Topici specifice consilierii educaţionale focalizate pe prevenţie şi dezvoltare

Activităţile de consiliere educaţională focalizate pe dezvoltare personală şi socială şi pe

prevenţia situaţiilor de risc urmăresc (Tomşa, 1999, Băban, 2001, Dumitru, 2008) – dezvoltarea
sănătăţii fizice şi mentale ale elevilor şi a stării de bine, facilitarea adaptării şcolare şi sociale a
elevilor, ameliorarea relaţiilor lor cu familia, şcoala şi societatea şi facilitarea accesului la resurse
educaţionale adecvate şi sprijinirea orientării şcolare şi profesionale.
1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală
Temele propuse de programa şcolară sunt aparent diferenţiate în două categorii distincte
(autocunoaşterea şi dezvoltarea personală) – deşi ele sunt interdependente: autocunoaşterea este o
condiţie necesară pentru dezvoltarea personală şi se poate nuanţa în cadrul acestui proces, iar
dezvoltarea personală este o consecință firească a autocunoașterii. Derivatele conceptului de sine –
cunoaşterea de sine, imaginea de sine, acceptarea de sine, stima de sine, încrederea în sine –
constituie nucleul conţinuturilor acestui modul tematic. Activităţile de autocunoaştere pun accent pe
explorarea, înţelegerea, acceptarea sinelui, iar activităţile de dezvoltare personală ţintesc modelarea
sinelui prin exersarea de noi capacităţi adaptative şi prin modificarea imaginii şi a judecăţilor de
valoare asupra sinelui. Din analiza programei şcolare de Consiliere și dezvoltare personală pentru
clasele I-VIII rezultă o aparentă dominanţă a temelor centrate autocunoaştere, dar totodată se poate
constată inserarea printre acestea a unor subiecte ce ţin mai curând de dezvoltarea personală:
caracteristici și resurse personale: interese, abilități, aptitudini, credințe, valori, caracteristici pozitive,
preferințe; concept de sine global. concept de sine școlar; schimbare și dezvoltare: caracteristicile
preadolescenței, modificări psihosomatice specifice vârstei.
Temele incluse in programa de Consiliere și orientare pentru clasele IX-XII pun în mod
progresiv mai mult accent pe dezvoltarea personală – teme legate de managementul resurselor
personale (încrederea în sine și factori care o influenţează, creştere şi schimbare: adolescenţa -
caracteristicile dezvoltării fizice, cognitive, emoţionale; calităţi şi valori personale - reuşita
personală, tipuri de resurse personale şi utilizarea optimă a acestora, programe educaţionale pentru
managementul resurselor personale, tehnici de management al resurselor personale, asumarea
responsabilităţii şi consecinţelor, strategii de responsabilizare şi de pregătire pentru viaţa de adult).
Exemplificări metodologice ale abordării temelor de autocunoaştere şi dezvoltare
personală.
Proiectarea activităţilor de autocunoaştere şi dezvoltare personală poate porni de la
principiul umanist că fiecare copil este unic, că este o fiinţă valoroasă în sine şi că, pentru a se
dezvolta optim, a re nevoie să se simtă iubit, acceptat şi respectat în unicitatea sa.
Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe care implică mai
multe dimensiuni ale eului (imaginii de sine) (Băban, 2001): eul actual sau real (fizic, cognitiv,
emoţional, social şi spiritual), eul viitor (aspiraţii, scopuri realiste pe termen mediu şi lung) şi eul ideal
(idealuri, valori dorite care pot conţine elemente nerealiste).
Imaginea de sine este modul în care o persoană își percepe propriile caracteristici fizice,
cognitive, emoționale, sociale și spirituale.
Consilierul poate ajuta elevii să exerseze autocunoaşterea prin autoanaliză şi reflecție,
autoevaluare, identificarea structurilor eului şi descrierea lor, analiza modului în care structurile eului
influenţează convingerile, emoţiile şi comportamentele, valorizarea resurselor personale ale copilului
şi adolescentului, analiza aspiraţiilor şi scopurilor, a priorităţilor şi a valorilor personale (Băban,
2001).
Un instrument metodologic util în scopul autocunoaşterii este SWOT (Strengths, Weakness,
Opportunities, Threats). Elevilor li se va explica faptul că reuşita lor depinde de trăsăturile personale
(punctele tari şi punctele slabe), dar şi de caracteristicile mediului în care ei trăiesc (oportunităţi şi
ameninţări). Se va sublinia că fiecare persoană are atât puncte tari, cât şi puncte slabe, precum şi că
mediul în care trăim nu este niciodată propice sau ostil în întregime. Pentru a ne mări şansele de
reuşită este necesar să ne cunoaştem punctele tari, pentru a le utiliza şi a le întări, punctele slabe
pentru a le remedia prin efort propriu şi cu ajutorul celorlalţi, să identificăm elemente din mediu care
ne pot ajuta să reuşim (putem folosi resursele, oportunităţile), dar și elemente care ne pot împiedica
(cum putem evita ameninţările externe). Elevilor li se va cere să realizeze analiza SWOT raportându-
se la o problemă întâmpinată sau la un obiectiv pe care îl urmăresc, sistematizând datele în tabelul
urm ător. Se va insista ca datele menționate în tabel să fie formulate cât mai concret, în termeni
comportamentali, evitându-se prezentarea lor în termeni generali (ex. bun, inteligent, leneș etc.)
Strengths – Punctele mele tari sunt: Weakness – Punctele mele slabe sunt:

Opportunities – Oportunităţile sunt: Threats – Ameninţările sunt:

Metoda SWOT poate fi utilizată şi în scop de autodezvoltare personală dacă se

continuă activitatea prin alegerea unei competenţe sau trăsături incluse la puncte slabe şi construirea
unui plan de ameliorare sau dezvoltare a acesteia.
Explorarea ipostazelor eului real sau actual, viitor şi ideal poate fi facilitată prin exerciţii
de completare de fraze lacunare:
Eul fizic  Dacă aş fi jucărie aş fi …
 Dacă aş fi actor aş fi …
 Dacă aş fi vedetă aş fi …
 Dacă aş fi instrument muzical aş fi …
Eul cognitiv  Cea mai interesantă carte pe care am citit-o recent este…
  Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este …
 Ştiu că pot să …
 Lucrul pe care îl fac cel mai bine este …
 Când am un succes la şcoală aceasta se întâmplă pentru că …
 Când am un eşec la şcoală aceasta se întâmplă pentru că …
Eul emoţional  Dacă aş fi floare aş fi …
 Dacă aş fi animal aş fi …
 Dacă aş fi culoare aş fi …
 Prefer să … decât să …
 Mă simt mândru de mine pentru că …
 Cea mai fericită zi din viaţa mea a fost…
 Cel mai înfricoşător moment din viaţa mea a fost …
 Cel mai urât lucru pe care l-am văzut sau auzit este…
 Mâncarea mea preferată este…
Eul social  În relaţie cu ceilalţi oameni mă simt …
 Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt …
 Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt …
Eul viitor  Îmi propun să …
Eul ideal  Mi-ar plăcea să devin …
 Îmi doresc să …
Explorarea eului spiritual, a dominantei axiologice a persoanei (pragmatică, idealistă,
religioasă, altruistă, pacifistă) poate fi explorată prin sarcini de ierarhizare a preferinţelor proprii
pentru diferite categorii de valori (Băban 2001). Elevilor li se va cere să aprecieze cu note de la 1 (cel
mai important) la 10 (cel mai puţin important) importanţa pe care o au pentru ei următoarele stări de
fapt:
A avea bani pentru a cumpăra ce-mi doresc;
A avea o prietenă/un prieten
A merge în excursii
A citi multe cărţi preferate
A avea note mari
A fi un bun sportiv
A fi în pas cu moda
A-mi dedica timpul dezvoltării mele spirituale
 A fi de ajutor prietenilor şi familiei
O altă tehnică utilizabilă în scop de autocunoaștere este Fereastra lui Johari. Aceasta poate
evidenţia discrepanţe între informaţiile despre noi pe care le ştim sau nu şi pe care ceilalţi le ştiu sau
nu.
Informaţii pe care eu Informaţii pe care eu nu
le ştiu despre mine le ştiu despre mine
Informaţii pe care ceilalţi I. deschis către mine II. Închis către mine
le au despre mine
Informaţii pe care ceilalţi III. Închis către alţii IV. Blocat
nu le au despre mine
O altă modalitate de facilitare a autocunoaşterii este exprimarea ipostazelor eului prin desen -
construirea unui afiş publicitar despre propria persoană, reprezentarea grafică a emoţiei dominante
trăită în prezent, construirea blazonului în care să reprezinte aspecte din trecutul identităţii, eul actual
şi eul viitor.
Modalitățile prin care se manifestă o imagine de sine negativă sunt evitarea (timiditatea,
atitudinea de retragere), agresivitatea defensivă (atacă sursa frustrării, ironizează), compensare (pentru
că nu are succes la unele materii le minimizează importanța și încearcă să aibă succes la altele),
motivația scăzută (nu inițiază și nu se implică în diferse activități deoarece nu crede că este capabil să
le ducă la bun sfârșit) și rezistență la schimbări (încearcă să își conserve imaginea de sine și să reducă
riscul de eșec într-o situație dificilă) (Lemeni, Miclea, 2010). Îmbunătățirea imaginii de sine are
consecințe benefice în planul performanțelor școlare și profesionale și al relațiilor sociale.
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine și se referă la modul în
care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile așteptări și cu ceilalți (mai bun sau mai puțin
bun) (Lemeni, Miclea, 2010). Valoarea unei ființe imane nu decurge din performanțele realizate de
aceasta într-un domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acțiunilor și potențialului său
trecut, prezent și viitor, pe toate palierele vieții. Perceperea unui eșec ca simptom al lipsei de valoare
este injustă și dăunătoare persoanei. Copiii își evaluează imaginea de sine pornind de la părerile și
reacțiile părinților și ale educatorilor. Aprecierile sau criticile lor sunt preluate sau interiorizate de
către copil ducând la formarea unei stime de sine ridicate sau scăzute. Cerințele exagerate ale
părinților față de copil pot duce la o stimă de sine scăzută. Cerințele sunt la un nivel optim dacă
respectă nivelul abilităților copilului: sunt suficient de ridicate pentru a motiva copilul, dar nu prea
ridicate, pentru a nu genera stres și emoții inutile. Persoanele cu o stimă de sine ridicată interpretează
situațiile noi ca fiind provocatoare, sunt independente, își asumă responsabilități, își exprimă adecvat
emoțiile pozitive și pe cele negative, își asumă consecințele acțiunilor, sunt mândre de realizările lor.
Persoanele cu stimă de sine scăzută sunt nemulțumite de persoana lor în geneeral, se simt lipsite de
valoare, evită responsabilitățile, refuză să/și asume consecințele faptelor lor, manifestă toleranță
scăzută la frustrare, rezistență scăzută la presiunile negative ale grupului, își exprimă într-o manieră
inadecvată emoțiile sau le neagă și consideră manifestarea emoțiilor o dovadă de slăbiciune.
Dezvoltarea stimei de sine este favorizată de trirea succesului, exprimarea calităților personale în
grupul de colegi sau de prieteni, oferirea de ajutor, identificarea surselor de suport social, dezvoltarea
abilităților de comunicare, negociere, rezolvarea problemelor, dezvoltarea sentimentului de
autoeficacitate, așteptări realiste, deprinderea unor modalități adecvate de exprimare a emoțiilor
negative, acceptarea necondiționată a propriei persoane și a celorlalți (Lemeni, Miclea, 2010).
Completarea unor chestionare sau scale privind stima de sine poate constitui un exerciţiu de
autocunoaştere prin introspecţie pentru elevi:
Afirmaţii referitoare la stima de sine:
Dezacord Dezacord Acord Acord
total total
Simt că am multe calităţi.
Adesea mă simt inutil(ă).
Simt că sunt o persoană cel puţin la fel de
valoroasă ca ceilalţi colegi ai mei.
Aş dori să am mai mult respect faţă de mine.
Sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca ceilalţi
oameni.
Adesea mă gândesc că nu sunt bun(ă) deloc.
În general am o atitudine pozitivă faţă de persoana
mea.
În general simt că nu am prea multe motive să fiu X
mândru(ă) de mine.
În general sunt satisfăcut de mine însumi.
Sunt înclinat să cred despre mine că în general dau x
greş în ceea ce întreprind

Aptitudinile reprezintă potețialul unei persoane de a obține performanță într-un domeniu.

După nivelul de generalitate, aptitudinile sunt: generale (precum inteligența sau abilitatea generală de
învățare) – care permit obținerea de performanțe superioare în mai multe domenii - și speciale - care
permit obținerea de performanțe într-un număr mai restrâns de domenii (aptitudini de desenator).
După domeniul în care se manifestă, aptitudinile sunt cognitive, sociale (a comunica, a stabili contacte
sociale, a utiliza reguli sociale pentru menținerea relațiilor), profesionale, academice, artistice (pentru
desen, pictură, grafică etc.), muzicale (sinsibilitate la ton, amplitudine, intensitate, timbrul sunetelor),
sportive (forță fizică, putere, rezistență fizică, flexibilitate) etc. Aptitudinile cognitive reprezintă
capacitățile individului de procesare a informației și sunt de mai multe tipuri: abilitatea generală de
învățare (a dobândi noi cunoștințe și a opera cu ele); aptitudinea verbală (a utiliza adecvat lexicul,
sintaxa și a înțelege textele scrise), aptitudinea numerică (a înțelege și opera cu conținuturi numerice),
aptitudinea spațială (a reține și a opera cu reprezentări mintale spațiale), aptitudinea de percepție a
formei (percepția constanței formei și a detaliilor obiectelor, de discriminare figură-fond); aptitudinea
decizională (a lua decizii corecte și raționale) (Lemeni, Miclea, 2010).
Sursele evaluării aptitudinilor pot fi auto-observarea, opinia celorlalți și testarea psihologică
(teste de aptitudini și teste de performanță). Prezența unei aptitudini este semnalată prin asimilarea cu
ușurință a informațiilor, utilizarea unui număr mai mic de exerciții pentru formarea unei deprinderi,
performanțele bune într-o activitate, implicarea susținută într-o activitate fără a obosi, prezența de
timpuriu a ușurinței de învățare.