Motorul termic este o maşină termică motoare, care transformă căldura în lucru mecanic.

Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid. Întrucât,
conform principiului al doilea al termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar o parte a
căldurii preluate de la sursa de căldură (numită şi sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de
căldură este transferat unui sistem cu temperatură mai mică, numit sursă rece.
Clasificari motoare termice
- motor cu ardere externă, la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul
termodinamic: motor cu abur, turbină cu abur, motor Stirling.
- motor cu ardere internă, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit chiar de fluidul
supus ciclului termodinamic: motor cu ardere internă cu piston, motor Wankel, turbină cu gaze, motor
rachetă, statoreactor, pulsoreactor.
Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o maşină termică motoare în care
energia internă a agentului termic, încălzit în prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră de
combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un schimbător de căldură, este
transformată în lucru mecanic.
Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia termică a aburului în
lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere şi se destinde într-un
agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston,
mişcare care de cele mai multe ori este transformată în mişcare de rotaţie cu ajutorul unui mecanism bielă-
manivelă. Căldura necesară producerii aburului se obţine din arderea unui combustibil sau prin fisiune
nucleară.
Motoarele cu ardere internă sunt motoarele termice de cea mai largă răspândire. Ele au început să
evolueze mult mai târziu datorită temperaturilor dezvoltate (cca 2000 °C) în corpul motorului. Din acest motiv
dezvoltarea lor a avut loc odată cu dezvoltarea metalurgiei care a ajuns să producă oţeluri şi aliaje suficient de
rezistente. Avantajul acestora faţă de turbinele cu abur este în principal că au gabarite mult mai reduse şi pot fi
puse in funcţiune imediat. Astăzi se construiesc asemenea maşini cu puteri de 2500 CP la o greutate de numai
500g/CP.
RANDAMENTE
Eficienţa transformării căldurii în lucru mecanic este exprimată prin randamentul motorului termic. În mod
analog randamentului mecanic, cel termic reprezintă raportul dintre lucrul mecanic efectuat de sistem (util) si
căldură absorbită de la sursa caldă: η=L/Qabs (1)
Lucrul util reprezintă diferenţa între valoarea căldurii absorbite de la sursa caldă şi a celei cedate sursei reci.
Înlocuind în (1) rezultå:
η=(Qabs-Qcedat)/Qabs=1-Qced/Qabs (1)
Randamentul unui motor termic este întotdeauna subunitar. Niciodată Qcedat nu poate fi nulă; dacă motorul
nu ar ceda caldură sursei reci, el nu ar funcţiona.
POLUAREA MEDIULUI Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%)
este produsǎ de gazele de eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ
în primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament .Totuşi în
prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de ani dat
fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea poluǎrii produse de motoarele autovehiculelor
şi s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.
I.Gaze de eşapament. Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari particularităţi
1.În primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate
la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de difuziune în atmosferă.
2.În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzănd de
intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii.
Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se situează
gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de
natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare.
Compoziţia gazelor de eşapament.
a) CO – monoxidul de carbon; b) CHx- hidrocarburi
c) SO₂- dioxidul de sulf; d) NOx- oxizii de azot;
e) compuşi organici volatili (benenul); f) funigine, azbest.