Page |1

Fundamentele psihologiei
Temă de control numărul 1

Fișa de lectură nr. 1 Autorul fișei: POPA

(VOICILĂ) LAURA

NUME: POPA
(VOICILĂ)

Data întocmirii PRENUME: LAURA

STUDENT/Ă
Autorii lucrării Martin E. P. Seligman

Titlul lucrării Optimismul se învață

Știința controlului personal
Anul apariției 2004
Localitatea: Editura Humanitas
Titlul capitolului De ce copiii nu pot fi de speranță
lipsiți
Paginile: prima=ultima 119 - 135
Titlul original: Optimismul se învață
Știința controlului personal
Limba originală Română
Traducere (autor) Traducere din engleză și
adaptare de Alina Cârâc
 Page |2

5 idei reprezentative pentru textul analizat:

Din cartea ‘’Optimismul se învață - Știința controlului personal’’, scrisă de Dr.

Martin E. P. Seligman, am ales partea a șaptea, capitolul în care se povestește despre ‘’De
ce copiii nu pot fi lipsiți de speranță’’.
Din textul pe care am ales să îl analizez, am dedus că și copiii suferă depresii, aceasta
fiind diferită față de cea pe care o suferă adolescenții sau adulții. Spre deosebire de cei
’’mari’’, copiii nu își pierd speranța și nu își pun capăt zilelor.
În perioada de creștere a copilului, principala preocupare este cea în care puiul
dorește multe explicații despre lumea înconjurătoare, în care apare și elementul surpriză,
întrebarea “De ce?’’. După părera mea, copiii pun întrebări şi pentru că îşi doresc atenţia
părinţilor, să îi simtă aproape de ei. Continuând lanţul De ce? -urilor menţin dialogul viu,
păstrându-i în acelaşi timp pe părinţi lângă ei.
Optimismul ne protejează împotriva depresiei, ne mărește nivelul de reușită, ne
îmbunătățește sănătatea. Autorul ne pune la dispozitie un armament practic al "științei
controlului personal", începând cu teste de evaluare a optimismului.
Carol Dweek ‘’unul dintre cei mai importanți cercetători ai dezvoltării emoționale’’,
acesta a analizat formarea optimismului. Copiii fiind foarte atenți la ceea ce le spun adulții,
dar și la modul cum le spun, mai ales când vine vorba de critici. Profesorii, atunci când
critică, băieților li se spun diferite critici față de fete. De exemplu, ‘’Pentru că sunt mult
mai agitați și greu de potolit, băieților li se spune de obicei:’’n-ai fost atent’’, ‘’nu te-ai
străduit suficient’’, ‘’făceai năzdrăvenii atunci când eu predam fracțiile’’. În schimb,
studiile lui Carol Deek, arată că fetele se confruntă cu astfel de acuzații: „Cum ele nu sunt
poznașe și par atente la ore, nu pot fi criticate pe aceste motive”. De aceea, profesorilor nu
le rămâne decât să spună: „nu ești prea grozavă la matematică”, „lucrările tale sunt
întotdeauna neglijente”.
Factorii care influențează stilul explicativ al copilul sunt în număr de 3. Primul factor
este modul în care părinții analizează cauzele evenimentelor din viața de zi cu zi. Contează
foarte mult starea părinților. De exemplu, dacă tu ca părinte ești optimist, atunci și propriul
 Page |3

copil va fi la fel. Al doilea factor este tipul de critică pe care o aude atunci când are un eșec
sau o eroare. Dacă aceasta este permanentă, părerea despre sine se va transforma într-o părere
pesimistă. Al treilea factor este natura pierderilor și traumele sale timpurii. Dacă acestea se
opresc, atunci copilul își va forma opinia că evenimentele negative pot fi schimbate sau
învinse.

Definirea (prin citare sau parafrază) a trei concepte relevante, selectate

din text

‘’Stilul explicativ al copiilor este grozav de neechilibrat-infinit mai mult decât al

unui adult. Evenimentele pozitive vor dura permanent, vor fi de folos în toate privințele și
sunt opera copilului. Evenimentele negative sunt doar întâmplătoare, dispar iute și sunt
din vina altcuiva. Atât de neechilibrate sunt, în medie, punctajele unui copil, încât arată
ca ale unui agent de asigurări de mare succes de la Met Life.’’

‘’Și totuși, Chris Peterson, un socio-psiholog exterm de creativ care a lucrat cu

mine la Universitatea din Pennsylvania, a inventat mașina timpului după care tânjea
Glen Elder. Cu ajutorul ei e posibil să se determine stilul explicativ al oamenilor cărora
nu li s-a putut aplica, dintr-un motiv sau altul, chestionarul nostru.’’

„Pe lângă factorii de vulnerabilitate, Brown a izolat și doi factori majori de risc de
depresie:dispariția recentă a unui soț sau fiu, mai ales, moartea propriei mame înainte de
intrarea în adolescență a femeii.’’
 Page |4

Aprecierea personală asupra organizării, coerenţei și comprehensibilității

textului

Cartea ‘’Optimismul se învață - Știința controlului personal’’, după părerea mea,

este bine structurată, coerentă.
Din punctul meu de vedere, nu suntem din naștere pesimiști sau optimiști. Devenim
astfel o dată ce ni s-a cristalizat „stilul explicativ“, adică modul de a interpreta ceea ce ni
se întâmplă, și mai ales eșecurile. La fel ca trăsăturile opuse (pesimismul, neajutorarea,
lipsa de speranță) optimismul se învață. Pe mine personal, optimismul m-a ajutat să mă
mobilizez. Pesimismul mă paraliza, simțind că nu mai am niciun fel de motivație. Trebuie să
ne adunăm puterile ca să avansăm în direcția îndeplinirii obiectivului.

Tema de control numărul 2

Pornind de la unul dintre titlurile din lista bibliografică de la finalul notelor de curs
denumită lista bibliografică pentru temele de control analizați câte cinci informații din
perspectiva:

a) utilității și aplicabilitățiilor în viața personală,

b) utilității și aplicabilitățiilor în activitatea didactică

 Page |5

Optimismul se învață

- Știința controlului personal-

Dr Martin E. P. Seligman

„Optimismul se învață” este o carte deosebită scrisă de cunoscutul psiholog, Martin

E.P. Seligman. Această carte, în calitate de cititor, m-a ajutat să învăț, să explorez diferitele
modalități de a interpreta evenimentele din viața personală și să înțeleg efectele acestor
interpretari. Am descoperit că atunci când suntem pesimiști, trăim un sentiment de
neajutorare. Ne lăsăm coplesiti de lucruri pe care nu le putem controla, ne învinovățim pentru
toate eșecurile și considerăm că efectele lor negative nu pot fi reparate.
Seligman susține că ”pesimiștii pot învăța să fie optimiști, însă nu prin cine știe ce
metode...ci prin a învăța noi seturi de abilități cognitive. A-i învăța pe copii optimismul,
înainte de pubertate, dar mai târziu în copilărie, când deja sunt capabili de a gândi despre
gândire, e o strategie care dă roade. Trecerea de la pesimism la optimism înseamnă, cel puțin
în parte, prevenirea simptomelor depresive”.

Din punctul meu de vedere, este important să îți revizuiești stilul de gândire dacă este
unul pesimist și să încurajezi optimismul . Optimismul nu doar că ne protejează împotriva
depresiei și altor probleme psihice, dar este esențial pentru a avea o viață cu sens. Pe mine
optimismul m-a ajutat să cred într-un viitor mai bun, mi-am dedicat viața și eforturile către un
scop mai semnificativ și mai înalt.

Eu ca și persoană sunt foarte optimistă, iar această carte pe care am citit-o m-a ajutat
foarte mult să nu cred că evenimentele negative sunt permanante si în acelasi timp au tendinta
de a considera ca tot ceea ce este bun rezistă mult timp. Ca și individ optimist, nu dau vina pe
mine pentru ceea ce se întâmplă rău, dar cred că, pesimiștii au tendința de a se învinovăți
constant. În viață optimismul m-a ajutat să fiu mult mai sigură pe mine. La locul de
muncă pentru mine, ca și educatoare, contează foarte mult să fiu optimistă.
 Page |6

Martin Seligman consideră că oricine poate învăța să fie optimist. Desigur, asta
presupune un efort conștient al său în această directie.

Ca și educatoare, consider că un copil este ca o floare, este nevoie de timp ca ea să

înflorească și să ne bucure pe toți, iar educatoarea este coroana lui Dumnezeu. Cred că dintre
multele profesii diferite de pe pământ, profesia de educator este cea mai interesantă și mai
atractivă. Educatorul nu este nici măcar o profesie, ci un mod de viață. Pentru mine, profesia
mea este o oportunitate de a fi constant în lumea copilăriei, în lumea basmelor și a fanteziei,
și pentru a îmbina toate aceste lucruri, este nevoie de mult optimism. Privind în ochii acestor
copii, înțelegi că ei au nevoie de tine, că tu ești întregul univers pentru ei, că tu ești cea care
depune efort mult, cea care îi sprijină cu dragoste, cea care le dăruiește căldură. Lucrul cu
copiii îmi oferă posibilitatea de a arăta tot ce este mai bun în mine: atât calități spirituale, cât
și abilități. Lucrând cu preșcolarii, nu încetez să fiu uimită de cât de diferiți, imprevizibili,
interesanți, amuzanți, surprinzător de inteligenți sunt aceștia.

La clasă, la finalul diferitelor activități, copilașii mereu primesc aprecieri verbale și

diferite recompense. Atunci când spun recompense, fac referire la mii de pupici și îmbrățișări.

Eu cu grupa mea
 Page |7

Responsabilitatea este o calitate foarte importantă la job. Din cartea citită, am dedus și
eu, ca și reprezentantul psihologiei, Seligman, “atenție la responsabilitate”.

Analizând capitolul “Critica adulților’’, din cartea ‘’Optimismul se învață’’, la

întrebarea “Ce le spun profesorii copiilor?’’, eu sunt foarte atentă la cuvintele și expresiile
pe care le adresez copiiilor, deoarece, ca si reacţii posibile la critică pot apărea izolarea
copiilor, închiderea lor în sine, recurgerea la comportamente compensatorii. Copiii sunt
diferiţi de noi, de imaginea pe care ne-am creat-o în legătură cu ei. Copiii au propriul drum de
urmat în viaţă, rolul nostru fiind să-i îndrumăm, să-i ghidăm, să le oferim alternative, să le
oferim valori sănătoase, să acceptăm că sunt diferiţi şi să înţelegem că a avea copii diferiţi nu
este egal cu sunt un eşec, ei fiind doar diferiţi.

Martin E. P. Seligman, unul dintre arhitecţii psihologiei pozitive, spune în cartea sa,
„Optimismul se învaţă”: „Oamenii pot alege într-o măsură considerabilă, având, în
consecinţă, controlul asupra propriilor vieţi. Una dintre cele mai semnificative alegeri pe care
le putem face se referă la obişnuinţele noastre de gândire”. Şi cum „optimismul este o tehnică
ce se învaţă, ce poate fi dobândită permanent”, reiese că putem trăi mai bine şi mai frumos
doar alegând să fim optimişti.

Prin urmare, dacă vreţi să vă însuşiţi ceva cu adevărat folositor, fiţi curioşi şi deprindeţi
optimismul! Creierul nostru de-abia aşteaptă să înveţe ştiinţa controlului personal.

Tema de control numărul 3

Prezentați și analizați concepţia personală cu privire la... (una dintre problemele

abordate/prezentate la curs și apreciate ca incitantă/ utilă pentru cunoașterea/aplicațiile ei în
practică (educație, cercetare etc).
 Page |8

IMAGINAȚIA

Conform profesorului universitar Mielu Zlate, imaginația este procesul psihic de

combinare și recombinare a datelor din experiența anterioară în vederea dobândirii unor
imagini noi, fără corespondent în realitate sau în experiența anterioară (Zlate, 2006). Tot
Mielu Zlate ne spune că, imaginația are astfel un caracter constructiv și transformativ. Prin
imaginație, individul poate proiecta, prefigura și anticipa rezultatele muncii sale, își poate
stabili planuri sau ipoteze în demersul de rezolvare a problemelor. Totodată, prin imaginație,
omul își proiectează în viitor traiectoria propriei sale vieți, își formează o imagine în legătură
cu ea, imagine ce are valențe stimulatoare și mobilizatoare în activitatea practică a omului.
Astfel, putem spune că imaginația are și un caracter adaptativ.

Imaginația își extrage conținuturile și schemele din realitate, pe care însă o depășește
prin produsele sale. „Prin combinatorica transformativă, prin compensarea a ceea ce este
absent sau ne lipseşte, prin depăşirea necunoscutului şi a limitelor posibilului, ca şi prin
construirea anticipativă a viitorului, prin lărgirea graniţelor posibilului şi acreditarea unor
valori spirituale indispensabile, imaginaţia se instituie ca o zonă a libertăţii şi
disponibilităţilor, ca o latură constructivă, înnoitoare, creatoare, a sistemului psihic uman, ca
un mod de a fi al personalităţii umane" (Popescu Neveanu, 1977, p. 382, Zlate, 2006).

După părerea mea, imaginația este un proces cognitiv, care are la bază elaborarea
unor idei, gândirea permițând surprinderea a ceea ce este esențial, necesar și general în
realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginația explorând necunoscutul, posibilul. Pe baza
imaginației, omul își poate anticipa produsul muncii.

Fiind educatoare, imaginația în activitatea profesională joacă un rol foarte

important. Să lucrezi cu cei mici este, în egală măsură, o provocare de care ai parte zi de zi, o
sursă de energie, cât și o responsabilitate uriașă, pe care trebuie să ți-o asumi cu multă
siguranță. Ca educatoare mă ocup de educația și de pregătirea copiilor de vârstă preșcolară,
astfel încât ei să dobândească noțiunile de bază despre lume și societatea în care trăiesc, dar și
să își dezvolte limbajul și abilitățile cognitive și psihomotorii. Eu cred că m-am născut cu
dragoste de copii și cu dorința de a dărui. Atunci când am ales aceeastă cale, mi-am propus
 Page |9

ca, copiii să stimuleze imaginația și creativitatea, să exprime independent opinii şi stări

sufleteşti proprii şi pentru motivarea lor.

Sunt total de acord cu ceea ce ne transmite profesorul universitar Mielu Zlate, și

anume, că imaginația este un rod al muncii noastre. La grădiniță întotdeauna sunt foarte
atentă la cum lucrez cu copiii, sunt atentă și la activitățile pe care le desfășor, dar, mai ales
cum aranjez mediul de lucru. Din punctul meu de vedere, spațiul creat pentru activitate
trebuie realizat cât mai frumos, copilul să simtă atracție și să lucreze cu drag.

Poze reale de la Grupa Curajoșilor

P a g e | 10
 P a g e | 11

Zlate ne spune că imaginația se construiește în interiorul gândirii, ca o latură necesară

a acesteia, iar gândirea se menifestă în centrul câmpului imaginativ, servind drept
mijlocitoare și susținătoare a proceselor imaginative. Conform spuselor lui Zlate, imaginația
copilului este foarte variată și bogată, important este de a o cunoaște și de a o dezvolta.
Analiza activității imaginației în formele ei variate, precum și analiza procesului de gândire
ne arată că numai atunci când abordăm aceste forme de activitate ca sisteme găsim
posibilitatea să surprindem modificările importante ce se produc în ele, legăturile
interfunctionale și relațiile predominante din interiorul sistemului psihologic.

Un lucru minunat și activator al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a învăța

pe copil să viseze, să se joace intelectual, așadar, să-i învățăm pe copii să-și dezvolte în mod
creator imaginația lor.
P a g e | 12