DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN TRANSPORTURI

1.1. Definirea conceptului de dezvoltare durabilă

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia
Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul ,,Viitorul nostru comun", cunoscut și sub
numele de Raportul Brundtland: ,,dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește
satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi". [ Raportul Brundtland ,1987 ]

,,Durabilitatea se referă la capacitatea unei societaţi, ecosistem, sau orice asemenea sistem
existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fară a ajunge la epuizarea resurselor cheie".
[ Robert Gilman , Președinte Institutului Context ]

,,O societate durabilă, este cea care îşi modelează sistemul economic şi social astfel încat
resursele naturale şi sistemele de suport ale vieţii să fie menţinute."
[ Themes Sustainable Development , 2004 ]

,,Cuvântul durabil (de susținere) are rădăcini în limba latină, subtenir însemnând "a
stăvili/reţine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie să fie sprijinită de jos - de către locuitorii
actuali și viitori. Unele locuri, prin combinarea specifică a caracteristicilor fizice, culturale şi poate
spirituale, inspiră oamenii să aibă grijă de comunitatea lor.Acestea sunt locurile în care durabilitatea
are cele mai mari şanse de existenţă (menținere)”. [ Muscoe Martin , 1995 ]

,,Durabilitatea este doctrina de urgenţă prin care dezvoltarea şi progresul economic trebuie să
aibă loc şi să se menţina de-a lungul timpului, în limitele stabilite de ecologie în sensul cel mai larg -
prin interdependenţa fiinţelor umane și slujbelor lor, biosferei și legilor fizicii și chimiei care o
guvernează.. Rezultă că protecția mediului și dezvoltarea economică sunt într-adevăr procese
antagonice". [ William D . Ruckelshaus , September 1989 ]

1
 ,, Scopul unui transport durabil este acela de a asigura că mediul, considerentele sociale și
economice sunt luate în considerare în deciziile care afectează activitatea transporturilor.”
[ MOST , 1999 ]

,, … sustenabilitatea implică analiza unor sisteme . Mai exact, este vorba despre modul în care
sistemele de mediu, economice, și sociale interacționează în avantajul sau dezavantajul lor reciproc
la diferite scări de operare.“ [ Transportation Research Board ,1997 ]

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie că e vorba de mediul
înconjurător, mediul economic sau mediul social.

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa
exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând
prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în
complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și
preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

1.2. Considerații generale

Prin transport durabil înţelegem un sistem complex destinat să asigure necesităţile de

mobilitate pentru generaţiile actuale fără a deteriora factorii de mediu şi sănătate.Prin eficientizarea
consumurilor energetice şi materiale, el trebuie să facă posibilă satisfacerea în condiţii optime, din
perspectivă economico-ecologico-socială, a necesităţii de mobilitate pentru generaţiile următoare.

Mulţi ani la rând industria era considerată principala sursă de poluare a planetei, însă o dată
cu dezvoltarea accelerată a transporturilor și, în special, prin anvergura producției de autovehicule,
transportul a devenit principala sursă de agresiune asupra mediului și a sănătății umane.

Un sistem de transport durabil se realizează, în principal, prin moduri de transport

nepoluante sau care au un impact scăzut asupra mediului şi sănătăţii, prin creşterea eficienţei
energetice a carburanţilor şi scăderea consumului de carburanţi, prin scăderea consumului de
carburanţi proveniţi din resurse neregenerabile şi scăderea continuă a deşeurilor solide şi lichide
rezultate în urma construcţiei, întreţinerii şi abandonării mijloacelor de transport.

2
 Principalele instrumente economice ce pot fi utilizate în acest scop sunt taxele, impozitele şi
autorizaţiile. Astfel, se pot obţine reducerea utilizării mijloacelor de transport poluante, diminuarea
consumurilor energetice, eficientizarea activităţilor de transport, redistribuirea echitabilă a
veniturilor între societate şi transportatori şi reorientarea modului de satisfacere a activităţilor de
transport.
Trebuie de asemenea analizate o serie de aspecte prin care transportatorii provoacă daune
unor factori neimplicaţi în activitatea de transport. Acestea sunt denumite costuri externe şi pot fi:
poluarea chimică, poluarea fonică, efectul de încălzire a planetei, vibraţiile, scăderea vizibilităţii,
deteriorarea infrastructurii, ambuteiajele, accidentele de circulaţie, utilizarea de resurse energetice
nerecuperabile.
Adoptarea politicilor specifice conceptului de transport durabil nu înseamnă modificarea
imediată şi totală a stilului de viaţă. Nu sunt imperative măsuri de reducere a mobilităţii sau de
limitare a achiziţionării de autovehicule. Important este ca în prezent, o dată cu utilizarea unui
mijloc de transport care generează efecte adverse mediului şi sănătăţii, să fie luate măsurile necesare
pentru diminuarea sau eliminarea acestor efecte şi ca măsurile să fie valabile pe termen lung.
Decizia adoptării noilor strategii este mai degrabă de natură politică, fiind necesară întrunirea
a trei elemente principale: voinţa politică, activitatea unor echipe multidisciplinare de specialişti şi
implicarea publicului.
Îmbunătăţirea transportului conduce la dezvoltarea economică prin creşterea mobilităţii.
Promovarea dezvoltării impune găsirea unui echilibru optim între obiectivele economice,
sociale şi ecologice, dezvoltarea sistemelor de transport către transportul durabil depinzând de aceşti
factori.
Transportul constituie un element important al dezvoltării economice. Realizarea creşterii
economice şi reducerea sărăciei presupun, pe de o parte, accesul la resurse şi pieţe, iar pe de altă
parte, de accesul la muncă, servicii, locuinţe şi educaţie.
Studii macroeconomice au arătat că investiţiile în transport asigură creşterea capitalului
investit faţă de cel asigurat de alte sectoare de activitate, în baza unor efecte directe sau indirecte.
Aceasta rezultă din economisirea de costuri şi de timp prin îmbunătăţirea transportului, precum şi
din asigurarea resurselor necesare pentru realizarea unor infrastructuri moderne de transport.
Serviciile de transport eficiente sunt necesare pentru dezvoltarea economică, constituind un
proces complex de valorificare a resurselor naturale şi a talentelor unei ţări.
Dezvoltarea transportului rural asigură accesul pe piaţă, costuri mai mici de producţie şi
facilitează dezvoltarea economiei rurale neagricole. Transportul urban măreşte eficienţa pieţei şi

3
accesul la distracţii. Transportul interurban şi cel internaţional facilitează comerţul intern şi extern
prin accelerarea deplasării de bunuri şi de persoane. În multe ţări în curs de dezvoltare, insuficienta
dezvoltare a infrastructurii şi ineficienţa serviciilor de transport sunt obstacole în dezvoltarea socio-
economică şi integrarea socială.
Progresele înregistrate în transporturi, în afara dezvoltării economice, măresc interesul
pentru o dezvoltare durabilă şi un transport durabil. Neglijarea acestor aspecte atrage costuri
economice, sociale şi ecologice semnificative.
Transportul durabil este un element fundamental pentru asigurarea prosperităţii, prin
creşterea accesului la pieţe, asigurarea de locuri de muncă, locuinţe, bunuri şi servicii, dar implică
realizarea unui compromis între mărimea beneficiilor şi constrângerile legate de efectele costurilor
de mediu şi sociale asociate.

1.3. Factorii dezvoltării durabile

Se remarcă faptul că în activitatea de transport, prin implicaţiile economice, sociale şi de

mediu, managementul prezintă o evoluţie pe o nouă treaptă superioară, în tendinţa de a coordona o
multitudine de sisteme şi de a introduce politici de dezvoltare durabilă la nivelul întregii societăţi.
Managementul transportului durabil constituie o disciplină ce uneste componente ale altor
discipline, care se reunesc într-un sistem complex, şi este bazat pe o gândire conceptuală capabilă să
stăpânească ansamblul acestor discipline.
Managementul transportului durabil trebuie să ţină cont de o serie de factori:
 factorul economic;
 factorul social;
 factorul de mediu.

Factorul economic presupune:

 asigurarea rentabilităţi transportului;

 reducerea consumului de combustibil şi de materiale;
 utilizarea de combustibili alternativi (biocombustibili, hidrogen etc.);

4
  promovarea automobilelor hibride, curate şi ecologice;
 optimizarea infrastructurii şi utilizarea de sisteme inteligente;
 managementul traficului şi utilizarea de sisteme integrate;
 transferarea transportului individual către transportul public;
 promovarea transportului multimodal şi moderarea necesităţilor de transport;
 raţionalizarea transportului urban şi ameliorarea calităţii acestuia;
 ameliorarea sistemelor de mentenanţa şi de control prin inspecţii tehnice.

Factorul social include:

 asigurarea mobilităţii sociale dorite;

 creşterea calităţii transportului urban;
 asigurarea securităţii transportului şi abordarea problemelor de accidentologie;
 planificarea şi administrarea oraşelor: planul general de dezvoltare a oraşelor, arhitectură,
construcţii publice şi civile;
 sporirea capacităţii de a concentra activităţile asigurând aşezări omeneşti cu drumuri scurte;
 asigurarea legăturilor dintre transporturi şi dezvoltarea locală şi regională;
 protecţia siturilor istorice şi culturale;
 dezvoltarea reţelelor de drumuri, a locurilor de parcare şi garajelor, astfel încât să nu
imobilizăm spaţiul public;
 promovarea arhitecturilor moderne.

Factorul de mediu (ecologic) include:

 poluarea chimică şi urmările acesteia;

 poluarea sonică, stresul, disconfortul şi problemele de sănătate aferente;
 poluarea cu deşeuri şi reciclarea acestora.

În urma activităţii de transport se ivesc următoarele probleme de mediu:

5
  controlul emisiilor presupune utilizarea celei mai bune tehnologii aplicabile practic şi la un
cost acceptabil;
 autovehiculele măresc concentraţia de NO*, CO, CO2 şi CH, particule, SO2, Pb, benzen,
azbest, aerosoli etc. din aer. În plus, se contaminează apa şi solul; CO2 generează efectul de
seră, cu provocarea de schimbări ale climei;
 problemă importantă rămâne calitatea combustibilului, utilizarea combustibililor alternativi
şi a vehiculelor comerciale ce emit particule cu masă redusă, precum şi reducerea numărului
de particule;
 este necesară rezolvarea problemelor generate de particulele ultrafine care implică riscuri
majore de îmbolnăvire.
 sunt necesare dotarea autovehiculelor poluante cu dispozitive noi şi utilizarea de
combustibili neconvenţionali.

1.4. Soluții privind dezvoltarea durabilă în transporturi

Tabelul 1 rezumă scopurile și obiectivele de sustenabilitate, obiectivele de transport care

sunt recomandate de specialistii, și soluțiile propuse pentru atingerea aceste obiective.

Tabel 1. Soluții privind dezvoltarea durabilă în transporturi

Scopul Obiectivele Obiectivele Soluții în transporturi
sustenabilității sustenabilității transporturilor
Integritate ecologică Reducerea Reducerea emisiilor Introducerea
schimbărilor de noxe asupra “Timbrului de mediu”,
climatice. mediului. utilizarea unor
combustibili alternativi.

Conservarea Reducerea Managementul

habitatului faunei suprafețelor locurilor de parcare,
sălbatice. impermeabile. proiectarea șoselelor

6
 pentru minimizarea
impactelor asupra
habitatului.

Reducerea poluării Reducerea vehiculelor Aplicarea de standarde

cu emisii ridicate în pentru controlul
aer și apă. emisiilor.

Sănătatea umană Reducerea Reducerea Prevenirea accidentelor

accidentelor. accidentelor în tradic. și protecția în cazul
acestora.

Reducerea expunerii Controlul emisiilor. Aplicarea de standarde

la poluare. pentru controlul
emisiilor și utilizarea
unor combustibili
alternativi.

Mărirea activităților Mărirea transportului Îmbunătățirea

fizice. activ condițiilor de mers pe
jos și a ciclismului,
încurajarea modurilor
de transport
nemotorizate.

Creșterea economică Mobilitatea Asigurarea unor Capacitate adecvată a

consumatorului. servicii de transport drumurilor, servicii de
adecvate, furnizarea tranzit, îmbunătățirea
unor opțiuni de mersului pe jos și a
mobilitare și ciclismului.

7
 reducerea congestiei
în trafic.

Productivitatea Mobilitatea mărfii și Capacitate

afacerilor. accesabilitate. rutieră/feroviară/aeriană
de marfă adecvată,
utilizarea eficientă a
terenurilor, prioritatea
transportului de marfă.

Productivitatea Facilitatea modurilor Planificare și

investițiilor publice și de transport și management pentu
reducerea taxelor. eficientizarea eficientizare.
serviciilor.

8
Concluzii

Planificarea transportului durabil ridică o serie de probleme în ceea ce privește definirea

sustenabilității și transportului durabil, cum sunt definite și evaluate scopurile și obiectivele, și tipul
de luare a deciziilor care ar trebui să fie utilizate.
Sustenabilitatea necesită o planificare mai cuprinzătoare și integrată, care reprezintă un set
larg de efecte economice, sociale și de mediu, inclusiv cele care sunt dificil de măsurat. Planificarea
sustenabilității presupune implicarea părților interesate adecvate pentru a permite diverse
perspective și preferințe să fie încorporate.
Sustenabilitatea tinde să sprijine planificarea transportului și reformele de piață care au ca
rezultat în sisteme de transport eficiente din punct de vedere economic și mai compacte de utilizare
a terenurilor, modele care reduc dependența de automobile. Aceste reforme contribuie la creșterea
eficienței economice, reducerea consumului de resurse și impactul negativ asupra mediului, și
îmbunătățirea mobilității pentru persoane care nu posedă permis auto.
Deși este relativ ușor să se definească tipul general de schimbări politice care sprijină
transportul durabil, poate fi dificil să se definească exact tipul care este necesar pentru schimbare.

9
 BIBLIOGRAFIE

[ 1 ] .Basgan, I.- ,,Dezvoltarea durabilă a transporturilor în contextul aderării la Uniunea

Europeană”, Buletinul AGIR, An IX, nr.3/2004.
[ 2 ] . Litman, Todd și Burwell D. - ,,Issues in sustainable transportation”, Int. J. Global
Environmental Issues, Vol. 6, No. 4, 2006.
[ 3 ] .Helling, A. (1997) ‘Transportation and economic development; a review’, Public Works
Management & Policy, July, Vol. 2, No. 1, pp.79–93.
[ 4 ] .Themes: Sustainable Development, (2004) : ,,European Foundation for the Improvement
of Living and Working Conditions.”
[ 5 ] .World Commission on Environment and Development (Brundtland Commission),
(1987)
,,Our Common Future”, Oxford University Press, Oxford, UK.

Resurse internet:

 http://www.agir.ro/buletine/89.pdf
 http://www.transport.vic.gov.au/research/sustainability/sustainable-transport-
projects-and-programs
 http://sustainabledevelopment.un.org/index.php?menu=1266
 http://gasfreenj.com/CTE_WEB/VPTI_SUSTAINABILITY.pdf
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83

10