LICEUL TEHNOLOGIC SILVIC CÎMPENI

REFRAT
TEMA LUCRĂRII:

CLASA A XII-A AE

PROFESOR: MA CLAUDIA SIMONA REALIZAT DE:

Pleșa Petru Ionuț

Pleșa Marcel
 09.10.2023

Cheltuieli pentru acțiuni și obiective economice

Definiție
Acțiuni - Valori mobiliare care reprezintă proprietatea unei fracțiuni a unei companii; dreptul
de proprietate a unei fracțiuni din capitalul social al unei societăți pe acțiuni sau în comandită
pe acțiuni. Ele dau dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proporțional cu cota
deținută. Acțiunile sunt transmisibile atât prin acte juridice „inter vivos" (vânzare, donație), cât
și prin acte juridice „mortis cauza” (testament).

Tipuri AcțiuniModificare
Preferred stock (Eng) vs Common stock (Eng)Modificare
„Preferred stock” sunt acțiuni preferențiale ce au garantate dividendele, dividende ce sunt
suma fixă și plătite trimestrial, nu au drept de vot în compania emitentă (i.e. adunarea
generală a acționarilor), în cazul unui faliment au prioritate la masa credală față de „common
stock” dar sub obligațiuni. [2][3]
„Common stock”, cel mai des întâlnit tip de acțiuni, sunt acțiuni ce reprezintă dreptul
de proprietate cu drept de vot în Adunarea generala a actionarilor (AGA), adică votează
politicile și conducerea companiei. Spre deosebire de „preferred stock" dividentele depind de
performatele economice ale companie (i.e. profit ), nu sunt regulate/fixe. Sunt clasificate în
„acțiuni clasă A ” și „acțiuni clasă B”. Acțiunile de clasă A au mai multe voturi per acțiune
decât cele de clasă B. În cazul unui faliment sunt ultimii plătiți la masa credală, după plata
tuturor creditorilor. [4]
Primary (Eng) vs Secondary (Eng)Modificare
Acțiunile „primary” sunt „common stock” oferite de către emitent (companie)
direct investitorilor la un preț preferențial, sub prețul pieței (câteodata gratis), fară a apela
la piețele de capital, excepție făcând oferta publică inițială (IPO) unde se vând cu scopul
finanțării companiei emitente.[5][6]
Acțiunile „secondary” sunt deja create/alocate de către emitent și sunt puse spre vânzare
publicului larg. În cazul unei oferte publice inițiale (IPO) acest tip de acțiuni sunt vândute
de proprietar și nu finanțează o dezvoltare ulterioară a companiei .[5][6]
Acțiunile „redeemable”(Eng)
sunt acțiuni preferențiale ce pot fi răscumpărate[11] de compania emitentă (firmă) contra unei
sume de bani. Răscumpararea poate făcută la o dată prestabilită (fixă), când emitentul este
obligat să cumpere înapoi acțiunile sau oricând dorește emitentul acțiunii, funcție de cum a
fost stabilit inițial. Se pot emite acțiuni „redeemable” ce pot fi răscumpărate pe o suma fixă
sau la prețul pieței, iarași, în funcție de cum au fost stabilite aceste detalii la momentul
emiterii acțiunii.[12]
Acțiunile convertibile sunt acțiuni preferențiale ce pot fi rascumpărate de cumpărator în
acțiuni „common stock” (Eng). Emitentul acestor acțiuni (preferențiale) este obligat să facă
conversia în acțiuni „common stock” fie la termen, fie la orice dată dorită de cumpărator.
Pretul poate fi fix (prestabilit) sau pretul pieței. Toate aceste detalii sunt date în prospectul de
emisiune al acțiunilor vândute de emitent. [12]

Acțiune de 10.000 lei emisă în martie 1939 de Manufactura

Națională de Porțelan Turda

Economia (din greacă οίκος oikos, „casă” și νομος nomos, „conducere”) este o știință
socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit
definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința care studiază modul de
alocare a unor resurse rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea
umană, economia este o știință socială.

Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două domenii

principale: microeconomia care se ocupă de agenți individuali, cum ar fi bugetele și
afacerile și macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg, cererea și
oferta agregată, capitalul și materiile prime.
O atenție deosebită se acordă și alocării resurselor, producției, desfacerii, comerțului
și concurenței. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul problemelor legate
de opțiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită valoarea economică.
Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în care prețurile
reflectă cererea și oferta, iar ecuațiile sunt folosite pentru a prezice consecințele
anumitor decizii.
Supoziția fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiționale este ideea
existenței factorului rațional care urmărește maximizarea utilității. Economia
neoclasică este bazată pe această supoziție care este folosită pentru a deriva rezultate
referitoare la funcționarea unui sistem de prețuri în condițiile puterii pieței
descentralizate.
În paralel cu economia formală funcționează și economia informală.
Câmpul de studiu convențional al economiei conține efectiv toate problemele
referitoare la determinarea prețurilor, cu analize ale activităților, ce implica costuri și
care produc beneficii măsurabile în bani, la producția și distribuția bunurilor și
serviciilor pentru satisfacerea necesitaților umane.

Economia este rezultatul tuturor proceselor care includ cultura, valoarea, educația,
dezvoltarea tehnologică, istoria, organizarea socială, structura politică, sistemele
juridice, geografia, precum și dotările naturale. Acești factori determină contextul,
conținutul și contextul în care funcționează o economie. Unele culturi creează
economii mai productive și, prin urmare, produc mai multă valoare sau PIB