Traian T.

Coșovei
1954 - 2014
 Obiectivele urmărite în cadrul
lecției

• Valorificarea textului lui Traian T.

Coșovei – ”Sunt și eu un june”

• O dezbatere în legătură cu
postmodernismul.

• Lirica modernă.
• Monologul în textul liric.
Traian T. Coșovei • Mărcile lexico-gramaticale ale
MONOLOGULUI.
(expunerea și conversația)
 Traian T. Coșovei
- Traian T. Coșovei - unul dintre principalii reprezentanți ai generației optzeciste (cea mai orgolioasă).
Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan, Al. Mușina, Mariana Marin, Gheorghe Crăciun, Matei Vișniec, Vladimir Nabokov, J-L. Borges, G.G. Marquez

• Descendența din poeții generației Beat (beatnicii americani).

• Pentru a-i proteja pe poeți în relația lor cu cenzura, criticii literari din anii `80 au încercat să descurajeze orice lectură și
critică la adresa sistemului, scoțând în evidență virtuțile ei suprarealiste, ludice, fantastice, rupte de realitate.

• Poet al aparențelor sensibile și spumoase.

• Se aseamănă cu Bacovia (lumea concretă este descompusă).

• Spațiu al ambiguității și al dublei înțelegeri. Lucrează cu marile concepte fără profunzime.

• Neliniștea (modernistă) a unui eu perpetuu nesatisfăcut.

• Vocabular așa-zis ”tehnic”.
• Decupaje și aluzii. Abordează CLIȘEE. Originalitatea lui vine din amalgamarea clișeelor (simili-dadaistă).
• Comparații bogate (micro-alegorii) și metafore de o efervescență neobișnuită, spectaculoase ca effect.
• Fiecare obiect ascunde o morală.
• Coșovei caută marile concepte dindărătul lucrurilor.
• Invocă frânturi de real ca un frustrat închis în cușca realității.
 Traian T. Coșovei Sunt și eu un june (1982)

• Lirica modernă (mai ales cea de avangardă) a încercat o destructurare a limbajului poetic, prin cultivarea experimentului
lingvistic, din dorința de a elimina orice marcă prin care poezia putea fi personalizată.
• Poate și din dorința de a descuraja prejudecata frecventă în rândul cititorilor, aceea de a identifica eul liric cu persoana
reală a creatorului.
• Rimbaud – ”eu e altul” (eul liric # eul empiric/pers reală).
• Măștile eului liric – diferă în funcție de curentul literar căruia i se asociază

• Monologul (gr. monos = singur, logos=vorbire) = vorbirea neîntreruptă a cuiva, care nu are în mod obligatoriu un
destinatar prezent sau precizat, sau vorbirea cu sine însuși
• Textul narativ (monolog interior – rol în analiza psihologică),
• textul dramatic (discurs, tiradă, aparté/solilocviu, monolog dialogat/pseudo dialog),
• textul liric (adresat – cu un destinatar prezent, dar din partea căruia nu se așteaptă un răspuns sau interior)

• Mărcile lexico-gramaticale ale MONOLOGULUI: vb. și pron. de pers I, a II-a, verbe la imperativ, interjecții, substantive în
Vocativ, exclamații și interogații retorice, linia de pauză, puncte de suspensie, etc.
• Tipuri de monolog: povestirea sau relatarea orală, descrierea orală, argumentarea orală a unei opinii, discursul,
prelegerea, pledoaria, etc.
 Traian T. Coșovei Sunt și eu un june (1982)
• Câmpul semantic = într-o operă literară, câmpul semantic pune în evidență semnificațiile globale, ideea centrală a
textului.
• Identificarea termenilor unui câmp semantic (dintr-o poezie) poate deveni o cheie de interpretare a textului.
• Lacustră (Bacovia) – câmpul semantic al ploii conduce la idee sfârșitului continuu.

• Poetica – Aristotel (conceptul de mimesis)

• Lirism subiectiv (discurs liric prin excelență, de tip confesiv – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii).
• Lirism obiectiv (lirism de măști sau roluri lirice – poemul Luceafărul – lirica măștilor, alegoria, poem alegoric, meditația,
specie literară: poem epic-liric-dramatic (incipit-final)).

• ”Luceafărul este o sinteză a categoriilor lirice mai de seamă pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai înainte”.
T Vianu
 Traian T. Coșovei

• Trăsături ale poeziei postmoderne:

• Este un curent ce se formează în concordanță cu schimbarea societății (tehnologizarea), iar în literatura română are o
evoluție ce trebuie pusă în relație cu influența sistemului dictatorial comunist.

• ”coborârea poeziei în stradă”

• Banalitatea cotidianului, experimentalism
• Decanonizarea și depersonalizarea
• Biografism, sinceritatea și autenticitatea
• Mitologizarea lucrurilor comune
• Prezența narativului în poezie, amestecul de narativ și lirism (transgresarea genurilor literare). Liricul înghițit de epic.
• Alungarea metaforei din poziția dominantă în favoarea notației prozaice
• Conștientizarea convențiilor poetice – metatextualitatea
• Oralitatea expresiei, apropierea de limbajul curent (prozaic), desolemnizarea discursului
• Intertextualitatea (aluzia culturală, citatul, colajul, parodia, calamburul) – au o funcție ornamentală (compensare a
metaforei)
• (auto)ironia, spiritul ludic, jocurile de limbaj, carnavalizarea
• Fragmentarism, aleatoriu
• Sentimentul prizonieratului, damnarea, înstrăinarea