Atașamentul este fundamentul relației copilului cu lumea și mediul înconjurător.

Ne vom referi în special

la relația pe care o are copilul cu părintele sau cu cel care îl îngrijește. Vom vedea în cele ce urmează că
există mai multe tipuri de atașament în relația părinte-copil, în speranța de a forma temelia unor părinți
implicați în interacțiunea cu cel mic.

Ce spun cercetătorii?

Cercetătorii spun despre atașament că se activează imediat după naștere între mamă și sugar, preformat
biologic, cu funcția de asigurare a supraviețuirii. Atașamentul este descris de specialiști, ca ,,un sistem
motivațional ancorat genetic și primar.”

Teoria atașamentului susține că o legătură emoțională și fizică puternică între părinte și copil, în primii
ani de viață, este esențială pentru o dezvoltare sănătoasă.

Din perspectivă anatomică

Atașamentul dintre părinte-copil (mamă-copil) este stimulat încă din timpul gravidității (perioada
intrauterină). Hormonul numit oxitocină (hormonul fericirii) determină dezvoltarea nevoii de apropiere
între mamă și copil. După naștere, în momentul alăptării, prin terminațiile nervoase din mameloane,
creierul mamei primește anumite semnale ce stimulează emisiile de oxitocină ajungând în laptele
mamei, pe urmă la bebeluș și se produce relaxarea copilului.

Acesta este motivul pentru care copilul caută apropierea când întâlnește situații nesigure sau
necunoscute.

Relația dintre părinte-copil

Relația dintre părinte-copil joacă un rol foarte important în tot ce va însemna integrarea copilului în
societate. Aceasta afectează, sau mai bine spus, influențează toate ariile de dezvoltare și relațiile:

relațiile de comunicare cu ceilalți copii,

sentimentul de securitate,
tipul de interacțiune,

rezistența la stres,

explorarea mediului înconjurător,

dezvoltarea inteligenței emoționale,

gestionarea activităților cotidiene,

temperamentul etc.

Acestea sunt doar câteva puncte influențate de relația dintre părinte-copil, însă veți vedea în cele ce
urmează care sunt tipurile de atașament, cum se manifestă și cum influențează viitorul adult.

Tipuri de atașament în relația părinte-copil

Atașamentul se formează în primii ani de viață. Există un singur tip de atașament pozitiv, atașamentul
sigur și alte 3 tipuri de atașamente negative.

1. Atașamentul sigur

Mama și fetița fericită

Mama și fetița au o relație sănătoasă. Sursă imagine: Unsplash

Acestui tip de atașament i se potrivește tipul de relație părinte-copil pozitivă. Copilul este bine racordat
și primește atenția și afecțiunea dorită. El are bine structurat în minte sentimentul de siguranță și
apartenență, ceea ce îi creează un caracter puternic și o stimă de sine ridicată/echilibrată.

Adultul cu un astfel de atașament va fi tânărul sigur pe el, optimist și cu o imagine de sine pozitivă.

El este mai puțin predispus la boli, va fi mai sănătos din punct de vedere fizic și emoțional. Va reuși să
lege prietenii, încă de la grădiniță și va menține legături cu ceilalți. Șansele ca el să reușească în viață
sunt ridicate.

2. Atașamentul anxios evitant

Relația părinte-copil în situația atașamentului anxios evitant se bazează pe o educație strictă. Copilul nu
este lăsat să își exprime emoțiile în mod natural.

Când este gălăgios, ca de exemplu se bucură mult, el este avertizat să facă liniște, de multe ori se ridică
tonul la adresa lui. Părintele nu este mulțumit de copil și îi transmite energie negativă. Uneori implică
violența.

Acest tip de atașament naște frică, el învățând că pentru a evita „frica” trebuie să își ascundă emoțiile, să
evite să își exprime sincer trăirile interioare.

Viitorul adult cu acest tip de atașament continuă cu aceeași strategie, de a evita să își arate propriile
simțiri. Are probleme în a-și crea relații, iar imaginea de sine este negativă.

3. Atașamentul anxios ambivalent

Atașamentul anxios ambivalent se referă la relația dintre părinte-copil deficitară în petrecerea timpului
de calitate împreună. Mama nu oferă atenția necesară celui mic, iar copilul simte lipsa aceasta. De multe
ori, imprevizibilitatea mamei îl face să ceară atenție.

Copilul se face auzit prin comportamente nepotrivite:

ridică tonul,

țipă,

plânge etc.

În general se comportă astfel doar ca să atragă atenția, dar nu își arată sentimentele sincere pe care le
trăiește.

Mai târziu, copilul cu astfel de atașament, devine adultul imprevizibil, „cu toane”, nesigur pe el și cu o
imagine de sine negativă, cu stima de sine scăzută.
4. Atașamentul anxios dezorganizat

Mama și copilașul au o relație mai puțin bună

Mama și copilul încercând să treacă peste un moment tensionant. Sursă imagine: Unsplash

Astfel de copii duc lipsă de atenție a părinților și încearcă să găsească afecțiune și atenție în persoane
străine. Sunt de obicei copiii supuși la stres, la abuzuri verbale, poate chiar fizice. Pot fi copiii care au
avut parte de un eveniment ce au dezorganizat total ideile despre ce înseamnă dragostea și siguranța.

În urma tratamentului celorlalți, ei se confruntă cu frica și devin dezorientați. Încearcă să evite pe cât
posibil apropierea de ceilalți, fiindu-le greu sau imposibil să construiască o relație sănătoasă.

Devin adulți anxioși ce vor avea o teamă de a se apropia de ceilalți. Vor crede că nu sunt demni de a fi
iubiți, iar stima de sine le va fi foarte scăzută.

John Bowlby, un mare psiholog, spunea: ,,Ceea ce nu poate fi comunicat mamei, nu poate fi comunicat
sinelui.” Și făcea referire la cei care sunt nesiguri, cei care nu se înțeleg pe ei înșiși.

Probleme de sănătate în urma atașamentelor negative

În cazul în care este vorba de un copil cu unul dintre cele 3 atașamente negative, putem discuta despre
problemele de sănătate ce tind să apară.

Din studiile efectuate, aflăm că, deasupra rinichilor există un organ ce eliberează hormoni de stres,
adrenalină și cortizol. Cu cât acestea sunt eliminate mai des, cu atât ritmul cardiac crește, dar și
tensiunea arterială. Cu alte cuvinte, devenim alertați.

Când cele descrise mai sus se întâmplă des, îl putem numi STRES TOXIC. Îl numim toxic deoarece
afectează dezvoltarea creierului copilului și slăbește sistemul imunitar.
Puterea stresului toxic este uriașă și duce până într-acolo încât poate schimba expresiile genelor, ceea ce
înseamnă că pot afecta sănătatea chiar și după mai multe decenii.

Cercetări în temă

La Universitatea din Minnesota s-a realizat un studiu conform căruia, au putut prezice copiilor cu vârste
de 3 ani, în funcție de atașamentul față de propriul îngrijitor, dacă vor abandona sau nu liceul, și au făcut
acest lucru cu o precizie de 77%.

Un alt studiu efectuat la Universitatea Harvard bazat pe teoria atașamentului a arătat influența tipurilor
de atașament asupra sănătății. Astfel că, au fost evaluați un număr de copii și întrebați ce simt față de
părinții lor, cum se înțeleg cu ei? – au o relație caldă sau rece/distantă/precară?

91% dintre cei care au raportat o relație ruptă cu mama lor, la o distanță de 35 de ani, au afirmat că
suferă de diferite boli, cum sunt hipertensiunea arterială sau alcoolismul.

Cei care au raportat o relație caldă cu mama lor, la aceeași distanță de timp, au afirmat un procentaj
doar de 45% cu diagnostice ca cele de mai sus.