipic de miscare, fiind important in sporturi (atletism, gimnastica, fotbal,
rugby).
M. PSOAS MIC
Este cel mai voluminos si mai superficial muschi al regiunii fesiere, acoperind muschii
pelvitrohanterieni - in nomenclatura franceza.
12
- balansarea pelvisului in frontal (intervenind prin cele doua componente antagoniste). In
afara functiilor dinamice, are si o importanta functie statica, muschiul fesier mare fiind inactiv
in statiune verticala comoda. Intervine in statiune doar cand corpul este usor inclinat inainte,
impiedicand caderea sa in fata (a trunchiului pe coapsa), prin contractie statica, cu punct fix
pe coapsa. Datorita insertiei sale pe fascia lata, impiedica inclinarea excesiva a trunchiului
spre inainte in situatii precum: ski alpin, fuga, dans, ridicatul unor greutati.
Este activ si in miscarile in care pelvisul este intens solicitat: calarie, canotaj,
gimnastica).
2. M. FESIER MIJLOCIU
Este un muschi puternic, triunghiular, acoperit partial de fesierul mare si fascia gluteala.
Origine: fata externa a aripii iliace (intre liniile gluteala anterioara si posterioara) si
portiunea corespunzatoare a crestei iliace.
Actiune:
3. M. FESIER MIC
13
4. M. PIRIFORM (PIRAMIDAL)
7. M. PATRAT FEMURAL
8. M. OBTURATOR EXTERN
14
Este un muschi turtit, in evantai.
Actiune: rotator extern al coapsei, dar are si rol de ligament activ care sprijina de jos colul
femural, tinand capul femural in articulatie.
grupul anterior
grupul medial:
m. pectineu
m. adductor lung
m. gracilis
m. adductor scurt
m. adductor mare
grupul posterior:
biceps
semimembranos
semitendinos
15
muschii grupului posterior se intind pana in partea superioara a gambei, deci sunt
biarticulari, actionand ca flexori asupra genunchiului, dar ca extensori asupra
articulatiei coxofemurale.
1. Muschiul croitor (M sartorius) este cel mai lung muschi al corpului (aproximativ 50
cm). El se întinde de la pelvis la gamba, strabate în diagonala regiunea anterioara a
coapsei si trece peste doua articulatii.
Actiune. Este un muschi biarticular. Actiunea lui principala este flexiunea coapsei
pe bazin, ajutând dreptul femural si iliopsoasul. Din cauza traiectului particular din partea
inferioara, este si flexor al gambei pe coapsa, desi portiunea lui principala e asezata în
regiunea anterioara a coapsei. Mai este si un slab rotator în afara si slab abductor al
coapsei; roteste gamba înauntru.
2. Muschiul cvadriceps femural poarta numele dupa cele patru capete de origine,
dintre care trei sunt uniarticulare (vastul medial, vastul lateral si vastul intermediar); al
patrulea, dreptul femural, depaseste în sus articulatia coxofemurala fixându-se pe
coxal. În jos cele patru portiuni se unesc într-un singur tendon, care înglobeaza
patcla si se fixeaza prin intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea tibiei. Cei
trei vasti înconjura complet corpul femurului, lasând liber numai interstitiul liniei
aspre, pentru insertia adductorilor si a scurtei portiuni a bicepsului femural.
Cvadricepsul ceste cel mai puternic si mai voluminos muschi al corpului (greutatea
medie de 2 kg).
a) Dreptul femural. Tendonul de origine are doua capete fixate pe coxal: unul vertical,
tendonul direct se prinde pe spina iliaca antero-inferioara si altul orizontal, tendonul reflectat
se prinde deasupra si înapoia sprâncenei acetabulare. Fasciculele musculare merg în jos si
se termina printr-o lama aponevrotica ce intra în constitutia tendonului terminal.
b) Vastul lateral este cel mai voluminos dintre vasti si cu situatia cea mai înalta. În sus urca
pâna la trohanterul mare si pe buza laterala a liniei aspre. Corpul muscular se termina pe
tendonul comun al vastilor si pe tendonul dreptului femural.
c) Vastul medial se prinde pe toata întinderea liniei aspre. Portiunea lui inferioara, care este
mai voluminoasa, coboara pâna la marginea mediala a patelei. Aceasta portiune globuloasa
a vastului are importanta plastica formând pe viu o proeminenta situata deasupra si medial
de genunchi, când muschiul este relaxat.
16
d) Vastul intermediar este portiunea profunda a cvadricepsuli, fiind situat direct pe corpul
femurului, unde se insera în cele doua treimi superioare ale fetelor laterala si anterioara.
Fata superficiala a vastului intermediar împreuna cu ceilalti doi vasti formeaza un jgheab
pentru alunecarea dreptului femural.
1) Când ia punctul fix pe pelvis intervine în timpul mersului prin miscarea de flexiune a
coapsei pe bazin, la nivelul membrului oscilant, unde coapsa este dusa dinapoi înainte din
faza pasului posterior în cea a pasului anterior. În aceasta a doua faza urmeaza apoi
extinderea brusca a gambei. La nivelul membrului mobil cvadricepsul actioneaza deci
succesiv asupra coapsei (ca flexor) si apoi asupra gambei (ca extensor).
2) Luând punct fix pe gamba, dreptul femural actioneaza asupra bazinului, participând la
balansarea acestuia în plan sagital.
In reflexul patelar, care este prototipul unui reflex proprioceptiv, muschiul cvadriceps
este atât sediul receptorilor cât si organul cfector. Fibrele nervoase senzitive si motoare trec
prin nervul femural, iar centrul reflex este situat în maduva lombara (L2-L4).
17
muschii anteriori si cei posteriori. Functional ei apartin articulatiei coxofemurale, ca si
muschii pelvisului, deoarece (cu exceptia gracilisului) sunt muschi uniarticulari, relativ scurti,
ce se întind de la partea inferioara a pelvisului la femur.
Prin originea lor, muschii adductori circumscriu gaura obturata cu doua linii
concentrice semicirculare. De la aceste origini, muschii iradiaza spre femur cu fascicule tot
mai lungi si mai apropiate de verticala cu cât sunt asezate mai medial; pe femur se insera pe
partea lui posterioara, începând de sub trohanterul mic, de-a lungul interstitiului liniei aspre.
În portiunea superioara se asaza pe mai multe planuri; mai jos se întinde doar planul
profund.
Planul profund: adductorul mare, care cu cele trei portiuni ale sale ocupa singur toata aria
triunghiului.
Actiunea muschilor adductori trebuie dedusa din asezarea lor fata de cele trei axe de
mobilitate ale articulatiei coxofemurale.
a) Fiind asezati medial si dedesubtul axului sagital, toti muschii grupului au ca actiune
principala adductia coapsei. Sunt antagonisti ai gluteului mic si mijlociu, al tensorului fasciei
lata, împreuna cu portiunea superficiala a gluteului mare, cu care asigura balansarea
bazinului în plan frontal (pe membrul de sprijin). Cu punctul fix pe pelvis, frâneaza si opresc
abductia, mai ales în pozitia de statiune cu ambele membre inferioare îndepartate, în care
trebuie sa învinga greutatea corporala care tinde sa îndeparteze coapsele.
b) Nefiind asezati în plan strict frontal, ei dobândesc o incidenta variabila asupra axului
transversal de flexiune-extensiune. Originea tuturor, cu exceptia adductorului mare, fiind
înaintea acestui ax, au actiune de flexori. Adductorul mare este un puternic extensor, având
originea înapoia axului. Actionând de pe coapsa fixata, adductorii asigura împreuna cu alti
muschi balansarea, respectiv fixarea pelvisului în plan sagital.
c) Ocolind dinauntru si dinapoi axul vertical al rotatiei, adductorii sunt rotatori în afara, cu
exceptia portiunii inferioare a adductorului mare care are o puternica actiune de rotatie
înauntru. Gracilisul, ca singurul muschi biarticular, mai este flexor si rotator înauntru al
gambei pe coapsa.
18
Adductorii sunt inervati din nervul obturator. Inervatia suplimentara a pectineului din n.
femural si a adductorului mare din n. ischiadic are explicatie filo si ontogenetica, acesti
muschi fiind formati fiecare din componente diferite.
1. Muschiul pectineu este asezat mai sus si mai superficial decât toti ceilalti adductori.
El se întinde ca o panglica patrulatera, oblic de la ramura superioara a pubelui la
extremitatea superioara a femurului.
Insertii. Are originea pe creasta pectineala; merge în jos, lateral si putin posterior si se
insera printr-un tendon terminal pe linia pectineala a femurului (linia de trifurcare mijlocie a
liniei aspre).
Actiune. Originea muschiului fiind situata pe un plan anterior fata de cea a celorlalti
adductori el este, în primul rând, flexor al coapsei; are însa si o actiune neînsemnata de
adductie si de rotatie în afara, împreuna cu adductorul lung si cu cel scurt el asaza coapsa
în „pozitia croitorului", datorita actiunii de adductie si rotatie în afara.
Inervatie. Primeste în mod constant o ramura subtire din nervul femural; mai are o
inervatie suplimentara din ramura anterioara a nervului obturator.
4. Muschiul adductor mare este cel mai mare si cel mai posterior dintre toti muschii
regiunii. Formeaza singur al treilea plan al grupului adductorilor.
19
Insertie. Se prinde în sus pe tuberozitatea ischiadica si pe ramura ischiopubiana.
Fasciculele radiaza lateral si în jos; cele mediale sunt cele mai lungi si cele mai verticale. Se
termina pe femur pe toata lungimea interstitiului liniei aspre si pe epicodilul medial
(tuberculul adductorului). Dupa directia si insertia fasciculelor se pot distinge trei portiuni:
portiunea superioara, bine individualizata, este muschiul adductor minim; portiunea mijlocie
care formeaza o masa voluminoasa, asezata pe un plan mai posterior decât precedenta;
portiunea inferioara cea mai posterioara si cea mai groasa are originea pe tuberozitatea
ischiadica si directia aproape verticala; se insera separat prin intermediul unui tendon
cilindric puternic pe tuberculul adductorului si pe epicondilul medial. Între acest tendon si
portiunea mijlocie a muschiului, pe de o parte, si marginea osului, pe de alta parte, ramâne
un orificiu, hiatul tendinos prin care canalul adductorilor.
Actiune. Este cel mai puternic adductor al coapsei. Datorita originii pe tuberozitatea
ischiadica actioneaza înapoia axului transversal al articulatiei coxofemurale, fiind singurul
extensor din tot grupul, si, dupa forta, al doilea dintre toti extensorii.
Inervatie. Adductorul mare are inervatie dubla; portiunea superioara si cea mijlocie
sunt inervate din ramura profunda a nervului obturator, iar portiunea inferioara din nervul
sciatic.
TRIUNGHIUL FEMURAL SCARPA este conceput în mod diferit, atât dupa delimitare
(întindere în suprafata) cât si dupa întinderea sa în profunzime. Continutul difera în functie
de aceste delimitari.
Cele trei margini ale sale sunt reprezentate de: ligamentul inghinal care formeaza
marginea superioara sau baza; marginea mediala a croitorului ce formeaza marginea lui
laterala; marginea laterala a adductorului lung care îi formeaza marginea mediala.
20
Aria triunghiului este formata de muschiul iliopsoas în partea laterala si de pectineu
în partea mediala, care sunt înclinati unul catre celalalt; astfel aria devine un jgheab si
triunghiul lui Scarpa câstiga în profunzime devenind un spatiu cu forma de piramida
triunghiulara cu baza asezata la nivelul ligamentului inghinal si reprezentata de lacuna
vasculara. Triunghiul lui Scarpa este închis de catre foita superficiala a fasciei lata ce se
întinde între cele trei margini. Foita profunda a fasciei lata se aplica pe fascia iliopsoasului si
a pectineului care tapeteaza aria triunghiului. Continutul triunghiului femural este format de
elementele anatomice cuprinse între cele doua foite ale fasciei lata: prima portiune a vaselor
femurale cu ramurile, respectiv afluentii lor mai importanti, vase si noduri limfatice profunde;
ramura femurala a nervului genitofemural; tot în triunghiul lui Scarpa se afla portiunea
superioara a tecii vaselor femurale.
1. Muschiul biceps femural este situat în partea postero-laterala a coapsei. Este format din
doua portiuni: una lunga cu origine pelviana si alta scurta cu origine femurala.
Cele doua portiuni merg în jos si lateral si se termina printr-un tendon foarte puternic
ce se palpeaza cu usurinta pe capul fibulei;
21
Actiune. Prin portiunea lunga bicepsul este extensor al coapsei pe pelvis, dar cu
rol principal în fixarea acestuia din urma si în bascularea lui înapoi. Ambele portiuni ale
bicepsului actioneaza împreuna ca flexori ai genunchiului. Când gamba e flexata, muschiul
mai are si o componenta de rotatie în afara.
Inervatie. Cele doua capete au inervatie diferita; portiunea lunga din nervul sciatic
si cea scurta din nervul peronier comun.
Actiune. Ca si bicepsul, dar cu putere mai mare, este extensor al coapsei si flexor
al gambei. Mai este si adductor al coapsei si slab rotator înauntru al gambei.
Inervatie. Prin doua ramuri subtiri si lungi din nervul tibial (componenta tibiala a
sciaticului). Ele trec separat la fiecare din cele doua portiuni ale corpului muscular.
Piciorul gâstei (Pes anserinus). Este un complex fibros format din expansiunile
terminale ale tendoanelor croitorului, gracilisului si semitendinosului, adica a câte unui
muschi din fiecare grup al coapsei.
Raporturi si actiune. Ca si ale semitendinosului, fiind însa cel mai puternic din
grupul posterior.
22
5.3. MUSCHII GAMBEI:
4. M. peronier al treilea
Originea: pe fata medial a peroneului, in jumatatea sa inferioara si pe membrane
interosoasa.
Insertia: se realizeaza la nivelul metatarsianului 5.
Actiune: flexor dorsal, abductor, rotator lateral al piciorului.
23
1.2 M. solear
Actiunea: cel mai puternic flexor plantar; este stabilizator al articulatiei talocrurale;
are rol important in mers; este adductor si rotator medial al piciorului cand se
contracta in totalitate.
2. M. Plantar
Origine: pe fata superioara a condilului lateral al femurului.
Insertia pe tuberozitatea calcaneana.
Actiunea: tensor al articulatiei genunchiului.
3. M. Popliteu
Originea: pe fata laterala a condilului lateral al femurului.
Insertia: pe fata posterioara a tibiei.
Actiune: flexia gambei.
4. M. Tibial posterior
Originea: pe tibie si pe 2/3 din fata posterioara a fibulei.
Insertia: pe tuberculul navicularului.
Actiunea: rol major in mentinerea boltei plantare; flexia plantara, rotatia medial si
adductia piciorului.
5. M. Flexor lung al degetelor
Originea: pe buza inferioara a liniei soleare si fata posterioara a tibiei in treimea
mijlocie.
Insertia: pe baza falangelor distale, pentru degetele 2-5.
Actiune: flexor al degetelor; flexie plantara; adductie si inversiunea piciorului; rol in
mentinerea boltei plantare.
6. M. Flexor lung al halucelui
Originea: pe fata posterioara a fibulei in 2/3 distala.
Insertia: pe baza falangei halucelui.
Actiune: flexor al halucelui, flexie plantara, adductia si rotatia medial a piciorului;
rol in mentinerea boltei plantare.
muşchiul: iliopsoas
se stabilizează pelvisul
24
pt. F1 palparea nu este posibilă
* poziţia AG(antigravitaţională):
pt. F4, F5 din poziţia a) sau b) se aplică rezistenţa pe faţa anterioară a coapsei
- pt. F1 fibrele croitorului se palpează sub spina iliacă antero-superioară, pe faţa anterioară
a coapsei, iar tendonul pe faţa medială a genunchiului (tendonul croitorului formează
împreună cu cele ale dreptului intern şi semitendinos “laba de gâscă”.
poziţia AG: stând sau DD pe un plan înclinat iar rezistenţa se aplică pe 1/3 inferioară a
feţei externe a coapsei şi pe 1/3 inferioară a gambei.
!!!!!!!TFL (tensorul fasciei lata) şi el flexor accesor va rota intern şi va abduce coapsa
poziţia AG: DL, pt. F3 se va cere subiectului să execute ABD coapsei pe bazin asociată
cu F(flexia) şi RI menţinând genunchiul extins.
2. Extensia
25
* poziţia FG: decubit heterolateral cu susţinerea coapsei de testat şi genunchiul flectat la 90
* poziţia AG: DV cu genunchiul flecat la 90 ( pt. a scoate din acţiune ischiogambieri)
3. Abducţia
stabilizare: pelvisul
pt. F1 se palpează cei 2 fesieri lateral de artic. coxofemurală, sub creasta iliacă; TFL se
palpează caudal de spina iliacă antero-superioară
pt. F2 se execută ABD şoldului cu genunchiul extins, alunecând pe plan sau susţinut de
Kinetoterapeut.
* poziţia AG: decubit heterolateral, şoldul şi genunchiul de sprijin flectate, iar cele de testat
extinse
prin RE cu F şoldului
4. Adducţia
se stabilizează pelvisul
26
* poziţia FG: DD cu ambele membre inferioare în ABD, şoldurile şi genunchii extinşi
* poziţia AG: decubit homolateral cu membrul de deasupra susţinut în ABD de către testator;
şoldul şi genunchiul în extensie
- în DL prin RE şi F şoldului
5. Rotaţia internă
* poziţia FG: DD cu şoldul flectat la 90, genunchiul flectat la 90, membrul inferior netestat
extins
pt. F1 se palpează cei 2 fesieri lateral de artic. coxofemurală, sub creasta iliacă; TFL se
palpează caudal de spina iliacă antero-superioară
6. Rotaţia externă
27
- piramidalul, pătratul femural, fesierul mare
1. Flexia
se va stabiliza coapsa
* poziţia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat susţinut de Kt sau pe placă
pt. F1 se va palpa:
pt. întărirea forţei bicepsului se rotează lateral piciorul, iar pt. întărirea celorlalţi 2 muşchi
se rotează medial glezna
2. Extensia
muşchii: - cvadriceps: dreptul femural, vastul intermediar, vastul medial, vastul lateral
se va stabiliza coapsa
28
* poziţia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat susţinut şi gamba flectată la
90
pt. F1 palparea se face pe faţa anterioară a coapsei (cu excepţia vastului intermediar)
* poziţia AG: şezând cu gamba atârnată la marginea patului, sub coapsă o pernă mică
substituţie nu există
1. Flexia (dorsiflexia)
se stabilizează gamba
* poziţia FG: decubit heterolateral, cu susţinerea gambei care este flectată, piciorul în poziţie
neutră
pt. F1 se palpează:
- tibialul anterior imediat lateral de creasta tibială, iar tendonul lui pe faţa anterioară,
medial de tendonul lung al halucelui.
nu există substituţie
29
2. Extensia ( flexia plantară)
stabilizare: gamba
* poziţia FG: decubit heterolateral cu gamba şi piciorul de testat susţinute, glezna în poziţie
neutră
gravitaţie în decubit
3. Inversia
30
4. Eversia
muşchii: - lumbricali
- pediosul
se stabilizează antepiciorul
31