Sunteți pe pagina 1din 18

Transport Durabil

Transport durabil

Cuprins

Introducere.............................................................................................................................................. - 3 -

Dezvoltarea durabilã ............................................................................................................................. - 4 -

Transportul durabil şi impactul asupra mediului ............................................................................... - 5 -

Mediul .................................................................................................................................................. - 5 -

Transportul durabil............................................................................................................................. - 7 -

Transportul la nivelul uniunii europene ........................................................................................ - 10 -

Transporturile rutiere ....................................................................................................................... - 11 -

Transporturile aeriene ..................................................................................................................... - 14 -

Transportul maritim ......................................................................................................................... - 15 -

Investiţii în infrastructurã ................................................................................................................. - 16 -

Concluzii şi propuneri .......................................................................................................................... - 17 -

Propuneri........................................................................................................................................... - 18 -

Bibliografie ............................................................................................................................................ - 18 -

-2-
Transport durabil

Introducere

În introducerea acestui referat aş dori incep prin a motiva alegerea acestei


teme, care din punctul meu de vedere are o importanţã deosebitã in cumulul de factori
ce duc la dezvoltarea unei economii globale sustenabile. Transporturile au avut o
crestere de volum şi frecventã odatã cu dezvoltarea industrialã care a avut loc in secolul
al 18-lea. Prin producerea bunurilor la scarã industrialã a crescut exponenţial şi nevoia
de transport a acestora la consumatori. Odatã cu dezvoltarea reţelelor de cale feratã , la
început în Anglia pe urmã în America şi în alte state vestice europene transportul de
mãrfuri a cunoscut o îmbunatatire semnificativã ,atat prin volumul de mãrfuri livrate cât
si de timpii în care acestea ajungeau in diferite colţuri ale continentului european.
Schimbul de mãrfuri şi implicit transportul acestora exista de multe milenii in
preocuparea omului. De la binecunoscutul drum al mãtasii care strabãtea asia si
ajungea pânã în vestul europei , pânã la mirodeniile si condimentele care erau de
asemeanea importate sau schimbate cu alte bunuri, la transporturile navale care aveau
loc între orient şi occident în epoca medievalã şi pe urmã mai târziu între schimburile
comerciale între america şi europa. Întotdeauna a existat transport de mãrfuri intre
civilizaţii numai cã spre deosebire de cel din ziua de astãzi ,putem spune cã cel din
vremea respectivã era unul durabil în sensul ca mijloacele care erau folosite pentru a
tranporta mãrfurile/persoanele erau confectionate din materiale naturale si cu impact
mic asupra mediului. Aceste transporturi erau de un volum foarte mic dacã ar fi sa le
comparãm cu cele din zilele nostre şi se realizau în principal cu ajutorul
animalelor(transport terestru) sau a vântului(transport marin). Revenind la motivaţia ce
ma fãcut sã aleg acesta tema, aş dori sã subliniez cã am fost foarte suprins sã constat
din statistici cã în vreme ce poluarea industrialã crestea cu un ritm relativ constant şi
predictibil, poluarea ce rezultã în urma tranportului acestor mãrfuri sau a persoanelor
prin oricare dintre cele 3 tipuri de transporturi disponibile la ora
actualã(aerian,terestru,marin) cunoaste o creştere exponenţiala şi care se pare cã
afecteazã într-o mãsura mult mai mare mediul. Preocupat fiind de aceste aspecte am
cãutat sã aprofundez acest domeniu prin studierea mai atenta a acestuia .

-3-
Transport durabil

Dezvoltarea durabilã

Înainte de a dezvolta subiectul transportului durabil este bine sã definim chiar


termenul de „durabil”.În cãrţile de specialitate regãsim expresia dezvoltare durabilã care
este definitã în mai multe variante una dintre acestea fiind : „dezvoltarea care satisface
nevoile generaţiei prezente, fãrã a compromite posibilitãţile generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi”. Aici aş vrea sã îl citez pe Robert Gilman care spunea cã
„Durabilitatea se referă la capacitatea unei societãţi, ecosistem sau orice asemenea
sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fară a ajunge la epuizarea
resurselor cheie". Aceastã definiţie a dezvoltãrii durabile o putem interpreta prin faptul
cã nu trebuie sã se mai foloseascã bunuri al cãror cost nu este plãtit de cãtre generaţiile
care consumã acele bunuri.

Conceptul de dezvoltare durabilã desemneazã totalitatea formelor și metodelor


de dezvoltare socio-economicã, al cãror fundament îl reprezintã în primul rând
asigurarea unui echilibru între sistemele socio-economice şi elementele capitalului
natural. Problematica dezvoltãrii durabile este legatã în mod direct de resurse, în plus,
aceasta are și rolul de a contribui la schimbarea stilului de viața al oamenilor fãcâdu-i sã
fie mai conştienţi de repercursiunile acţiunilor pe care le desfãsuarã. Dezvoltarea
durabilă este o strategie prin care comunităţile caută căi de dezvoltare economică,
beneficiind de asemenea de mediul inconjurător local sau care să aducă beneficii
calitaţii vieţii. Multe comunitãţi care au descoperit că modurile de interpretare
tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decât rezolvã, probleme de
mediu inconjurător sau sociale.

Cheia pentru o definiţie funcţională a durabilităţii este înţelegerea faptului că nu


trebuie să constituim de la zero comunităţi umane durabile, ci că le putem adapta
conform modelelor ecosistemelor din natură, care sunt, în fond, comunităţi durabile de
plante, animale şi microorganisme. De aceea, o comunitate umană durabilă trebuie să
fie constituită astfel încât stilul ei de viaţă, precum şi tehnologiile şi structurile ei
comerciale, economice şi fizice să menţină natura şi viaţa, nu să le distrugă.

Durabilitatea nu presupune ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces


static, ci unul dinamic, de evoluţie comună. Conceptul de dezvoltare durabilă
desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror
fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme
socio-economice şi elementele capitalului natural.
-4-
Transport durabil

Dezvoltarea durabilă încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru


luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie că
e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Dezbaterea privind dezvoltarea durabilă are ca scop atingerea unui consens
social privind noile scopuri de dezvoltare, altele decât creşterea industrială, neglijarea
principiilor naturale şi progresul tehnologic pe care se sprijină modelul de civilizaţie
occidentală. Obiectivul este găsirea unui nivel optim al interacţiunii între patru sisteme:
economic, tehnologic, ambiental şi uman. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de
lungă durată care poate fi susţinută de către cele patru sisteme.
Cerinţele minime pentru asigurarea dezvoltării durabile includ:
- redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai
echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei;
- asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creştere demografică
controlată);
- conservarea şi sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului
activităţilor economice asupra mediului;
- reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor;
Resursele naturale se împart în 2 grupuri : cele care pot fi reinnoite ( care pot fi
înnoite în timp prin procese naturale : populaţia de peşti, vegetaţia naturală sau cele
inepuizabile ca energia solară ) şi cele care nu pot fi reînnoite ( care se găsesc în
depozite limitate ce nu pot fi înlocuite decat în lungi perioade de timp ca depozitele
minerale sau combustibilul fosil).

Transportul durabil şi impactul asupra mediului


Mediul
În acest capitol vom incerca sã tratãm mediul ca spaţiu de desfãşurare a
transportului precum şi punctele cheie pe care trebuie sã le atingã transportul în
perioadele ce urmeazã şi care sunt provocãrile pe diferitele ramuri ale transportului
pentru ca acesta sã devinã unul cu adevãrat durabil.
Cuvântul “mediu” exprimă şi acoperă o noţiune globală, utilizată în toate
domeniile de activitate, inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă, direct sau indirect, de
protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali.
Prin mediu înţelegem – ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei:
apa, aerul, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile
-5-
Transport durabil

atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele


naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori
materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi
sănătatea omului.

Astfel definit, conceptul evidenţiază o dinamică aparte, exprimând tendinţa


generală de includere în compunerea sa atât a elementelor naturale, cât şi a celor
create de om(antropice). Având în vedere poziţia centrală pe care o ocupă omul în
mediu şi luând în considerare interesele sale fireşti de a trăi într-un ambient sănătos,
despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om care face parte din
mediul natural.

Problemele de mediu sunt legate în perioada contemporană de creşterea


demografică, urbanizare, nivelul şi structura consumului, evoluţia tehnică. Problemele
cele mai grave au apărut în ultimele decenii, ele aparând, în mare parte, din
necesitatea evacuării deşeurilor provenite dintr-o producţie şi un consum mai mare.

Utilizarea energiei produsa de combustibilii fosili determină deteriorări extrem


de grave şi de variate ale mediului în toate stadiile de la producere şi până la evacuarea
surplusului de căldură. Acţiunile umane au asupra mediului şi efecte globale care s-ar
putea concretiza în modificări climatice generale. Se constată astfel unele schimbări:
expansiunea zonelor aride şi semiaride, o modificare a climei determinată de degajarea
unor cantităţi mari de CO2 în atmosferă prin arderea combustibililor clasici, perturbări în
succesiunea şi durata anotimpurilor, modificări ale regimului precipitaţiilor etc.

Fiecare etapă istorică îşi pune amprenta asupra naturii ca urmare a modului
diferit în care se desfăşoară relaţiile omului cu această natură. Caracteristicile epocii
noastre sunt date de dezvoltarea tehnică, economică şi politică.

Mediul este un factor economic de cea mai mare importanţă, considerat, în mod
tradiţional, de analiza economică, drept factor de producţie, alături de capital şi muncă.
Omul a înţeles că progresul societăţii umane s-a transformat treptat într-un instrument
de distrugere, cu efecte inverse asupra sa şi asupra naturii. Odată cu apariţia primelor
civilizaţii urbane s-a făcut simţită şi intervenţia brutală a omului în mediu prin
exploatarea neraţională a terenurilor şi a alterării mediului prin poluanţi de origine
menajeră, agricolă şi industrială rezultaţi în urma desfăşurării unor activităţi umane.
Efectul de seră, distrugerea stratului de ozon protector şi poluarea mediului în general
au devenit probleme prioritare ale ecologiştilor şi nu numai.

-6-
Transport durabil

Transportul durabil
Transportul durabil poate fi vãzut ca un sistem complex destinat să asigure
necesităţile de mobilitate pentru generaţiile actuale fără a deteriora factorii de mediu şi
sănătate. Acesta reprezintă un factor important în dezvoltarea socio-economică, care
însă dacă nu este dezvoltat în mod durabil impune costuri seminificative pentru
societate în ceea ce priveşte impactul asupra mediului şi sănătăţii.
Transportul durabil este un element fundamental pentru asigurarea prosperităţii,
prin creşterea accesului la pieţe, asigurarea de locuri de muncă, locuinţe, bunuri şi
servicii, dar implică realizarea unui compromis între mărimea beneficiilor şi
constrângerile legate de efectele costurilor de mediu şi sociale asociate.
Importanţa sistemelor de transport este legată de apariţia şi dezvoltarea
societăţii omeneşti. În epoca modernă, prin dezvoltarea tot mai mare a unitãtilor de
producţie, necesitatea dezvoltării circulaţiei mărfurilor şi persoanelor au determinat
îmbunãtãţirea mijloacelor şi a căilor de transport.
Sistemul de transport durabil se realizează, în principal, prin:
- moduri de transport nepoluante sau care au un impact scăzut asupra mediului
şi sănătăţii;
-creşterea eficienţei energetice a carburanţilor şi scăderea consumului de
carburanţi ;
-scăderea consumului de carburanţi proveniţi din resurse neregenerabile;
-scăderea continuă a deşeurilor solide şi lichide rezultate în urma construcţiei,
întreţinerii şi abandonării mijloacelor de transport;
Adoptarea politicilor specifice conceptului de transport durabil nu înseamnă
modificarea imediată şi totală a stilului de viaţă. Nu sunt necesare măsuri de reducere a
mobilităţii sau de limitare a achiziţionării de autovehicule sau bunuri. Îmbunătăţirea
transportului conduce la dezvoltarea economică prin creşterea mobilităţii.
Durabilitatea se sprijină pe trei piloni: enonomic, social şi de mediu. Problemele
sociale legate de transport sunt deseori neclare sau nu sunt luate în considerare iar
factorii sociali ce sprijină modelele de transport sunt adeseori ignoraţi. Sistemele
durabile de transport măresc coeziunea socială, reduc problememe de mediu şi ajută
în crearea unei economii mai eficente şi la creşterea calităţii vieţii.
Promovarea dezvoltării transportului durabil impune găsirea unui echilibru optim
între obiectivele economice, sociale, ecologice, dezvoltarea sistemelor de transport
către transportul durabil depinzând de aceşti factori. Transportul constituie un pivot al
dezvoltării economice. Realizarea creşterii economice şi reducerea sărăciei presupun,
-7-
Transport durabil

pe de o parte, accesul la resurse şi pieţe, iar pe de altă parte, de accesul la muncă,


servicii, locuinţe şi educaţie.
Transportul are patru funcţii importante în cadrul dezvoltării economice:
– alimentarea procesului de producţie, care permite ca bunuri şi persoane să fie
transferate între şi în centrele de producţie şi consum;
– progresul transportului, care poate conduce la modificarea funcţiilor de
producţie, prin reducerea costurilor şi introducerea investiţiilor în procesul de producţie;
– creşterea mobilităţii şi posibilitatea transferării factorilor de producţie, în
special a forţei de muncă, în locuri unde pot fi utilizaţi eficient;
– creşterea nivelului de trai, prin extinderea facilităţilor şi asigurarea de bunuri,
coeziune şi securitate socială.
Serviciile de transport eficiente sunt necesare pentru dezvoltarea economică,
constituind un proces complex de valorificare a resurselor naturale şi materiilor prime
pentru o economie sustenabilã.
Transportul interurban şi cel internaţional facilitează comerţul intern şi extern
prin accelerarea deplasării de bunuri şi de persoane.
În multe ţări în curs de dezvoltare, insuficienta dezvoltare a infrastructurii şi
ineficienţa serviciilor de transport sunt obstacole în dezvoltarea socio-economică şi
integrarea socială. Romania este una din tãrile care au de suferit din cauza faptului cã
ritmul de construcţie al autostrãzilor este mult întârziat şi astfel foarte mulţi investitori
strãini au ales sã se indrepte spre ţãri din vecinãtatea noastra care au o infrastructurã a
transportului mult mai bine dezvoltatã.
Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane
din România în mediul European prin îmbunătăţirea serviciilor rutiere, feroviare,
maritime,fluviale şi aeriene având destinaţiile principale în Europa.
Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de
dezvoltare ale României, date fiind relaţiile sale de interdependenţă cu celelalte ramuri
ale economiei naţionale, valoarea serviciilor oferite pentru populaţie şi impactul
considerabil asupra mediului.
Prin eficientizarea consumurilor energetice şi materiale, el trebuie să facă
posibilă satisfacerea în condiţii optime a necesităţii de mobilitate pentru generaţiile
următoare. Până de curând, industria era considerată ca fiind principala sursã de
poluare a planetei. O dată cu dezvoltarea accelerată a transporturilor în special, prin
creşterea producţiei de autovehicule, balanţa surselor de substanţe toxice şi efecte
-8-
Transport durabil

neplăcute şi-a schimbat înclinarea, transportul devenind sursa principală de agresiune


asupra mediului şi a sănătăţii umane.
Dezvoltarea durabilă trebuie sa se concentreze în diminuarea impactului
transport-mediu şi stabilizarea la un nivel scăzut a emisiilor şi agenţilor poluanţi rezultaţi
din activităţile de transport. Atingerea acestui obiectiv se va realiza prin extinderea
transporturilor combinate şi inter-modale împreună cu dotările aferente şi prin folosirea
unui material rulant specializat, cu performanţe ridicate privind consumul de energie şi
protejarea mediului, introducerea gestiunii centralizate a traficului de marfă (platforme
intermodale),utilizarea de mijloace de transport performante din punct de vedere tehnic
şi operaţional.
Comportamentul responsabil faţă de mediul înconjurător manifestat de
utilizatorii de transport a suferit puternic din cauza lipsei investiţiilor în sistemul de
transport public şi neglijării dezvoltării acestuia în România în ultimul deceniu. Utilizatorii
de transport s-au orientat către achiziţionarea/utilizarea de autoturisme
particulare(preponderent la mana a doua) şi au mărit investiţiile în acest domeniu.
Această practică s-a accentuat odată cu tendinţele recente de dezvoltare economică.
Mijloacele alternative de transport, precum mersul cu bicicleta şi mersul pe jos,
nu au fost promovate în România, iar deteriorarea stării factorilor de mediu (în special
poluarea crescândă a aerului în zonele urbane) nu favorizează sprijinirea şi promovarea
acestui gen de măsuri.
Îndreptarea utilizatorilor către transportul public şi sistemele de transport
ecologic va dura mult timp dacă acţiunile de sensibilizare a oamenilor nu se vor axa în
mod eficient pe informarea şi implicarea publicului.
Sunt necesare studii de impact asupra mediului pentru orice activitate sau
obiectiv care poate să aibă un impact deosebit asupra mediului prin natura,
dimensiunea sau amplasarea sa (activităţile de transport, de producţie, transport şi
stocare de energie, de eliminare a deşeurilor şi ambalajelor, de sport, turism şi
agrement etc.)
Îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-
distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin
reducerea consumului total de energie primară raportat la valoarea produselor sau
serviciilor; creşterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în
consumul total şi în producţia de electricitate; utilizarea raţională şi eficientă a resurselor
primare neregenerabile şi scăderea progresivă a ponderii acestora în consumul final;
promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de
-9-
Transport durabil

înaltă eficienţă; valorificarea resurselor regenerabile de energie; susţinerea activităţilor


de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de
eficienţă energetică şi ambientală; reducerea impactului negativ al sectorului energetic
asupra mediului şi respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de
gaze cu efect de seră şi a emisiilor de poluanţi atmosferici.

Transportul la nivelul uniunii europene


Europenii au parcurs, în medie, aproximativ 12 900 de kilometri de persoană,
pe teritoriul celor 28 de state membre ale UE aratã o statisticã facutã anul trecut.
În cazul persoanelor fizice, automobilul rămâne mijlocul de transport preferat, în
mare parte datorită faptului că este utilizat pentru deplasări pe distanțe scurte și în zone
rurale în care nu există alte variante. 74 % din distanța parcursã de o peroanã într-un
an este parcursã cu automobilul. Urmează avionul, cu 8 %, autobuzul și autocarul cu
aproape același procent, trenul cu 6 %, vehiculele cu motor pe două roți, tramvaiul și
metroul. Pe ultimul loc se clasează transportul pe mare, cu mai puțin de 1 %.
În cazul transportului de marfă pe distanțe scurte și medii, piața este dominată
de transportatorii rutieri. Pentru aproape jumătate din cantitatea de marfă transportată
în 2010 s-a utilizat transportul rutier, urmat de transportul maritim, transportul feroviar,
transportul pe căi navigabile interne și oleoducte. Pe ultimul loc, cu sub 1 %, s-a clasat
transportul aerian de mărfuri, pentru acest tip de transport raportul cost-valoare fiind,
adesea, mult superior.
În Uniunea Europeană, transporturile depind foarte mult de combustibilii fosili.
Carburanții pe bază de petrol reprezintă circa 96 % din aprovizionarea totală cu energie
a acestui sector, transportul rutier ocupând primul loc.
Realizarea obiectivelor UE în materie de combatere a schimbărilor climatice va
necesita reducerea drastică a emisiilor de CO2 asociate activităților de transport,
acestea reprezentând cel puțin 20 % din cantitatea de gaze cu efect de seră emise în
UE. Pentru a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră cu 80 % și pentru a
menține astfel schimbările climatice între anumite limite de siguranță (o creștere a
temperaturii cu maxim 2° Celsius), sectorul transporturilor trebuie să reducă emisiile cu
60 % până în 2050.
Transportul rutier, principala modalitate de transport, este și principala sursă de
poluare: potrivit celor mai recente date, traficul rutier generează aproximativ 71 % din
totalul emisiilor de CO2 asociate activităților de transport (două treimi fiind generate de
automobile). Alte tipuri de transport poluează mult mai puțin. Transportul maritim și cel
aerian generează 14 % și respectiv 12,4 % din totalul emisiilor, iar navigația interioară,
- 10 -
Transport durabil

2 %. Transportul feroviar poluează cel mai puțin, sub 1 %.

Dacă utilizarea, pe scară largă, a combustibililor biologici și a surselor de


energie regenerabila poate fi promovată în orașe prin intermediul flotelor de autobuze,
taxiuri și furgonete, multe zone rurale suferă de lipsa infrastructurii necesare.
Această problemă este abordată în strategia UE de promovare a combustibililor
ecologici în transporturi, elaborată pentru a facilita introducerea lor pe piață, demers
care până acum a fost încetinit de slaba infrastructură de reîncărcare și realimentare(in
cazul automobilelor electrice), de costurile ridicate ale vehiculelor și de nivelul scăzut de
acceptare din partea consumatorilor.

Transporturile rutiere
Transportul rutier este modalitatea cea mai folositã pentru transportul călătorilor
și al mărfurilor în Europa. Din punct de vedere economic, este principala modalitate de
transport de mărfuri. Ocupă ponderea cea mai mare în cadrul transportului terestru pe
teritoriul Uniunii Europene și a luat amploare în mod constant în ultimele decenii.
Deschiderea pieței pentru serviciile de transport de călători a avut loc într-un
ritm mai lent. În 1992, operatorii europeni de autocare și autobuze au fost autorizați să
presteze servicii de transport internațional de călători între statele membre. În prezent,
transportatorii comerciali europeni pot transporta călători în UE cu autobuzul sau
autocarul dacă se află în posesia unei licențe emise de țara în care își au sediul.
Având în vedere că aproape 75 % din transportul terestru de marfă între statele
membre se face pe cale rutieră, legislația îi ajută pe șoferii de camioane să își planifice
- 11 -
Transport durabil

deplasările pe continent, iar autorităților le facilitează sarcina de controla timpul de


conducere. Tahografele digitale sunt acum obligatorii la bordul autobuzelor și al
vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri.

Siguranța transportului rutier, care face parte integrantă din politica UE, s-a
ameliorat simțitor pe parcursul anilor. În ultimii zece ani, numărul deceselor cauzate de
accidente rutiere a scăzut cu 43 %, în 2012 înregistrându-se cele mai scăzute niveluri.

Totuși, numărul de accidente variază destul de mult de la un stat membru la


altul și în general, drumurile europene sunt departe de a fi sigure. Deși statele membre
au făcut progrese remarcabile în privința reducerii numărului deceselor cauzate de
accidente rutiere, numărul accidentaților rămâne încă prea ridicat și nu scade în același
ritm. De asemenea au fost introduse standarde de singuranţã în cazul unor accidente
cunoscute ca testele euroncap. În urma acestor teste sunt stabilite clasificãri de
siguranţa a automobilelor care ruleazã pe drumurile europene, acestea primind de la o
stea cel mai slab calificativ , pânã la cele de 5 stele care oferã o oarecare garanţie ca in
cazul unor accidente pasagerii automobilului vor suferi doar rãni uşoare Potrivit
estimărilor, aproape un milion și jumătate de persoane au fost rănite în 2010, din care
un sfert de milion au suferit vătămări corporale grave. Prin comparație, în 2012 au fost
raportate 28 000 de decese survenite în accidente rutiere produse în UE.
În fig. de mai jos este o harta cu coridoarele paneuropene de transport rutier care vor trebui sa
faca legatura intre toate capitalele statelor membre.

- 12 -
Transport durabil

Transport pe căile ferate


În sectorul feroviar, interesele naționale au fost întotdeauna mai importante
decât cele internaționale. Chiar și în prezent, la aproape 200 de ani de la inventarea
trenului, în multe state membre operatorul feroviar național deține încă monopolul, iar
transportul feroviar este organizat astfel încât să răspundă cerințelor de la nivel
național.
Sistemul feroviar este astfel unul fragmentat, deoarece țările aplică norme
tehnice, sisteme de semnalizare, circuite de alimentare și ecartamente diferite. Toate
aceste obstacole împiedică buna desfășurare a operațiunilor feroviare transfrontaliere și
fabricarea de trenuri care să poată fi utilizate în toată Europa.
Căile ferate europene sunt printre cele mai sigure din lume. UE intenționează
să mențină standarde ridicate de siguranță și să alinieze cerințele în toată Europa.
Deși este mult mai ecologic și mai sigur din punct de vedere statistic decât
transportul rutier, transportul feroviar face eforturi pentru a fi competitiv pe piețele
transportului de călători și mărfuri. Până în acest moment, căile ferate europene nu și-
au atins încă întregul potențial.
Un pachet feroviar are în vedere creșterea vizibilității, a eficienței și a cotei de
piață a transportului feroviar în cadrul transporturilor europene, precum și deschiderea
sectorului către o concurență mai mare, prin furnizarea de servicii transfrontaliere
eficiente și de calitate.
Mai jos este prezentatã infrastructura feroviara la nivelul uniunii europene.

- 13 -
Transport durabil

Transporturile aeriene
Sector important din punct de vedere strategic, cu o contribuție vitală la
ocuparea forței de muncă și la economia UE, transportul aerian generează, direct și
indirect, 5,1 milioane de locuri de muncă și contribuie cu 365 de miliarde de euro la PIB-
ul european (2,4 %).
După semnarea Tratatului de la Roma, transportul aerian era reglementat de
normele publice naționale în materie de concurență și nu de piața liberă. Ca urmare,
piețele erau fragmentate, cu monopoluri naționale și tarife foarte ridicate. Transportul
aerian se baza pe acorduri bilaterale între statele membre.
Liberalizarea pieței a avut loc treptat, prin trei pachete succesive de măsuri
referitoare la acordarea de licențe transportatorilor aerieni, la accesul pe piață și la
tarife. Noile dispoziții au eliminat restricțiile care limitau piețele de transport aerian și
împiedicau companiile europene să facă investiții transnaționale.
Unul dintre obiectivele principale era înlocuirea celor 28 de sisteme aeriene
naționale cu unul singur, care să acopere întreg teritoriul UE, pentru o mai mare
eficiență și în scopul reducerii costurilor.
Datorită eficienței noilor norme adoptate, transportul aerian în UE a devenit unul
dintre cele mai sigure din lume.
Pentru a îmbunătăți și mai mult condițiile de siguranță aeriană din Europa,
Comisia, în consultare cu autoritățile competente în materie de siguranță aeriană din
statele membre, a hotărât să impună o interdicție de exploatare pe teritoriul european a
companiilor aeriene care nu corespund standardelor de siguranță.

- 14 -
Transport durabil

Transportul maritim
Transportul maritim este extrem de important pentru comerțul european.
Aproape 90 % din transportul extern de mărfuri al Uniunii Europene și 40 % din cel
intern se face pe mare.
Ani de-a rândul transportul maritim nu a fost reglementat de o politică comună.
Abia în 1986 Europa a adoptat primul pachet legislativ pentru liberalizarea transportului
maritim.
Ca și în cazul celorlalte modalități de transport, siguranța și condițiile de lucru și
de formare a personalului navigant s-au aflat întotdeauna pe primul plan. Pentru a
garanta siguranța și calitatea serviciilor, echipajele trebuie să fie competente.
Aspectele de mediu fac acum parte integrantă din legislația privind transportul
maritim. UE contribuie la definirea unor norme care să fie adoptate în toată lumea,
pentru reducerea emisiilor și protejarea mediului marin vulnerabil. De asemenea,
consolidează normele în materie de deșeuri provenite din exploatarea navelor și
scurgeri, precum și în materie de combustibili și emisii. Mecanisme sofisticate de
monitorizare și control le permit țărilor membre să detecteze, să prevină și să facă față
scurgerilor de petrol.
Atacurile piraților sunt o problemă gravă pentru că pun în pericol nu doar viețile
echipajelor și pasagerilor, ci și siguranța navigării. Având în vedere importanța
transportului maritim pentru relațiile comerciale dintre UE și restul lumii, aceste atacuri
suscită preocupări majore.
UE aplică norme de siguranță la bordul navelor și în porturi pentru protejarea
numărului mare de nave care intră în apele europene sau le tranzitează.
Porturile sunt de o importanță vitală pentru sectorul maritim și pentru alte
sectoare și au un mare potențial de creștere în anii care vin. Ele constituie puncte de
acces la întreaga rețea de transport a UE, motoare ale dezvoltării economice și surse
de prosperitate pentru țări, orașe și regiuni.
Europa depinde în mare măsură de porturile sale maritime, prin care trec 74 %
din mărfurile care fac obiectul schimburilor comerciale cu restul lumii. De asemenea,
porturile sunt esențiale pentru dezvoltarea unui sistem de transport integrat și
sustenabil, în care transportul maritim pe distanțe scurte să poată fi utilizat ca
alternativă la coridoarele de transport rutier saturate.
În ciuda previziunilor moderate privind creșterea economică, se estimează că,
până în 2030, volumul de mărfuri din porturi va crește cu 60 %, cauzând aproape sigur
o congestie.
- 15 -
Transport durabil

În mai puțin de 20 de ani, sutele de porturi maritime ale Europei se vor


confrunta cu provocări majore în ceea ce privește productivitatea, investițiile necesare,
durabilitatea, resursele umane și integrarea în orașele-port și în regiunile portuare.

Mai jos putem vedea o harta a transporturilor maritime realizate la nivel mondial .

Investiţii în infrastructurã
Construirea și întreținerea infrastructurii este o activitate costisitoare.
Dezvoltarea infrastructurii de care este nevoie pentru a face față creșterii preconizate a
cererii de transport în Europa va necesita investiți de 1 500 de miliarde de euro până în
2030. Comisia a calculat că numai până în 2020, vor fi necesare circa 500 de miliarde
de euro pentru finalizarea rețelei transeuropene de transport. Jumătate din această
sumă va servi la eliminarea principalelor blocaje.

Transporturile au primit cea mai mare parte din fondurile europene alocate
pentru Romania, circa 26 de miliarde de euro, prin mecanismul „Conectarea Europei”,
instrumentul de finanțare care va fi utilizat în perioada bugetară 2014-2020 pentru
investiții în infrastructurile de transport, energie și TIC.

- 16 -
Transport durabil

Concluzii şi propuneri

Cererea de transport va crește (se estimează că doar transportul de marfă va


crește cu 80 % până în 2050), iar tendința de urbanizare se va menține.

Sectorul european al transporturilor, în special cel rutier, depinde aproape total


de petrol. Dată fiind volatilitatea piețelor petrolului și problemele de aprovizionare cu
care ne vom confrunta probabil în viitor, trebuie găsiți combustibili alternativi fiabili.

UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 80 %
până în 2050. Transporturile (una dintre principalele surse de poluare, aflată la originea
a circa un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE) vor trebui să contribuie
semnificativ la atingerea acestui obiectiv.

Una dintre cele mai grave probleme din transporturi rămâne congestionarea
traficului, în special a celui rutier și aerian. Europa pierde anual, din acest motiv, circa 1
% din PIB și generează emisii foarte mari de carbon și alte substanțe nedorite. Această
situație trebuie remediată.

Transporturile trebuie eficientizate. În acest sens, pe lângă îmbunătățirea


logisticii și favorizarea unui comportament responsabil din partea călătorilor, este nevoie
și de o exploatare optimă a tehnologiilor moderne ale informației și comunicațiilor și a
celor bazate pe sateliți. În loc să se limiteze la un singur mijloc de transport, călătorul
european trebuie să învețe să combine toate modurile și rețelele de transport. Astfel,
utilizarea și capacitatea acestora se vor îmbunătăți simțitor.

Axarea pe cercetare și inovare va garanta competitivitatea transporturilor


europene pe piața mondială și îi va permite Europei să se mențină în avangarda
tehnologică.

În ceea ce privește infrastructura, obiectivul este acela de a finaliza rețeaua


transeuropeană de transport, de a integra mai bine transportul rutier, feroviar, aerian și
pe apă (maritim și fluvial) pentru a crea un lanț logistic fără probleme de continuitate, de
a elimina principalele blocaje și de a construi verigile lipsă, în special la nivel
transfrontalier. Infrastructura de transport a Europei trebuie modernizată și întreținută,
iar fondurile necesare trebuie asigurate atât din surse publice, cât și private.

Deși s-au făcut progrese mari în direcția finalizării pieței interne a


transporturilor, în sectoare precum cel rutier și feroviar mai sunt încă multe de făcut
pentru a deschide piețele și pentru a asigura o concurență loială și deschisă.
- 17 -
Transport durabil

Propuneri
Concentrarea, la nivelul întregii Europe, pe realizarea unor conexiuni optime
între diferitele moduri de transport: rutier, feroviar, aerian și pe apă (maritim și fluvial).

Continuarea lucrărilor la rețeaua transeuropeană de transport și realizarea unor


conexiuni de foarte bună calitate necesare pentru dezvoltarea pieței interne în beneficiul
călătorilor.

Promovarea investițiilor în transporturi prin asigurarea existenței unor cadre de


reglementare adecvate la nivel național și european.

Elaborarea unor instrumente de finanțare inovatoare pentru infrastructura de


transport; exploatarea optimă a instrumentelor disponibile deja în cadrul Mecanismului
pentru interconectarea Europei; identificarea unor modalități de completare a finanțărilor
naționale și regionale din fondurile structurale și de investiții europene.

Promovarea unei integrări a diferitelor sectoare de transport care să se bazeze


din ce în ce mai mult pe finanțarea nediscriminatorie a costurilor generale ale
infrastructurii de către cei care o utilizează: principiul „utilizatorul plătește”.

Elaborarea unor standarde europene comune în materie de siguranță și


securitate a transporturilor; consolidarea rolului și influenței Europei în transporturile
internaționale.

In cele ce urmeazã vreau sã prezint în mai multe grafice care este nivelul de
dezvoltare al infrastucturii de transport la nivelul tãrii noastre comparativ cu ţãrile
vecine precum şi alte state europene. Asfel vom incepe prin a prezenta care este
numãrul de kilometri de autostrazi în Romania raportat la celelate tãri europene .

Bibliografie
Arsenie Constantin Paulică - Transport multimodal

Tribuna economică - Accesibilitatea şi conectivitatea

Cupşa Ovidiu Sorin - Sisteme integrate de transport

Gulie Adriana - Clasificarea mijloacelor de transport :lucrare ştiinţifică

Eurostat
- 18 -