Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Stiinte Economice

Referat la Finante Internationale

Caracteristici ale imprumuturilor

acordate de organismele
financiare internationale

Student: ................................
Specializarea FINANTE si BANCI
Anul III

~ februarie 2018 ~

Formele de finanţare practicate de FMI

Tragerile ordinare (normale)39. Misiunea FMI, in calitatea sa de instituţie financiară

internaţională, este de a furniza membrilor săi, la cerere, moneda altor membri: se cumpără deci
monedă convertibilă cu monedă naţională.
Tragerile ordinare presupun mai multe tranşe, dintre care prima poartă numele de tranşa de
rezervă, iar următoarele sunt tranşe de credit :
 tragerile in cadrul tranşei de rezervă (noua denumire a tranşei aur) , se acordă
automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor este determinată de ponderea DST sau a devizelor
convertibile in totalul cotei-părţi a ţării in cauză. Aceste drepturi de tragere figurează in rezervele
monetare a statelor membre.
 tragerile in cadrul tranşelor de credit au un regim diferit. In primul rand ele nu mai
sunt necondiţionate şi folosirea lor este insoţită de indeplinirea unor condiţii economice, al căror grad
de constrangere creşte odată cu folosirea tranşelor superioare.
O ţară recurge la astfel de trageri atunci cand şi-a epuizat drepturile de tragere in cadrul
tranşei de rezervă. Există patru tranşe de credit, reprezentand, in ordine, 125, 150, 175 şi 200 % din
cota – parte a ţării in cauză. Prima tranşă este liberalizată; incepand cu cea de a doua, condiţiile devin
tot mai dificile. Cu cat cererile de trageri vizează tranşe superioare, cu atat mai mari vor fi justificările
ce trebuie aduse, precum şi controlul exercitat de Fond. Totodată, creşte şi dobanda aferentă.
Acest tip de trageri se derulează, de regulă, in baza unui acord stand-by. Aranjamentele
stand-by - sunt destinate ţărilor aflate in dificultate privind implementarea unor programe de
reformă economică şi constau in deschiderea unor linii de credit pe termen mediu pentru echilibrarea
balanţelor de plăţi. Perioada de acordare a imprumutului este 12 – 18 luni, iar perioada de
rambursare a creditului este intre 2 ani şi 3 luni – 4 ani, cu posibilităţi de extindere pană la 10 ani.
Dobanda aferentă este dobanda standard percepută de FMI (in jur de 5%), la care se adaugă , atunci
cand este cazul, comisioane de serviciu sau penalităţi (o,5 % din suma disponibilizată).
Prin folosirea sistemului de trageri , suma totală in monedă convertibilă, posibil a fi
cumpărată de către o ţară membră in schimbul monedei naţionale, poate ajunge pană la dublul cotei
sale de subscripţie (200 %). Această limită statutară privind folosirea resurselor FMI poate fi ridicată
doar prin derogare, prevăzută in statutul FMI. Plafonul poate ajunge pană la 600 % din cotă, in cazul
in care se cumulează şi efectul altor facilităţi de creditare. Plafonul poate depăşi această limită, atunci
cand sunt luate in considerare criterii de strictă urgenţă, cum a fost cazul Mexicului in 1995 sau al
ţărilor sud-asiatice in 1997.
Politica de creditare cuprinde şi următoarele facilităţi de finanţare:
 facilităţi de finanţare compensatorii , care au fost introduse in 1963 pentru a acorda
asistenţă ţărilor care au cunoscut atat o cădere bruscă a caştigurilor din exporturi, cat şi o creştere
neaşteptată a costurilor la importurile de cereale din cauza fluctuaţiei preţurilor mondiale la anumite
mărfuri. Termenele de acordare a imprumutului şi de rambursare a creditului sunt aceleaşi ca in cazul
aranjamentelor stand-by, excepţie in acest caz făcand neperceperea de comisioane sau penalităţi.
 facilităţi de finanţare a stocurilor tampon (1964), care permite ţărilor in dezvoltare
care stochează produse primare in scopul reducerii ofertei de pe pieţele internaţionale să aplice o
tranşă suplimentară de credite de pană la 25 % din cotele lor părţi, cu condiţia ca aceste stocuri
„tampon” să fie constituite conform principiilor O.N.U., care trebuie să guverneze relaţiile
interguvernamentale.
 facilităţi de finanţare extinsă – introduse in 1974, in scopul ajutorării ţărilor care se
confruntă cu grave dezechilibre ale balanţei de plăţi ca urmare a aplicării unor reforme fundamentale
defectuoase in structura lor economică (producţie, comerţ sau politica preţurilor). Perioada de
acordare a imprumutului se intinde pe 3 ani, iar perioada de rambursare este de 4 – 7 ani.
 facilităţi de transformare sistemică (1993) – introduse cu scopul de a asigura asistenţă
financiară ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi severe datorită tranziţiei la sistemul
economiei de piaţă. Pentru a obţine imprumuturile dorite, ţările solicitante trebuie să ataşeze la
cererea de obţinere a imprumutului şi un document in care să descrie obiectivele de politică
economică, estimări macroeconomice, măsuri fiscale, monetare şi valutare ce urmează a fi
implementate in perioada acoperită de această facilitate.
 facilitatea de prevenire a crizelor a fost creată in 1998 pentru a sprijini ţările
confruntate cu o iminentă criză valutar-financiară (era cazul Brazilie).
Tabel 1 Facilităţi de finanţare acordate de F.M.I.
Facilităţi de finanţare Dobanzi Rambursarea creditelor

Page 2
 Termen Amanare a
Rate
obligatoriu (ani) plăţii (ani)

Rata dob.DST +
Aranjament stand-by 3-5 2-4 Trimestrial
comisioane / penalităţi

Facilităţi de finanţare Rata dob.DST +

4 - 10 4-7 Semestrial
extinsă comisioane / penalităţi

Facilităţi de finanţare
Rata dob.DST 3-5 2-4 Trimestrial
compensatorii

Asistenţă de urgenţă Rata dob.DST 3-5 - Trimestrial

Facilităţi de transformare Rata dob.DST +

2–3 2 Semestrial
sistemică comisioane / penalităţi

Facilităţi de creditare
privind reducerea 0,5 % anual 5 -10 - Semestrial
sărăciei(PRGF)

fluctuat semnificativ: şocul petrolier din 1970 şi crizele financiare din 1980 au avut ca efect o
creştere rapidă a imprumuturilor acordate de Fond, iar in anii ’90, procesul tranziţiei la economia de
piaţă a ţărilor din Centrul şi Estul Europei, a condus spre un nou val de facilităţi de finanţare acordate
de FMI.
Ţinand cont de anumite circumstanţe economice şi politice, FMI acordă imprumuturi
membrilor săi, in următoarele condiţii: ţările cu un venit naţional redus pot primi credite de la FMI cu
o rată a dobanzii concesională in condiţii de creditare privind reducerea sărăciei (Poverty Reduction
and Growth Facility – PRGF). Imprumuturile non-concesionale provin direct de la patru surse
principale: aranjamentele de tip stand – by, facilităţi de finanţare extinsă, facilităţi de transformare
sistemică şi facilităţi de finanţare compensatorii.
Totodată, FMI asigură asistenţă de urgenţă ţărilor afectate de dezastre naturale sau situaţii
post conflict, in asemenea cazuri percepand o rată a dobanzii concesională. Cu excepţia PRGF, toate
facilităţile de finanţare sunt stabilite in funcţie de rata medie a dobanzii, calculată in funcţie de rata
dobanzii DST care se stabileşte, săptămanal, pe baza mediei ponderate a imprumuturilor pe termen
scurt reprezentative ale ţărilor a căror monedă constituie coşul de evaluare a DST-urilor.La 31 august
2005, rata de schimb a fost de 3,91%.
Grupul Băncii Mondiale
In 1944, la Bretton Woods (S.U.A.), s-a decis crearea, alături de Fondul Monetar
Internaţional, a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), care să finanţeze
reconstrucţia ţărilor europene prăbuşite după cel de-al doilea război mondial. Misiunea sa iniţială a
fost să ofere capital pe termen lung acelor ţări a căror infrastructură fusese distrusă, intr-o vreme in
care capitalul privat disponibil era prea puţin sau chiar deloc. Ulterior, atunci cand economiile acestor
state s-au refăcut, BIRD şi-a reorientat activitatea şi către ţările in curs de dezvoltare.
Ulterior, B.I.R.D. a fost completată cu alte trei organisme, impreună cu care
formează „Grupul Băncii Mondiale”. Aceste organisme sunt: Corporaţia Financiară Internaţională
(CFI), creată in anul 1956, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), creată in 1960 şi Agenţia
de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (MIGA) infiinţată in anul 1988. Scopul tuturor acelor
instituţii este acela de a contribui la propăşirea economică a ţărilor in curs de dezvoltare prin
finanţarea unor proiecte din sectorul public şi privat al acestor ţări şi prin acordarea de asistenţă
tehnică şi economică. Sediul Băncii Mondiale se află la Washington.

Page 3
 B.I.R.D. a fost infiinţată ca instituţie geamănă a FMI. Principalele obiective ale B.I.R.D. , in
conformitate cu cele prevăzute in cadrul Conferinţei de la Bretton Woods, sunt următoarele:
 sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre, prin inlesnirea investiţiilor de
capitaluri in scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse de război, precum şi
dezvoltarea aparatului de producţie şi a resurselor din ţările mai puţin dezvoltate;
 incurajarea investiţiilor străine private, prin intermediul garanţiilor oferite sau
participării la imprumuturi de capital. In situaţia in care capitalul privat nu este disponibil in condiţii
rezonabile, Banca urmează să procure mijloace financiare pentru scopuri productive in condiţii mai
avantajoase, fie din capitalul său propriu, fie din mijloacele financiare atrase sau alte surse;
 stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului internaţional şi
menţinerea unor balanţe de conturi echilibrate, prin inlesnirea investiţiilor internaţionale făcute
pentru dezvoltarea resurselor productive ale membrilor, contribuind astfel la sporirea standardului de
viaţă şi imbunătăţirea condiţiilor de muncă din ţările membre;
 coordonarea imprumuturilor acordate sau garantate de ea, cu imprumuturi
internaţionale obţinute pe alte căi, astfel incat cele mai urgente şi mai eficiente proiecte sau
programe să fie luate in considerare cu prioritate, indiferent de mărimea lor;
 ajutarea ţărilor membre in efortul de trecere de la economia de război la economia de
piaţă. După 1989, preocupărilor sale s-a adăugat şi sprijinirea ţărilor din Europa de Est in edificarea
economiei de piaţă.
In prezent, Banca Mondială susţine obiectivele prioritare stabilite la Summit-ul Mileniului
(2000) şi direcţionează toate proiectele de dezvoltare economică in scopul atingerii acestor 8 ţinte:
 eliminarea sărăciei extreme şi a foametei;
 asigurarea educaţiei primare intregii populaţii a planetei;
 asigurarea egalităţii intre sexe şi extinderea drepturilor şi libertăţilor femeii;
 reducerea indicatorilor mortalităţii infantile;
 imbunătăţirea apărării sănătăţii materne;
 lupta impotriva HIV/SIDA, a malariei şi a altor maladii;
 asigurarea unei dezvoltări sustenabile in raport cu mediul inconjurător;
 intărirea parteneriatului mondial pentru atingerea obiectivelor dezvoltării.
B.I.R.D. are in prezent 184 de ţări membre. Calitatea de membru BIRD este condiţionată de
apartenenţa la FMI: orice ţară poate adera la BIRD numai dacă este membră a Fondului. Din 1947
Adunarea Generală a ONU i-a acordat statutul de instituţie specializată a ONU.
Conducerea Băncii este asigurată de:
 Consiliul Guvernatorilor , unde fiecare ţară este reprezentată de guvernatorii băncilor
centrale;
 Administratorii Executivi, in număr de 24, şi toţi ataţia supleanţi;
 Preşedintele, care, conform tradiţiei, este american;
 Consiliul consultativ;
 Comitetele de imprumuturi, care au ca obiect de activitate analiza şi elaborarea unor
rapoarte in ceea ce priveşte recomandarea şi, eventual, nerecomandarea realizării unor proiecte
propuse, şi pentru care au fost solicitate imprumuturi.
Dreptul de vot are la bază participarea fiecărei ţări la capital care, la randul său, se bazează
pe puterea economică a fiecărei ţări. Cotele statelor din cadrul BIRD sunt identice cu cele din cadrul
FMI: SUA deţine 16,53% din acţiuni, Japonia – 7,93%, Germania – 4,53%, Franţa şi Marea Britanie cu
cate 4,34%.
Resursele financiare ale B.I.R.D. provin, ca şi in cazul FMI, din două surse
principale:contribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse atrase. Deosebirile dintre cele două
instituţii, in acest domeniu, privesc rolul surselor respective in politica financiara a fiecărei instituţii şi
identitatea furnizorilor de resurse. In timp ce la Fond, contribuţiile statelor membre reprezintă
principala sa resursă financiară, la BIRD, contribuţiile ţărilor membre joacă un rol secundar in

Page 4
finanţarea imprumuturilor băncii. Principala sursă de capital pentru imprumuturi a Băncii Mondiale o
constituie pieţele financiare internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele sale.43
Banca, prin capitalurile obţinute de pe pieţele financiare internaţionale, se autofinanţează.
Dintre formele pe care le poate imbrăca operaţiunea colectării de fonduri, Banca foloseşte in special
emisiunile de obligaţiuni pe termen mediu şi lung şi plasarea de titluri la guverne, bănci centrale şi
comerciale. Datorită credibilităţii de care se bucură, Banca nu intampină dificultăţi in obţinerea de
fonduri pentru care nici nu este obligată să prezinte garanţii de solvabilitate.
Capitalul Băncii Mondiale a luat naştere in special prin garanţiile acordate de ţările
industrializate, pe baza cărora Banca Mondială ar putea să facă imprumuturi de pe pieţele de capital
cu un rating AAA. Acest mecanism s-a dovedit a fi ingenios, el oferind ţărilor sărace beneficii, practic
fără nici un cost din partea ţărilor bogate. Garanţiile nu au fost insă niciodată invocate. Aranjamentul
suferă de un neajuns important: el a transformat acordarea de imprumuturi de către Banca
Mondială intr-un mijloc de constrangere aflat la dispoziţia guvernului.
Statutul Băncii Mondiale cere ca imprumuturile acordate să fie garantate de către guvernele
din ţara care solicită imprumutul. Garanţiile devin astfel instrumente de control in mainile
guvernanţilor. Guvernele din ţările dezvoltate, care sunt dominante in Consiliul Guvernatorilor, pot să
exercite şi ele o influenţă incorectă asupra activităţilor de creditare ale Băncii Mondiale. Ele pot
susţine acele imprumuturi de care să beneficieze propriile industrii exportatoare sau să facă uz de
dreptul de veto in cazul unor imprumuturi care le-ar afecta in vreun alt mod interesele.
O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate imprumuturilor, o constituie beneficiul său net
care provine, in principal, din dobanzile şi comisioanele percepute la imprumuturile acordate.
Toate creditele acordate de Banca Mondială se incadrează intr-un ansamblu unitar, care
vizează realizarea anumitor obiective bine conturate de către statele membre, principala provocare
fiind lupta la nivel global impotriva sărăciei.
Volumul cumulat al creditelor acordate de BIRD de la infiinţarea sa şi pană in prezent, este de
385 miliarde USD, iar creditele acordate in anul financiar 2004 s-au ridicat la 13,2 miliarde USD,
impărţite in 119 proiecte noi in 51 de ţări. Rata dobanzii la creditele BIRD, de 5,2%, se află intr-un tred
descrescător faţă de anii precedenţi.45 Scadenţa imprumuturilor este variabilă , depinzand de
proiectul finanţat, de valoarea lui, de obiectivele pentru care a fost acordat. Ca valoare medie, se
situează in jurul a 15 – 20 de ani , perioada de graţie fiind de minimum 5 ani.
Ţările eligibile pentru primirea de imprumuturi de la BIRD sunt cele ale căror venit mediu pe
locuitor este inferior valorii de 5225 USD şi care nu primesc in exclusivitate credite de la IDA (Asociaţia
Internaţională pentru Dezvoltare). Volumul resurselor pe care le pot primi statele membre de la BIRD
este proporţional cu solvabilitatea lor financiară. Mai mult decat atat, volumul total al portofoliului de
credite al unui stat beneficiar nu poate depăşi sub nici o formă valoarea de 13,5 miliarde USD.
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) este o organizaţie internaţională fondată in 1956,
care, in prezent, este compusă din 175 de membri, deţinand un portofoliu total de investiţii de 21,6
miliarde USD. In anul 2004 au fost repartizate 5,2 miliarde USD către 208 proiecte din 82 de ţări.46
CFI susţine dezvoltarea economică a statelor membre prin intermediul creşterii puternice a
activităţilor sectorului privat şi prin mobilizarea unor importante capitaluri străine şi naţionale. CFI
realizează investiţii de capital in intreprinderi private din sectoarele cheie ale ţărilor in
dezvoltare fără a solicita acordarea de garanţii guvernamentale, ci practicand reguli şi adoptand
comportamente identice cu cele curente ale pieţei private.
CFI incearcă să işi orienteze mijloacele financiare către sectorul privat al statelor şi regiunilor
cu acces restrans la pieţele internaţionale de capital. Corporaţia finanţează intreprinderi de pe pieţe
care, in lipsa ei, ar fi considerate, de către investitorii particulari, drept riscante şi neprofitabile şi, in
acelaşi timp, imbunătăţeşte calitatea proiectelor finanţate datorită experienţei sale deosebite in
domeniul managementului corporatist şi in rezolvarea problemelor economice şi sociale.
Rata dobanzii la imprumuturile şi finanţările CFI, poate avea valori diferite in funcţie de ţară
şi de proiect. Scadenţa imprumuturilor este intre 3 şi 13 ani. Sursa fondurilor distribuite este, in

Page 5
proporţie de 80%, compusă din imprumuturi de pe piaţa financiară prin emisiuni publice de
obligaţiuni sau plasamente private, iar restul de 20% sunt imprumuturi de la BIRD.
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA) este o organizaţie internaţională fondată la
24 septembrie 1960. In prezent, are 162 de membri. Volumul cumulat al creditelor acordate este de
135 miliarde USD, iar in anul financiar 2004, volumul imprumuturilor a fost de 12,1 miliarde USD,
pentru 138 de proiecte noi din 66 de ţări.47
IDA este cel mai important organism din lume in furnizarea de asistenţă tehnică şi resurse
financiare ieftine, efectuand, in acelaşi timp, investiţii in proiecte fundamentale pentru dezvoltarea
economică şi a resurselor umane.
Scopul principal al IDA este reducerea sărăciei prin promovarea unei dezvoltări economice
sustenabile in zonele cel mai slab dezvoltate ale lumii, incluzand 79 de state, a căror populaţie totală
este de 2,5 miliarde locuitori. Acest ajutor are o valoare extraordinară pentru statele beneficiare,
intrucat lipsa cronică de solvabilitate a acestora, le impiedică să obţină alte credite externe in condiţii
normale de piaţă de capital. In majoritatea acestor state, populaţia trăieşte din venituri sub 2 USD/zi,
iar 4 din 10 persoane au un venit zilnic mai mic de 1 USD.
Formele de finanţare ale IDA sunt granturi, credite pentru dezvoltare şi garanţii, alături de o
asistenţă tehnică pentru programele specifice de reformă din ţările beneficiare.
Ţările eligibile pentru finanţare din partea IDA sunt cele care au un venit naţional brut sub
885 USD/cap de locuitor. Condiţiile de eligibilitate sunt sărăcia relativă şi lipsa de solvabilitate
internaţională. O altă condiţie este depăşirea unor teste de performanţă prin punerea in aplicare a
unor politici orientate către stimularea creşterii economice şi reducerea sărăciei.
Sursa fondurilor IDA este compusă din depunerile statelor membre cele mai dezvoltate,
impreună cu cateva state in curs de dezvoltare. Aceşti donatori se reunesc o dată la trei ani pentru a
conveni asupra volumului resurselor necesare finanţării programelor de creditare. Priorităţile
strategice ale creditelor IDA sunt: creşterea calităţii educaţiei primare şi lărgirea accesului la aceasta,
intărirea luptei impotriva extinderii bolilor infecţioase, inclusiv HIV/SIDA, instaurarea unui climat
investiţional favorabil.
Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA) este o organizaţie internaţională
fondată in 1988, care, in prezent, este compusă din 157 membri, volumul cumulat al garanţiilor
acordate de-a lungul existenţei sale fiind, la 30 iunie 2004, de 12,4 miliarde USD.
Scopul fundamental al MIGA este atragerea de investiţii străine in scopuri productive in
ţările in curs de dezvoltare , oferind investitorilor străini garanţii impotriva mai multor riscuri
necomerciale, precum exproprierea, neconvertibilitatea monedei naţionale a statelor beneficiare şi
limitarea transferului de resurse din exterior, precum şi impotriva războaielor, tulburărilor sociale şi
nerespectarea condiţiilor contractuale. Un alt tip de servicii oferite de MIGA sunt cele de consultanţă
pentru instaurarea unui climat favorabil investiţiilor, in scopul imbunătăţirii condiţiilor oferite
investitorilor străini.
Participarea Romaniei la activitatea F.M.I. şi a Băncii Mondiale
Romania urmează o strategie ce vizează, pe de o parte, menţinerea stabilităţii
macroeconomice şi stabilirea unei creşteri economice sustenabile şi, pe de altă parte, reducerea
sărăciei, obiectivul cheie fiind aderarea la Uniunea Europeană. Elementele-cheie ale acestei politici
includ intărirea disciplinei financiare in intreaga economie, intărirea constrangerilor bugetare pentru
intreprinderile de stat, urmărind activ privatizarea şi restructurarea intreprinderilor şi a băncilor,
consolidand protecţia şi siguranţa socială.
Pe termen mediu, continuarea redresării economice actuale va depinde in mare măsură de
menţinerea vitezei reformei şi de continuarea intr-o manieră constantă a reformelor de dezvoltare a
sectorului privat. Astfel de reforme ar sublinia transparenţa şi responsabilitatea guvernului,
imbunătăţirea mediului de afaceri şi acţiunile de intărire a regulamentelor şi supravegherii pieţelor
financiare şi de capital. In acest sens este esenţială colaborarea cu FMI şi Banca Mondială, pe linia

Page 6
procesului de reformă şi tranziţie la economia de piaţă, restructurării economiei naţionale şi
dezvoltării tehnologice, realizată pe bază de parteneriat.
Romania şi F.M.I.
In cadrul FMI, Romania face parte din grupa de ţări care include: Olanda, Ucraina, Israel,
Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Macedonia, fiind
reprezentată in Consiliul Executiv al FMI de un director olandez (Jeroen Kremers). Guvernatorul
Romaniei la FMI este guvernatorul BNR, iar guvernator supleant este secretarul de stat din Ministerul
Finanţelor Publice cu responsabilităţi in domeniu.
In general, FMI este pe primul loc in acordarea de asistenţă Romaniei pentru menţinerea
stabilităţii macroeconomice. Programele Fondului se concentrează pe cadrul fiscal, politica monetară
şi pe acele elemente ale programului de reformă structurală care influenţează direct situaţia
macroeconomică. Principalul vehicul pentru dialogul dintre Fond şi autorităţi este Acordul stand-by,
insoţit de acţiuni de asistenţă tehnică.
Incepand cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat in aprobarea mai
multor Acorduri stand-by. In calitate de stat membru, Romania furnizează FMI informaţii şi realizează
consultări anuale cu această instituţie, in conformitate cu prevederile Articolului IV al statutului FMI.
Conform Articolului VIII al statutului FMI, din 25 martie 1998, Romania se angajează să nu
recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii
internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare
multiple, fără aprobarea/consultarea FMI.
In cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale in
domeniile relevante pentru activitatea FMI, Romania participă la programul Băncii Mondiale şi FMI de
evaluare a sectorului financiar. In acest context, experţii Băncii Mondiale şi FMI au realizat:
 Raportul „Financial Sector Stability Assessment – FSSA”, care identifică principalele
vulnerabilităţi ale sectorului financiar romanesc şi oferă un set de recomandări pentru corectarea
acestora.
 Raportul privind respectarea standardelor şi codurilor”, prin care experţii FMI
realizează on evaluare a practicilor romaneşti privind diseminarea datelor vis-a-vis de Sistemul
General de Diseminare a Datelor – GDDS.
Aceste documente au subliniat practicarea unor politici macroeconomice sănătoase şi
progresul inregistrat in cadrul reformelor structurale, care au contribuit la continuarea procesului de
dezinflaţie şi creştere economică robustă in 2003-2004. Ultimul acord cu Fondul, pe care autorităţile il
tratează ca fiind de „supraveghere preventivă”, are ca obiectiv intărirea poziţiei contului curent,
reducerea in continuare a inflaţiei, susţinerea creşterii rapide a PIB şi pregătirea economiei pentru
integrarea in Uniunea Europeană. El a fost suspendat in noiembrie 2005.
Fondul Monetar Internaţional a acordat asistenţă tehnică Romaniei in cateva domenii
incluzand politica monetară şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară şi statistică.
FMI asigură, totodată, instruire profesională prin intermediul cursurilor şi seminariilor
organizate la sediul său central şi prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Obiectivul de bază al
acestor programe este instruirea profesională a oficialilor din ţările membre ale Fondului, cu scopul
de a creşte nivelul calitativ al elaborării politicii economice in ţările membre.
Pană acum, prin programele sale, Institutul FMI a contribuit la instruirea profesională a peste
65 de persoane oficiale din Romania in următoarele domenii: programare şi politică financiară, tehnici
de analiză şi programare financiară, politică externă, finanţe publice, operaţii valutare şi monetare,
statistică. Peste 120 de oficiali au participat la cursuri şi seminarii organizate la Joint Vienna Institute
in domeniul analizei şi politicii macroeconomice, cheltuielilor publice, politicii şi operaţiunilor de
schimb valutar, reformei fiscale, managementului politicii fiscale şi statisticii. Astfel, FMI a oferit
sprijin in peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 şi pană in prezent, deşi rezultatele
inregistrate de autorităţi in ceea ce priveşte implementarea sunt mixte.50

Page 7
 Romania şi Banca Mondială
Romania este membră a BIRD (din 1972), IFC (din 1990) şi MIGA (din 1992). Activitatea
Grupului Băncii Mondiale in Romania a inceput in anul 1991 şi cuprinde atat programe şi proiecte
publice, finanţate de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare prin imprumuturi
acordate direct statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, cat şi proiecte private, fără garanţie de
stat, prin sprijinul acordat de către Corporaţia Financiară Internaţională şi Agentia Multilaterală de
Garantare a Investiţiilor.
Banca Mondială este un partener important al Romaniei in procesul de dezvoltare. Din 1991,
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) a aprobat operaţiuni finanţate in
Romania, cu un total al angajamentelor de aproximativ 4,2 miliarde USD ceea ce inseamnă peste 40%
din totalul imprumuturilor externe contractate de Romania.
Portofoliul de proiecte al Băncii Mondiale in Romania este unul dintre cele mai mari din
regiunea Europa şi Asia Centrala. Acest portofoliu urmează să crească in următorii ani, odată cu
susţinerea de către Banca Mondială, a Romaniei in pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Programul de imprumut pentru perioada 2004 - 2005 cumulează 850 milioane dolari.
Romania face parte din grupul pilot al ţărilor participante la initiaţiva Băncii Mondiale
denumită Cadrul general de dezvoltare ( Comprehensive Development Framework - CDF). Principiile
CDF sunt dezvoltarea pe termen lung, dezvoltarea participativă, parteneriatul sub conducere
naţională şi orientarea programelor in funcţie de rezultate.
Progresele Romaniei in ceea ce priveşte reformele structurale şi privatizarea sunt sprijinite
de Banca Mondială prin imprumuturile de ajustare a sectorului privat (PSAL I si II), structurate pe
cinci obiective fundamentale pentru dezvoltare: (i) privatizarea şi restructurarea băncilor de stat; (ii)
privatizarea/ restructurarea/ lichidarea intreprinderilor de stat; (iii) reforma in sectorul energetic, cu
accent pe restructuarea/ privatizarea utilităţilor (petrol, gaze naturale, energie electrică); (iv)
imbunătăţirea mediului de afaceri; şi (v) măsuri pentru atenuarea impactului social al implementării
reformelor.
Programul multianual PAL (Programmatic Adjustment Loan) - oferă imprumuturi pentru
ajustare programatică, a cărui primă tranşă este in valoare de 150 de milioane de dolari vizează
reforma administraţiei publice şi a justiţiei, mecanismele de elaborare a politicilor, precum şi
eficientizarea sistemului de cheltuieli publice. Prin incheierea cu succes a primei faze a programului
PAL, Romania se poate considera o ţară aflată intr-un proces accelerat de reformă.
Programele care urmează, PAL II şi III, vor avansa programul de reformă care va contribui la
creşterea eficienţei manageriale in sectorul public şi la imbunătăţirea mediului de afaceri, ambele
domenii fiind critice in accelerarea dezvoltării şi in sprijinirea eforturilor Romaniei de a indeplini, pană
in 2007, cerinţele extrem de competitive ale pieţei unice europene.
Corporaţia Financiară Internaţională a aprobat o serie de investiţii in sectorul comunicaţiilor,
infrastructura, industrie sau in sectorul sănătăţii, sprijinind in acelaşi timp dezvoltarea intreprinderilor
mici şi mijlocii, precum şi a sectorului bancar din Romania. Cea mai importantă investiţie a CFI in
sectorul bancar din Romania constă in acordarea unui imprumut in valoare de 75 milioane USD Băncii
Comerciale Romane şi participarea la privatizarea BCR, prin achizitionarea un pachet de 25% din
acţiuni, impreună cu BERD.
In perioada 2001-2005, Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor a garantat in
Romania investiţii private de peste 100 milioane USD.
Banca Mondială a elaborat, in perioada noiembrie 2002 – iunie 2003, Raportul «Romania –
Evaluarea sărăciei», in care apreciază că nivelul sărăciei s-a redus in ţara noastră cu aproximativ 10%
faţă de anul 2000. Dinamica sărăciei severe (persoane cu venit : 1.200.000 lei/lună/pers.) a fost de
8%, respectiv 13,9 % in mediul rural şi 3,8 % in mediul urban, iar in pragul sărăciei (venit : 1.750.000
lei/lună/pers.) se află 25% din populaţia Romaniei, estimează Banca Mondială.
In prezent se află in curs de elaborare parteneriatul strategic al Romaniei cu Banca Mondială,
care cuprinde programele pe care Banca le va derula in Romania in perioada 2005-2009. Obiectivul

Page 8
pentru următorii 2 ani al asistenţei pe care Banca Mondială o va oferi Romaniei este acela de a
sprijini indeplinirea angajamentelor cu privire la acquis-ul comunitar pană in 2007 şi pregătirea pentru
a face faţă provocărilor ulterioare momentului aderării.
Banca Mondială a fost un partener de nădejde al Romaniei pe parcursul perioadei de
tranziţie, in toate sectoarele, şi se mandreşte cu transformarea impresionantă a ţării noastre intr-o
ţară performantă cu venit mediu. Rating-ul de ţară al Romaniei s-a imbunătăţit ajungand la cota de
solvabilitate BB (in aprilie 2005) datorită unei bune evoluţii a mediului economic. Chiar dacă pană in
prezent Banca a susţinut 40 proiecte in valoare de 4,8 miliarde USD, satisfacţia provine din faptul
că Banca Mondială a adus in Romania atat o expertiză vastă in domeniul dezvoltării, cat şi sisteme
eficiente de gestionare a programelor şi consultanţă in domeniul politicilor.52
La mijlocul lunii octombrie 2005, Banca Mondială şi Guvernul Romaniei au finalizat un nou
Parteneriat Strategic de Ţară (CPS), care defineşte rolul de susţinător al Băncii in Romania pentru
următorii 4 ani (2006-2010). CPS este absolut diferit de Strategia de Asistenţă de Ţară (CAS). CPS a
fost elaborat in parteneriat şi, la implementarea sa, Romania va fi cea care va stabili agenda, iar Banca
Mondială va avea rolul de susţinător. In acest mod, cadrul strategic ce conduce programul viitor al
Băncii in Romania se concentrează asupra facilitării integrării economice şi coeziunii sociale in
Uniunea Europeană.
Pentru realizarea acestui obiectiv strategic, Banca Mondială colaborează cu Guvernul
Romaniei la elaborarea unui « Cadru de cheltuieli pe termen mediu » pentru a le da astfel
posibilitatea factorilor de decizie să fixeze bugetele şi cheltuielile aferente intr-un context de mai
lungă durată, sporind capacitatea acestora de a planifica resursele viitoare provenite de la UE,
precum şi pe cele provenite de la instituţiile financiare internaţionale.

BIBLIOGRAFIE:
1) Mariana Paja – Relatii Internatioale, Bucureşti, 2017
2) Suport curs
3) https://conspecte.com/Geoeconomia/institutiile-financiare-internationale.html

Page 9