“Adolescenăi pe mare”

De Nichita Stănescu
Temă și viziune despre lume

Opera lirică, intitulată “Adolescenți pe mare”, scrisă de Nichita

Stănescu, constă, din punct de vedere morfologic,în două secvențe
poetice cu o versificație liberă,ce propun cititorului o muzicalitate
intrinsecă ,obținută prin tehnica ingambamentului, dar și alte procedee
precum enumerația (”ei sunt zvelți și calmi, și simultan”) sau aliterația
(”...plaja-ntinsă tăiată n...”)
Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-
mortem membru al Academiei Române. Acesta este considerat de unii
critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de
amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din
categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei
moderniste sau neo-modernismului românesc dintre anii 1960-1970.
Tema centrală a poeziei evidențiază vârsta adolescenței, privită ca
o etapă a vieții, în care posibilul devine realizabil, poezia aducând astfel
un elogiu adolescenților și dezinvolturii cu care își asumă orice gest;
aceasta este ilustrată în text prin motive literare cu conotații metaforice,
precum motivul mării(“Această mare e acoperită de adolescenți, motivul yolelor
(“O flotă infinită de yole”) și motivul “mersului pe mare”( “și simultan au și deprins să
meargă pe valuri, în picioare”).
Limbajul poetic înțesat cu astfel de concepte metaforice este
abstract, abundent în semnificații ambigue, și devine o trăsătură ce marchează
originea neomodernistă a operei. O altă caracteristică a poeziei neomoderniste
este amprenta subiectivității, pentru Nichita Stănescu, poezia reprezintă radiografia
sinelui din acel moment, el reușește să surprindă în acest text prin mărci ale
subiectivității (forme verbale și pronominale de persoana I "eu
stau”;”contemplu”) antiteza dintre eul liric contemplator și adolescenții
contemplați,în fapt poetul îi privește cu ochii omului matur,pentru
care gesturi ca ”mersul pe valuri”,”verticalitatea sveltă” sunt de ordinul
imposibilului (“Și aștept un pas greșit să văd, sau o alunecare”).
Titlul poeziei este unul analitc,format dintr-un substantiv comun
nearticulat(“adolescenți”) și un indiciu spațial metaforic redat prin alăturarea
prepoziției “pe” și substantivului “mare”.Se conturează de-a lungul poeziei două
spații ce intră-n opoziție: țărmul stabil al omului matur și valul mișcător al mării pe
care stau în echilibru perfect adolescenții. Cele două spații devin astfel
metafore ale vârstelor omului, adolescenții plutesc pe apă asemenea
unor yole,lăsându-se purtați de idealuri, dorințe,aspirații,care le pot schimba
oricând direcția de mers (“mai rezemându-se cu brațul de curenți”). În
schimb,poetul își conștientizează vârsta, dar și limitele pe care le aduce cu sine
maturitatea, prin imaginea “plajei tăiate-n unghi perfect”, pe care o simte ca pe un
teren stabil, dar în același timp, ca pe o limită a propriilor idealuri și aspirații.
Maturitatea reprezintă astfel un naufragiu al celui ce eșuează pe un teren stabil,
frângându-și toate idealurile.
Concluzionând, poezia aparține curentului neomodernist, aceasta fiind o
dimensiune abstractă ,pe care autorul o creează din concepte metaforice,
încrustate pe nesemnificata foaie prin intermediul literelor si versurilor.

Sursă: www.scribd.ro