STUDIUL RESTURILOR OSOASE DESCOPERITE lN TUMULUL

DACIC DE LA Rz\CĂTĂU (TAMASIDA\[A)

SERGIU HAIMOVICI

Prin săpăturile executate în anii 1 998 şi 2002, în turnului nr. V din localitatea
Răcătău, cam. Horgeşti, jud. Bacău, care face parte din necropola tumulară a
·
Tamasidavei au fost puse în evidenţă şi o serie de resturi osoase.
Vom trece mai întâi în revistă acele resturi osoase aparţinând săpături lor din anul
1 998. Această grupare este alcătuită din şapte fragmente osoase care aparţin la trei
specii diferite de mamifere şi anume:
a) Bos taurus (taurine) care are unnătoarele resturi în număr de cinci:
- fragment din corpul unei mandibule din stânga, existând acea parte a corpului
care tocmai se continuă cu ramul; se găseşte in situ M3 a cărui lungime este de 32 mm şi
după gradul de roziune a dintelui se apreciază o vârstă cam de 4-5 ani ; culoarea osului
este bej;
- fragment din Ul)_ghiul corpului mandibulei ce se continuă cu ramul din stânga,
prezentând condilul, apollza coronoidă fiind ruptă; lărgimea condilului este 39 mm;
culoarea osului este g�i-bej, de parcă ar fi stat în cenuşă;
- fragment de coxa!, având o porţiune din creasta ileacă; culoarea este bej;
- falanga 1, întreagă, la care s-au executat măsurătorile: lungimea maximă = 63
mm, lărgimea epifizei superioare = 29 mm, lărgimea minimă a diafizei = 24 mm;
culoarea este bej; rugozităţile de inserţie de pe faţa posterioară sunt puternice, probabil
individul respectiv a fost supus la munci grele.
Ar ex1sta cel puţin doi indivizi de o talie cam medie.
b) Ca,Pra hircus (caprine), cu un singur rest, o tibie fragmentară, prezentând
epifiza supenoară şi o parte a diafizei; este din stânga; ca măsurători, lărgimea epifizei
superioare = 40 mm, diametru) anteroposterior = 30 mm; culoare bej; reprezintă un
individ robust, poate un mascul.
c) Sus domesticus (porci ne), cu un singur rest, un fragment din corpul din stânga
a mandibulei prezentând şi regiunea simfizară; cei trei incis1vi sunt căzuţ1 (lipsesc), dar
este prezent caninul, arătând un mascul, cât şi dinţii P�. P2, P3; se măsoară doar simfiza =

65 mm; ar fi un individ de talie medie cu evidente caractere de primitivitate; culoarea

este g�·i;bej.
In continuare sunt trecute resturile găsite prin săpăturile din 2002 provenind din
groapa mortuară.
Ele aparţin mai întâi lui Equus cabaUus (cal), existând mai multe resturi ale sale,
unele ruptun rară importanţă din corpul mandibulei, cât şi acest corp şi anun1e partea sa
cea mai anterioară din dreptul simfizei pe care o vom considera în amănunţime: ea
conţine ill situ cei şase incis1vi, doi cleşti, doi mijlocaşi şi doi lăturaşi, cât şi caninul drept
şi stâng, după car� se P?ate st.abili clar că_os�1l aparţi_n� un�1i �n�i_vid castrat (cal). Se
_
poate masura Iung1mea s1mfize1 = 78 mm, larg1mea sene1 de mc1s1V1 = 64 mm, lărg1mea
la nivelul caninilor = 60 mm şi lărgimea mimmă la nivelul diastemului = 41 mm, cât şi
lungi !!lea ace�tuia din unn_ă � (75) mm. Se apr�ci� �� i!'Jdivid de talie medie; culoarea
osului este bej . Se constata ca pe partea externa a mc•s•vilor apar unne de arsură destul
de puternică; există de fapt şi un mic rest osos care are pe el de asemenea unne
puternice de arsură. Cei şase incisivi, dar şi doi dinţi jugali, prin morfologia lor aduc
unele date importante. Astfel, după incisivi, care sunt de acum dinţi definitivi. gura
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
218 Sergiu Haimovici

fiind-zisă încheiată, se poate aprecia o vârstă de 6 ani a individului, aceasta datorită

faptului că erodarea lor este abia începută, observându-se doar mişuna, care are o formă
alungită. Cei doi din� jugali sunt reprezentaţi probabil prin P� din dreapta şi precis M3
din stânga, primul având o lungime de 27 mm şi o lărgime de 1 9 mm, iar al doilea o
lungime de 3 1 mm şi o lărgime de 1 8 mm. Aceştia au, imediat sub suprafaţa de
eroziune, două brâie de smalţ, observabile cel mai bine pe faţa externă a dinţilor; această
particularitate este caracteristică, după unii autori, cailor din gruparea orientală.
_
l! rf!1ătoa.rt?le resturi, în. num�� d� 1.8? sunt f!'lgt�enţe �e o� J�:�ngi_ P!ovenind de
_

la pasar1 ŞI aparţm la cel puţm tre1 md1v1z1 de marnm d1fente, toţJ tmen, m sensul că
extrem ităţile (aşa-zisele epifize) erau încă îmbrăcate în cartilaj, care a putrezit, încât este
greu a stabili exact căror fragmente osoase ar aparţine ele. S-au găsit patru tibii
provenind de la doi indivizi mai mici şi altele două de la un individ mai mare; de
asemenea două femure aparţinând probabil la unul din dinvizii mai mici; există de
asemenea, credem, un radius de la un individ relativ mic şi două cubitusuri de aceeaşi
parte, deci de la doi indivizi; restul materialului aparţme probabil unor oase ale
metacarpelor unor aripi. Aşadar s-au depus în groapă membre anterioare (aripi) şi
membre posterioare. Menţionăm că toate oasele sunt de culoare bej-gri. Este posibil ca
toate aceste oase să aparţină găinii (Gallus domest.) şi anume un mascul şi două
femeie. Se ştie că găina domestică era de acum cunoscută de geto-daci, apărând însă
destul de rar, în materialul arheozoologic, încât este interesantă această prezenţă a ei
într-{) groapă mortuară.

L'etude des restes osseux decouverts dans le tumulus dace de Răcătău

(Tamasidava)
Resume
On a trouve peu des restes appartenant au quatre especes des mammiferes
domestiques: les taurins, les caprins, les porcins et le cheval, a câte de, probablement.
aussi de la poule; il est interesante de Ia poule domestique, parmi les restes osseux.

Bibliografie
V. Căpitanu, Lăcrămioara Elena !stina, V. Ursachi, M. Brudiu, Mihaela Denisa Liuşnea,
Raport de săpătură Răcătău (jud. Bacău) 1 998, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1 998,
Vaslui, 1 999, p. 93-94.
V. Ursachi. Lăcrămioara Elena !stina, C. Plantos, Raport de săpătură Răcătău (jud. Bacău)
2002, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2002, Buziaş, 2003, p. 249-25 1 .

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro