Page |1

Fundamentele psihologiei

Temă de control

Fișa de lectură nr. 1 Autorul fișei: POPA

(VOICILĂ) LAURA

NUME: POPA
(VOICILĂ)

Data întocmirii PRENUME: LAURA

STUDENT/Ă
Autorii lucrării Martin E. P. Seligman

Titlul lucrării Optimismul se învață

Știința controlului personal
Anul apariției 2004
Localitatea: Editura Humanitas
Titlul capitolului De ce copiii nu pot fi de speranță
lipsiți
Paginile: prima=ultima 119 - 135
Titlul original: Optimismul se învață
Știința controlului personal
Limba originală Română
Traducere (autor) Traducere din engleză și
adaptare de Alina Cârâc
 Page |2

5 idei reprezentative pentru textul analizat:

Din cartea ‘’Optimismul se învață - Știința controlului personal’’, scrisă de Dr.

Martin E. P. Seligman, am ales partea a șaptea, capitolul în care se povestește despre ‘’De
ce copiii nu pot fi lipsiți de speranță’’.
Din textul pe care am ales să îl analizez, am dedus că și copiii suferă depresii, aceasta
fiind diferită față de cea pe care o suferă adolescenții sau adulții. Spre deosebire de cei
’’mari’’, copiii nu își pierd speranța și nu își pun capăt zilelor.
În perioada de creștere a copilului, principala preocupare este cea în care puiul
dorește multe explicații despre lumea înconjurătoare, în care apare și elementul surpriză,
întrebarea “De ce?’’. După părera mea, copiii pun întrebări şi pentru că îşi doresc atenţia
părinţilor, să îi simtă aproape de ei. Continuând lanţul De ce? -urilor menţin dialogul viu,
păstrându-i în acelaşi timp pe părinţi lângă ei.
Optimismul ne protejează împotriva depresiei, ne mărește nivelul de reușită, ne
îmbunătățește sănătatea. Autorul ne pune la dispozitie un armament practic al "științei
controlului personal", începând cu teste de evaluare a optimismului.
Carol Dweek ‘’unul dintre cei mai importanți cercetători ai dezvoltării emoționale’’,
acesta a analizat formarea optimismului. Copiii fiind foarte atenți la ceea ce le spun adulții,
dar și la modul cum le spun, mai ales când vine vorba de critici. Profesorii, atunci când
critică, băieților li se spun diferite critici față de fete. De exemplu, ‘’Pentru că sunt mult
mai agitați și greu de potolit, băieților li se spune de obicei:’’n-ai fost atent’’, ‘’nu te-ai
străduit suficient’’, ‘’făceai năzdrăvenii atunci când eu predam fracțiile’’. În schimb,
studiile lui Carol Deek, arată că fetele se confruntă cu astfel de acuzații: „Cum ele nu sunt
poznașe și par atente la ore, nu pot fi criticate pe aceste motive”. De aceea, profesorilor nu
le rămâne decât să spună: „nu ești prea grozavă la matematică”, „lucrările tale sunt
întotdeauna neglijente”.
Factorii care influențează stilul explicativ al copilul sunt în număr de 3. Primul factor
este modul în care părinții analizează cauzele evenimentelor din viața de zi cu zi. Contează
 Page |3

foarte mult starea părinților. De exemplu, dacă tu ca părinte ești optimist, atunci și propriul
copil va fi la fel. Al doilea factor este tipul de critică pe care o aude atunci când are un eșec
sau o eroare. Dacă aceasta este permanentă, părerea despre sine se va transforma într-o părere
pesimistă. Al treilea factor este natura pierderilor și traumele sale timpurii. Dacă acestea se
opresc, atunci copilul își va forma opinia că evenimentele negative pot fi schimbate sau
învinse.

Definirea (prin citare sau parafrază) a trei concepte relevante, selectate

din text

‘’Stilul explicativ al copiilor este grozav de neechilibrat-infinit mai mult decât al

unui adult. Evenimentele pozitive vor dura permanent, vor fi de folos în toate privințele și
sunt opera copilului. Evenimentele negative sunt doar întâmplătoare, dispar iute și sunt
din vina altcuiva. Atât de neechilibrate sunt, în medie, punctajele unui copil, încât arată
ca ale unui agent de asigurări de mare succes de la Met Life.’’

‘’Și totuși, Chris Peterson, un socio-psiholog exterm de creativ care a lucrat cu

mine la Universitatea din Pennsylvania, a inventat mașina timpului după care tânjea
Glen Elder. Cu ajutorul ei e posibil să se determine stilul explicativ al oamenilor cărora
nu li s-a putut aplica, dintr-un motiv sau altul, chestionarul nostru.’’

„Pe lângă factorii de vulnerabilitate, Brown a izolat și doi factori majori de risc de
depresie:dispariția recentă a unui soț sau fiu, mai ales, moartea propriei mame înainte de
intrarea în adolescență a femeii.’’
 Page |4

Aprecierea personală asupra organizării, coerenţei și comprehensibilității

textului

Cartea ‘’Optimismul se învață - Știința controlului personal’’, după părerea mea,

este bine structurată, coerentă.
Din punctul meu de vedere, nu suntem din naștere pesimiști sau optimiști. Devenim
astfel o dată ce ni s-a cristalizat „stilul explicativ“, adică modul de a interpreta ceea ce ni
se întâmplă, și mai ales eșecurile. La fel ca trăsăturile opuse (pesimismul, neajutorarea,
lipsa de speranță) optimismul se învață. Pe mine personal, optimismul m-a ajutat să mă
mobilizez. Pesimismul mă paraliza, simțind că nu mai am niciun fel de motivație. Trebuie să
ne adunăm puterile ca să avansăm în direcția îndeplinirii obiectivului.