ISTORIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE

CURS 1.
Tucidide- „istoria războiului peloponesiac”
Liberalism in RO- guvernare de dreapta
Liberalism în vest- guvernare de stânga (a apărut în Adunarea Stărilor Generale în Franța- cei
care se opuneau absolutismului regelui se așezau în stânga; conservatorii rămâneau în
dreapta)
Stânga- câștigarea a cât mai multe libertăți.
Cea mai explicită analizare a spectrului politic pleacă de la felul în care multitudinea ideilor,
ideologiilor etc. a unei societăți se situează față de schimbare. Consecințele pot să fie de
proporții majore.
Schimbările- o caracteristică a istoriei umane și a relațiilor internaționale, schimbările bruște
pot cauza conflicte
Spectru politic:
 ...........- dreapta- nu acceptă schimbări
 Conservatorii-dreapta/centru- acceptă schimbări minore dar ca să conserve ordinea
existenței
 Moderații- centru- păstrarea rigorilor trecutului dar și evoluția
 Liberalii- centru/stânga- schimbări majore
 Radicalii- stânga- schimbarea totală

Magna Cartum Libertatum- act propus de către aristocrații englezi prin care cereau regelui
ca toți să fie tratați în mod egal.
Ideea de națiune modernă- sfârșitul sec XVIII- certificată mai cu seamă odată cu Rev.
Franceză (a introdus ideea de național, naționalism, „Naționalizarea instituțiilor statului”-
instituțiile au devenit ale poporului).
Naționalism- apartenența la o națiune anume, azi este văzut ca un fenomen extrem ce
aduce intoleranță.
Naționalist- intolerant față de cei care nu aparțin naționalității tale (d.p.d.v. radical),
apărarea valorilor naționale.
Naționalismul în sec. XIX- lupta împotriva imperiilor și crearea statelor naționale; dominat
de ideologia romantică, s-a născut ideea de exclusiune ( discriminare, eliminare).
Sfânta Alianță- susținea ideea de „status-quo”- să nu se schimbe nimic.
Națiunea- grup masiv de oameni care împărtășesc câteva elemente comune esențiale:
limbă, cultură, credințe etc. și care doresc să își creeze un viitor împreună.
Marx: propune că atașamentul național trebuie să fie condus după principiul proletariatului (
clase sociale) ci nu după cultură, tradiții, limbă etc.
Albert Berenstein: „inegalitățile sociale trebuie rezolvate cu voința poporului, pe cale
pașnică”.
Neomarxiștii s-au inspirat din Berenstein au încercat să gândească lumea într-un mod
nonviolent.
Francis Fukuyama- sf. Războiului Rece- „The end of history....”- susține că după o lungă
istorie a conflictelor interumane, odată cu finalul Războiului Rece se încheie epoca
conflictelor majore și că triumful democrației va domina de acum încolo. După o serie de
atentate, conflicte, a venit și a recunoscut că lumea e în continuă schimbare și că democrația
nu va fi stabilită cu adevărat dacă oamenii responsabili de asta nu cred în această idee.
Democrația liberală este un sistem cu totul imperfect, dar poate cel mai bun.

Relațiile internaționale au fost consemnate și urmărite încă din antichitate.

Iulius Caesar- „De bello gallico”- cucerirea galilor
„În numele trandafirului”- Umberto Ecco

Istoria relațiilor internaționale este complexă- cuprinde istoria feminismului, a

alimentației (ex. restaurantele Mc din Libia(?) simbolizau America și prin asta erau o țintă;
sushi a devenit internațional) etc.
Gândirea despre rel. internaționale se dezvoltă după marile descoperiri geografice.
Leopold Franke ?- „dacă vrem să scriem istorie, o scriem așa cum a fost”
Istoria relațiilor internaționale a fost predată pentru prima dată acum 102 ani în UK.