Legumele şi fructele sunt produse alimentare de origine vegetală. Datorită
valorii nutritive, calităţilor gustative şi a gradului ridicat de asimilare de către organismul uman, ele sunt recomandate şi utilizate pe scară largă în alimentaţie, în stare proaspătă sau conservată. Locul important ocupat de aceste alimente în hrana omului este determinat de faptul că ele constituie importante surse de glucide, vitamine, săruri minerale şi alte substanţe formate în procesul de fotosinteză şi care au un rol benefic pentru organism. Legumele şi fructele proaspete au un conţinut ridicat de apă (75-95%) care le conferă starea de frăgezime şi prospeţime pe tot circuitul tehnico-economic. Pentru aprecierea calităţii legumelor şi fructelor se au în vedere următoarele caracteristici: forma, mărimea, aspectul epidermei şi miezului, consistenţa, gustul, suculenţa pulpei, autenticitatea soiului, starea de prospeţime, de sănătate şi curăţenie, gradul de maturitate etc. Autenticitatea soiului se verifică pe baza unor caracteristici tipice (formă, mărime, aspectul cojii, consistenţa pulpei felul şi numărul seminţelor etc.) prin comparare cu soiurile din mostrele de referinţă, mulaje, planşe, descrieri etc. Forma variază în funcţie de specie, soi, grad de maturare, condiţii de mediu, fiind dată de natura organului plantei (cilindrică, ovală, sferică etc). Cunoaşterea formei este importantă pentru pregătirea condiţiilor de ambalare, sortare calibrare, transport etc. Mărimea legumelor şi fructelor prezintă variaţii mai mari faţă de celelalte caracteristici. Deşi este specifică anumitor soiuri, ea poate varia destul de mult în funcţie de condiţiile pedo-climatice sau tehnologiile aplicate. Aceste variaţii schimbă raporturile dintre părţile structurale ale fructului, modificînd valoarea nutritivă şi randamentele de prelucrare. Mărimea este considerată un criteriu de calitate pentru comercializarea sau industrializarea legumelor şi fructelor, procedîndu-se la sortarea lor şi încadrarea în clase de calitate care ţin cont de mărimea fructului. Mărimea se defineşte, după caz, prin diametru, lungime, lăţime, grosime, greutate, volum, număr de bucăţi la kilogram etc. Culoarea se datorează prezenţei diferiţilor pigmenţi în coaja sau chiar pulpa fructului. Aceştia se găsesc în proporţii diferite în funcţie de specie, soi, condiţii agropedoclimatice, gradul de maturare. De asemenea, intensitatea pigmentaţiei poate fi influenţată şi de către unii factori externi precum lumina, temperatura, umiditatea atmosferei, profilul nutritiv al solului. Culoarea serveşte la stabilirea autenticităţii soiurilor şi la evaluarea gradului de maturitate. Consistenţa sau fermitatea structuro-texturală reprezintă rezistenţa opusă de legume şi fructe la acţiunile mecanice şi evoluează pe măsura maturizării legumelor şi fructelor, diminuîndu-se către momentul recoltării. Ea serveşte la stabilirea momentului şi a modului de recoltare, ambalare, transport, la stabilirea duratei de păstrare în stare proaspătă şi a metodei de prelucrare industrială. Determinarea consistenţei se face cu aparate speciale (penetrometre, maturometre) iar rezultatele se exprimă în kgf/cm2. Gustul este una dintre cele mai importante caracteristici ale legumelor şi fructelor. El este specific pentru fiecare specie şi soi, fiind determinat de conţinutul şi raportul între glucide, acizi organici, substanţe tanante etc. Intensitatea maximă a gustului se obţine numai dacă la recoltare, legumele şi fructele au atins gradul optim de maturitate care favorizează ulterior procesele biochimice răspunzătoare de desăvîrşirea gustului. Suculenţa pulpei este condiţionată de gradul de maturitate, starea de turgescenţă, specie, soi, condiţiile de recoltare şi păstrare şi constituie un criteriu important pentru dirijarea legumelor şi fructelor spre anumite forme de consum şi prelucrare industrială. Starea de prospeţime se apreciază senzorial, după gradul de turgescenţă, fermitate şi aspect, fiind determinată de durata şi modul de păstrare al legumelor şi fructelor. Starea de sănătate şi curăţenie constituie condiţii de calitate deosebit de importante. Legumele şi fructele proaspete trebuie ă fie sănătoase, neatacate de boli sau dăunători, curate, fără corpuri străine. Prezenţa pedunculului constituie o caracteristică de calitate pentru unele specii de legume (ardei, castraveţi, vinete, bame) sau fructe (căpşuni, cireşe, vişine etc.). Absenţa acestuia permite pierderea suculenţei, lezarea integrităţii pulpei şi favorizează alterarea mai rapidă a legumelor şi fructelor.