Universitatea de stat republicii Moldova

Facultatea de psihologie,științe ale

educației,sociologie si asistenta sociala.

Recenzie asupra lucrării ”Inteligența emoțională” de

Daniel Goleman

La disciplina:Psihologia Afectivitatii si a
Proceselor Reglatorii

Elevul gr. 1.2:

Urîtu Ruslan

Daniel Goleman, este autorul care a dezvoltat studiul emoțiilor și este tatăl termenului de
inteligență emoțională ca fiind inteligența de a ne gestiona emoțiile (EQ).
Cartea sa din 1995 Emotional Intelligence a susținut că competențele umane precum
conștientizarea de sine, autoreglementarea și empatia adaugă valoare abilităților cognitive în
multe domenii ale vieții, de la eficiența la locul de muncă și conducere la sănătate și relații;
copiii sunt mai bine pregătiți pentru viață atunci când li se învață aceste abilități emoționale și
sociale.
Are aproape trei sute de pagini strâns dactilografiate, cu nenumărate studii de caz și note de
subsol, dar impulsul Inteligenței Emoționale poate fi rezumat în trei puncte:
● Prin aplicarea inteligenței la emoție, ne putem îmbunătăți viața nemăsurat;
● Emoțiile sunt obiceiuri și, ca orice obicei, ne pot submina cele mai bune intenții;
● Prin dezvățarea unor emoții și dezvoltarea altora, obținem controlul asupra vieții
noastre.
Dacă ar fi tot ce ar fi fost, nu ar fi o carte foarte interesantă, dar Inteligența Emoțională este
unul dintre cele mai de succes volume .Cercetătorii ne-au extins ideea despre ceea ce este
inteligența de ceva timp, dar a fost nevoie de cartea lui Goleman pentru a catapulta ideea de
inteligență emoțională în curentul de popularizare. Spunând că IQ-ul nu este un predictor
deosebit de bun al realizării, că este doar una dintre multele „inteligențe” și că abilitățile
emoționale sunt mai importante pentru viata noastra decit ar părea la prima vedere.
Privind modul în care creierul este conectat, cartea îndepărtează o parte din misterul
sentimentelor noastre, în special pe cele compulsive. Fiziologia creierului nostru este o
tensiune din cele mai vechi timpuri, când supraviețuirea fizică era totul. Această structură a
creierului a fost concepută pentru „a acționa înainte de a gândi”, utilă atunci când se află în
calea unei sulițe zburătoare sau într-o întâlnire cu un mamut furios.
Părțile a doua și trei se referă la elementele inteligenței emoționale și la aplicarea acesteia în
viața reală.După cum subliniază Goleman, problema nu sunt emoțiile în sine, dar utilizarea
lor adecvată în situații date. El îl citează pe Aristotel: „Oricine poate deveni furios – asta este
ușor,dar să fii supărat pe persoana potrivită, în gradul potrivit, la momentul potrivit, în scopul
potrivit și în modul potrivit - acest lucru nu este ușor. Provocarea lui Aristotel devine cu atât
mai importantă într-o lume avansată din punct de vedere tehnologic, pentru că sensul
„civilizației” încetează să mai fie tehnologic, revenind implicit la natura omului și la căutarea
autocontrolului.Partea a treia aplică lecțiile de inteligență emoțională relațiilor intime, muncii
și sănătății.Făcând legătura dintre viața emoțională și etică, Goleman observă că, dacă o
persoană nu-și poate controla impulsivitatea, se va deteriora cel mai profund sentiment al
sinelui; controlul impulsului „...este baza voinței și caracterului”.
Compasiunea, acel alt punct de referință al caracterului, este activată de capacitatea de a
aprecia ceea ce simt și gândesc alții. Aceste două elemente sunt de bază ale inteligenței
emoționale și, prin urmare, atribute de bază ale persoanei morale.Alte calități majore ale
inteligenței emoționale sunt persistența și capacitatea de a se motiva. Acestea nu sunt emoții
în sine, ci necesită autocontrol și capacitatea de a pune emoțiile și experiențele negative în
context.
Goleman validează „puterea gândirii pozitive” ca o abordare dovedită științific pentru
obținerea succesului și spune că o perspectivă optimistă este un predictor clinic cheie al
performanței reale,imprumutand din cercetările realizate de Martin Seligman.
Munca lui Goleman a avut un impact semnificativ asupra locului de muncă și asupra lumii
afacerilor. Deși consacră doar un capitol managementului, este clar că conceptul de
inteligență emoțională a lovit un nervi pe lucrătorii supărați sau răniți de capacitățile
emoționale scăzute ale șefilor lor. În mod similar, a strălucit pentru mulți șefi și lideri de
echipă care se întreabă ce pot face pentru a îmbunătăți performanța înnebunitor de slabă. Pe
măsură ce vezi brusc că jumătate din organizația ta este proastă din punct de vedere
emoțional, standardele tale vor crește inevitabil.
Daniel Goleman pune IQ-ul la locul său printre alte câteva tipuri de inteligență. După cum
vor ști toți cei care au lucrat într-un mediu de birou, este posibil să produceți cel mai
interesant produs din jur, dar va fi totuși un loc mizerabil pentru a lucra dacă este și o arenă
pentru ciocnirea ego-urilor. Succesul în afaceri este rezultatul pasiunii pentru o viziune sau un
produs. Deși ego-urile mari sunt adesea asociate cu un astfel de succes, companiile mai bune
se remarcă prin capacitatea lor de a crea armonie și entuziasm, concentrându-se pe produs sau
viziune, nu pe organizație. Inteligența emoțională își are rădăcinile în conceptul de
„alfabetizare emoțională”, iar în partea finală a cărții Goleman explică necesitatea ca
abilitățile EQ să devină parte a programelor școlare. Cu fapte și cifre, de ai învăța pe copii
cum să-și facă față emoțiilor în mod constructiv și să rezolve conflictele.Pe măsură ce am citit
asta, m-am întrebat de ce autorul a simțit că profesorii trebuie pregătiți pentru a lucra cu
copiii în aceste domenii care, în ansamblu, mi se par a fi de bun simț. Dar există familii
prinse într-un ciclu de neglijare sau mai rău, în care părinții înșiși ar putea să nu aibă
capacitatea de a empatiza sau de a-și asculta activ copiii și, în acele cazuri, ciclul va continua
cel mai probabil dacă copiii nu sunt învățați să gândească și să se comporte diferit.

Experiența socială este un sistem stabil de obiceiuri, sentimente, cunoștințe și competențe,

care se formează în om de-a lungul vieții sale.Maturitatea afectivă se caracterizează prin
capacitatea de autonomie şi independenţă personală a emoțiilor. Experiența socială și
maturitatea afectiva sunt într-o stransa relatie. Autonomia fata de experientele sociale și este
maturitatea afectiva ,abilitatea individului de a diviza și a înțelege propriile emoții,de a le
clasifica și autoregla.O parte din motivația lui Goleman în a scrie Inteligența emoțională a
fost gândul că milioane de cititori se bazează pe cărți de auto-ajutor care „nu aveau bază
științifică” și într-adevăr cartea provine dintr-un mediu academic și de cercetare impecabil.
Goleman pare să cunoască toți oamenii cheie din domeniu, în special cercetătorul de
informații de la Harvard Howard Gardner, Joseph LeDoux de la Universitatea din New York
și Peter Salovey de la Yale, care a oferit primul conceptul de inteligență emoțională.
Cu toate acestea, această Inteligență Emoțională este o carte de auto-ajutor în modelul clasic.
Indicând circuitele extraordinar de maleabile ale creierului și capacitatea noastră de a modela
experiența emoțiilor noastre.
Cea mai atrăgătoare implicație a Inteligenței Emoționale este că o mai mare conștientizare și
control asupra emoțiilor noastre la scară largă ar însemna o evoluție a speciei.Cartea lui
Goleman este una foarte importantă în dezvoltarea psihologiei ca știință ,el aduce niște idei
originale și implicații importante asupra sentimentelor trăite în viața de zi cu zi,de asemenea
autorul explica relația lor și relateaza ce înseamnă cu adevărat inteligenta-emotionala.

Bibliografie:
⦁ Goleman D. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2001.
⦁ Bogoslovski V.V. Psihologia generală. Chişinău: Lumina,1989.
⦁ Pavelcu V. Caracterele afectivităţii în cunoaşterea de sine şi cunoaşterea
personalităţii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1982.
⦁ Roco M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2001.
⦁ Nemov R. Psihologie. Chişinău: Lumina, 1990.