14.

Urgențele faringiene (traumatismele faringelui – mecanice și

fizico-chimice, corpii străini faringieni)
Tratat Sarafoleanu – pag 790

Manual European – pag -

Ghiduri protocol Sarafoleanu – pag 233

Manual Zainea – pag 224

Contents
1. Traumatismele faringelui........................................................................................................2
1.1 Traumatismele mecanice...................................................................................................2
1.2 Traumatismele termice.......................................................................................................4
1.3 Traumatisme fizio-chimice.................................................................................................5
2. Corpii străini faringieni............................................................................................................5
2.1 Corpii străini rinofaringieni.................................................................................................5
2.2 Corpii străini orofaringieni..................................................................................................6
2.3 Corpii străini hipofaringieni.................................................................................................6

1
 1. Traumatismele faringelui

1.1 Traumatismele mecanice

- Frecvente la copii → perforații de văl, sau leziuni ale pereților faringieni

produse de obiecte ascuțite
- Traumatismele prin acțiune externă: rare, datorită localizării profunde a
faringelui
 Se încadrează în categoria traumatismelor cervicale, astfel încât
leziunile faringelui se asociază cu leziuni laringiene, esofagiene, ale
coloanei cervicale și ale formațiunilor vasculo-nervoase ale acestei
regiuni
- Traumatismele prin acțiune endogenă ← introducere accidentală a unor
obiecte tăietoare, ascuțite, sau prin cădere pe obiecte înțepătoare introduse în
cavitatea bucală
 Plăgi tăiate, înțepate, zdrobite, cu dezinserții incomplete amigdaliene
sau ale vălului palatin

Diagnostic pozitiv:

Clinic:

1. Simptomatologie :
- Emfizem subcutanat
- Hematemeză
- Disfagie
- Odinofagie
2. Examen clinic (inspecție + palpare):
- Traumatisme nepenetrante: afectarea țesuturilor moi – edem sau hematom,
arsuri
- Traumatisme penetrante: plăgi înțepate

Paraclinic:

- Hemoleucogramă, coagulogramă, TGO, TGP, uree creatinină serică

- EKG
- Radiografie cord-pulmon
- Fibrosocpie nazo-faringo-laringiană
- Esofagoscopie
- Imagistic: CT sau RMN cervico-facial
- Foto- și videodocumentar – aspecte medico-legale

2
Opțional:

- Esofagoscopie
- Angiografie când sunt asociate și leziuni vasculare cervicale

Consulturi interdisicplinare:

- Consult ATI
 Aprecierea, restabilirea, păstrarea și monitorizarea constantelor
biologice: TA, AV, EKG
 Calmarea durerilor, liniștirea psihică a bolnavului
 Investigarea echilibrului hidro-electrolitic și a factorilor hematologici
- Consult chirurgie OMF
- Chirurgie vasculară
- Chirurgie generală

Tratament de urgență

- Odată precizată topografia + caracterul leziunilor se aplică protocolul ATLS

(Advanced Trauma Life Support)
- Traumatismele penetrante cervicale necesită o abordare în 3 timpi:

a. Timpul vital (urgența)

- Asigurarea funcției respiratorii, circulatorii
- Deșocarea pacientului
- Aprecierea, restabilirea, păstrarea și monitorizarea constantelor biologice: TA,
AV, EKG
- Calmarea durerilor, liniștirea psihică a bolnavului
- Investigarea echilibrului hidro-electrolitic și a factorilor hematologici

b. Timpul chirurgical reconstructiv

- Se încearcă per primam, refacerea structurilor anatomice lezate

c. Timpul chirurgical recostructiv secundar și corector:

- Vizează creșterea performanței funcționale

1. Tratamentul șocului (traumatic, hemoragic): se începe la locul accidentului, se

continuă pe durata transportului la spital
2. Asigurarea căii respiratorii:
- Când există semne de leziuni viscerale → traheotomia

3
 - În caz de sângerare orală → canulă traheală cu balonet
- Se poate intuba laringele sau traheea provizoriu
3. Hemostaza provizorie:
- La locul accidentulu, pe durata transportului prin compresia zonei afectate
4. Deflexia capului: pentru profilaxia complicațiilor cervico-vertebro-spinale
5. Bilanț chirurgical direct (cervicotomie) al leziunilor tegumentare, miofasciale,
vasculare, viscerale (baza limbii, laringe, faringe, trahee, esofag, tiroidă), nervi
cranieni, plex brahial

 Hipofaringoscopia cu tub rigid este obligatorie – pentru identificarea leziunii

Tratamentul chirurgical:

- Bilanțul direct al leziunilor se face în AG, împreună cu chirurg ORL, OMF, ATI,
vascular
- Hipofaringele necesită intervenție chirurgicală precoce de sutură a breșei și
drenaj
- Sutura se face în 2 straturi → este de preferat acoperirea cu un lambou
muscular din m SCM
- Postoperator: antibioterapie, antialgice
- Se va asigura nutriția pacientului pe sonda nazogastrică

+ antibiotice parenteral

+ ATPA

Urmărirea pacientului

- Endoscopic, imagistic
- Tratament multidisciplinar în cazul politraumatismelor

Complicații:

- Flegmon retrofaringian → se poate continua spre inferior cu medistinită

- Flegmoane laterofaringiene

1.2 Traumatismele termice

- Consecința ingestiei de lichide sau alimente fierbinți
- Simptomatologie:
o Odinofagie, care cedează treptat
o Edem
o Dispnee

4
- Tratament: antialgice, antibiotice, cortizon, antihistaminice, regim alimentar
( alimente la temperatura camerei, neiritante, lichide sau păstoase)

1.3 Traumatisme fizio-chimice

- Produse de acizi sau baze ingerate accidental sau în scop suicidal
- Prin acțiunea substanțelor corozive, leziunile mucoasei faringiene sunt
similare arsurilor (inițial leziuni congestive, apoi flictene, ulcerații, iar în
formele grave apar arsuri profunde cu necroze musculare și stenoze
secundare)
- Gravitatea leziunilor este în funcție de:
o Natura, concentrația și cantitatea substanței caustice ingerate
o Dar și de durata contactului cu țesutul, de starea mucoasei în
momentul ingestiei
- Natura agentului coroziv și c% lui sunt factori importanți în determinarea
pătrunderii în straturile peretelui faringo-esofagian și a întinderii leziunilor de-a
lungul tubului digestiv:
o Săruri și acizi → leziuni mai puțin severe, datorită coagularăă
proteinelor din straturile superficiale cu formare de escare care
limitează pătrunderea în straturile profunde, dar și datorită pH-ului
alcalin ce neutralizează efectul acid parțial
- Leziunile postcausticede la nivelul faringelui sunt mai rar întâlnite și de o
gravitate mai redusă față de cele apărute la nivelul esofagului
- Arsurile grave caustice faringo-laringo-esofagiene → gastrostomă +
traheostomă

2. Corpii străini faringieni

- Cel mai frecvent la copii

- Cel mai frecvent la nivelul: peretelui posterior orofaringian, regiunea
superioară a tonsilei palatine, baza limbii, palatul moale
- Variate mare: oase de pește,pasăre,porc, fragmente de origine
animală/vegetală, obiecte metalice (pioneze, agrafe, jucării, baterii),
fragmente din materiale plastice

2.1 Corpii străini rinofaringieni

- Dublă proveniență:
o Nazală – CS inițiali nazali sunt împinși posterior fie prin manvre
incorecte, intempestive, fie prin tentative de aspirație posterioră ale
copilului

5
 o Din orofaringe prin vărsături, în cazurile de insuficiență sau pareză a
musculaturii velopalatine
- Simptomatologie: obstrucție nazală, uni/bilaterală, rinoree mucopurulentă,
uneori sangvinolentă, rinolalie închisă
- Pot apărea complicații rinosinusale sau otice
- Extragere: pe cale retrovelopalatină cu pensa Chatellier, sub AG (după
ridicarea vălului palatin cu una/doua sonde Nelaton) sau endoscopic
transnazal

2.2 Corpii străini orofaringieni

- CS ascuțiți se opresc frecvent la nivelul amigdalelor, pilierilor, bazei limbii,
PFP
- Posibil ca după fixarea lor → mici hemoragii, edem moderat al mucoasei care
îngreunează vizibilitatea
- Odinofagie, disfagie, regurgitații, sialoree
- Se efectuează orofaringoscopie → se extrage cu pensa Luc sau Brunnings
- Dilacerațiile și leziunile punctiforme ale limbii produse prin obiecte tăietoare
sunt frecvent minore → necesită debridare limitată + spălare cu SF
- Leziunile peste 2 cm, cu margini franjurate → debridare + sutură
- AL sau AG
- Igienă bucală corespunzătoare
- Antibioterapie de fiecare dată când apar injurii ale mucoasei

2.3 Corpii străini hipofaringieni

- Mai dificil de vizualizat
- Fixați de obicei: valecule, repliuri aritenoepiglotice sau sinusurile piriforme
- De obicei → CS de dimensiuni mari ce nu pot trece în esofag
- Simptometologie: senzație de corp străin, durero locale, uneori disfagie,
uneori stridor și semne de obstrucție respiratorie severă
- Diagnosticul se face prin laringoscopie indirectă sau directă, sub AG
- Extracția se face în AG, prin laringoscopie directă, cu pensa de corpi străini
- În cazul afectării pereților faringelui → antibiotic și ser antigangrenos în cazul
apariției crepitațiilor subcutanate + incizie-drenaj larg (faringotomie
posterioară, cervicotomie externă)