Contribuția profesorilor în educarea și recuperarea

copiilor cu tulburări de spectru autist.

Proiect individual

Nume: Ciubotaru Alin Ștefan

Disciplina: Consiliere școlară
Prof. Cooordonator: lect. univ. dr. Beatrice Almășan
 1. Introducere.
În calitate de profesori, sunteți responsabili pentru a ajuta la modelarea vieții tinerilor și a-i pregăti pentru a
fi adulți de succes. Elevii pot provenii din medii diferite, dar cu toate acestea ei își petrec o parte din timp alături de
dvs. Pe lângă părinți și membrii apropiati ai familiei, puțini oameni au o influență mai mare asupra copiilor decât
profesorii lor, în special cei care predau copiilor în școala primară. Este o responsabilitate minunată îndeplinită cu
fidelitate de profesioniștii din domeniul educației din întreaga țară în fiecare zi. Fără îndoială, studiile dvs care duc la
o diplomă în educație și o poziție de educator te-au pregătit bine pentru provocarea de a preda. Dar sunteți pregătit
să predați copiii cu dizabilități de dezvoltare precum autismul într-o clasă incluzivă? împreună cu studenții tăi
obișnuiți?
A avea elevi cu tulburare de spectru autist (TSA) în sala de clasă prezintă provocări unice pentru tine ca
profesor, dar îți oferă și oportunitatea de a învăța noi modalități de ai învăța abilități academice și sociale care le vor
aplica în viața. Tulburarea spectrului autist (TSA) este numele pentru o tulburare de neuro-dezvoltare care este
marcată de deficite în comunicarea socială și interacțiunea socială, precum și modele restrictive sau repetitive de
comportament, interese sau activități. Nivelul de severitate al acestor deficite variază foarte mult și, prin urmare, are
un impact asupra tipului de sprijin de care poate avea nevoie un elev.
A avea un elev cu TSA în clasa ta va avea un impact asupra mediului educațional și social al clasei. Acești
studenți au puncte forte și puncte slabe la nivel academic, ca toți studenții, dar efectele tulburării lor necesită adesea
diferite strategii de predare pentru a maximiza punctele forte ale elevilor și pentru a facilita învățarea de succes.
Acești studenți, de asemenea se confruntă cu multe obstacole în calea interacțiunilor sociale de succes și a construirii
relațiilor, care sunt elemente esențiale ale experienței lor școlare.
Prima provocare în predarea unui elev cu TSA este să recunoașteți acest lucru ca o provocare reciprocă
pentru elev și pentru dumneavoastră. Adică, studenții cu TSA arată și se comportă ca colegii lor obișnuiți și pot
adesea performa la fel de bine sau mai bine din punct de vedere academic, mascând astfel efectele TSA.

2. Obiective.
Acest ghid este primul pas în educația dumneavoastră despre autism. Nu este menit să fie o resursă
cuprinzătoare cu privire la toate aspectele autismului – fiecare copil pe care îl întâlniți cu această tulburare va fi
diferit și, prin urmare, modurile dumneavoastră de a promova si susține experiențe plăcute la clasă vor fi foarte
personalizate. Cu toate acestea, acest ghid vă poate orienta către principalele probleme din educația incluzivă
pentru copiii cu autism, oferind un cadru pentru organizarea viitorului dvs. învățând pe această temă. Mai precis,
obiectivele acestui ghid sunt:

• Să vă informeze și să vă ajute să vă pregătiți pentru a avea un elev cu TSA în sala de clasă

• Descrierea și utilizarea strategiilor academice adecvate și a sprijinului de mediu pentru a promova succesul la
clasă pentru un elev cu TSA.

• Dezvoltarea și utilizarea strategiilor care favorizează relațiile de succes și interacțiunile sociale pentru un elev
cu TSA.

• Încurajarea comunicării și colaborării cu părinții elevilor cu TSA.

 3. Ce este autismul.

Tulburarea spectrului autist (TSA) este o condiție complexă de dezvoltare care implică provocări persistente
în comunicarea socială, interese restrânse și comportament repetitiv. În timp ce autismul este considerat o tulburare
pe tot parcursul vieții, gradul de afectare a funcționării din cauza acestor provocări variază între persoanele cu
autism.

• Dificultăți de înțelegere a indiciilor sociale și a stilurilor de limbaj conversațional

• O aderență inflexibilă la o rutină sau un ritual nefuncțional.
• Repetarea mișcărilor sau a cuvintelor și frazelor
• Hiper- sau hiporeactivitate la inputul senzorial (de exemplu, răspunsul advers la anumite sunete)
• O preocupare persistentă pentru obiecte sau subiecte de interes limitate.

Deși majoritatea dintre noi posedă unele dintre aceste caracteristici, prezența excesivă a acestor
caracteristici este cea care face viața dificilă pentru persoanele cu TSA și, prin urmare, nevoia de sprijin.
TSA este o tulburare neurologică, ceea ce înseamnă că persoanele cu tulburare au adesea dificultăți în
controlul anumitor comportamente. În plus, anumite baze psihologice și medicale ale tulburării afectează
modul în care elevii procesează informațiile și se comportă în clasă. În cele din urmă, este important de
reținut că aceste comportamente sunt bazate pe neurologic și nu reprezintă nesupunere sau neconformitate
intenționată. Deși SA nu mai este inclus în DSM-5, o persoană cu un diagnostic anterior de SA nu are
nevoie de o nouă evaluare și păstrează diagnosticul de TSA.

4. Formele autismului.

Nivelul de severitate care însoțește un diagnostic al simptomelor TSA este primul indicator al
nevoilor de sprijin ale unui elev. Un elev cu un nivel de severitate de nivel 1 necesită de obicei sprijin mai
puțin și mai puțin intensiv decât elevii cu un nivel de severitate de nivel 2 sau 3. De exemplu, elevii cu TSA
de Nivelul 1 pot fi capabili să vorbească fluent în propoziții complete, dar să aibă mai puțin succes în
conversațiile reciproce cu ceilalți din cauza eșecului lor de a înțelege contextul sau nuanța. Astfel,
încercările lor de a-și face prieteni pot fi ciudate și sunt adesea nereușite.

Nivelul de severitate Comunicarea socială Comportamente restrictive, repetitive

Nivelul 3„Necesitând suport Deficitele severe în abilitățile de Inflexibilitate în comportament, difi-

extrem de substanțial”
comunicare socială, verbală și non-
verbală, provoacă deteriorări grave
în funcționare. Inițierea de inter-
acțiuni sociale foarte limitate și
răspuns minim la interacțiunile so-
ciale ale celorlalți (de exemplu, o
persoană care prezintă câteva cu-
vinte inteligibile și care rareori in-
ițiază interacțiune, iar atunci când o
cultate extremă de adaptare la
schimbări sau alte comportamente
repetitive /restricționate, interferează
semnificativ cu funcționarea în toate
domeniile. Dificultate mare sau dis-
tres extrem în modificarea atenției
sau acțiunii.
 face, recurge la abordări ne-
obișnuite doar pentru a satisface
nevoile, răspunde numai la
abordările sociale foarte directe.

Nivelul 2„Necesitând suport Deficite marcante în abilitățile de Inflexibilitate în comportament, difi-

substanțial” comunicare socială, verbală și non-
verbală. Deteriorări ale comporta-
mentelor sociale aparent chiar cu
suport. Inițiere limitată a interacțiu-
nilor sociale și răspunsuri reduse
sau anormale la avansurile sociale
ale celorlalți. De exemplu, o per-
soană care vorbește în propoziții
simple, a cărei interacțiune este
limitată la interese speciale în-
guste, și care are în mod semnifica-
tiv o comunicare nonverbală ciu-
dată.
cultate de adaptare la schimbare, sau
alte comportamente repetitive/re-
stricționate apar suficient de des
pentru a fi evidente unui observator
obișnuit și interferează cu
funcționarea într-o varietate de con-
texte. Dificultate şi/sau distres în
modificarea atenției sau acțiunii.

Nivelul 1„Necesitând su- Fără sprijin acordat, problemele în Inflexibilitatea în comportament de-
port” comunicarea socială provoacă difi- termină o intervenție semnificativă în
cultăți evidente. Dificultăți în in- funcționarea într-unul sau mai multe
ițierea interacțiunilor sociale, ex- contexte. Dificultate în comutarea în-
emplele clare de răspunsuri atipice tre activități. Probleme de organi-
sau nereușite la inițiativele sociale zare și planificare ce împiedică inde-
ale altora. Pot să pară ca au un in- pendența.
teres scăzut în interacțiunile so-
ciale. De exemplu, o persoană care
este capabilă să vorbească în
propoziții complete și se angajează
în comunicare dar a cărei co-
municare către și dinspre alții, pre-
cum și încercările de a-și face pri-
eteni sunt ciudate și de obicei fără
succes.

Tabel 1. Nivelurile de severitate pentru TSA.

Cunoascând aceste informații vă va fi mult mai usor să concepeți programe adecvate pentru elevii dvs cu TSA.
Nivelul 1.
După cum sa menționat mai sus, principalele caracteristici ale TSA implică deficiențe în comunicarea și
interacțiunile sociale, precum și comportamente, interese sau activități restrictive/repetitive. Aceste caracteristici
există într-un continuum, variind de la deficiențe minore la grave.
Fiecare elev cu TSA este diferit și, ca atare, își prezintă punctele forte și provocările unice. Graficul de mai jos
enumeră caracteristicile pe care le poate prezenta un elev cu TSA care pot avea un impact asupra experienței în
clasă. După cum sa subliniat anterior, totuși, fiecare elev cu TSA este unic și poate prezenta unele, multe sau niciunul
dintre aceste comportamente. Fiecare dintre aceste zone este descrisă mai detaliat în paginile următoare.
 Caracteristici comune ale persoanelor cu TSA.

Comunicare socială și interacțiune socială

• Dificultate de a interpreta indiciile de comunicare nonverbală ale altora.

• Expresii faciale sau gesturi neadecvate.
• Inflexiune anormală a vocii și contact vizual scăzut.
• Neînțelegerea spațiului personal – poate sta foarte aproape de alte personae.
• Concentrare pe un singur subiect de interes care poate să nu fie de interes pentru alții.
• Aplicarea universală a regulilor sociale în toate situațiile.
• Tendința de a vorbi răspicat, fără a ține cont de impactul cuvintelor asupra celorlalți.
• Dificultate de a se angaja într-o conversație reciprocă.
• Interpretarea literală a cuvintelor altora
• Lipsa de înțelegere a indiciilor sociale și a nuanțelor sociale
Tipare restrictive/repetitive de comportament, interese sau activități.

• Inflexibilitatea comportamentului – aceleași rutine de dimineață, modele rigide de gândire.

• Dificultate de a face față schimbărilor de program.
• Dificultate la comutarea focalizării de la un subiect la altul.
• Probleme cu organizarea și planificarea.
• Mirosirea sau atingerea excesivă a obiectelor.
Tabel 2. Caracteristici comune ale persoanelor cu TSA.
5. Care sunt provocările de la clasă?
Caracteristicile TSA descrise recent se traduc în provocări în învățare, comportament și socializare pentru
elevii cu TSA. Și, ca urmare, vă pot pune dificultăți semnificative în ceea ce privește predarea, controlul
comportamentelor și menținerea unui mediu de clasă care este favorabil învățării pentru toți elevii. Tabelul de mai
jos oferă un ghid rapid de referință pentru unele dintre provocările comune cu care se confruntă elevii.

Interese limitate la subiecte specifice Toleranță scăzută la frustrare

Insistență asupra asemănării/dificultății cu schimbări în Interpretare/reglare slabă a emoțiilor.
rutină
Incapacitate de a-și face prieteni Interese restrânse
Dificultăți în inițierea si/sau susținerea unei conversații Abilități slabe de scriere (motricitate fina deficitară)
reciproce
Comunicare pedantă Slabă concentrare
Găndire naivă social și literal Dificultăți academice
Tendințe de a sta izolați Vulnerabilitate emoțională
Dificultăți de a învăța în grupuri mari Aptitudini organizaționale slabe
Dificultăți în înțelegerea conceptelor abstracte Par “normali” celorlalți
Abilitate de rezolvare a problemelor scazută Dificultăți motorii
Vocabulat scăzut Probleme senzoriale
Tabel 3. Provocări comune la clasă ale elevilor cu TSA
Este important să recunoaștem modul în care TSA afectează un student și cum aceste efecte se pot traduce
în comportamente care ridică provocări în mediul academic. Unele dintre aceste dificultăți pot contribui la probleme
de comportament în sala de clasă și pot fi interpretate greșit ca comportament „răsfățat” sau „manipulator”, ceea ce
duce la impresia greșită că elevii cu TSA sunt „făcători de probleme” sfidătoare. Comportamentele inadecvate nu
sunt de obicei voite, chiar dacă punctele forte și abilitățile elevului pot ascunde acest lucru la prima vedere. Cel mai
adesea, acestea sunt o funcție a abilităților slabe de adaptare, toleranță scăzută la frustrare, anxietate și dificultăți de
citire a indicațiilor sociale.
6. Plan de acțiune.
Urmând planul în șapte pași, detaliat mai jos, vă va ajuta să vă pregătiți pentru intrarea unui elev cu TSA în
sala de clasă, precum și să promovați incluziunea în întreaga școală. Pașii sunt următorii: (a) educați-vă; (b) contactați
părinții; (c) pregătește sala de clasă; (d) educarea colegilor tipici și promovarea obiectivelor sociale; (e) gestionarea
provocărilor comportamentale; (f) colaborează la implementarea unui program educațional; și (g) planul de tranziție.
a. Educă-te!
În calitate de persoană responsabilă pentru educația și gestionarea comportamentului tuturor elevilor dvs.,
inclusiv a unui student cu TSA, trebuie să înțelegi modul de lucru a TSA și a comportamentelor asociate acestuia.
Comportamentele diferite fac parte în mare parte din a avea TSA. Atunci când elevii cu TSA nu răspund la instrucțiuni
sau nu acționează în clasă, de obicei nu se întâmplă pentru că încearcă să te ignore, să se încurce sau să piardă
timpul. În schimb, aceste comportamente pot fi legate de anumite deficite ale elevilor cu TSA și dificultatea lor de a
interprete limbajul și a-și exprima nevoile în moduri acceptabile din punct de vedere social.
Învățarea despre TSA în general și despre caracteristicile specifice ale elevului dvs. vă va ajuta să gestionați
eficient comportamentul și să predați . Mai jos sunt câteva sfaturi utile care pot ghida școala de zi cu zi.

• Operați pe „timp TSA”. „Timp ASD” înseamnă „de două ori mai mult timp, jumătate mai mult
făcut.” Adică, elevii cu TSA au adesea nevoie de timp suplimentar pentru a finaliza temele, pentru a
aduna materiale și pentru a se orienta în timpul tranzițiilor. Oferiți acest timp sau modificați cerințele
după cum este necesar pentru a se potrivi în timpul alocat și pentru a se potrivi cu ritmul elevului
• Gestionați mediul înconjurător. Orice schimbare – schimbări neașteptate, în special – poate cauza
o creștere a anxietății la un elev cu TSA; chiar și schimbările considerate de alții ca fiind minore pot
genera stres semnificativ. Pregătiți elevul pentru schimbări, discutându-le în prealabil, oferind o
narațiune socială despre schimbare sau arătând o imagine a schimbării.
• Creați un program echilibrat. Programele de activități vizuale care afișează activitățile zilnice pot
ajuta elevii cu TSA să prezică tranzițiile și să mențină rutinele. Este esențial ca cerințele programului
zilnic sau ale anumitor cursuri sau activități să fie monitorizate și restructurate, după caz. De
exemplu, „timpul liber”, care este considerat distractiv de tinerii în curs de dezvoltare în mod
obișnuit, poate fi o provocare pentru studenții cu TSA din cauza nivelului de zgomot, a
impredictibilității evenimentelor și a problemelor cu abilitățile sociale. Prin urmare, pentru acești
studenți, timpul liber poate trebui să fie structurat cu activități prescrise pentru a reduce stresul și
anxietatea
• Fă cunoscută agenda. Elevii cu TSA au dificultăți în a face distincția între informațiile esențiale și cele
neesențiale. În plus, adesea nu își amintesc informațiile pe care mulți dintre noi le-am învățat din
experiențele trecute sau care ne vin în mod natural. Prin urmare, este important să precizăm ceea ce este
evident. O modalitate de a face acest lucru este să „vorbește cu entuziasm”. Numirea a ceea ce faci îl ajută
pe elevul cu TSA să pună cap la cap ceea ce faci tu cu „de ce” și „cum”. În plus, „a vorbii cu entuziasm” îi
ajută pe elevi să rămână în sarcină și să anticipeze ce se va întâmpla în continuare.

• Simplificați limbajul. Păstrați-vă limbajul concis și simplu și vorbiți într-un ritm lent și deliberat.
Nu vă așteptați ca un elev cu TSA să „citească printre rânduri”, să înțeleagă concepte abstracte sau
sarcasm sau să știe ce vrei să spui folosind doar expresiile faciale. Fiți specific atunci când oferiți
instrucțiuni. Asigurați-vă că elevul știe ce să facă, cum să o facă și când să o facă. Fiți clari și
clarificați dacă este necesar. Folosiți indicii vizuale ca memento-uri și/sau cereți elevului să repete
instrucțiunile către dvs., dacă este posibil.
• Gestionați schimbarea planurilor. Când planificați activități, asigurați-vă că elevul cu TSA este conștient de
faptul că activitățile sunt planificate, nu garantate. Elevii cu TSA trebuie să înțeleagă că activitățile pot fi
modificate, anulate sau reprogramate.
• Oferă asigurare. Deoarece studenții cu TSA nu pot prezice evenimentele viitoare, ei sunt adesea
nesiguri despre ce să facă. Furnizați informații și reasigurări frecvent, astfel încât studentul să știe că
se mișcă în direcția corectă sau că îndeplinește sarcina corectă. Folosiți check-inuri frecvente pentru
a monitoriza progresul și nivelul de stres. Dezvoltați un sistem motivațional individual pentru a ajuta
la stabilirea și consolidarea unui comportament adecvat, atrăgând atenția asupra comportamentului
pe care doriți să îl vedeți în continuare.
• Fii generos cu laude. Găsiți oportunități de-a lungul zilei pentru a le spune elevilor cu TSA ce au făcut bine.
Recompensează încercările, precum și succesele oferind complimente sau acces la activități sau articole
preferate. Fii specific pentru a te asigura că studentul cu TSA știe de ce oferi laude și folosește un raport de
4:1 de feedback pozitiv și corectiv.
 Profesorii care folosesc tehnicile de mai sus au mai multe șanse să aibă o clasă incluzivă de succes, iar elevii
lor cu TSA vor fi mai capabili să învețe mai bine. Pe lângă aceste metode, este esențial să recunoaștem importanța
potrivirii stilului de predare cu elevul. Elevii cu TSA răspund în general bine profesorilor care au răbdare și
compasiune și vorbesc într-o manieră calmă și liniștită. De asemenea, tind să răspundă bine profesorilor care
folosesc instrucțiuni clare și consecvente, dar sunt flexibili în stilul lor de predare.
b. Vorbiți cu părinții.
Este extrem de important să dezvoltați un parteneriat de lucru cu părinții elevului dumneavoastră cu TSA.
Sunt prima și cea mai bună sursă de informații despre elev, așa cum se manifestă comportamental și activitățile
zilnice ale copilului respectiv. În mod ideal, acest parteneriat va începe cu întâlniri înainte de anul școlar. Dacă este
posibil, începeți să implementați strategii în prima zi de școală pentru a ajuta elevul cu TSA să devină confortabil și să
învețe rutinele și regulile din sala de clasă. Informarea părinților cu privire la dorința dvs. de a-și ajuta elevul să se
simtă confortabil în clasa dvs. va ajuta să stabiliți tonul unei comunicări pozitive între școală și casă. După contactul
inițial, este esențial să stabiliți moduri și modele de comunicare convenite de comun acord cu familia pe tot
parcursul anului școlar.
Primele dvs conversații cu familia ar trebui să se concentreze pe caracteristicile individuale ale elevului,
identificând punctele forte și zonele de provocare. În aceste conversații, trebuie să stabiliți un ton de respect
reciproc, menținând în același timp așteptări realiste pentru cursul anului.
Comunicarea deschisă și continuă cu familiile elevilor cu TSA creează o alianță puternică. Fiți conștienți de
faptul că este posibil ca unele familii să fi avut experiențe negative cu alte școli sau profesori în trecut. Ajutați-i să
treacă peste asta. Dacă depuneți efortul de a comunica cu familia despre progresul copilului lor și de a asculta
sfaturile și sugestiile lor, ei vă vor accepta ca avocatul copilului lor și, astfel, veți avea mai multe șanse să vă ofere
sprijinul complet.
c. Pregăti-ți sala de curs.
După ce ați aflat despre sensibilitățile și caracteristicile individuale ale elevului dvs. cu TSA, aveți acum
informațiile de care aveți nevoie pentru a vă organiza în mod corespunzător sala de clasă. Aceasta include
manipularea aspectelor fizice ale clasei dvs. și plasarea elevilor cu TSA în sala de clasă pentru a-i face mai
confortabili, fără a fi nevoie să vă sacrificați planurile pentru clasă în general.
d. Educați elevii tipici și promovați obiectivele sociale.
Poate cel mai comun mit despre elevii cu TSA este că aceștia nu au capacitatea, motivația sau dorința de a
stabili și menține relații semnificative cu ceilalți, inclusiv prietenii cu colegii. Acest lucru, în cea mai mare parte, nu
este adevărat. Nu există nicio îndoială că studenții cu TSA au deficite sociale care îi fac mai dificil să stabilească
prietenii decât elevii tipici și, uneori, interacțiunile sociale negative îi determină pe elevii cu TSA să evite anumite
tipuri de implicare socială. Cu toate acestea, cu asistență adecvată, studenții cu TSA se pot angaja în conversații cu
colegii și pot stabili relații reciproc plăcute și de durată. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este esențial ca
profesorii să creadă că acest lucru este adevărat și să se aștepte ca elevii cu TSA să stabilească și să mențină relații
semnificative cu adulții și alți elevi din clasă. Abilitățile sociale, comportamentele și obiectivele clar declarate ar
trebui să facă parte din PIP (planul de intervenție personalizat) și să fie evaluate în mod regulat pentru progres.
Uneori, colegii de clasă își încurajează sau presează colegii să facă lucruri nepotrivite sau chiar ilegale. În
unele cazuri, elevii cu TSA au fost implicați, fie din cauza dorinței lor de a fi acceptați, fie prin naivitatea lor. Este
important ca profesorii și alt personal școlar să fie vigilenți pentru semnele de agresiune și să aibă un plan de acțiune
pentru a proteja siguranța și stima de sine a copilului.
Educatorii sunt modele importante pentru predarea toleranței. Prin promovarea învățării socio-emoționale,
întărirea „actelor de bunătate” și valorificând momentele de predare pentru a aborda subiecte precum excluziunea
socială, invocarea și hărțuirea, puteți crea o atmosferă care descurajează comportamentul de agresiune.
O strategie ar putea fi desemnarea unui „prieten” sau un coleg de clasă. În acest fel, elevii cu TSA ar avea un
prieten care să-i asculte și să raporteze eventualele conflicte cu alți elevi. Uneori, elevii cu TSA nu recunosc când sunt
hărțuiți. În alte cazuri, ei ezită să raporteze acest lucru. Prin urmare, este important să verificați în mod obișnuit
elevul cu TSA și/sau părinții pentru a asigura confortul elevului în sala de clasă.
 În plus față de strategia „buddy” descrisă mai sus, este, de asemenea, important să educăm elevii în curs de
dezvoltare tipic despre trăsăturile și comportamentele comune ale elevilor cu TSA. Caracteristicile TSA pot determina
colegii să perceapă un elev cu tulburare ca ciudat sau diferit, ceea ce poate duce la situații care implică tachinări sau
agresiune. Cercetările arată că elevii tipici în mod obișnuit au atitudini mai pozitive, o înțelegere sporită și o
acceptare mai mare a elevilor cu TSA atunci când li se oferă informații clare, precise și directe despre tulburare.
Atunci când elevii sunt educați despre TSA și strategii specifice pentru modul de a interacționa eficient cu elevii cu
TSA, este probabil să rezulte interacțiuni sociale mai frecvente și pozitive.
e. Gestionați provocările comportamentale
Mulți elevi cu TSA consideră școala un mediu stresant. Situațiile academice și sociale obișnuite pot prezenta
factori de stres pentru acești studenți. Exemple de acești factori de stres includ:

• Dificultate de a prezice evenimente din cauza schimbării programelor.

• Acordarea și înțelegerea instrucțiunilor profesorilor.
• Interacțiunea cu semenii.
• Anticiparea schimbărilor in mediu (lumina, zgomot, mirosuri, etc).
Un anumit tipar de comportament, uneori subtil, poate indica o explozie comportamentală viitoare pentru
un elev cu TSA. De exemplu, un elev care nu clipește poate fi atât de supraîncărcat din punct de vedere neurologic,
încât este „absent”. Poate părea că ascultă o lecție, dar, de fapt, nu acceptă nimic. Alte semne de suferință se pot
manifesta sub formă de auto-rănire, neconformitate, evadare din sarcină, agresivitate și stereotipie (de exemplu,
batai sau legănare repetitive) .
Crizele de furie, furia și tantrumurile (termeni care sunt folosiți în mod interschimbabil) apar de obicei în trei
etape care pot fi de lungime variabilă. Aceste etape și intervențiile asociate sunt descrise mai jos. Cea mai bună
intervenție este prevenirea izbucnirilor comportamentale prin utilizarea suporturilor academice, de mediu, sociale și
senzoriale adecvate și prin modificarea mediului și a așteptărilor. O Evaluare Funcțională Comportamentală (EFC)
trebuie efectuată atunci când comportamentele problematice persistă, interferează cu progresul de învățare al
elevului sau devin dăunătoare elevului sau altora. Dacă un EFC dezvăluie, de exemplu, că studentul cu TSA are crize
de furie pentru a scăpa de sarcini nepreferate, puteți modifica sarcina în avans sau puteți învăța un comportament
mai sănătos și mai puțin perturbator. comportament, cum ar fi cum să solicite ajutor sau să ceară o pauză. În plus,
este important să răspundem într-o manieră eficientă atunci când apar comportamente problematice, pentru a evita
consolidarea lor involuntară.

Agitație
În stadiul inițial, tinerii cu TSA prezintă modificări comportamentale specifice care pot părea a fi minore, cum ar fi
mușcatul unghiilor, încordarea mușchilor sau indică în alt mod disconfort. În această etapă, este imperativ ca un
adult să intervină fără a deveni parte dintr-o luptă
Intervenţie
Intervențiile eficiente în această etapă includ îndepărtarea temporară de acel mediu, controlul proximității,
sprijinul. În plus, oprind ciclul spre furie și crize, pot ajuta elevul să-și recapete controlul cu sprijin minim pentru
adulți.
Furie
Dacă comportamentul nu este oprit în timpul etapei de agitație, elevul poate trece la stadiul de furie. În acest
moment, elevul este dezinhibat și acționează impulsiv, emoțional și uneori exploziv. Aceste comportamente pot fi
exteriorizate (adică țipătul, mușcătura, lovirea, lovirea cu piciorul, distrugerea proprietății sau auto-rănirea) sau
interiorizate (adică retragerea). Tantrumurile nu sunt intenționate și, odată ce începe etapa de furie, cel mai
adesea trebuie să-și urmeze cursul fără a fi întărite. În plus, elevul poate avea o „explozie de extincție” prin care
comportamentul se înrăutățește înainte de a se îmbunătăți.
Intervenție
În această etapă, ar trebui să se pună accent pe siguranța copilului, a colegilor și a adulților, precum și pe protecția
școlii, a casei sau a proprietății personale. Este important să ajuți studentul să-și recapete controlul și să-și
păstreze demnitatea. Adulții ar trebui să fi elaborat planuri pentru (a) obținerea de asistență de la educatori, cum
ar fi un profesor de sprijin sau director; (b) îndepărtarea elevului din zonă (eliminarea elevului supărat din grupul
de colegi este mult mai puțin memorabilă pentru colegi decât îndepărtarea întregului grup de colegi de elevul
supărat); sau (c) asigurarea reținerii terapeutice, dacă este necesar. În special în școala primară și gimnazială, ar
 trebui depuse toate eforturile pentru a preveni un dezastru în fața colegilor, deoarece un astfel de comportament
tinde să „definească” elevul în mintea colegilor în anii următori.
Recuperarea
În urma unei tantrum, elevul de multe ori nu își poate aminti pe deplin ce s-a întâmplat în timpul etapei de furie.
Unii devin moroși, se retrag sau neagă că a avut loc un comportament nepotrivit. Alții sunt atât de epuizați fizic
încât au nevoie să doarmă
Intervenție
În timpul etapei de recuperare, elevii nu sunt adesea pregătiți să învețe, deoarece pot persevera în privința
evenimentului. Astfel, este important să lucrezi cu ei pentru a-i ajuta să redevină parte din rutină. Acest lucru este
adesea cel mai bine realizat prin direcționarea elevului către o sarcină neutră sau motivantă care poate fi realizată
cu ușurință, cum ar fi o activitate legată de un interes special. Dacă este cazul, când elevul s-a calmat suficient,
„procesează” incidentul cu elevul. Personalul ar trebui să analizeze incidentul pentru a identifica dacă mediul,
așteptările sau comportamentul personalului au jucat sau nu un rol în precipitarea incidentului.
Tabel 4.

f. Colaborarea la implementarea programului educațional

Un pas cheie în pregătirea dumneavoastră pentru a lucra cu un student cu TSA va fi participarea la
dezvoltarea și implementarea unui program educațional pentru student. Este esențial să se elaboreze acest plan pe
baza evaluării abilităților academice actuale ale elevului și a obiectivelor sale educaționale.
Program de învățare personalizat.
PIP-urile sunt create de o echipă de profesioniști din domeniul educației, împreună cu părinții elevului și sunt
adaptate nevoilor fiecărui student. PIP este un plan pentru tot ceea ce se va întâmpla unui elev în școală în anul
următor. Psihopedagogi, profesorii de educație generală, logopezi, terapeuții ocupaționali, psihologii școlari și
familiile formează echipa PIP și se întâlnesc în mod regulat pentru a discuta progresul elevilor în ceea ce privește
obiectivele PIP.
PIP-urile includ nivelurile actuale de performanță, un rezumat al rezultatelor evaluării, scopurile anuale,
obiectivele și serviciile de educație specială și conexe serviciile necesare studentului.
Tabelul de mai jos prezintă PBD-urile identificate pentru studenții cu TSA. Analiștii comportamentali
certificați de consiliu de administrație (BCBA) pot oferi un sprijin eficient atunci când implementează unele dintre
ele.

Intervenție bazată pe Reconpensare Intervenție naturalistă Suporturi vizuale

antecedente
Recompensare Întreruperea/redirecționarea Intervenția implementată Exercițiu
diferențială raspunsului de părinți
Antrenament de probă Scripting Instruire și intervenție Formare în comunicare
discretă mediate de colegi funcțională
Învățare în pași Analiza sarcinilor Învățare de răspuns pivot Sistem de comunicare cu
schimb de imagini
Extinție Modelare video Managementul de sine Instruire și intervenție
asistată de tehnologie
Modelare Timp de așteptare Narațiuni sociale Grupuri de joacă
structurate
Promptare Intervenție cognitiv- Formarea abilităților Evaluare
comportamentală sociale comportamentală
funcțională
 Pregătire lingvistică Tratament pentru tinerii
studenți
Tabel 5. Practici bazate pe dovezi

g. Planul de tranziție.
Viața elevilor este plină de tranziții, de la școala elementară la școala gimnazială. În timp ce acestea și multe
alte tranziții au loc de-a lungul vieții, poate una dintre cele mai semnificative tranziții este tranziția de la școala
secundară la viața de adult. Planificarea tranziției elevilor cu TSA de la școala secundară la vârsta adultă este un
proces continuu și este punctul central al ultimului pas din planul în șapte pași. Deși acest pas va oferi o introducere
în planificarea tranziției și a unor resurse.
În plus față de sublinierea obiectivelor academice și comportamentale, PIP include intervenții, modificări,
sprijin și oportunități de învățare practică menite să ajute elevul cu TSA în tranziția către o maturitate de succes.
Conform 2004 revizuirea IDEA, planificarea tranzitorie trebuie să înceapă până la vârsta de 16 ani sau mai mic dacă
este stabilit de legea statului sau de echipa PIP.
Când se discută serviciile de tranziție, evaluările și obiectivele, studentul trebuie să fie invitat să participe la
întâlnirea PIP. Autodeterminarea și auto-susținerea sunt părți critice ale procesului de tranziție și, în cazul în care
studentul nu poate participa, trebuie urmați alți pași pentru a se asigura că preferințele și interesele studenților sunt
luate în considerare.
În PIP pentru o tranziție cât mai eficientă, echipa care se ocupa de implementarea PIP trebuie să se
concentreze în dezvoltarea urmatoarelor abilități.

• Comunicare.

• Performanță academică.

• Auto-determinare.

• Relații interpersonale.

• Participarea în communitate.

• Sănătate si sport.

• Tehnologii si tehnologii assistive.

• Timp liber si recreere.

• Mobilitate (transport).

• Independențp.

• Pregătire pentru mediul de lucru.

• Pregătire pentru noi colegi.

Planificarea centrată pe persoană este, de asemenea, o parte integrantă a planificării tranziției. Deși există
diferite metode de planificare centrată pe persoană, în general, acestea au următoarele caracteristici:

• Discutarea cine este studentul, inclusiv punctele sale forte, provocările, interesele, obiectivele și preferințele
sale

• Scoaterea în evidență a diferitelor părți interesante din viața sa

• Dezvoltarea unui plan de acțiune pentru realizarea viziunii elevului pentru viitorul său
7. Concluzii.
 Sala de clasă este deja un loc divers, incluzând mulți studenți cu experiențe, talente, dificultăți și interese
diferite. Odată cu incluziunea tot mai mare a elevilor cu TSA, provocările asociate cu gestionarea unei săli de clasă
diverse în mediul educațional de astăzi vor crește. Așa cum fiecare elev cu TSA este diferit, la fel este și fiecare mediu
școlar.
Este foarte probabil că vor exista constrângeri – de mediu, interpersonale, financiare și administrative – cu
privire la modalitățile prin care puteți implementa abordările sugerate în acest ghid. În ciuda provocărilor, totuși,
munca și angajamentul tău asidui fac diferența în viața tuturor elevilor din clasă. Este clar, totuși, că studenții cu TSA
ar putea avea nevoie de mai mult ajutor și sprijin decât unii dintre studenții care se dezvoltă în mod obișnuit.
Investiția de timp și energie în strategiile enumerate mai sus poate plăti de zece ori — nu numai pentru elevul cu
TSA, ci pentru toți cursanții din comunitatea școlară.

8. Materiale si resurse.
ABA Romania - https://aba-romania.ro/
BOARD CERTIFIED BEHAVIOR ANALYST - https://www.bacb.com/bcba/
MAteriale support -
https://www.education.vic.gov.au/school/teachers/learningneeds/Pages/supportmaterials.aspx

VA URMA.
Un program care să vină în sprijinul cadrelor didactice de ai face pe ceilalți copii să înțeleaga și să
accepte un coleg cu TSA.
Bibliografie
Kluth, P. (2003). You’re going to love this kid. Baltimore: Paul H. Brookes Publishing Co.
Janzen, J. (2002). Understanding the nature of autism: A guide to the autism spectrum disorders (2nd ed.). San
Antonio: Therapy Skill Builders.
Ernsperger, L. (2003). Keys to success for teaching students with autism: An easy to follow guide for teachers.
Arlington, TX: Future Horizons, Inc.