Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COORDONATOR,
Șerban Tatiana
ABSOLVENT,
Brebeanu Andreea
Galați 2022
MOTTO
“Sunt un singur om, dar totuși sunt unul. Nu pot face totul, însă pot
face ceva. Și doar pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac
ceva ce pot face.”
E.E. Hale
CUPRINS
Capitolul I Anatomia venelor ……………………………………………………………. 1
I.1.Fiziologia venelor..................................................................................................... 13
Capitolul II Tromboza venoasă profundă TVP.....................................................................
II.1.Etiologie. Cauzele trombozei venoase profunde ………………………………..01
II.2 Clasificare și factori .................................................................................................. 18
II.3.Profilaxie ............................... ............................................................................. 19
II.4 Diagnostic .................................................................................................
II.5.Tipuri de tromboză venoasă profundă ..................................................................... 22
II.6.Mecanism fiziopatologic ..........................................................................................23
Consult de specialitate .................................................................................................. 24
Tratamentul profilactic ................................................................................................ 24
Tratamentul medicamentos.............................................................................................. 25
Tratamentul chirurgical ................................................................................................. 26
Capitolul III Prezentare de cazuri ...................................................................................... 59
Cazul nr.1 Plan de îngrijire .......................................................................................... 59
Examinări paraclinice ..................................................................................................... 59
Investigaţii de laborator ................................................................................................. 61
Cazul nr.2 Plan de îngrijire ............................................................................................. 68
Examinări paraclinice ...................................................................................................... 69
Investigaţii de laborator ................................................................................................... 69
Capitolul IV ........................................................................................................................... 37
Rolul asistenţei medicale în îngrijirea bolnavului cu tromboză venoasă profundă ......... 37
Tehnica puncției venoase.............................................................................................49
Injectiția subcutanată...........................................................................................51
Tehnica efectuării pansamentului
Procesul de îngrijire.
Noţiuni teoretice ........................................................................... 37
Asigurarea condiţiilor de spitalizare ................................................................................. 38
Rolul asistentei în examinarea clinică a pacientului ....................................................... 39
A.pregătirea preoperatorie ................................................................................................ 39
B.îngrijirile postoperatorii ................................................................................................ 53
Concluzii .......................................................................................................................... 80
Bibliografie și Webografie ................................................................................................ 81
ARGUMENT
Numai o viaţă scurtă ne este dată pe pământ şi fiecare trebuie să-şi pună
întrebarea: cum aş putea să investesc mai mult în puterile mele aşa încât să aduc cel
mai mare folos pentru sănătatea mea şi a semenilor mei ? Răspunsul la această întrebare
îl dă Florance Nightingale care spunea : ,, NURSINGUL este ajutorul pe care îl dăm
naturii !” iar natura umană are nevoie de ajutor pe tot parcursul vietii,.Însuşirea
acestui concept a reprezintat pentru mine un pas important în înţelegerea profundă a
dimensiunilor fiinţei umane şi mi-a permis să folosesc în mod logic, personalizat,
cunoştinţele şi abilităţile practice în aplicarea procesului de îngrijire.
Pe aceste considerente am ales ca temă pentru proiectul examenului de absolvire
Referitor la circulaţia sangvină, s-au parcurs următorii paşi de-a lungul timpului.
Boala este consecinţa unui dezechilibru, remediul fiind obţinut prin acupunctură şi
ignipunctură, în scopul redirijării energiei vitale. În Europa, primul care a folosit ace de
acupunctura chinezeşti a fost dr. L.Berlioz (tatăl lui Hector Berlioz), în sec. XIX. În 1825,
Cloquet uitilizează şi el acupunctura în studiile sale. Egiptenii (papirusurile Ebner şi în
special Schmidt) au fost destul de aproape de descoperirea circulaţiei. Tromboza venoasă
profundă este o condiţie ce presupune formarea de cheaguri de sânge în venele profunde,
de cele mai multe ori, la nivelul membrelor inferioare. Această afecţiune poate conduce la
declanşarea emboliei pulmonare, boală care ucide, de regulă, o treime dintre persoanele
diagnosticate cu aceasta. Printre factorii de risc ai trombozei venoase profunde se numără
şi varicele.
Galen care a fost alături de Hipocrate, cel mai mare medic din antichitate credea ca
în inima sângele arterial se amestecă cu cel venos prin porii interventriculari. Andreas
Cesalpino afirma existenţa a 2 circulaţii (mare şi mică).
În secolul al XV-lea chirurgia era practicată atât de bărbieri (numiţi „de robă
scurtă”) cât şi dechirurgi („de robă lungă”) care erau pregătiţi temeinic în colegii speciale.
Figura cea mai ilustră din chirurgia Renaşterii este Ambroise Pare (Franţa) care
redescoperă ligatura vasculară şi creiază un pansament digestiv cicatrizant eficient.
După ce în sec.XVIII s-a făcut ordine în medicină şi în chirurgie, sec. XIV poate fi
considerat de-a dreptul revoluţionar. Bazale raţionale ale chirurgiei erau puse, acum se
pun şi cele tehnice auxiliare: anestezie, antisepsie, asepsie etc. În 1847, Simpson
utilizează în Anglia cloroformul ca anestezic, Heyfelder, în Germania, kelenul iar Morton
la Boston descoperă anestezia prin inhalaţie. La introducerea antisepsiei şi apoi a aspsiei
un merit deosebit l-a avut John Lister care recomandă utilizarea acidului fenic pentru
spălarea mâinilor înaintea oricărei operaţii, pentru dezinfecţia instrumentelor chirurgicale
şi a rănilor. Progresele sunt apoi rapide: se inventează pensa hemostatică, drenajul
plăgilor cu tub de cauciuc găurit, în 1889 - mănuşile de cauciuc iar în 1899 Bier
efectuiază prima rahianestezie.
În sec. XX, chirurgia a beneficiat de roadele descoperirilor din alte domenii: locul
bisturiului a fost luat de laser, al cauterului de electrocauter, instrumentarul şi mijloacele
de investigaţie s-au diversificat şi completat (endoscop, laparoscop, CT, RMN, ş.a.).
Astfel în anul 1922 se introduce ca metodă de referinţă şi investigaţie în diagnosticul
bolii varicoasede de către Sicard şi Forestier flebografia.
Fotopletismografia a fost dezvoltată în anii 1930 de Hertzmann şi Molitor iar din
anii 1980 de Blazek şi Wienert. Principiul metodei constă în emisia unui fascicul de
infraroşii spre tegumente care este parţial absorbit şi parţial reflectat.
Chirurgia vasculară a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca
angiografia, cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker,
operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene, operaţii în afecţiuni valvulare,
medicamentele beta-blocante, dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere
a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arterială, nivelul
ridicat de colesterol).
I.1.ANATOMIA VENELOR
Totalitatea venelor formează sistemul venos, care este alcătuit din: sistemul venelor
pulmonare sau al micii circulaţii şi sistemul venelor cave sau al marii circulaţii.
Sistemul venos al marii circulaţii se colectează în vena cavă superioară şi vena cavă
inferioară care se deschide în atriu drept.
Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari:
Sistemul venos superficial este situat în ţesutul subcutanat iar sistemul venos profund
este reprezentat de vene ce însoţesc arterele.
Datorită sistemului de curgere antigravitaţional, ambele sisteme venoase sunt
prevăzute cu valvule.
Venele superficiale
8% din sângele care se întoarce către inima. Cea mai mare parte din sângele vehiculat de
venele superficiale trece prin sistemul perforantelor în venele profunde.
Venele superficiale formează reţele care nu însotesc arterele şi drenează spre cele
două colectoare venoase superficiale principale, venele safena mare (internă) şi mică
(externă). La nivelul piciorului există venele digitale ale piciorului care se varsă în arcul
venos dorsal al piciorului. Din capatul medial al arcului porneşte vena safenă internă, din
cel lateral vena safenă externă.
Pe faţa dorsală a piciorului între cele două vene există multiple anastomoze care
alcătuiesc o reţea venoasă dorsală cu ochiuri mari.
Venele digitale profunde tare sunt subţiri, aşezate superficial pe aponevroza tara,
anastomozate, într-o reţea venoasă tară cu ochiuri mici; reteaua drenează în vena safenă
externă înconjurind marginea laterală a piciorului respectiv medial înspre profunzime în
arcul venos tar.
Vena safena internă se îndreaptă de la origine înspre proximal peste faţa medială a
maleolei tibiale, apoi înapoia marginii mediale tibiale, pe faţa internă a gambei; trece
înapoia condilului medial al tibiei şi al femurului şi se îndreaptă spre radacina coapsei la
nivelul hiatului safen situat la aproximativ 4 cm sub ligamentul inghinal şi la 1,5 cm de
mijlocul arcadei crurale.
La gambă vena safenă internă primeşte ca afluent vena safenă anterioară
superficială şi un arc venos posterior (vena Leonardo, după numele lui Da Vinci).
Proiecţia safenei pe tegument este reprezentată de o linie ce uneşte maleola tibială cu
hiatul safen.
La nivelul hiatului vena safenă internă se varsă în vena femurală printr-o crosa
orientată posterior.
La nivelul crosei exista o variabilitate a venelor care se varsă şi formează „steaua
venoasă a lui Patureţ" (vena epigastrică superficială, venele ruşinoase externe, vena
circumflexă iliacă superficială şi inconstant vena safenă accesorie).
Numele de „safenă" a venei provine de la grecescul saphis (= claritate), deoarece
traiectele subcutanate sunt vizibile.
Vena safenă externă trece de la picior la gambă, fiind situată înapoia maleolei
externe peroniere şi urmează un traiect rectiliniu ascendent pe axul median al feţei
posterioare a gambei; iniţial este plasată superficial în ţesutul subcutanat şi apoi pătrunde
într-o dedublare a fasciei la nivelul muşchiului gastrocnemian. În fosa poplitee descrie o
crosă orientată ventral şi se varsă în vena poplitee. Locul de vărsare este variabil (jos sau
înalt, chiar spre coapsă) şi uneori există o venă superficială în continuarea safenei
externe.
Vena safenă internă şi vena safenă externă sunt legate prin multiple anastomoze.
Marea vena anastomotică Giacomini este o anastomoza femuro-poplitee care coboară
oblic în eşarfă pe faţa posterioară a coapsei.
Venele profunde
• vene anastomotice care unesc vene de acelaşi tip: profunde între ele, safenele între
ele, în arc pe acelaţi trunchi venos
• venele comunicante sau perforante unesc sistemul venos superficial cu cel
profund; perforează aponevroza superficială pentru a ajunge în profunzime.
Chiar cele două safene ar putea fi considerate perforante „majore".
femurală profundă;
• perforante Linton şi Kosinski sunt situate în apropierea crosei vena safena externă;
• grupul punctului gastrocnemian şi vena perforantă May;
Principalele funcţii ale sistemului venos sunt următoarele: conducerea sângelui spre
inimă, stocarea sângelui, şi termoreglarea.
Fiziologia circulaţiei venoase a membrelor inferioare este complexă şi diferă mult în
funcţie de condiţii: ortostatism, decubit, elevarea membrului.
Factori motori care asigură circulaţia venoasă de reîntoarcere sunt:
Volumul venos este de trei ori mai mare decât cel arterial, deci în teritoriul venos se
afla circa 75% din volumul sangvin.
Datorită structurii pereţilor lor, ce conţin cantităţi mici de ţesut elastic şi muscular
neted, venele prezintă distensibilitate şi contractilitate.
Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-şi mari pasiv calibrul sub acţiunea
presiunii sângelui. Prin distensie, capacitatea sistemului venos creşte, venele putând
înmagazina volume sporite de sânge. Deosebit de distensibile sunt venele hepatice,
splenice şi subcutanate, care îndeplinesc rol de rezervoare de sânge.
Contractilitatea este proprietatea venelor de a-şi varia în mod activ calibrul prin
contracţia sau relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Prin contracţia venelor au loc
mobilizarea sângelui din organele de rezervă şi deplasarea lui către inimă, ceea ce
determină creşterea debitului cardiac.
Cauza principală a întoarcerii sângelui la inima este însăşi activitatea de pompa
cardiacă a acesteia.
Inima creează şi menţine permanent o diferenţă de presiune între aortă (100 mmHg)
şi atriul drept (zero mmHg ). Deşi presiunea sângelui scade mult la trecea prin arteriole şi
capilare, mai rămâne o forţă de împingere de 10 mmHg ce se manifestă la începutul
sistemului venos. Inima funcţionează simultan ca o pompa aspiro-respingătoare. Ea
respinge sânge spre aortă, în timpul sistolei ventriculare, şi concomitent, aspiră sângele
din venele cave în atriul drept.
Aspiraţia atrială dreaptă se datorează creşterii bruşte a capacităţii atriului, ca urmare
a deplasării în jos a planşeului atrio-ventricular, în timpul fazei de ejecţie a sistolei
ventriculare.
Alţi factori care mai determină întoarcerea sângelui la inima sunt:
CAPITOLUL II
- flux sanguin incetinit. Dupa anumite procedee chirurgicale sau dupa o perioada de
inactivitate (de exemplu dupa clinostattism prelungit, de exemplu in zborurile cu
avionul) fluxul sanguin la nivelul venelor membrelor inferioare este incetinit si astfel
este favorizata formarea trombilor
- lezarea vaselor de sange. Vasele de sange pot fi lezate prin anumite procedee
chirurgicale sau prin traumatisme
-modificari ale compozitiei sangelui. Cancerul sau anumite afectiuni ereditare pot cauza
formarea trombilor mai repede decat de obicei.
II.1.Etiologie
Indiferent de etiologia sa, tromboza venoasa profunda debuteaza in zone in care fluxul de
sange e redus (venele de la gamba), in special la persoanele imobilizate la pat sau cei cu
insuficienta cardiaca.
Exista trei factori ce cresc riscul de aparitie a trombozei venoase profunde: - flux sanguin
incetinit. Dupa anumite procedee chirurgicale sau dupa o perioada de inactivitate (de
exemplu dupa clinostattism prelungit, de exemplu in zborurile cu avionul) fluxul sanguin
la nivelul venelor membrelor inferioare este incetinit si astfel este favorizata formarea
trombilor - lezarea vaselor de sange. Vasele de sange pot fi lezate prin anumite procedee
chirurgicale sau prin traumatisme - modificari ale compozitiei sangelui. Cancerul sau
anumite afectiuni ereditare pot cauza formarea trombilor mai repede decat de obicei.
II.3.Clasificare și factori
Factori de risc
Exista multi factori ce cresc riscul de aparitie a TV profunde. Anumiți factori de risc nu
pot fi modificați (de exemplu afectiunile congenitale) pe cand altii sunt tranzitori si
depind de circumstante (ex sarcina)
- traumatisme majore
Maj acestor factori au efecte minime daca apar singuri, dar in asociere cresc riscul de
dezvoltare al bolii. Se fac in continuare cercetari pt a determina importanta acestor factori
de risc si felul in care acestia interactioneaza.
- supraponderalitatea
- fumatul.
II.4.Profilaxie
Masuri profilactice por fi folosite inainte si dupa anumite proceduri sau evenimente ce
cresc riscul de aparitie a trombozei venoase profunde. Aceste masuri pot include:
- administrarea de anticoagulante pentru a preveni formarea trombilor, dupa anumite
tipuri de procedee chirurgicale. Se folosesc de asemenea la persoanele care au un risc
crescut de formare a trombilor sau la cei care au mai avut trombi venosi
- exercitii fizice care sa implice membrul inferior pentru a imbunatati circulatia la acest
nivel. Se pot face miscari ale degetelor picioarelor care sa intinda muschii gambei si
apoi sa-i relaxare(se trage de degete spre cap, din pozitia intinsa). Aceste exercitii sunt
in special importante cand persoana este obligata sa mentina o anumita pozitie pentru o
perioada mai mare de timp
- ridicarea din pat cat mai curand dupa o interventie chirurgicala sau o boala. Este foarte
importanta mobilizarea persoanei cat mai curand posibil. In cazul in care este indicata
mobilizarea la pat, se pot face exercitii care sa implice muschii gambei
Persoanele care au risc crescut de a dezvolta tromboze este indicat sa se prezinte la medic
inainte de a efectua un zbor lung cu avionul.
Tromboza venoasa profunda cauzeaza simptome minime. In cazul in care acestea apar,
pot include:
- edeme (marire de volum). Acestea pot fi generalizate la nivelul membrului afectat sau
localizate de-a lungul vasului de sange afectat, ce va avea un aspect de cordon inflamat
si poate fi simtit la palpare
- durere sau sensibilitate. Durerea poate fi continuă la nivelul gambei sau coapsei sau
poate fi prezenta doar la atingerea zonei sau la sprijinirea sau mersul pe piciorul
respectiv - eritem (inrosirea tegumentelor).
Sunt m multe afectiuni cu simptome similare, de ex chistul Baker sau celulita, iar ac pot
sa faca dificil diagnosticul.
II.5.Diagnostic
Screeningul este indicat la persoanele care au avut una sau mai multe din următoarele
manifestări:
tromb la nivelul unei vene care nu a avut o cauză precisă
- tromboza aparută la o persoană cu vaâsta mai mică de 45 de ani
- prezenta trombozei venoase la o rudă de gradul I (mama, tata, frate, sora). Istoricul
familial de trombi la nivelul arterelor nu crește riscul de a dezvolta trombi la nivelul
venelor
Metoda paraclinică cea mai folosita și considerată astăzi de baza pentru diagnosticul
trombozei venoase profunde a echografia Doppler venoasa (o explorare imagistica).
Flebografia cu substanța de contrast, flebografia prin rezonanta magnetica nucleara,
scintigrama cu fibrinogen marcat sunt metode invazive de diagnosticare a TV profunde
care se utilizează rar, avand multe contraindicatii.
II.6.Tipuri de tromboza venoasa profunda
In principiu, TV profunda aparută în condițiile existentei a cel putin unui factor de risc
recunoscut e denumită secundară, iar dacă apare în absența acestor factori de risc e
denumită primară sau idiopatică.
II.7.Mecanism fiziopatologic
Consult de specialitate
- apar edeme, încalzirea tegumentelor sau sensibilitate la nivelul piciorului - apare durere
la nivelul piciorului ce se accentueaza la mers sau la sprijin in picior.
Medicii care pot diagnostica tromboza sunt:
- medicul de familie
- medicul chirurg
- medicul de urgenta.
Tratamentul
Tratamentul profilactic
Tratamentul profilactic, care este util dar din nefericire limitat la stadiile incipiente.
Persoanele care au tendinţă la varice trebuie să evite poziţia ortostatică, mult prelungită şi
cu mişcări foarte limitate. Se recomandă ca aceştia să poarte — periodic — un bandaj
compresiv sau ciorapi elastici. Ori de câte ori este posibil, per¬soanele predispuse să facă
boala varicoasă trebuie să stea cu membrele infe¬rioare mai ridicate faţă de planul
corpului. Acestora li se recomandă în mod special şi înotul, pentru că acest sport se
practică în poziţie orizontală şi foloseşte mult muşchii gambei care compresează venele.
Presiunea apei ajută şi ea la exercitarea unei compresiuni asupra venelor. Canotajul şi
ciclismul (moderate), sunt de asemenea sporturi recomandabile celor predispuşi la boala
varicoasă.
Cea mai eficientă metodă nechirurgicală presupune folosirea ciorapilor elaastici pentru a
crea un suport extern compresiv venelor de la nivelul piciorului şi gambei (fără a include
şi genunchiul). Metoda este utilă în fazele precoce şi în profilaxia progresiei afecţiunii .
Prin purtarea ciorapilor elastici în perioadele de ortostatism prelungit şi prin menţinerea
în poziţie orizontală a picioarelor, atunci când este posibil, se pot evita progresia
afecţiunii şi apariţia complicaţiilor.
Această abordare este indicată la pacienţii vârstnici, la cei care refuză sau doresc să
amâne intervenţia chirurgicală , uneori la femeile cu varice uşoare sau moderate care
doresc sa aibă mai mulţi copii şi la cei cu varice uşoare asimptomatice.
Tratamentul corect al bolii se face prin abordarea fiecărui caz în parte şi stabilirea tipului
de tratament necesar fiecărui pacient în parte. Odata instalata boala varicoasa este esential
sa prevenim aparitia complicatiilor.
Tratamentul chirurgical
Pacienții operați pot fi clasificați ca risc scăzut, moderat sau ridicat pentru complicații
tromboembolice perioperatorii. Necesitatea și alegerea metodei profilactice ar trebui să
fie influențate de riscul estimat de TVP și de natura procedurii chirurgicale.
32
Are ca şi obiective:
- suprimarea refluxului ostial
- suprimarea refluxului prin colateralele crosei venei safene interne
- suprimarea refluxului prin comunicante
Interventia chirurgicala consta în crosectomie şi safenectomie - extirparea safenei
interne şi ligatura comunicantelor (safenectomia interna) + / - extirparea safenei
externe. Cel mai utilizat este procedul Babcock (stripping, smulgere subcutanata).
33
- venele varicoase nu au putut fi tratate prin tratament ambulatoriu şi persista inca
simptome suparatoare
- aspectul varicelor este deranjant iar terapia laser sau scleroterapia nu pot
imbunatati acest aspect.
Ligaturarea şi tehnicile de stripping sunt cele mai eficiente şi utilizate proceduri
chirurgicale, mai ales în cazul varicelor de dimensiuni mari. Cu toate acestea, exista
tehnici noi, mai putin invazive care pot da rezultate bune cu mai putine riscuri. Printre
aceste tehnici se numara terapia laser (inclusiv terapia laser endovenoasa),
microflebectomia sau tehnicile de închidere a venei prin radiofrecventa. Reconstrucţia
directă a venelor lezate prin afectiuni ale venelor profunde este o tehnica rar aplicata
inca, deoarece este inca considerata a fi un tratament experimental.
Cel mai modern tratament chirurgical al varicelor este chirurgia varicelor fără
stripping (adica nu se smulge vena). Metoda chirurgicală poate fi individualizată în
functie de caz. Operatia se poate desfasura sub anestezie locala sau rahidiana, în
functie de complexitatea cazului. Dupa operatie, pacientii se pot deplasa singuri de
obicei şi pleaca acasa pe picioarele lor. Pacientul este internat, operat şi externat în
circa trei – patru ore, putând relua activitatile casnice în circa 24 de ore - iar activitatile
profesionale dupa 3-4 zile.
Prin tehnica scleroterapiei este injectata o soluţie sclerozantă specială în varice
folosindu-se un ac extrem de fin. Soluţia injectată va produce inflamaţia peretelui
vascular având ca efect secundar producerea unei flebite uşoare. Drept consecinţă,
varicele se obstruează prin formarea unor mici cheaguri, culoarea vaselor
modificânduse progresiv din roşu-violet în maroniu-roşietic închis şi ulterior în alb
sidefiu ca apoi să dispară definitiv. În medie tratamentul durează 30-40 de minute.
Metoda asociază şi utilizează în timpul tratamentului ecografia Doppler, permiţând
identificarea venelor profunde, inabordabile numai prin control vizual.
Drept urmare se obţin rezultate superioare comparativ cu tehnica de scleroterapie
obişnuită, standard. Scleroterapia reprezintă actual o alternativă redutabilă chirurgiei,
evitând durerea produsă de un act operator şi permiţând menţinerea unei activităţii
fizice normale acasă sau la servici.
34
Metoda scleroterapiei ameliorează până la dispariţie simptomele neplacute asociate
frecvent bolii variceale: durerea şi senzaţia de arsură în gambe, edemele şi crampele
nocturne.
Scleroterapia se poate efectua fără a fi necesară o perioada recuperatorie, pacienţii
reluându-şi activităţile curente imediat post-tratament.
Vindecarea şi aspectul normal al piciorului nu se evidenţiază imediat după primul
tratament. De regulă rezultatul optim obligă la 3-5 tratamente succesive, cu un interval
de cca 14 zile între tratamente. Vindecarea se obţine într-un interval de aproximativ 8-
10 săptămâni. După şi în timpul tratamentului, pacienţii trebuie să poarte ciorapi
compresivi speciali., care determina slabirea rezistentei lor la presiune).
Laserul endovenos Această tehnică presupune aplicarea energiei luminoase produse
de o diodă LASER, având lungimea de unda de 810 nm, direct în interiorul venei dilatate.
Sub acţiunea energiei luminoase vena suferă un proces de fotocoagulare.
Avantajele metodei sunt multiple:
• procedura este minim invazivă, nu este necesară internarea
• procedura este nedureroasă şi se execută în mai puţin de o oră pentru un segment
venos
• tratament rapid, necesită putine şedinte
• vă puteţi întoarce imediat (dupa aprox. 20 de min) la activităţile cotidiene
• efecte secundare minime şi practic lipsa cicatriciilor (se execută doar o incizie
minusculă, sub anestezie locală, prin care se introduce fibra optica)
Înainte de a începe tratamentul este nevoie de o evaluare atât clinică şi paraclinică
a sistemului venos prin ecografie Doppler, iar a cazurilor selectate prin flebografie
intravenoasă.
Ultrasonografia venoasă
Ecografia venoasă este investigația de elecție la pacienții stratificați ca probabil
TVP. Este neinvaziv, sigur, disponibil și relativ ieftin. Există trei tipuri de ultrasonografie
venoasă: ultrasunete de compresie (numai imagistica în modul B), ecografie duplex
(imagini în modul B și analiza formei de undă Doppler) și doar imagistica Doppler
color. În ecografie duplex, fluxul sanguin în vena normală este spontan, fazic cu
respirația și poate fi mărit prin presiune manuală. În sonografia cu flux de culoare,
35
semnalul Doppler pulsat este utilizat pentru a produce imagini.1Ecografia de
compresie este de obicei efectuată pe venele profunde proximale, în special pe venele
femurale, femurale și poplitee comune, în timp ce o combinație de ultrasunete duplex
și duplex color este mai des folosită pentru a investiga venele gambei.
Criteriul ecografic major pentru detectarea trombozei venoase este incapacitatea
de a comprima lumenul venei la presiunea ușoară a sondei. Alte criterii pentru
diagnosticul ecografic al trombozei venoase includ pierderea modelului fazic în care
fluxul este definit ca fiind continuu, răspuns la valsava sau augmentare (ecografia
duplex) și absența completă a semnalelor spectrale sau Doppler color din lumenul
venei.
Celelalte avantaje ale ecografiei venoase sunt capacitatea sa de a diagnostica alte
patologii (chisturi Baker, hematoame superficiale sau intramusculare, limfadenopatie,
anevrism femural, tromboflebita superficială și abces), precum și faptul că nu există
riscul expunerii la iradiere, în timp ce principalul său limitarea este capacitatea sa
redusă de a diagnostica trombul distal. Compresibilitatea venoasă poate fi limitată de
caracteristicile pacientului, cum ar fi obezitatea, edemul și sensibilitatea, precum și de
gipsuri sau dispozitive de imobilizare care limitează accesul la extremitate. Ecografia
de compresie în modul B cu sau fără Imagistica duplex color are o sensibilitate de 95%
și o specificitate de 96% pentru diagnosticarea TVP proximală simptomatică.Pentru
TVP în vena gambei, sensibilitatea ultrasunetelor venoase este de numai 73%.
Examinarea cu ultrasunete venoase repetate sau în serie este indicată pentru
examinarea inițială negativă la pacienții simptomatici care sunt foarte suspicioși pentru
TVP și la care o formă alternativă de imagistică este contraindicată sau nu este
disponibilă. Testarea în serie a fost găsită inutilă pentru cei la care TVP este puțin
probabilă după scorul Wells și are un test D-dimer negativ.
Testul D-dimer
D-dimerul este un produs de degradare al fibrinei reticulate care se formează
imediat după ce cheagurile de fibrină generate de trombină sunt degradate de plasmină.
Ea reflectă o activare globală a coagulării sângelui și a fibrinolizei.
Este cel mai bine recunoscut biomarker pentru evaluarea inițială a suspectului de
TEV. Combinația dintre stratificarea riscului clinic și un test D-dimer poate exclude
36
TEV la mai mult de 25% dintre pacienții care prezintă simptome sugestive de TEV,
fără a fi nevoie de investigații suplimentare. Chiar și la pacienții cu suspiciune clinică
de TVP recurentă, această combinație (evaluare clinică și D-dimer) s-a dovedit a fi
utilă pentru excluderea TVP, în special la pacienții incluși în grupul cu probabilitate
clinică pretest mai mică. 40
Nivelurile de D-dimer pot fi măsurate în mod popular folosind trei tipuri de teste:
37
Venografie
Venografia este testul de diagnostic definitiv pentru TVP, dar se face rar deoarece
testele neinvazive (D-dimer și ecografie venoasă) sunt mai potrivite și mai precise
pentru a fi efectuate în episoadele acute de TVP. Implica canularea unei vene pedale cu
injectarea unui mediu de contrast, de obicei neiodat, de exemplu, Omnipaque. Un
volum mare de Omnipaque diluat cu soluție salină normală are ca rezultat o umplere
venoasă profundă mai bună și o calitate îmbunătățită a imaginii. 56
Cel mai de încredere semn cardinal pentru diagnosticul de flebotromboză
folosind venogramă este un defect constant de umplere intraluminală evident în două
sau mai multe vederi. Un alt criteriu de încredere este tăierea bruscă a unei vene
profunde, semn greu de interpretat la pacienții cu TVP anterioară. Este extrem de
sensibil mai ales în identificarea locației, extinderii și atașării unui cheag și, de
asemenea, foarte specific.
A fi invaziv și dureros rămâne reversul său major. Pacientul este expus la iradiere
și există și un risc suplimentar de reacție alergică și disfuncție renală. Ocazional, o
nouă TVP poate fi indusă prin venografie 58 , probabil din cauza iritației peretelui
venos și a leziunilor endoteliale. Utilizarea mediului de contrast neionic a redus
considerabil riscurile de reacție anafilactică și trombogenecitate sau chiar le-a eliminat.
Pletismografie de impedanță
Tehnica se bazează pe măsurarea ratei de modificare a impedanței între doi
electrozi de pe gambe atunci când o manșetă de ocluzie venoasă este dezumflată.
Ieșirea liberă a sângelui venos produce o schimbare rapidă a impedanței, în timp ce
întârzierea fluxului, în prezența unei TVP, duce la o schimbare mai treptată. 61 Este
portabil, sigur și neinvaziv, dar principalul său dezavantaj rămâne o aparentă
insensibilitate la trombi de gambe și trombi mici, neobstructivi ai venei proximale.
38
Este, de asemenea, relevantă în excluderea diagnosticului diferențial la pacienții
suspectați de TVP. RMN este testul de diagnostic de elecție pentru suspiciunea de
tromboză a venei iliace sau a venei cave inferioare atunci când venografia
computerizată cu tomografie este contraindicată sau inadecvată din punct de vedere
tehnic. Nu există niciun risc de radiație ionizantă, dar este costisitoare, rar și este
necesară expertiza cititorului.
Primul pas este evaluarea probabilității pretest folosind un model stabilit, cum ar fi
scorul Wells(Figura 1) Dacă scorul este ≤1 (TVP improbabilă), se face testul D-dimer.
Dacă testul este negativ, TVP este exclusă și pacientul poate fi externat fără investigații
suplimentare. Dacă testul este pozitiv, este indicată o ecografie venoasă. Ecografia
venoasă negativă exclude diagnosticul de TVP. Diagnosticul de TVP se pune dacă
ultrasonografia venoasă este pozitivă.
39
urmărire; repeta ultrasunetele in 6-8 zile sau faci venografia. Acest algoritm nu este
utilizat în sarcină deoarece D-dimerul este fals crescut.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
În îngrijirea pacientului asistenta medicală este obligată să-l supravegheze pentru
a culege toate datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestuia, comunicând
medicului tot ce a observat la pacient în cursul zilei sau a nopţii.
Pentru ca informaţiile ei să fie într-adevar complete şi valoroase, ea trebuie să ştie să
facă observaţii sistematice, metodice şi să cunoască ce anume trebuie să observe.
Acestea vor fi notate în F.O care reprezintă oglinda pacientului, în ea fiind trecute
toate datele privitoare la starea sănătăţii sale din trecut, motivele pentru care se afla
internat, la acestea adăugându-se şi rezultatele examenelor de laborator sau alte
explorări precum şi tratamentele aplicate.
Fișa de observație trebuie să fie astfel întocmită încât să dea persoanei care o studiază
o imagine cât mai completa privitoare la starea sănătăţii pacientului. Datele culese de
asistenta medicală din supravegherea pacientului prin măsurarea funcţiilor vitale şi
vegetative se notează grafic în foaia de temperatura, componenta a fișei de observație.
Asistenta trebuie să urmărească:
Faciesul pacientului trebuie urmărit atent, modificarea acestuia putând să ne
informeze asupra unor complicaţii imediate; paloarea exagerată este semnul unei
hemoragii interne sau a prăbuşirii circulaţiei; cianoza este semnul asfixiei; buzele
uscate pot evidenţia deshidratarea.
Temperatura uşor scăzută imediat după intervenţie, poate să crească până la
38°C în prima zi, pentru ca apoi să scadă în limite normale. Menţinerea temperaturii
peste 37°C sau apariţia febrei în zilele următoare este semn de infecţie
Respiraţia poate fi amplă şi rară imediat după operaţie, datorită anesteziei, devine
uşor accelerată din cauza durerii postoperatorii şi a anxietăţii, revine la normal după
2436 de ore. Menţinerea unui ritm alert vădeşte o complicaţie pulmonară, iar respiraţia
zgomotoasă arată o obstrucţie.Mobilizarea precoce are un rol deosebit în prevenirea
complicaţiilor postoperatorii, de asemenea, tusea asistată, tapotajul toracic, exerciţiile
respiratorii
40
Pulsul trebuie urmărit, deoarece creşterea frecvenţei şi scăderea volumului sunt
semnele prăbuşirii circulaţiei sau hemoragiei în primele ore, în următoarele zile trebuie
corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul că în intervenţiile chirurgicale pe
membrele inferioare, mai ales, cura chirurgicală a varicelor, complicaţiile
tromboembolice sunt mai frecvente. Se verifică aspectul membrelor inferioare..
Tensiunea arterială este în directă corelaţie cu pulsul, se observă culoarea unghiilor,
buzelor, tegumentelor.
Diureza nu suferă modificări importante. Prima micţiune apare, de regulă, după şase
ore de la intervenţie.
Tranzitului intestinal este o problemă pe care asistenta medicală trebuie să o aibă
permanent în atenţie. După ce trece perioada de pareză intestinală postoperatorie,
pacientul începe să emită gaze, semn că peristaltismul s-a restabilit. În mod normal,
după 48-72 de ore de la intervenţie apare primul semn, după reluarea tranzitului pentru
gaze, alimentaţia poate fi mai abundentă şi mai variată
Prevenirea complicaţiilor postoperatorii
Complicaţiile pulmonare - se previn prin exerciţii respiratorii, imediat ce este
posibil, tuse asistată şi tapotaj, la nevoie, aşezarea pacientului într-o poziţie adecvată
Complicaţiile trombo-embolice sunt depistate la timp şi sunt prevenite printr-o
supraveghere atentă a membrelor inferioare, masaj uşor în sensul circulaţiei de
întoarcere, la nevoie, conform indicaţiilor medicale, tratament cu
anticoagulante
Infecţia - se previne la nivelul plăgii prin pansament aseptic, tratament cu
antibiotice, la indicaţia medicului, mai ales atunci când a avut o infecţie înaintea
intervenţiei, completează măsurile de profilaxie.
41
CAPITOLUL III
CAZUL NR.1
CULEGEREA DATELOR
Nume: A
Prenume: N
Vârsta: 45 ani
Sex : M
Religie: ortodoxă
Rasă: albă
Limba vorbită:.română
Domiciliu: Buzău
Ocupația: ospătar
Deficite senzoriale: nu
Alergii: nu
42
Obiceiuri: consumă alcool zilnic în cantităţi moderate, fumător
Înălțime: 1,70 cm
2.DATE VARIABILE
A.V. – 74 bătăi/minut
Puls – 74 pulsaţii/minut
Temperatură – 36,8°C
Respirație – 17 respiraţii/minut
Greutate –101 Kg
43
EXAMINĂRI PARACLINICE
INVESTIGAŢII DE LABORATOR
Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 28 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 17 U.I
Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 0,6 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 488 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 88 mg%
Uree 20-40 mg % 32 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1 mg%
44
Diagnostic: Tromboză venoasă profundă
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
1.NEVOIA DE A AVEA O BUNĂ
CIRCULAȚIE
P- Alterarea pereților venoși.
E-Stază venoasă
S-Tegumente modificate.
2. NEVOIA DE A SE MIȘCA.
P-Dificultate de deplasare.
E-Obezitate
S-Tumefiere,edeme
E-Circulaţie inadecvată.
S-Eritem
E-Obezitatea
S-Greutate-90kg
45
Cazul nr.1 PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE INTERVENȚII
OBIECTIVE
NURSING AUTONOME
1.Nevoia de a avea - educ pacientul pentru asigurarea
o bună circulație Pacientul să prezintecondiţiilor igienice din încăpere -adminis
P- Alterarea pereților circulaţie adecvată. -să-şi menţină tegumentele curate,integre. prescris
venoși. -să aibă o alimentaţie echilibrată,fără
Heparin
E-Stază venoasă exces de grăsimi,de clorură de sodiu.
Trombo
S-Tegumente modificate -să evite tutunul,consumul exagerat de
-observa
. alcool.
notarea
-să evite sedentarismul.
valorilor
-să poarte îmbrăcăminte lejeră,care să ş tensiun
nu stânjenească circulaţia. -Algoca
-să poarte ciorapi elastici T,A=120
46
a de a se mișca. - Pacientul să se poată -stabilesc împreună cu pacientul nevoil -administrarea
47
EVALUARE FINALĂ
Pacientul A.N. în vârstă de 45 ani s-a internat pe data de 05.05.2021 la secția chirurgie a
Spitalului Județean Sf.Apostol Andrei pentru următoarele manifestări de dependenţă:
prezenţa unor cordoane varicoase la nivelul gambei drepte, dureroase mai ales în
ortostatism, crampe dureroase nocturne,edeme,eritem.
Pacientul afirmă că afecţiunea s-a manifestat la aproximativ 6 de ani prin apariţia de
staze venoase la nivelul ambelor membre inferioare, mai accentuat la piciorul drept, cu
evoluţie lentă progresând spre agravare , cu perioade de inflamaţie acută şi remisiuni
tranzitive, cu tulburări trofice cutanate la nivelul treimii inferioară a gambei.
• evitarea fumatului
48
CAZUL NR. 2
CULEGEREA DATELOR
Nume: V
Prenume: T
Vârsta: 58 ani
Sex: M
Religie: ortodoxă
Rasă: albă
Limba vorbită:.româna
Domiciliu: Buzău
Ocupația: profesor
Grup sanguin: .O I….Rh……pozitiv
AHC: fără importanţă
APP: varice membrul inferior stg – operat în 2005 , colecitectomie – 2012
Deficite senzoriale : nu
Alergii: nu
Obiceiuri: consumă alcool zilnic în cantităţi moderate, fumător
Înălțime: 1,74 cm
2.DATE VARIABILE
T.A. – 140/90 mmHg
A.V. – 78 bătăi/minut
PULS – 78 pulsaţii/minut
TEMPERATURA – 36,8°C
Respirație – 18 respiraţii/minut
49
Greutate– 87 Kg
EXAMINĂRI PARACLINICE
INVESTIGAŢII DE LABORATOR
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a hematiilor la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =34 mm
Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 20 U.I.
T.G.P.
2 -16 U.I. 17 U.I
Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 0,6 mg %
50
T. Howell = 1’30"- 2’30"
Colesterol 180 – 280 mg% 252 mg%
Trigliceride 74 – 172 mg% 111 mg%
Examen urină normal normal
MANIFESTĂRILE DE DEPENDENŢĂ:
E-Intervenţia chirurgicală
S-inapetență
3. NEVOIA DE A ELIMINA
P-Alterarea mobilităţii
E-Intervenţia chirurgicală
S-Impotenţa funcţională, dificultate în deplasare
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
51
P-Insomnie
E-Durerea
S-Treziri frecvente
6. NEVOIA DE A SE ÎMBRACĂ ŞI DEZBRĂCA
E-Intervenţia chirurgicală
S-Plaga operatorie, ,prurit
Cazul nr.2 PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII
ÎNGRIJIRE AUTONOME D
52
1. Nevoia de a respira şi -asigur repaus fizic şi psihic, asigurarea repausului la A
avea o bună circulaţie Diminuarea stazei pat cu membrele inferioare deasupra planului corpului H
Alterarea perfuziei tisula venoase şi pe o pernă
g
periferice legată de staza favorizarea e-monitorizez tensiunea arterială, pulsul, respiraţia,
venoasă manifestată prin circulaţiei sanguine T
edemele, culoarea tegumentelor şi mucoaselor.
tromboflebită severă E
membrul inferior stâng - monitorizez toleranţa la efort
edem. p
-notez valorile obţinute în foaia de temperatură.
-
-asigur un mediu liniştitor pentru pacient.
d
-asigur alimentaţie echilibrată ţinând cont de
afecţiunil existente .
-ajut pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale
- însoţesc pacientului pentru examene
paraclinice. - educ pacientul pentru alternarea
perioadelor de activita-te cu perioade de repaus,
pentru evitarea ortostatismului prelungit şi purtarea
ciorapilor elastici. - educ pacientul despre aplicarea
unor tehnici de favorizare a circulaţiei:exercitii active,
pasive, masaje.
53
2. Nevoia de a mânca şi Pacientul să fie - îi explic pacientului importanţa unei alimentaţii Se montează o
a bea echilibrat hidroi adecvate şi necesitatea unei hidratări corespunzătoare cu
-Posibila alterare a nutriţieelectrolitic şi - determin funcţiile vitale şi vegetative; ; glucoză 5 % 5
nutriţional până
-Intervenţia chirurgicală - calculez bilanţul hidric pe 24 de ore; şi ser fiziologic
la reluarea
500 ml
-inapetență alimentaţiei - conştientizez pacientul asupra importanţei
Hidratare orală
regimului alimentar în evoluţia postoperatorie : în
ziua 0 postoperator- alimentaţie parenterală şi seara va
primi ceai neîndulcit, din ziua 1- se reia alimentaţia
treptat: regim hidric, hidrozaharat, lactat până la
reluarea tranzitului intestinal
- conştientizez pacientul asupra importanţei
alimentaţiei în menţinerea sănătăţii
3. Nevoia de a elimina Pacientul să - monitorizez diureza cantitativ şi calitativ r La indicaţia med
prezin-te preoperato şi postoperator instalez sonda
P-Eliminării urinare şi
eliminar urinară - calculez bilanţul hidric zilnic permanentă de ti
intestinale inadecvate
cantitativ şi Foley
E-Pareza intestinala - întrucât pacientul nu poate urina singur după
calitativ în limite
postoperatorie S- glob 12 ore de la intervenţia chirurgicală, şi se constată
fiziologice
vezical, glob vezical, instalez o sondă permanentă
constipaţie,ischiurie - verific permeabilitatea sondei şi dacă nu s-a
cudat
54
- schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori
este nevoie
- asigur un climat cald, confortabil
55
S-Impotenţă funcţională, - elaborez împreună cu pacientul un program
dificultate în deplasare adecvat de mobilizare monitorizez toleranţa la
activitate fizică (puls, tensiun respiraţie)
- explic pacientului avantajele mobilizării
precoce (favorizarea tranzitului intestinal, combaterea
stazei venoase, a complicaţiilor de decubit şi
pulmonare)
- evaluez abilităţile de mişcare în fiecare zi
administrez un calmant înainte de mobilizare
- învăţ pacientul să facă exerciţii active şi pasive
- ajut pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale
pentru a-i conserva energia, pentru a evita oboseala
- explic pacientului consecinţele sprijinirii
precoce pe membrul afectat, şi îl învăţ să se deplaseze
cu ajutorul unei cârje pentru câteva zile
- felicit pacientul pentru fiecare progres pe care
îl face în mobilizare
56
P-Insomnie somn - învăţ pacientul tehnici de relaxare, exerciţii
57
7. Nevoia de a fi curat, - vindecarea - asigurarea confortului fizic şi psihic. A
îngrijit şi a proteja plăgilor. - A
- urmărirea apariţiei sensibilităţii în membrele
tegumentele şi prevenirea D
inferioare
mucoasele complicaţiilor.
- monitorizarea plăgii operatorii D
P-Alterarea integrităţii - diminuarea
tegumentelor disconfortului - efectuarea corectă a pansamentelor şi în P
cât posibil
58
EVALUARE FINALĂ
Pacientul V.T. în vârstă de 58 ani s-a internat pe data de 10.01.2021 la secția chirurgie a
Întrucât evoluţia a fost favorabilă, pacientul s-a vindecat fără complicaţii se decide ca în data
de
• Prezentarea la control după o lună, eventual şi mai repede în caz de febră, sau apariţia
altor complicaţii
Educ pacientul asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru evitarea recidivei.
59
CAPITOLUL IV
60
ştiinţifice) şi stabilirea problemelor reale ce afectează sănătatea pacientului şi a sursei de
dificultate.
4. Realizarea îngrijirilor, o dată abiectivele formulate se poate trece la
realizarea îngrijirilor, care reprezintă baza procesului de îngrijire. De felul cum se va
acţiona acum, de calitatea intervenţiei cadrului mediu sanitar, depinde mersul evolutiv, al
bolii, spre vindecare sau cronicizare.
5. Evaluarea – analizarea şi evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea
procesului de îngrijire şi aducerea de modificări pe întreaga evoluţie a stării de sănătate a
pacientului. După indepărtarea placii (nu trebuie scoasa decât după 18 luni) fracturile
internative sunt posibile.
ROLUL PROPRIU
61
Regimul terapeutic de protecţie tine seama de odihna pasivă şi activă a pacienţilor ca
important mijloc terapeutic.
Patul se aranjează în funcţie de preferinţa pacientului, asigurându-i acestuia cea mai
comoda poziţie, iar pentru cei intr-o stare mai puţin grava, se vor asigura fotolii.
Alimentaţia pacienţilor în sufrageria secţiei uşurează foarte mult îngrijirea lor,
creându-le un anturaj cu aspect extraspitalicesc. Asistenta trebuie să ştie cum să înlăture
frica din conştiinţa pacientului. Acesta trebuie să privească cu încredere procedurile de
tratament, iar mijlocul cel mai bun pentru a obţine acestui lucru este folosirea unei tehnici
corecte, executata cu instrumente bine întreţinute, care reduc durerea la minimum sau o
înlătura complet.
Se va respecta somnul pacientului, care, prin inhibiţia scoarţei cerebrale constituie un
important factor terapeutic.
Condiţiile create în spital trebuie să asigure pacientului un somn mai bun decât cel
obişnuit.
Curăţenia exemplară a saloanelor, aranjamentul paturilor şi noptierelor, asigurarea
semnalizării otice sau acustice, transformă o cameră rece şi tristă de spital într-una
ospitalieră şi familiară.
În întreţinerea acestei ambianţe plăcute a saloanelor, un rol deosebit revine
personalului mediu şi auxiliar, care-şi petrece cea mai mare parte a timpului la patul
pacientului.
Este recomandabil ca în acelaşi salon să fie amplasaţi pacienti apropiaţi ca vârstă,
preocupări intelectuale, afecţiuni chirurgicale apropiate.
Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment aseptic şi unul septic,
pentru a preveni declanşarea unor infecţii intraspitaliceşti.
Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment septic destinat
pacientilor cu afecţiuni chirurgicale septice şi un compartiment aseptic pentru restul
pacienţilor, pentru a se evita declanşarea unor infecţii spitaliceşti.
62
PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
A.PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea
psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi observarea
schimbării în starea pacientului şi regimul dietetic preoperator. Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în
evidenţă starea fiziologică a pacientului dând totodată posibilitatea depistării unor
deficienţe ale organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări
paraclinice.
Pregătirea psihică
• Dacă starea pacientului o permite zilnic, pacientul va fi îndrumat, ajutat să facă baie
sau duş, urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
• Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia
medicului şi dacă este cazul, se efectuează control stomatologic.
Urmărirea funcţiilor vitale
63
• observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
• observarea diurezei;
• observarea scaunului.
Pregătirea generală
Pregătirea locală
64
• stabilirea datei operaţiei în funcţie de starea pacientului;
65
În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului,
asistenta are sarcina de a executa recoltările pentru examenul complet de urină, pentru
hemograma completă, reacţia V.D.R.L., de a determina timpul de sângerare, coagulare şi
grupa sanguină, de a măsura tensiunea arteriala şi de a asigura trimiterea pacienţilor la
radioscopie pulmonară.
• La cererea medicului va pregăti pacienţii pentru probele funcţionale ale aparatului
circulator şi respirator. În preajma unei intervenţii mai mari se vor face recoltările necesare
şi pentru determinarea concentraţiei ionilor de Na, Cl şi K, precum şi pentru determinarea
proteinemiei. Rezultatele examinărilor de laborator vor fi notate pe foaia de observaţie ca să
poată fi urmărite de medicul operator.
• Eventualele tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic sau ale proteinemiei vor fi
corectate. Hidratarea şi mineralizarea organismului se vor face, în funcţie de necesităţile şi
starea organismului, după tehnica obişnuită. Carenţele de proteine se vor restabili printr-o
alimentaţie corespunzătoare şi prin transfuzii de plasmă şi de sânge sau albumină umană.
Aportul de potasiu se poate face şi pe cale bucală.
66
.
B.ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a
pacientului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea funcţiilor organismului,
asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor.
Pacientul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenţia până la
apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi cornean), până la revenirea campletă a
stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de altfel transportul din sala de operaţie se
execută după revenirea acestor reflexe.
Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi completa
vindecare a pacientului. Aceasta perioadă durează de la câteva zile la câteva luni.
Îngrijirile din această perioadă variază după natura operaţiei, a narcozei, starea
pacientului şi după complicaţiile sau accidentele postoperatorii. Pacientul necesită în această
perioadă o supraveghere şi o îngrijire foarte atentă, de aceasta depinzând de multe ori nu
numai rezultatul operaţiei dar şi viaţa pacientului.
Pacienţii cu rahianestezie trebuie supravegheaţi în permanenţă şi perfuzaţi cel puţin cu
ser glucozat în timpul operaţiei pentru a menţine în limite normale constantele biologice
care au tendinţa uneori a se altera ca urmare a efectului rahianesteziei. Se va controla foarte
des TA, pulsul, numărul respiraţiilor pe minut, faciesul, culoarea extremitatilor şi starea
generală a pacientului. Se administrează permanent oxigen pe sonda nazală. Pacientul va fi
aşezat în pat în decubit dorsal, fără pernă, pentru cel puţin şase ore.
Pregătirea salonului şi a patului
67
Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul şi patul pentru primirea pacientului.
Pentru ai proteja sistemul nervos, după operaţie este bine să fie plasat într-o cameră cât mai
izolată, cu puţine paturi. Lumina să fie redusă şi difuză; în primele ore se va păstra chiar o
stare de obscuritate.
Temperatura din salon nu va depăşi 200C.
68
ei sau ridicarea ei treptată indică de cele mai multe ori o complicaţie în evoluţia
postoperatorie (infecţie, pneumonie, supuraţia hematomului). Creşterea în aceste cazuri este
însoţită şi de alte fenomene, care permit interpretarea justă a cauzei ce o produce (dureri,
fenomene inflamatorii, tuse, junghi etc.).
Aparatul cardio-vascular. Asistenta va urmări pulsul de mai multe ori pe zi. Datorită
pierderii de sânge şi a narcozei, frecvenţa pulsului creşte şi devine moale, dar curând după
intervenţie revine la normal. Modificările de puls pot semnala aparţia complicaţiilor: de
exemplu, pulsul filiform, o hemoragie etc.
După operaţii grele şi la pacienţii slăbiţi, revenirea pulsului la normal se face mai greu.
Aparatul respirator se supraveghează stabilind timpul, frecvenţa şi amplitudinea
respiraţiei. Respiraţia poate fi îngreunată de un pansament abdominal sau toracic prea strâns.
În caz de dispnee sau respiraţie superficială se anunţă medicul şi la indicaţia lui se
administrează oxigen sau medicamente adecvate. Secreţiile traheobronşice vor fi îndepărtate
prin aspiraţie.
Aparatul excretor
În primele ore după operaţie, pacientul în general nu urinează. După 6-12 ore însă se
va solicita pacientul să-şi golească vezica urinară în cazul în care nu s-a lăsat sonda
permanentă în vezica urinară. Urina din primele 24 de ore se colectează notând
caracteristicele ei macroscopice. Se vor urmări mai departe frecvenţa şi caracterul
micţiunilor, în special după intervenţii asupra rinichilor şi a căilor urinare.
De multe ori în urma intervenţiilor chirurgicale se instalează o retenţie urinară. Dacă
pacientul nu poate urina spontan, la 12 ore se provoacă micţiunea. În acest scop se poate
aplica un termofor deasupra vezicii urinare sau pe regiunea perineală, care prin
vasodilataţie locală produce şi acţiunea antispastică uşurează deschiderea sfincterului
vezical.
Se va avea grijă ca termoforul să nu se pună în apropierea plăgii operatorii, căldura
putând provoca o hemoragie. Retenţia urinară fiind uneori provocată sau favorizată şi de
neobişnuinţa de a urina în poziţie culcat, se va putea schimba poziţia pacientului.
Aparatul digestiv
69
Asistenta trebuie să supravegheze aspectul limbii, mucoaselor bucale şi abdomenul
pacientului. Ea va urmări cu atenţie restabilirea funcţiei tubului digestiv. Întârzierea
eliminării gazelor provoacă balonări şi dureri abdominale; în aceste cazuri se introduce în
rect tubul de gaze sterilizat prin fierbere şi uns cu o substanţă lubrefiantă.
În general, funcţiile digestive se restabilesc în a doua zi după intervenţie şi se
manifestă prin eliminarea spontană de gaze. Primul scaun spontan are loc în general în a
treia zi. Frecvenţa şi caracterul scaunului se notează în foaia de temperatură a pacientului.
Dacă pacientul are suferinţe abdominale, dureri, greutate în regiunea epigastrică etc. se
recomandă provocarea scaunului prin clisma evacuatoare, precedată de o clismă uleioasă.
La pacienţii mobilizaţi precoce funcţia digestivă se restabileşte mai repede; ei au de cele mai
multe ori scaun spontan.
Supraveghearea pansamentului imediat ce pacientul este adus în salon de la sala de
operaţie se examinează pansamentul. Daca s-a lărgit, s-a depărtat, el va fi întărit cu o faşă
nouă suprapusă, fără să se desfacă cel aplicat în sala de operaţie.
Se controlează de mai multe ori pe zi plaga dacă nu sângerează, dacă pansamentul nu s-
a udat de puroi sau urină etc. În cazul pansamentului compresiv se verifică circulaţia
regiunilor subiacente şi învecinate. Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză
se va lărgi pansamentul, pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulaţie.
După operaţii aseptice dacă pansamentul rămâne uscat şi pacientul nu prezintă dureri locale
sau febra, el va fi desfăcut numai după 6 sau 7 zile, când se scot şi firele de sutură.
Combaterea durerilor postoperatorii şi ridicarea moralului pacientului
70
Pacientul trebuie să se convingă că se va vindeca, şi această convingere va exercita
cea mai calmantă influenţă asupra scoarţei sale cerebrale, atentând la starea de nelinişte şi
înbunătăţindu-i dispoziţia.
În acest scop trebuie să se încerce şi schimbarea mediului în care se găseşte pacientul,
prin interzicerea vizitelor sau invers admiterea lor şi favorizarea lor, după caz.
Emoţiile şi enervările de orice fel trebuie în orice caz evitate.
În primele zile, când durerea postoperatorie este mai violentă se poate administra
pacientului, la indicaţia medicului calmante injectabile. Persoanele agitate, neliniştite, cu
sistem nervos labil se ţin în inhibiţie curativă de protecţie cu ajutorul substanţelor
medicamentoase, în linişte şi în întuneric. Aceşti pacienţi vor fi supravegheaţi cu atenţie şi
mai mare.
Rehidratarea şi alimentarea pacientului
71
mişcare întreaga musculatură. Pe lângă aceasta, pacienţii devin mai încrezători în forţele
proprii şi în vindecarea lor.
Pacienţii care au fost operaţi sub anestezie locală pot fi mobilizaţi imediat după
intervenţie, admiţându-le să meargă pe picioare în salon, însoţiţi de un brancardier sau de
asistentă. Dacă le este frică sau prezintă tulburări de echilibru nu se va insista,
transportându-i cu căruciorul.
După intervenţii obişnuite în narcoză fără drenaj şi fără complicaţii, mobilizarea se
poate începe din prima zi după operaţie, dacă pacientul nu se poate ridica, se va începe
mobilizarea lui în pat. Pacientul îşi va mişca membrele inferioare şi va schimba poziţia în
pat cu fereastra deschisă va executa exerciţii de respiraţie.
Prin mobilizarea precoce se pot evita multe complicaţii tardive ca trombozele venoase,
pneumoniile hipostatice, escarele.
Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii:
72
Apariţia puroiului impune scoaterea firelor, debridarea plăgii, spălarea cu apă
oxigenată şi cloramină, şi eventual drenarea ei. Se va recolta puroi într-o eprubetă sterilă
pentru examenul bacteriologic şi antibiogramă.
Plăgile supurate pot conduce la complicaţii severe (septicemii, gangrene, evisceraţii
etc.).
Plăgile drenate din timpul operaţiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmări
eficacitatea şi calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secreţiilor drenate.
Când secreţiile se reduc, tuburile vor fi mobilizate, scurte şi fixate cu ace de siguranţă.
Scoaterea firelor de la nivelul plăgii constituie actul final al vindecării, care permite
externarea pacientului chirurgical.
De la punerea firelor şi până la scoaterea lor, plaga trece printr-o serie de faze. Dacă
plaga evoluiază fără nici o problemă, firele se scot în a 5-a zi la operaţiile mici, în a 8-a zi la
operaţiile mijlocii şi în a 10-12 zi la neoplazici, vârstnici, denutriţi.
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui
ac de punctie.
Scop
- Explorator
73
- sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut, hiperteniune arteriala
- venele subclaviculare
- venele femurale
Pregatirea punctiei
Materiale necesare
- Pacientul se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care
executa punctia (in decubit dorsal).
- Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului,
74
- Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si extensie maxima, se
dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se
va executa punctia, strangandu-l astefel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a
comprima artera.
- Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind
turgescente.
Executia punctiei
- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o
usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile
fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversând, in ordine tegumentul - in direcție oblică,unghiul sa fie
de 30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul
inainteaza in gol.
- In lumenul venei, se schimbă direcția acului 1-2 cm, și se controlează pătrunderea
acului în vena prin aspirație cu seringa.
- Se continuă tehnica în functie de scopul puncției venoase - precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui sau perfuzie.
- In caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilena care se
introduce in vasul colector, garoul rămânând legat de braț
- Dupa executarea puncției se indepartează staza venoasă prin desfacerea garoului și a
pumnului.
- Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si
se retrage brusc acul din vena.
- Se comprima locul punctiei timp de 10-3 minute, brațul fiind in poziție verticală.
Injecția subcutanată
75
Definiție:
Pregătirea pacientului:
Efectuarea procedurii:
76
Se adună toate materialele, se verifică prescripția medicală, se spală mâinile, se
pregătesc medicamentele cu tehnică aseptică, se selectează zona cea mai potrivită pentru
injecții, se deinfectează locul ales și se lasă să se usuce.
Se extrage acul cu o mișcare sigură și rapidă, se masează locul injecției, se aruncă acul
necapișonat în container, se ajută pacientul să se îmbrace.
Incidente și accidente:
• trusa cu instrumente sterilizate: 1-2 pense hemostatice, 1-2 pense anatomice, 1-2
foarfece;
• casoleta cu comprese şi tampoane de tifon şi vata sterile, vata hidrofila sterila tăiata în
dreptunghiuri;
77
• tăviţa renală;
• soluţii antiseptice: alcool 70º, tinctura de iod sau alcool iodat 2%, permanganat de
potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2‰, acid boric 4%, bromocet 1%, rivanol 1‰, apa
oxigenata;
• unguente şi pulberi cu antibiotice, sulfamide;
• se aşează pacientul în poziţie cât mai comodă, şezândă sau în decubit dorsal, în
funcţie de regiunea în care este situată plaga Efectuarea tehnicii:
• spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun, dezinfectare cu alcool medicinal
• examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată, se desface faşa
şi se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri prin dezlipire
brutală; dacă nu se desprinde, se înmoaie cu apă oxigenată şi apoi se ridică pansamentul;
78
• se toarnă în plaga apa oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare
a impurităţilor şi secreţiilor( prin efervescenţa produsă). Se curaţă marginile plăgii periferic,
de câteva ori, la fiecare ştergere folosind un alt tampon ( cel utilizat fiind aruncat în tăviţa
renala)
• se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel
puţin 1-2 cm, uscate sau îmbibate cu soluţii antiseptice;
• peste pansament se aşează un strat de vată sterilă hidrofilă, cu rol absorbant
79
• toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei asepsii perfecte.
• sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor
învecinate; prin acestea s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plaga
determinându-se o septicemie.
• nu se introduc în casoleta instrumentele cu care se lucrează în plaga.
PARACLINICĂ
Flebografia introducerea intravenos cu seringă automată de presiune, a 20 – 30 ml de
substanţă de contrast, de concetraţie redusă ( pentru a nu leza pereţii vasului). Radiografiile
se execută cu viteză de 24 imagini pe secundă (radiocinematografie). Cu o zi înaintea
examinării, bolnavul este supus unei medicaţii sedative cu Fenobarbital. Aceasta se repetă
în dimineaţa examinării şi se completează eventual cu Romergan sau cu o altă substanţă
antialergică.
Examinarea se va face pe nemâncate. Testarea sensibilităţii faţă de iod se face la fel ca
şi în cazurile anterioare. Injectarea substanţei de contrast se face pe cale intravenoasă,
amestecată cu sânge, rapid în decurs de câteva secunde, pentru ca să nu fie prea diluată de
sângele circulant. Cantitatea de substanţă injectată va fi calculată de medic pe baza greutăţii
corporale a bolnavului. Asistenta medicală va avea la îndemână trusa specială pentru a
acorda primul ajutor în caz de şoc anafilactic.
Ecocardiografia utilizează pentru formarea imaginii ultrasunetele. Acestea sunt
vibraţii corpusculare cu frecvenţa mai mare decât cele percepute de urechea umană.
Rolul asistentei în efectuarea ecocardiogramei. Examinarea cordului pe cale
ecografică nu necesită o pregătire deosebită a bolnavului. Bolnavul trebuie să ramână în
80
repaus fizic şi psihic cel puţin 15 minute. Asistenta va arata bolnavului ca examinarea este
lipsită de orice pericol şi nu este însoţită de nici un inconvenient, pentru a-1 priva de obsesii
inutile.
După pregătirea psihică a bolnavului, acesta va fi aşezat în decubit dorsal şi va fi întors după
dispoziţia medicului puţin la stânga pentru a favoriza buna desfăşurare a examinării.
Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită respectarea
unor măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor:
- mănuşile şi halatul obişnuit protejează individul faţă de radiaţiile a (au forţă de
pătrundere mică);
- stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale, în încăperi
situate departe de saloanele bolnavilor şi laboratoare;
- se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb, în nişe speciale cu
telemanipulatoare;
- aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate; mirosirea trebuie
evitată; dacă unele manopere determină formarea de praf, se utilizează măşti cu filtre
speciale; - poluarea pielii se evită prin folosirea mănuşilor de cauciuc îmbrăcate şi dezbrăcate
corect; - nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni, zgârieturi etc.
- hainele de protecţie vor fi purtate obligatoriu;
81
GHIDUL PACIENTULUI CU TVP
Tromboza venoasă este o boală în care circulaţia sângelui prin vene este blocată din
cauza formării unui cheag de sânge (denumit în termeni medicali – tromb). Cel mai
frecvent această tromboză se localizează la nivelul venelor din membrele inferioare
(gambe, coapse), dar poate să apară în anumite condiţii şi la nivelul membrelor superioare
(braţe) sau în alte regiuni. Tromboza venoasă profundă (TVP) este rezultatul blocării
circulaţiei venoase profunde de către un cheag. Cei mai importanţi factori de risc pentru
dezvoltarea TVP sunt:
• Intervenţiile chirurgicale sau ortopedice;
• Antecedentele de TVP;
• Fumatul;
82
• Temperatura pielii piciorului mai mare în comparaţie cu membrul contralateral;
În TVP, umflarea membrului este cel mai frecvent asimetrică (de exemplu o singură
gambă), şi nu are un motiv clar (amintiţi-vă dacă aţi avut un traumatism local, o înţepătură
de insectă, o rană deschisă la acest nivel).
Aceste semne sau simptome pot apărea atât la nivelul mebrelor inferioare (gambă şi/sau
coapsă) sau, mai rar, dar posibil, la nivelul membrelor superioare (antebraţ, braţ).
Urmările TVP sunt dintre cele mai grave: de la complicaţii pe termen lung,
invalidizante şi greu de tratat (sindrom posttrombotic şi hipertensiune pulmonară) până la
deces (prin embolie pulmonară). O complicaţie importantă şi redutabilă a TVP este
reprezentată de embolia pulmonară.
Aceasta rezultă din migrarea cheagului de sânge de la nivelul venei către plămân,
unde poate bloca una dintre ramurile arterei pulmonare şi, astfel, se întrerupe circulaţia
sângelui în plămâni. Diagnosticul TVP se presupune în baza datelor clinice, dar necesită
confirmare prin metode instrumentale de investigaţie. Ecografia vasculară - este o metodă
neinvazivă, cel mai frecvent utilizată în diagnosticul TVP. După plasarea de gel special pe
pielea membrului afectat, medicul urmăreşte cu ajutorul unui transducer care emite şi
primeşte ultrasunete prezenţa unui tromb în vene şi fluxul de sânge de la nivelul venelor.
Medicul poate comprima intermitent membrul afectat pentru a studia efectul acestei
presiuni asupra circulaţiei sângelui prin vene. Fluxul sângelui în vene, anatomia acestora şi
eventual prezenţa de cheaguri este urmărită de către medic pe ecranul ecografului.
Scopurile tratamentului TVP sunt:
• oprirea creşterii trombului deja format;
• stoparea formării de alte cheaguri noi. Principala metodă de tratament în TVP este
reprezentată de medicamentele anticoagulante, care subţiază sângele şi împiedică formarea
de cheaguri.
Tratamentul anticoagulant poate fi injectabil şi oral. Injectabil se pot administra:
83
heparini natrium, heparinele cu masă moleculară mică (Enoxaparini natrium, Nadroparini
calcium). În cazul unui tratament prelungit, heparinele cu masă moleculară mică au
avantajul că pot fi administrate chiar de către pacient sau de un membru al familiei, acasă,
după externare. După o primă etapă de administrare de heparine injectabile, şi cu o
perioadă de suprapunere, tratamentul este continuat cu anticoagulante orale (preparatul
Warfarinum). Tratamentul cu Warfarinum necesită monitorizarea strictă a unor analize ce
reflectă coagularea sangvină. Acest monitoring se efectuează pe tot parcursul
tratamentului.
Tratamentul cu anticoagulante se continue pentru o perioadă ce variază între 3-6 luni
şi chiar toată viaţa (în funcţie de factorii de risc asociaţi şi de severitatea bolii). Acest
tratament trebuie luat zilnic, după o schemă indicată de medic. Precauţii: în timpul
tratamentului anticoagulant pot apărea sângerări mici (de exemplu gingivale, la periajul
dinţilor), sau importante (în scaun, urină, hematoame importante). Anunţaţi medicul
imediat ce sesizaţi o hemoragie importantă.
Evitaţi traumatismele în timpul tratamentului anticoagulant. În caz de tratamente
stomatologice sau chirurgicale, anunţaţi medicul că urmaţi un tratament anticoagulant. În
caz de sarcină, anunţaţi urgent medicul curant – anticoagulantele orale nu sunt indicate în
sarcină, deoarece acest tratament poate fi nociv pentru făt (pot apărea malformaţii sau
hemoragii severe)
Concluzii
Tromboza venoasă profundă este o afecțiune potențial periculoasă, cu o mulțime de factori
de risc. Profilaxia este foarte importantă și poate fi mecanică și farmacologică.
Principalul tratament este terapia anticoagulante. Heparina cu greutate moleculară mică,
heparina nefracţionată şi antagoniştii vitaminei K au fost tratamentul de elecţie. În prezent,
anticoagulantele care vizează în mod specific componentele căii comune au fost recomandate
pentru profilaxie.Tromboza venoasă profundă de membru superior apare frecvent în
contextul unei ma lignităţi oculte sau cunoscute, la purtătorii de cateter venos central, ca şi în
contextul unui efort fizic intens. Mortalitatea în cazul trombozelor venoase profunde
84
paraneoplazice de membru superior este ridicată, în legătură şi cu prognosticul rezervat al
tumorii maligne.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, examen clinic şi investigaţii paraclinice, în
special ecografia cu compresie. Tratamentul constă în medicamente anticoagulante, iniţial cu
heparină nefracţionată sau heparină cu greutate moleculară mică, urmată de anticoagulant
oral timp de 3-6 luni de zile. Decizia de continuare a tratamentului anticoagulant trebuie să ia
în calcul factorii individuali de risc ai fiecărui pacient şi raportul risc/beneficiu.Tratamentul
insuficienței venoase cronice este unul complex și are că și scop ameliorarea simptomelor și
prevenirea complicațiilor, a deteriorări venoase ulterioare și a modifiFcărilor permanente.
Tratamentul va varia în funcție de pacient și de gradul afecțiunii. Multe dintre procedurile
venoase utilizate pentru tratarea insuficienței venoase se fac în cabinetul medical, sunt minim
invazive și se efectuează sub anestezie locală.Adoptarea unui stil de viață sănătos, este de
obicei, primul pas de încetinire a evoluției pentru cazuri ușoare. Acest stil de viață poate
include o dietă sănătoasă, menținerea unui greutății optime, exerciții, oprirea fumatului,
tratarea promptă a rănilor piciorului și evitarea sedentarismului sau șederea îndelungată.
Aceste modificări pot spori șansele de sănătate vasculară și pot ajută să se evite
complicațiile insuficienței venoase.O importanță deosebită în cadrul tratamentului
conservator se atribuie terapiei compresive, cu ciorapii de compresie care pot fi purtați pentru
a reduce presiunea și a preveni refluxul sângelui. Compresia vine în sprijinul pompei
musculare, dar totodată are și rolul de a diminua cantitatea de lichid extravazat din vene și
astfel de a diminua edemul. Comprimând venele, hipertensiunea venoasă scade și crește
astfel oxigenarea țesuturilor. Compresia se realizează de cele mai multe ori cu ajutorul
ciorapului compresiv, rar, cu feșe compresive neelastice.Tratamentul constă în administrare
de medicaţie anticoagulantă, în scopul prevenirii extensiei trombozei şi a apariţiei
embolismului pul monar. Ghidurile recomandă tratament iniţial cu heparină nefracţionată sau
heparină cu greutate moleculară mică, urmat de tratament cu anticoagulante orale, timp de
cel puţin 3 luni de zile. (13,23-25) La pacienţii cu tromboză paraneoplazică, tratamentul este
dificil, întrucât au, pe de o parte, un risc crescut de recurenţă a cancerului iar, pe de altă
parte, un risc crescut de complicaţii hemoragice în timpul trata mentului anticoagulant. În
85
general, este recomandat ca durata tratamentului anticoagulant la bolnavii cu tromboză
paraneoplazică de membru superior să fie de cel puţin 3-6
Bibliografie și Webografie
1. Roxana Maria Albu.ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI – Editura Corint, București
1997,
7.Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Gherghinica Gal, Seuchea Monica, Pintea Alina .Nevoi
fundamentale, intervenții de nursing , Ed Alma Mater Sibiu, 2003, Sibiu,
8.T. Negru, M. G. Șerban. FIZIOPATOLOGIE – MANUAL PENTRU ȘCOLI SANITARE
POSTLICEALE, București 1995, T. Negru, M. G. Șerban
WEBOGRAFIE
8 Collins R, Scrimgeour A, Yusuf S, Peto R. Reducerea emboliei pulmonare fatale și a
trombozei venoase prin administrarea perioperatorie de heparină subcutanată. N Engl J
Med. 1988; 318 (18):1162–1173. [ PubMed ] [ Google Scholar ]
9 Leonardi MJ, McGory ML, Ko CY. Rata complicațiilor hemoragice după profilaxia
farmacologică a trombozei venoase profunde: o revizuire sistematică a 33 de studii
randomizate controlate. Arch Surg. 2006; 141 (8):790–797. [ PubMed ] [ Google Scholar ]
86
generala-i/protocol-diagnostic-tratament-ghid-preventie-trombozahttps://www.spitalul-
municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-generala-i/protocol-
diagnostic-tratament-ghid-preventie-tromboza-venoasa.pdfvenoasa.pdf
http://www.vascular-renew.ro/diagnostice-si-tratamente/insuficienta-venoasa-cronica/
Tromboza venoasa www.cardioportal.ro
What is Venous Thromboembolism? www.cdc.gov
Everything You Want to Know About Deep Vein Thrombosis (DVT)
www.healthline.com
World Thrombosis Day www.worldthrombosisday.org
87