4.

Organizarea, cea de-a doua funcție a managementului, vizează

centralizarea, inventarierea și alocarea resurselor necesare pentru
indeplinirea obiectivelor propuse. Organizarea presupune stabilirea și
delegarea responsabilităților de către persoanele de conducere.
Organizaţiile apar din nevoia umană de cooperare.
Ele au o structură formală şi una informala .Structura formală este
reprezentată de structura oficială a organizaţiei(organigrame, fluxuri de
producţie), Structura informală este reprezentată de relațiile personale
neoficiale ce se stabilesc între membrii organizaţiei şi care influenţează
eficacitatea cu care organizaţia îşi desfăşoară activitatea.
Ele pot avea o structură diferită, diverse scopuri și obiective, dar scopul
lor principal - angajarea în activități de producție și de afaceri.
Organizarea formală este una care este planificată şi care stabileşte un
set de regull, structuri şi proceduri care permit ordonarea activităților
organizaţiei.Organizația Informală este una care apare spontan între
membrii unei organizaţii prin partajarea spaţiilor şi sarcinilor comune.
SOC totalitatea organelor de conducere, persoanelor de conducere şi
subdiviziunilor organizatorice ce îşi desfăşoară activitatea pe baza
cooperării şi diviziunii muncii în vederea stabilirii şi realizării scopurilor
prevăzute..Structura operaţională—subdiviziuni 1.auxiliare , 2.de
producţie Structura de conducere:-elemente-1.organe de conducere
2.verigi de cond. 3.cadre de cond.Elementele structuril organizatorice
;1.Postul de conducere; 2.Compartimentul;3.Funcţia de conducere;
4.Ponderea ierarhică;5.Nivelul ierarhic;6.Relaţii de conducere sau
organizatorice;7.Veriga de conducere

5. Motivarea-Antrenarea reprezintă ansamblul actiunilor managerilor de

la diferite niveluri ierarhice ce urmăresc influenţarea membrilor
organizaţiei în participarea eficientă a acestora la realizarea obiec-lor ei.
Henry A. Murray a identificat, o listă de nevoi: realizarea, afilierea,
agresiunea, autonomia, contra-acțiunea,dominația, exhibiția, evitarea
durerii, evitarea umilirii, ordinea, jocul, respingerea, sensibilitatea
sexuală, ajutorul, înțelegerea. Nevoile sunt diferite în funcție de:vârstă şi
sex; condiții familiale;nivelul educației şi al experienței; apartenenţa la
un grup, la o întreprindere(cultură);nivelurile ierarhice, tipul activității,
tipul postului; mărimea venitului etc.
Motivarea constă în corelarea necesitățolir, aspiraţiilor şi Intereselor
personalului din cadrul organizațiel cu realizarea obiectivelor şi
exercitarea sarcinilor, competenţilor şi responsabilităților atribuite în
cadrul organizaţiei. Rolurile motivării în organizaţie: MANAGERIAL
ORGANIZATIONAL INDIVIDUAL ECONOMIC .Forme de motivare :
Pozitivă negativă, Economică moral spirituala.,Intrinsecă extrinseco,
Cognitivá afectivă./ Teorii motivaţionale: 1. Teorii ale motivaţiei muncii
bazate pe nevoi (Teoriile conceptuale ale motivării); 2. Teorii procesuale
ale motivaţiei muncii./Teoriile conceptuale ale motivării: 1.Teoria
ierarhiei nevoilor a lui A.Maslow 2.Teoria achiziţiei succeselor a lui
McClelland 3.Teoria factorilor duali a lui Herzberg 4.Teoria ERG a lui
Clayton Alderfer.
*Piramida lui M:autoimplinire,stima,aparenta,securitate,filozofie.

6.Coordonare si comunicare
Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin
care se armonizeaza deciziile si acțiunile personalului organizației si ale
subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric
stabilite anterior.Comunicarea reprezintă un schimb de informatie pe
baza căruia conducătorul primeşte informaţia necesară pentru luarea
deciziilor efective. 10 reguli pentru a transmite mesajul potrivit atunci
cand vorbesti cu clientii, partenerii de afaceri sau angajatii: 1. Pentru a
comunica in mod coerent si eficient trebuie sa iti ordonezi gandurile. 2.
Acorda o atentie sporita limbajului non-verbal 3. Fii atent la limbajul
paraverbal al interlocutorului tau 4.Foloseste cuvinte cu incarcatura
pozitiva 5.ai rabdare 6.fii sincer. Elementele procesului de
comunicare. 1.Emitentul (Emiţătorul) 2.Mesajul 3.Canalul (Mijlocul de
comunicare) 4.Receptorul 5.Limbajul de comunicare (Cod) 6.Contextul
(Referent). Etapele procesului de comunicare;Formularea ideii ,
Codificarea şi alegerea procedeului de transmitere ,Transmiterea
mesajului ,Recepţionarea şi decodificarea mesajului. Tipuri de
comunicare: 1.După canalul de comunicare: Comunicaţii
formale/neformale ,2.După direcţia vehiculării mesajelor:Comunicaţii
verticale descendente/ascendente/Comunicaţii orizontale/Comunicaţii
oblice,3.După modul de transmitere:a. Verbale b. Non-verbale c.
paraverbal...Reţelele de comunicare cele mai cunoscute pentru
comunicarea formală sunt: Roata ,Lanțul,Y,cercul,Steaua .
Sociometria este o metodă de cercetare psihosocială cantitativă care
incearcă să măsoare relațiile sociale intr-un grup specific, atât general
cât şi individual.
7.Leadership se referă la un proces interpersonal prin care o persoană
poate influenţa de indivizi în realizarea unui obiectiv comun, de
bunăvoie şi entuziasm un grup. Teoria liderilor înnăscuți - liderii se
nasc, nu se fac., prin urmare nu pot fi lideri decât cei care s-au născut
cu aceste trăsături de personalitate.Teoria trăsăturilor personale -
liderii diferă de oamenii echipei lor prin anumite caracteristici.Teoria
stilurilor de conducere - această abordare se focusează pe variabilele
mediului,care ar putea determina stilul de leadership specific pentru
anumite situații.Teoriile situaționale (se concentrează, în principal,
asupra sarcinii de rezolvat şi asupra poziției liderului in cadrul grupului.
Functiile generale ale proc.de lidership: executiv, planificator,creator
de politici,expert,reprezentat al grupului,controlor al relatiilor
interne ,arbitrul si mediator,simbol al grupului,inlocuitor al
responsabilitilatilor indivuale,figura paternala. Stilurii de lidership:
autocratic(lider,autoc au puterea totala asupra subordonatilor lor),stilul
laissez faire(lasa lucruril asa cum sunt,,liderii lasa sa luceze echipa pe
cont propriu) stil democratic(implicarea membrillor echipei in luarea
deciziilor)stil transformational(acest stil inspira oameni, transformarea
echipei) stil orientat catre sarcini(Ei stabilesc roluri, planifică, 8. Decizia reprezintă cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau
organizează și monitorizează activitatea).Leadershipul managerial - mai multor obiective.
analog modelelor formale ale managementului, a fost criticat deoarece Decizia managerială este acea decizie care are urmări nemijlocite
este considerat mai limitat şi tehnicist. Leadershipul transformațional - asupra deciziilor şi acţiunilor a cel puţin unei alte persoane.
tipul de leadership care ajută o companie să treacă printr-o perioadă de Diferenţele între decizia cotidiană şi decizia managerială: ■ decizia
tranziție, de schimbări majore. Leadershipul distribuit -poate fi managerială implică cel puţin 2 persoane:managerul şi executanţii; ■
diferențiat de alte modele prin centrarea pe leadershipul colectiv, in decizia managerială are efecte asupra grupului nu numai asupra unui
defavoarea celui individual, dar nu echivalează cu o diminuare a rolului individ; ■ decizia managerială determină efecte directe şi propagate:
conducătorului.Leadershipul tranzacțional - se bazează în mare parte economice, umane, tehnice, educaţionale la nivelul firmei.
pe capacitatea liderului de a negocia.Leadershipul cultural - înțelegem Formele deciziei manageriale: Act decizional se desfăşoară într-o
capacitatea unei persoane de a crea o viziune atractivă, de a influența și perioadă foarte scurtă de timp ,se referă la situaţii simple, repetabile;
a motiva alte persoane, de a se implica major în stabilirea şi realizarea Proces decizional: consum mare de timp (ore, zile, săptămâni);
necesita culegerea de informaţii;analiza informaţiilor;Factorii primari ai
unor obiective. Modelul celor patru colțuri ale leadership-ului: deciziei manageriale sunt: Decidentul 2. Mediul ambiant decizional .
vizizounes,realismul,etica,curajulde a actiona. 1. Tipologia deciziei in functie de orizontul de timp ;Decizia
strategica,tactica,operativa,2. Tipologia deciziei in functie de
participanti:Decizia individuala,colectiva.3.Tipologia deciziei in
functie de riscul atingerii obiectivelor: dec.certa,de risc,incerta .
4 Tipologia deciziei in functie de gradul de
structurare:programata,neprogramata. Cerinţele pe care trebuie să le
îndeplinească DECIZIA:1. să fie fundamentată ştiinţific 2. decizia să fie
împuternicită sau competentă în dublu sens. 3. decizia să fie integrată,
armonizată în ansamblul deciziilor referitoare la celelalte acţiuni ale
organizaţiei. 4.decizia trebuie să se încadreze în perioada optimă de
elaborare şi aplicare; 5.formularea corespunzătoare a deciziei care
trebuie să fie: clară; concisă;
Factori care influenţează asupra procesului de adoptare a deciziei
I. Calităţile, capacităţile şi înclinaţiile personale II. Condiţiile, mediul de
luare a deciziei, riscul; III. Barierele informaţionale - IV. Urmări
neprevăzute, negative.V. Interdependenţa deciziilor primite.
9.Control managerial
Funcţia de evaluare-control este ansamblul proceselor prin care
performantele firmei sint măsurate şi comparate cu obiectivele şi
standardele stabilite initial, precum şi determinarea cauzelor ce
generează abaterile de la standarde.
Funcţiile principale ale controlului sînt:
1. funcţia informativă oferă date asupra modului de realizare a
deciziilor adoptate. 2. funcţia de evaluare a rezultatelor prin intermediul
careia alături de constatare se obţine o apreciere a performanţei prin
măsurarea rezultatelor şi compararea lor cu standardele iniţiale.3.
funcţia recuperativă determinată de orientarea controlului nu
numai spre constatre şi apreciere a fenomenelor, dar şi spre efectuarea
corectărilor necesare pentru inlaturarea deficienţilor.4. funcţia
preventivă se manifestă prin înlăturarea factorilor ce pot duce la
apariţia abaterilor de la standard. 5. funcţia educativ-stimulativă
reiese din faptul că controlul poate reacționa ca o formă de stimulare
pentru încurajarea eforturilor angajaţilor şi pedeapsă a abaterilor de la
standard.
Tipurile de control:1.In raport cu conținutul şi obiectivele avem:
a. Control tehnic,
b. Control economic 2.După aria de efectuare avem: a. Control total. b.
Control parţial sau prin sondaj. 3.In raport cu momentul efectuării
avem: Control preventiv ,control concomitent,posterior sau final.
4. In raport cu poziţia managerului avem: a. control extern b. Controlul
intern sau autocontrolul.

10. Stilul managerial este definit ca reprezentând tipul de

comportament în cadrul activității de conducere, modul caracteristic de
exprimare şi de manifestare a gândirii şi a acţiunii, totalitatea
particularităţilor, strategiilor şi a metodelor de care uzează un
conducător sau un colectiv de conducere.
În funcție de exercitarea autorității manageriale avem următoarele
stiluri manageriale:Stil autoritar,democrat,permisiv. După criteriul
atitudinea fata de responsabilitate deosebim: Stil
repulsiv,dominant,indiferent. Sunt evidentiate cinci stiluri de
management:Managerul populist,incompenent,auoritar,concliator,
manager cu o preocupare. Max Weber a conceput MODELUL
CHARISMATIC, conform căruia conducătorii au calități înnăscute ce le
dau charisma necesară pentru rolul de lideri.MODELUL SITUATIONAL,
arătând că succesul unui manager nu ține doar de factorii personali, ci
este influențat de caracterul grupului condus, de potrivirea dintre profilul
personal și particularitățile grupului.MODELUL MIXT care este
considerat o funcție a persoanei, a situației, dar mai ales a relației dintre
aceștia.
Stilurile manageriale eficiente sunt:metodic,umaist,tehnicist,moderat.
stil ineficiente : dezinteresat,paternalist,abuzitiv,indecis. Teorii privind
stil.managiale:t.trasaturilor,comportamentale,contingenta,transformatio
nala,sistemelor.