Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chiru An 5 Sem 1 - Intrebari
Chiru An 5 Sem 1 - Intrebari
7. Care sunt caile patogenice prin care se constituie procesele infectioase ale tesuturilor moi si
dure ale capului?
1
- calea transosoasă – în special în afecţiunile dentare apicale.
8. Care sunt formele anatomopatologice ale Infectiilor tesuturilor moi în regiunea capului?
9. Care sunt formele anatomopatologice ale Infectiilor tesuturilor dure în regiunea capului?
- papiloamele localizate la buze, nări, mucoasa orală, limbă, faringe la câine, bovine, cabaline;
- adenoamele (chisturi de retenţie ale glandelor sebacee) la bovine şi carnasiere;
- cheratoamele (corul cutanat) la bovine, câine, păsări şi mai rar la cal, cu localizare pe frunte,
nas, pleoape, urechi şi jgheabul intermandibular;
- fibroamele dezvoltate subcutanat la cal, câine şi bovine.
Cabaline 6 ; 0 (2); 6 ; 6
6 0 (2) 6 6
Bovine 0 ; 0; 6 ; 6
2
8 0 6 6
Ovine 0 ; 0; 6 ; 6
8 0 6 6
Suine 6; 2; 8; 6
6 2 8 6
Câine 6 ; 2; 8 ; 4
6 2 8 6
Pisică 6; 2; 6; 2
6 2 4 2
17. În sistemul de notare Triadan al denti?iei definitive daca prima cifra, din cele trei, este 3
aceasta inseamna ca din?ii se afla pe mandibula stanga
18. Prima cifra în sistemul de notare Triadan pentru denti?ia de lapte de pe hemimandibula
dreapta este 2-8
19. Ce cifre sunt atribuite denti?iei permanente/de lapte în sistemul de notare Triadan?
permanenta- 1,2,3,4
de lapte - 5,6,7,8
defavorabil
buza de iepure
25. Care sunt elementele clinice caracteristice unei despicaturi labio-nazale incomplete /
complete?
incomplete (cheiloskizis) – linia de separare este strâmtă şi localizată numai la buza superioară.
3
complete (cheilognatoskizis) sunt largi, interesează buza, pragul nării şi creasta alveolară. Sunt
des însoţite de fisuri ale bolţii palatine. Aripa nasului este lăţită, în interiorul narinei se poate
observa vârful limbii. Prehensiunea lichidelor dificilă
27. Care sunt timpii operatori ai interven?iei chirurgicale în caz de despicatura labio-nazala?
28. Care este intervalul de timp în care o plaga a buzelor este considerata recenta?
sub 6 ore
toaleta și antisepsia, sutura imediată (inclusiv mucoasa). Lambourile din buze (plăgi prin
agăţare) nu se îndepărtează. Vindecarea plăgilor se poate realiza prin vindecarea primară (“per
primam” sau “per primam intentionem”) (ideală pentru orice plagă), secundara („per
secundam" sau per secundam intentionem") (întotdeauna prezentă infecţia) sau tertiară („per
tertiam intentionem"). Plăgile comisurilor nu se suturează (vindecare secundară).
bovine
4
- antisepsia silonului gingivo-labial
- incizia aderenţei fibroase
Clinic: buza mărită în volum, sensibilă, animalul îşi freacă sau scarpină gura sau buzele, apar
tulburări de prehensiune
Clinic: simptomatologia dermatitelor (eritem, prurit, papule, pustule, vezicule, bule, eroziuni,
ulcerații, cruste, alopecie) + tulburări de prehensiune şi masticaţie.
La cai: extindere a infecţiei prin contact repetat cu dermatitele membrelor (ariceală). La câine
foliculita buzelor apare numai la tineret, cu caracter pustulo-purulent sau de furunculoză
multiplă.
La rasele de câini cu buză superioară pendulantă (Cocker spaniel, Bulldog englez, Saint
Bernard)
3 forme clinice:
1. Ulcerativă (ulcer indolent)- localizată la buza superioară, posibil pe limbă
2. Placa eozinofilică – oriunde pe corp, dar de obicei pe abdomen
5
3. Granulomul eozinofil (granulomul linear) – localizare orală (limbă, palat), pe faţă, pe partea
caudală a coapsei, la degete.
44. Care sunt localizarile formelor clinice ale granulomului eozinofil felin?
45. Care sunt manifestarile clinice în cele trei forme ale granulomului eozinofil felin?
Ulcer:
-prezenţa ulcerului, animalul se linge repetat.
Placa:
- iniţial o îngroşare a pielii,
- apoi zone eritematoase, bine circumscrise, umede, evoluează spre ulcere cutanate
- prurit intens,
- la examenul microscopic al ţesutului numeroase eozinofile
- eozinofilie
Granulom:
-Edemul buzei şi/sau al bărbiei. La examenul cavităţii orale – eroziuni sau ulcere cu aspect tipic
de suprafaţă punctată cu alb.
- Granuloame la perniţe – deplasare dificilă
- Leziuni liniare înguste (pe coapsă) nedureroase, nepruriginoase, alopecice, ferme.
alte boli cutanate (infecții fungice, bacteriene, virale, tumori cutanate sau ale cavității orale),
abcese, alte cauze care conduc la edeme.
Variabil:
- Tineret – prognostic mai bun. La pisici sub 1 an pot regresa spontan după o evoluţie de 3-5
luni
- La indivizii cu leziuni recurente fără o cauză cunoscută se impune terapia specifică timp
îndelungat pentru a menţine leziunile în remisiune. Deoarece aceste cazuri pot deveni refractare
la terapie sau pot manifesta efectele adverse ale terapiei prognosticul este rezervat.
dificultatea suptului, disfagie şi prelingerea laptelui din nări când nou-născutul încearcă să sugă.
6
REZERVAT
Prin aspirarea hranei se pot produce infecţii respiratorii care au un prognostic defavorabil.
REZERVAT
identic cu anterioarele
REZERVAT
59. Campilognatia:
- Nesuprapunerea longitudinala mandibula-maxilar
7
61.Simptome:
-Deviere
-Nesuprapunere arcade dentare
-Prehensiune/masticatie greoaie
-Anomalii tocire
62.Tratament:
-Paleativ
-Raboaj
63.Campilorinus=
-Indoirea laterala a oaselor nazale
65.Clinic/Brahignatism:
-Aspect
-Netocirea incisivilor superiori
-Leziuni palat
-Primul molar SUP&Ultimul molar INF => COLTI
Clinic/Prognatism:
-Aspect
66.
Brahignatism=Cioc de papagal
Prognatism=Gura de maimuta
67&68.Tratament brahignatism:
-Companie:Extractii
-Cal: Pilire colti/Creere suprafata muscatura din acrilic pe SUP/Cerclaje de tensionare pe
SUP
Tratament prognatism:
-companie:
-Cal: rabotaj incisivi/ PRIMUL PREMOLAR INFERIOR
-
69.?
8
-cutanate, mucoase, perforate
75.Complicatii:
-Fistule, Emfizem sc
77.Orientare: temporomandibulare
-Rostro-dorsala
80.Prognostic:
favorabil în cazul luxatiilor necomplicate;
rezervat spre grav când coexista fracturi ale marginii alveolare ale mandibulei sau fracturi ale
apofizei coronoide.
9
-preexistenta unor afectiuni (pierderi osoase asociate periodontitelor severe, neoplaziilor
cavitatii orale si tulburarilor metabolice).
5. Care este orientarea liniei de fractura într-o fractura mandibulara nefavorabila / favorabila?
-Caudo-ventral = NEFAVORABIL
-Cranio-ventral= FAVORABIL
9. Care sunt metodele de tratament în fracturile mandibulei ?i ce presupune fiecare din ele?
-Fixarea maxilo-mandibulara:
(IN deplasare osoasa minima si muscatura nemodificata.)
Se mentine gura închisa prin înfasurare cu o fasa textila adeziva, trecuta în jurul botului ?i pe la
ceafa animalului, care stabilizeaza si asigura mentinerea corecta a suprapunerii dintilor.
Fixarea trebuie sa permita consumul apei ?i a alimentelor sub forma de pasta.
Metoda nu poate fi aplicata în cazul existen?ei concomitente a unor fracturi ?i la nivelul
maxilei.
Complicatii posibile: dermatite, dispnee, pneumonie prin aspiratie.
-Cerclajul circumferential:
10
(fractura simfizei sau fracturile din apropierea ei)
amplasarea circumferentiala în jurul mandibulei imediat caudal de canini a unui cerclaj.
Firul metalic nu se va mentine mai mult de 4 saptamâni.
10. Care sunt indicatiiile tratamentului fracturii mandibulare prin fixare maxilo-mandibulara /
cerclaj circumferential / cerclaj interdentar ?i consolidare cu compozit / cerclajul transosos /
fixarii externe percutanate / madibulectomiei?
(mai sus)
11
12. Care este metoda de tratament a fracturilor mandibulei, care în ciuda lipsei controlului
radioscopic intraoperator este lipsita de riscul de lezare al radacinilor dentare ?i structurilor
neuro-vasculare?
Cerclaj circumferential?
12
- incizia pielii în directie VERTICALA pe zona de proiectie a articulatiei temporomandibulare
- rezectia blocului osos cu modelarea prin chiuretare a capului condilian si a cavitatii glenoide
- sutura tesuturilor periarticulare
- sutura pielii
22. Care sunt complicatiile fracturii procesului condilar mandibular, coronoid, a interventiei
chirurgicale în anchiloza temporomandibulara?
- întârzierea în consolidare – persistenta mobilitatii anormale peste perioada de 6-8 saptamâni
- pseudoartroza – reprezinta lipsa consolidarii cu persistenta mobilitatii anormale între
fragmentele osoase dupa 5-6 luni de la interventie. Clinic: deformarea regiunii, tulburari de
prehensiune/masticatie, fara semnele unei inflamatii locale, sensibilitate normala. La palpare
este evidenta mobilitatea anormala si lipsa continuitatii si rigiditatii arcului mandibular.
Radiografic: capete osoase separate fara urma de calus între ele, au forma rotunjita neteda cu
aspect de capete articulare. Tratamentul: dificil, chirurgical – dischidere focar fractura, avivarea
corecta a fragmentelor cu destuparea canalelor medulare, asezarea unui grefon osos (costal) în
focar, fixarea solida cu placi compactoare însurubate.
- Consolidarea vicioasa – fixarea fragmentelor în pozitii anormale sau formarea unui calus
voluminos hipertrofic. Clinic: deformari ale mandibulei, tulburari de ocluzie, prehensiune,
masticatie. Profilaxia complicatiei: respectarea regulilor de reducere si imobilizare a unei
fracturi
- Osteita sau osteomielita focarului de fractura – favorizata de lipsa de imobilizare, de eschilele
osoase deperiostate care necrozeaza si supureaza trenant.
- Paralizia unilaterala: asimetrie faciala, tonusul normal al musculaturii de pe partea opusa trage
nasul spre partea normala. Obrazul de pe partea bolnava este relaxat, buza atârna si se poate
autotraumatiza atunci când se mesteca hrana, orificiul nazal este îngustat, dispnee, în timp
13
atrofia muschiului maseter, prehensiunea furajelor se face doar pe partea sanatoasa, deglutitie
greoaie cu pierderea unei parti din bolul alimentar, adapare cu greutate datorita imposibilitatii
aspirarii lichidelor. Reflexe palpebrale absente pe partea bolnava, imposibilitatea închiderii
ochiului astfel pot sa apara cheratita sau ulceratii corneene prin expunere în principal la rasele
brahicefalice, dar în general, în cazul animalelor mici la care fanta palpebrala apare mai mare.
La cai ?i animalele de renta, deschiderea palpebrala este u?or mai mica datorita pierderii
tonusului muschilor frontali de deasupra pleoapei. Poate în mod reflex sa se produca retractia
globului datorita muschiului retractor care are inervatia intacta. Daca nervul auricular este si el
implicat urechea de pe partea bolnava este cazuta.
- Paralizia bilaterala: la cabaline prehensiunea furajelor se face doar cu dintii, ambele buze
atârna, adapatul se face prin introducerea capului în apa peste nivelul comisurii buzelor, în mers
insuficienta respiratorie acuta data ptozei paralitice a cartilajelor nazale. O parte din hrana este
scapata din cavitatea orala. Clipitul lipse?te la ambii ochi.
Forme:
- centrala
- periferica
Etiologie:
14
30. Care este etiologia paraliziei nervului trigemen?
-gura permanent deschisa, vârful limbii iesit în afara, maxilarul atârna în jos, sialoree, reflex de
deglutitie prezent, atrofia muschiului maseter.
-Prehensiunea poate fi realizata doar în cazul paraliziei unilaterale, dar hrana este deplasata
înspre partea bolnava unde se formeaza depozite alimentare între arcada dentara si obraz.
-Lipsa sensibilita?ii corneene, a pleoapei superioare, inferioare, a cantului intern ?i extern al
ochiului, a bol?ii palatine ?i a narii.
”kissing ulcer”
15
37. La ce rase de câini apare mai frecvent stomatita cronica ulcerativa?
Este o imunopatie care rezulta dintr-un raspuns inflamator local excesiv la antigenele din placa
bacteriana.
40. Unde se regasesc lcera?iile mucoasei labiale în stomatita cronica ulcerativa de la câine?
adiacente suprafetei dintilor mari (canini, carnasiere), cel mai frecvent la buza superioara în
dreptul caninilor.
-durere
-sialoree
-uneori striuri de sânge
-exhalat ihoros
-masticatie absenta si/sau deglutitie anevoioasa
-La inspectia cavitatii se identifica corpul strain frecvent împlântat în mucoasa bucala, gingii
sau la baza limbii.
16
45. La ce rase de câini este diagnosticata miozita eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?
-în timpul puseelor acute corticoizi (prednison în doza imunosupresoare de 2 mg/kg/zi pâna
când mi?carile mandibulei revin la normal ?i valoarea creatinchinazei ajunge ?i ea la normal)
-apoi se continua cu reducerea treptata a dozei pâna la acea valoare minima care men?ine
câinele fara semne clinice de boala, doza care trebuie administrata timp de ?ase luni de zile.
-Tratamentul complicatiilor oculare.
51. Cât timp se recomanda administratrea tratamentului dupa un puseu acut în miozita
eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?
52. Ce determinare paraclinica este folosita pentru monitorizarea eficien?ei terapiei în miozita
eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?
17
în urma plagilor prin împunsatura la suprafata periostului apare o tumefactie dureroasa cu
consistenta elastica care gliseaza sub piele. Fara tratament se evolueaza spre abcedare,
fistulizare la tegumente, cu eliminarea unui sechestru osos (osteita supurativa).
-Actinomicoza: GRAV
-Actinobaciloza: FAVORABIL
- în actinomicoza:
-penicillina, florfenicol sau oxitetraciclina
-iodura de potasiu (per os) (vezi recomandarile de la disciplina de boli infec?ioase)
-Rezectia granulomului si chiuretarea atenta a osului.
-În cavitatea ramasa se introduc bujiuri spumante, se mentine drenajul printr-o mesa
îmbibata în tinctura de iod.
- in actinobaciloza:
- în focare – tetraciclina ?i iodura de potasiu.
- Extirparea focarelor de dimensiuni mici în totalitate fara a fi deschise.
- În focarele mari sau în cele cu localizari profunde tratamentul este identic cu cel
din actinomicoza.
18
- acantomatoasa – mai invaziva, mai agresiva, creste în jurul si în osul normal distrugându-l. Nu
da metastaze. Epulisul acantomatos este numit în prezent ameloblastom periferic canin sau
ameloblastom acantomatos canin.
66. La ce rasa de câini exista în principal o predispozi?ie familiala pentru apari?ia hipertrofiei
gingivale?
-zona este relativ insensibila, culoarea este normala a gingiei sau usor mai palida.
-Epiteliul gingival poate creste într-atât încât sa acopere mai multi dinti.
19
-Se pot forma pseudobuzunare (urmare a cre?terii înal?imii gingiei ?i nu ca urmare a pierderii
ata?amentului la dinte).
-Aglosia
-Micro/Macroglosia
-Anchiloglosia
-Schistoglosia
-Ulcerul lingual al taurinelor
-Glosita
-Ticul suptului
- absenta totala
- dezvoltarea incompleta
20
extinderea pliurilor mucoasei planseului bucal, de pe linia mediana pe limba în continuarea
frâului limbii spre vârf, constituind adevarate sinechii între limba si planseul cavitatii orale.
tulburari de prehensiune/masticatie/deglutitie.
La examinarea cavitatii orale se remarca prezenta aderentelor între limba si planseul oral.
sectionarea aderentelor pentru redarea mobilitatii limbii. Plagile mucoasei se tamponeaza zilnic,
4-5 zile, cu glicerina iodata.
Anestezie generala/neuroplegie.
favorabil
-glosorafia celor doua vârfuri linguale într-un singur trunchi se face monoplan în puncte
separate cu fir neresorbabil dupa prealabila vivifiere a marginilor prin sectionarea mucoasei.
-Firele cad singure dupa 12-14 zile.
-Anestezie generala injectabila la animalele de companie, neuroplegie asociata cu blocaj
regional (nn. linguali ?i hipoglo?i) la animalele mari.
favorabil.
Fosa torului
21
87. Care este tratamentul în ulcerul lingual al taurinelor?
favorabil
- traumatica (iritatii provocate de tartrul în exces, corpi straini penetranti sau înfasurati în jurul
limbii, agenti chimici, arsuri electrice, întepaturi de insecte).
- infectioasa (calicivirus, herpesvirus, virusul rinotraheitei, leptospiroza)
- în boli metabolice (uremie, hipoparatiroidism, hepatopatii cu pierderi proteice)
22
- procedee chirurgicale – APEXECTOMIA transversala, în „L”, în „V”, excizia unui
LAMBOU de pe fata ventrala a limbii (procedeul McCormack).
1. Edentatia
2. Oligodontia/hipodon?ia
3. Pseudooligodontia
4. Poliodontia
5. Pseudopoliodontia
6. Dintii aberanti
7. Malocluziile dentare
8. Anomalii dentare de pozitie
8.1. Dintii ectopici
8.2. Diastema patologica (tip valva, închisa)
8.3. Dintii tasati (înghesuiti)
8.4. Devierea dintilor
8.5. Transpozitia dentara
8.6. Inversiunea dentara
8.7. Torsiunea dentara
9. Abraziunea dentara normala la cal
2. Ce este edenta?ia?
absenta tuturor unitatilor odonto-parodontale (dentare) ale unuia sau ale ambelor maxilare,
însotita de afectarea functiilor esentiale ale aparatului dento-maxilar (prehensiune, masticatie).
5. Ce este oligodon?ia?
6. Ce este hipodon?ia?
23
Se considera oligodon?ie absen?a a 6 SAU MAI MULTE unita?i dentare ale denti?iei
permanente, iar hipodon?ie absen?a unui numar DE LA 1 LA 5 unita?i dentare ale denti?iei
permanente.
Este o anomalie genetica care determina o lipsa a dezvoltarii din?ilor (formarea unui numar mai
mic de muguri dentari, fie distrugerea acestora.
Din?ii în dezvoltare sunt foarte sensibili la factorii de mediu – traumatisme, tulburari
intrauterine, medica?ie).
-la rasele MICI(în special BRAHICEFALICE(lipsesc mai frecvent P1, P2, incisivii ?i M3
mandibular).
?i la câinii din rasele mari mezocefalice (afectiunile periodontale mai putin comune la aceste
rase, spre deosebire de rasele brahicefalice) la care poate lipsi oricare dintre premolari, primul si
al patrulea mai frecvent. Foarte rar lipse?te caninul sau carnasiera.
tulburari de prehensiune/masticatie
nu impune nici un tratament specific sau implanturi dentare la animalele de companie (pentru a
îmbunata?i func?ia masticatorie – carnasierele, pentru alte func?ii – caninii, din motive estetice
– incisivii ?i caninii).
- pseudooligodontia de crestere (de schimb) – când unii muguri dentari datorita dimensiunii lor
nu reusesc sa se dezvolte sau atunci când se face extractia prematura a dintelui de lapte.
Precizarea diagnosticului de face radiologic când se constata existenta mugurilor dentari
înglobati în gingie (la ca?ei la vârsta de 8-10 saptamâni se pot identifica structurile dentare
permanente, dar care nu garanteaza ca dintele va erupe).
- pseudooligodontia senila – la animalele batrâne la care dintii au cazut din alveolele dentare;
frecvent la bovine si ovine
- pseudooligodontia câstigata – absenta dintilor este datorata diferitelor afectiuni dentare
(dislocatii, fracturi, boala periodontala)
24
În cazul pseudooligodontiei de crestere se vor administra VITAMINE si MINERALEÎn unele
cazuri prin DECAPUSONARE (excizia fibro-mucoasei gingivale care acopera coroana dentara)
se creeaza posibilitatea desavârsirii eruptiei dintelui retentionat.
- pe creasta dentara
- în alte locuri decât pe arcadele dentare: poliodon?ie heterotopa
- ascuns în alveola dentara lipsind protrusia (dintii ramân în grosimea osului)
NU
KMnO4 1/3000
22. Care este instrumentarul necesar în cazul extractiilor dentare prin avulsie?
- lama de bisturiu (incizie gingivala circulara în sulcusul gingival al ata?amentului pâna la osul
alveolar),
- luxator (instrument fin care va permite patrunderea între dinte ?i osul alveolar în direc?ie
apicala pentru ruperea ligamentului alveolo-dentar. Se începe cu fa?a linguala a dintelui
continuându-se cu cea bucala),
- elevator (instrument robust care patrunde în spa?iul creat de luxator, se vor imprima mi?cari
de rota?ie pentru dislocarea dintelui ?i cu care se va ridica dintele din alveola dentara),
- clesti pentru extractie (de diferite forme, daca nu s-a reu?it extrac?ia cu elevatorul),
25
- freza sau disc pentru sectionarea coroanei dintilor cu radacini multiple (vezi tabelul de mai jos
pentru situatia de la caine)
- placute suport (pentru animalele mari),
- material ?i instrumente pentru sutura gingiei.
-fracturi ale coroanei dintelui în timpul manoperelor de extragere prin avulsie, coroane dentare
tocite, carii molare, odontoame, periodontite osificante.
-Operatia se practica la animalele de renta peste vârsta de 3-4 ani la care riscul lezarii nn.
infraorbitar sau alveolar inferior este mai mic.
la inspectia cavitatii orale se constata prezenta dintilor de lapte alaturi de cei permanenti.
Deseori alimentele ramân depozitate între ei, în timp apar complicatii de tipul
periodontopatiilor.
Pozitionarile defectuoase ale dintelui permanent produc leziuni ale limbii, palatului etc.
- dintii conoizi
- dintii bi- sau trilobati
- dintii sudati
- macro si microdontia
30. Care este tratamentul din?ilor aberan?i atunci când deranjeaza datorita formei?
atunci când datorita formei produc leziuni bucale, linguale sau tulburari de masticatie se
scurteaza, se pilesc, sau se extrag.
26
Malocluziile sunt definite ca rela?ii anormale între din?i, maxile ?i/sau articula?ia
temporomandibulara.
Orice deviere de la rela?ia normala este considerata malocluzie.
33. Într-o mu?catura normala cu gura închisa la câine, între ce din?i de pe maxila se afla
pozi?ionat caninul inferior?
34. Care sunt formele de malocluzie raportat la tipul denti?iei existente la momentul
diagnosticului?
38. Cate categorii principale de rela?ii dentare define?te clasificarea modificata a lui Angle a
anomaliilor dento-maxilare?
tip 1: încruci?ata anterioara – primii incisivi superiori stâng ?i drept se afla în spatele primului
?i celui de-al doilea incisivi inferiori
27
tip 2: încruci?ata posterioara – PM 4 superior este pozi?ionat anormal pe fa?a linguala a M1
inferior. (Câinele se simte confortabil, nu necesita tratament, mu?catura este func?ionala)
de tip 3: cuspizi faciali (mu?catura larga)
de tip 4: cuspizi linguali (mu?catura îngusta)
de tip 5: dinti aglomera?i sau roti?i
39. Ce caracterizeaza fiecare din cele cinci categorii principale de anomalii dentomaxilare dupa
clasificarea modificata a lui Angle?
40. Dupa momentul aplicarii tratamentului în cazul malocluziilor dentare, acesta poate fi.......
-Dintii ectopici
-Diastema patologica
-Dintii tasati
-Devierea dintilor
-Transpozitia dentara
-Inversiunea dentara
-Torsiunea dentara
46. Ce alte sinonime mai exista pentru diastema patologica pentru a putea fi diferen?iata fa?a de
diastema fiziologica?
48. Care este locul în care apare la cabaline mai frecvent diastema patologica?
28
localizare laDINTII CAUDALI de pe MANDIBULA, loc în care apare mai frecvent.
rumegatoare.
29
3. Extractia dentara – atunci când diastema rezulta secundar luxa?iei dentare, mai ales daca sunt
implicate una sau doua masele, sau daca este o diastema primara cu suport osos insuficient si
dizlocare dentara. Extractia dintelui dizlocat este un tratament radical dar de succes aplicabil
chiar si la caii tineri. Desigur înainte de a recurge la aceasta se va încerca aplicarea primei
alternative (vezi pct. 1), reducerea zonei de protruzie a dintelui dizlocat si a oricarui colt al
dintelui de pe arcada opusa. La caii batrâni atunci când coexista si o boala periodontala
secundara care afecteaza ligamentul periodontal extractia se face cu usurinta.
4. Obturarea diastemei cu material pentru amprenta dentara. Acest tratament poate fi folosit
singur sau asociat cu largirea diastemei. Initial se vor curata buzunarele periodontale de toate
resturile alimentare tasate, se vor iriga cu solutie de bicarbonat de sodiu (pompa actionata
manual). Buzunarul acum gol se va umple cu material pentru amprenta dentara, dupa ce în
prealabil s-a aplicat un strat de antibiotic (gel de doxiciclina). Durerea dispare, zona se vindeca.
Îmbunatatirea poate sa dureze si dupa ce materialul cade (de obicei dupa câteva saptamâni).
Daca nu se aplica nici un alt tratament problema mecanica fundamentala care predispune la
depozitarea de alimente în diastema ramâne si astfel simptomatologia clinica reapare mai târziu.
5. Tratamentul ortodontic – corectarea ortodontica a spatiilor anormale este teoretic tratamentul
ideal. Cerclajele ortodontice au rolul de a alinia dintii adiacenti. Firele de cerclaj aflate în
spatiul interdentar reduc patrunderea alimentelor în diastema. Probleme greu de depasit: acces
dificil la maselele situate caudal, ruperea cerclajului datorita fortelor puternice si continue,
compresiune insuficienta în zonele imediate ale maselelor afectate astfel încât sa se reduca
diastema.
6. Reducerea presiunii de ocluzie dentara asupra diastemei – se reduce suprafata de ocluzie
dentara a coroanei la înaltime de o parte si de alta a diastemei cu 2-5 mm pe o latime de 10-15
mm de-a lungul suprafetei de ocluzie prin slefuire cu o freza. Similar se va reduce suprafata de
ocluzie a dintelui opus. Alimentele prezente în diastema se vor îndeparta, dar acest lucru este
doar paleativ. Aducând zona diastemei în afara ocluziei se va reduce cantitatea de hrana care va
fi macinata respectiv depozitata si tasata în aceasta zona. Atentie pentru a nu se deschide
camera pulpara sau a nu se supraîncalzi la frezare (rezulta puplite).
7. Reducerea înaltimii dintelui dizlocat si crescut exagerat. Modalitatea aceasta este
recomandata atunci când exista o singura diastema rezultata prin cre?terea excesiva a acestui
dinte. Îndepartarea depozitului si reducerea înaltimii dintelui în cauza reduce mestecarea hranei
în acea zona si previne progresia, în unele cazuri chiar rezolutia, diastemei.
8. Eutanasia, poate fi uneori necesara, în special la caii tineri, daca diastema este extinsa si cu
buzunare adânci si asociat exista osteomielita.
54. Pentru largirea spa?iilor interdentare în cazul diastemei de tip închis cu ajutorul frezei, de
unde se începe frezarea?
Frezafolosita pentru largirea spatiului este initial pozitionata în partea linguala a diastemei
imediat lânga gingie
30
55. Largirea spatiilor interdentare în cazul diastemei primare de tip închis este recomandata la
caii ..................
56. Tratamentul diastemei patologice prin extrac?ie dentara este recomandat atunci când
diastema rezulta ca urmare a ........
atunci când diastema rezulta secundar LUXATIEI DENTARE, mai ales daca sunt implicate una
sau doua masele, sau daca este o diastema primara cu suport osos insuficient si dizlocare
dentara.
Clinic: absenta spatiilor interdentare, dinti strânsi unul lânga altul, între fetele lor laterale apare
un proces de abraziune care predispune la aparitia de carii.
La tineret poate devia axul de crestere al dintelui.
Anomalie de pozitie care consta în cresterea deviata a dintilor fata de pozitia normala a axului
longitudinal.
fata de torsiune, dislocatie (luxatie, deviere dobândita (prin dislocatii sau fracturi incomplete
consolidate vicios)
Reprezinta rasucirea dintelui în jurul axului longitudinal, mai frecvent întâlnita la INCISIVI
61. La cabaline pe cât din la?imea lor se suprapun în plan vertical arcadele dentare molare?
62. Cum se gase?te pozi?ionata arcada dentara molara superioara fata de mandibula la cabaline?
63. Cum se numesc muchiile care rezulta din tocirea oblica a tablei dentare?
31
64. Deoarece la cabaline în plan orizontal molarii celor doua arcade dentare nu se suprapun
perfect, cu ce molari de pe mandibula vine în contact primul molar superior, ?i pe cât din
suprafa?a de tocire a acestora?
65. Sub ce valoare trebuie sa fie suprafa?a de ocluzie a tablei molare pentru a se recomanda
rabotajul ?i corectarea lungimii incisivilor?
Atunci când dupa evaluarea suprafetei de ocluzie molara, adica a suprafetei tablei molare
folosite pentru macinarea alimentelor pe durata masticatiei, se constata ca este mai mica
de 75%, pentru a creste eficienta alimentatiei este indicat rabotajul tablei dentare
alaturi de corectarea lungimii incisivilor
BAZA URECHII
la fiecare 6 luni
68. În urma extrac?iilor dentare la cabaline prin lipsa dintelui oponent apar......
COLTI
69. Care sunt motivele pentru care este recomandata extrac?ia premolarilor rudimentari la cal,
a?a numi?ii din?i de lup?
pentru ca deranjeaza prin forma (pot produce leziuni ale limbii) si atunci când se pune zabala.
70. Care sunt riscurile amputarii caninilor la armasari pâna la nivelul marginii gingivale?
71. Atunci când se scurteaza înal?imea caninilor având coroana mare la cabalinele adulte,
nivelul suprafe?ei ocluzale a carui dinte reprezinta reperul?
a INCISIVULUI LATERAL
72. Ce instrument este folosit pentru reducerea înal?imii caninilor având coroana mare la
cabalinele adulte?
32
- malformaţii dentare congenitale
- malformaţii congenitale ale masivului osos
- afecţiuni dentare inflamatorii
- intoxicaţii cronice cu fluor
- absenţa dinţilor antagonişti
- afecţiuni traumatice
- afecţiuni ale muşchilor masticatori şi/sau ale articulaţiei temporo-mandibulare
- particularităţi de furajare
- tulburări de comportament.
INCISIVI:
- uzură excesivă
- tocire în bizou anterior cauzate de ticul de sprijin
- tocire în bizou convergent
- uzură simultană în diagonală
- uzură în cioc de papagal
- uzură într-o parte
PREMOLARI&MOLARI:
- abraziune excesivă – dispare coroana, rămân doar resturi parodontice
- uzura în dinţi de fierăstrău
- uzura în trepte, frecventă la bovine şi ovine, rezultat al unor mişcări masticatorii exagerate de
lateralitate pe fondul rezistenţei inegale a dinţilor
- uzură în valuri (ondulantă) (există mai mult de un singur dinte cu coroană excesivă pe o
singură arcadă, fiind implicate ambele arcade)
- colţii – alungirea exuberantă a coroanei dintelui, datorită absenţei antagonistului sau a lipsei
sale de integritate. Formă: bonţi sau ascuţiţi. După amplasare colţii pot fi: anteriori, posteriori,
de mijloc de tablă dentară.
regularizarea tablei dentare se face în doi timpi: rezecţia colţilor (cu freze pentru tăiat de
preferat, dalta dublă adaptată la mânerul ciocanului);
pentru colţii solitari, frecvenţi la cabaline, dalta obişnuită care taie prin lovirea cu un ciocan
uşor;
dinţii exuberanţi (crescuţi în exces, frecvenți la rozătoare) se pot regulariza cu foarfecele dentar.
În timpul al doilea muchiile tăioase rezultate în urma rezecţiei colţilor, se netezesc prin pilire
(pile manuale, freza electrică).
se nivelează prin rabotaj dentar (pilire – freze electrice sau pile manuale). Pentru tabla dentară
superioară se va folosi o pilă la care mânerul de acţionare este prins sub un unghi de 45 de
grade la mijlocul ghidajului pilei (se evită contuziile şi dislocările molarilor). Controlul
suprafeţei regularizate se face prin palpare manuală directă. Antisepsie cu permanganat de
potasiu, seroprevenţie antitetanică.
33
-Gingie
-Cement
-Ligament parodontal
-Alveola
SUBLUXAŢIA
LUXAŢIA (Intruzia,Extruzia,Luxatia laterala)
AVULSIA
11. Care sunt tipurile de luxații dentare în funcție de direcția spre care este luxat dintele?
(Intruzia,Extruzia,Luxatia laterala)
radiografic spaţiul periodontal (spaţiul dintre dinte şi alveola sa) este mai
îngust.
34
luxaţia verticală a dintelui din alveola sa
23. Care sunt situațiile în care se contraindică repunerea în alveolă a dinților avulsionați?
dinţii deciduali, dinţii afectaţi de periodontopatii sau cei cu leziuni carioase sau resorbtive
exinse
24. La care dintre dinți se diagnostică fractura cel mai frecvent în cazul animalelor de
companie?
CANINII SUPERIORI se fracturează cel mai frecvent, sunt urmaţi de fracturi ale CANINILOR
INFERIORI
apoi ale P4 SUPERIOR şi în final INCISIVII.
35
SMALT
CEMENT
PULPA
28. Care este clasificarea fracturilor dentare după direcția liniei de fractură?
TRANSVERSALE
LONGITUDINALE
3 tipuri:
-smalt
-smalt&dentina
-smalt,dentina&pulpa
30. Ce culoare are pulpa dentară expusă într-o fractură coronară recentă?
ROSIE
31. Într-o fractură coronară transversală o pată de culoare maro închis sau neagră reprezintă
dentina…………
REPARATORIE
32. Care sunt simptomele fracturii dentare fără deschiderea camerei pulpare?
în prima fază asimptomatic, apar leziuni ale mucoasei bucale datorate muchiilor dentare tăioase.
|
Chiar dacă traumatismul determină doar fractura smalţului sau dentinei este suficient pentru a
cauza leziuni vasculare directe şi hemoragii care pot duce la inflamarea şi distrugeri tisulare.
Bacteriile găzduite în zona traumatizată pot determina ulterior leziuni pornind de la inflamaţii,
carii dentare până la abcese apicale.
36
favorabil
35. Care sunt tipurile de tratament în caz de fractură dentară transversală fără deschiderea
camerei puplare?
37. De ce sunt necesare radiografii atunci când se tratează o fractură coronară transversală fără
deschiderea camerei pulpare prin reconstituire prin implante parapulpare?
40. Care sunt ETAPELE de lucru ale tratamentului în fracturile dentare transversale cu
deschiderea cavităţii pulpare?
-etapa II
-după 8-10 zile se redeschide cavitatea pulpară îndepărtând obturarea provizorie cu un
escavator dentar
-aspectul uscat şi inodor permite obturarea definitivă (peste o peliculă de hidroxid de
calciu) cu amalgan sau un material compozit (uneori înaintea compozitului se aplică o bază de
cement coronar adică un ionomer de sticlă).
-prezenţa supuraţiilor şi a unui miros ihoros denotă un proces infecţios ceea ce impune
irigarea cavităţii cu un antiseptic (apă oxigenată 10%, hipoclorit de sodiu 1-3%) şi umplerea ei
37
cu Ledermix (asociere de triamcinolona si demeclocyclina), eugenol. Dacă procesul infecţios
persistă se trece la pulpectomie (pentru mod de lucru vezi pagina următoare).
ablaţia şi extragerea cu o freză rotundă cu viteză mare de rotaţie a stratului superficial de pulpă
dentară necrozată (4-8 mm), practic doar porţiunea coronară a pulpei
Dentina reparatorie
43. Cum se procedează în cazul în care în etapa a doua de lucru într-o în fracturile dentare
transversale cu deschiderea cavităţii pulpare se constată prezența supurațiilor și a mirosului
ihoros?
-prezenţa supuraţiilor şi a unui miros ihoros denotă un proces infecţios ceea ce impune irigarea
cavităţii cu un antiseptic (apă oxigenată 10%, hipoclorit de sodiu 1-3%) şi umplerea ei cu
Ledermix (asociere de triamcinolona si demeclocyclina), eugenol. Dacă procesul infecţios
persistă se trece la pulpectomie (pentru mod de lucru vezi pagina următoare).
- păstrează pulpă intactă şi permite maturarea dintelui, fenomen important mai ales la animalele
tinere
- menţine o sursă de umezeală pentru dentină, ajutând-o să rămână elastică, flexibilă.
Pe măsură ce animalul îmbătrâneşte camera pulpară devine mai mică prin umplerea cu
DENTINA SECUNDARA.
38
50. Care este tehnica de lucru în pulpectomie?
51. La câine la care categorie de dinți, pentru realizarea pulpectomiei sunt necesare
TREPANATII CORONARE ACCESORII ..........
39
53. Lărgirea canalelor radiculare se mai numește și........
ALEZARE
pile (ace) ENDODONTICE (model KERR - flexibile și rezistente, se rup mai greu, Hedstrom –
mai ascutițe, folosite atunci când se dorește îndepărtarea dentinei din zona CORONARA
55. După irigarea lavajul endodontic înainte de obturarea canalelor radiculare acestea trebuie să
fie.........
USCATE
56. Obturarea retrogradă a canalelor radiculare se face după ce în prealabil ele au fost ...
uscate
59. În cazul căror dinți fracturați și cu gangrenă pulpară este recomandată apexificarea?
- sistarea producţiei de dentină astfel peretele dintelui niciodată nu va deveni mai gros
- teoretic deshidratarea graduală a dentinei va face ca dintele să devină mai fragil în
decurs de câţiva ani
61. Camera pulpară devine din ce în ce mai mică în timp deoarece odontoblastele
produc........................................
DENTINA SECUNDARA
62. Care sunt etapele de lucru ale reconstrucției dentare prin obturație armată?
40
- OBTURATIA FIZIONOMICA redă forma şi culoarea dintelui prin modelarea coroanei pe
ştiftul metalic. Coroana poate fi realizată din material ceramic, zirconiu, compozit, acrilic sau
metalic (metale nobile sau nu - nichel şi crom).
apare consecutiv traumatismelor sau extinderii leziunilor din zonele adiacente pulpei dentare.
este inflamaţia SEROASA sau PIOGENA a pulpei dentare (nervi, vase, ţesut conjunctiv) aflată
în cavitatea dintelui
- în general, abcesul pulpar este iniţial steril cu excepţia situaţiilor în care camera pulpară a fost
deschisă prin traumatism dentar sau carii.
- Dintele este foarte dureros, animalul se sustrage manipulării sau percuţiei dintelui, apar
tulburări masticatorii. Pe măsură ce pulpa moare (necroză, gangrenă pulpară) şi presiunea
41
exercitată de gazele degajate de procesul de distrucţie bacterian, sângele este împins în structura
dentinei şi dintele deseori îşi schimbă culoarea spre roşu-maroniu sau gri închis.
- Acest aspect trebuie diferențiat față de modificarea culorii dintelui apărută odată cu înaintarea
în vârstă, când dentina sclerotică dă un aspect transparent dintelui, care este sănătos, vital,
nedureros.
- De asemenea, colorarea dintelui poate să apară ca urmare a formării dentinei terțiare
reparatorii.
71. Colorarea dintelui în caz de pulpită cronică necrozantă va fi diferențiată de colorarea care
apare în alte situații. Care sunt acestea?
- modificarea culorii dintelui apărută odată cu înaintarea în vârstă, când dentina sclerotică dă un
aspect transparent dintelui, care este sănătos, vital, nedureros.
- colorarea dintelui poate să apară ca urmare a formării dentinei terțiare reparatorii.
RAREFACTIA OSOASA
supragingival/subgingival
42
REZERVAT spre DEFAVORABIL
PERIODONTITA
este un fluid transparent adeziv compus în principal din populaţii de bacterii alături de care se
găsesc particule de hrană, mucină, celule epiteliale şi salivă.
83. În boala peidontală flora bacteriană din cavitatea orală se schimbă de la coci aerobi gram-
pozitivi imobili la..........
inflamaţia marginii gingivale având drept principală cauză placa bacteriană şi NU afectează
ligamentul periodontal sau alveola dentară.
este foarte variabil. Bun pănâ la excelent dacă e tratată imediat (înainte de a
progresa spre periodontită) și proprietarul conștient de necesitatea controlului stomatologic
regulat profilactic. Defavorabil dacă nu este diagnosticată și tratată prompt.
43
87. Care este tratamentul gingivitei?
Gingivita este reversibilă prin curăţarea corectă a dinţilor inclusiv sub marginea
gingivală (îndepărtarea plăcii bacteriene şi a tartrului):
- antisepsie mecanică a marginii gingiei care nu mai aderă la dinte (favorizând şi
acumularea de alimente). Florinare (facultativă) – pe dinte uscat, contact minim 4 minute.
După curăţirea completă zona se va sigila sau plomba prin aplicarea unui gel (gingival barrier
gel, spre exemplu OraVet de la Merial). Acesta conţine un polimer inert care formează o
punte electrostatică cu suprafaţa smalţului creând o barieră hidrofobă care previne şi formarea
plăcii bacteriene (proprietarul poate aplica gelul saptămânal).
- combaterea afecţiunii primare este esenţială (când gingivita apare secundar).
- antibiotice (oral) cu 1-2 săptămâni înainte de curățarea mecanică și după aceasta pentru a
reduce riscul de infecții sistemice.
- modificarea dietei, respectarea igienei orale.
88. Cum se explică acțiunea gelului recomandat în sigilarea zonei gingivale în caz de gingivită?
91. Rasele de câini de ce talie sunt mai predispuse pentru apariția periodontitei?
Rasele MICI
92. Ce alimentație este mai benefică pentu a preveni apariția periodontitei la câine?
44
95. Care față a dinților este mai afectată de periodontită?
97. Care sunt gradele de mobilitate ale dintelui în alveolă și ce le caracterizează pe fiecare
dintre ele?
99. Câte stadii are boala periodontală în funcție de afectarea țesutului periodontal?
4 stadii
100. Care sunt valorile normale ale sulcusului gingival la câine / pisică?
0,5 – 1 mm la pisică
0,5 - 1 - 3 mm la câine.
stadiul I – gingivită: placa bacteriană determină inflamarea gingiei. Spaţiul dintre marginea
liberă a gingiei şi dinti, sulcusul gingival, are valorile normale
stadiul II – stadiu reversibil - inflamarea şi edemul gingival. Pierderea atașamentului
periodontal până la 25%, măsurată fie pe radiografie, fie clinic. Se va verifica pentru fiecare
dinte în minim patru locuri. Furcația măselelor poate fi detectată (stadiu F1)
stadiul III – Stadiu degenerativ, ireversibil (cunoscut în literatură sub termenul vechi de
parodontoză) - distrucţie osoasă, gingivită cu retracții gingivale moderate, cu decolarea gingiei
– formarea de buzunare periodontale având dimensiuni de 3-6 mm la câine şi 2-4 mm la pisică,
infecţii - pungi de puroi subgingivale care pot fistuliza, apetit capricios, miros ihoros al gurii. În
urma sondajului şi a radiografiilor dentare se constată o pierdere de ataşament între 25% - 50%
45
din lungimea rădăcinii. În acest stadiu se constată prezenţa de defecte pe verticală ale osului
alveolar, dintele începând să fie mobil (mobilitate de grad I). Index furcație - stadiu F2.
stadiul IV – retracţii gingivale, expunerea rădăcinii dintelui, pierderea substratului
osos alveolar duce la mobilitatea dintelui (grad II, III de mobilitate la o singură
rădăcină), durere intensă, fistule gingivale, buzunare (pierdere de substrat osos) de
peste 6 mm la câine şi peste 4 mm la pisică. Ataşament pierdut în proporţie de peste
50%. Stadiu index furcație F3 la dinții pluriradiculari.
102. Cât din atașamentul dintelui este pierdut în stadiul I / II/ III/ IV de boală periodontală?
I - 0%
II - <25%
III- între 25% si 50%
IV - peste 50%
106. Formele avansate de periodontită a dinților de pe maxilă se pot complica după căderea
dințelor cu .........
-În stadiul I şi II: iniţial curăţarea mecanică în jurul gingiei şi sub marginea gingivală,
detartraj, fluorinări, antisepsie cu clorhexidină. (clorhexidina nu se va folosi în acelaşi timp cu
produsele ce conţin fluor, se inactivează reciproc. Se va aştepta ½-1 oră între folosirea
fluorului, sau a pastei de dinţi cu fluor, şi irigaţiile sau aplicarea de gel cu clorhexidină).
Antibioticoterapie orală.
-În stadiul III: măsurile de la stadiul II alături de care se vor aplica: curăţarea acoperită a
rădăcinii, chiuretaj subgingival în câmp închis7- lavaj, injectarea gel cu antibiotic (doxiciclină,
oxitetraciclină). Gelul eliberează antibioticul timp de câteva săptămâni combătând eficient
procesul infecţios de sub gingie, din ligamentul periodontal şi osul alveolar, având posibil ca
efect şi reducerea dimensiunilor buzunarului.
Prin transformarea unei leziuni parodontale cronice intr-o rana chirurgicala acută, chiuretajul
subgingival asigura vindecarea rănii, aderența gingiei la dinte. Aceasta se produce în modul
următor: se elimină captușeala epitelială ulcerativă a peretilor tesuturilor moi si tesuturile de
46
granulatie, tesutul gingival este reatasat dintelui. Fiind protejat de sutură, sangele dintre dinte
si os se coaguleaza si se infiltreaza in tesutul conector, iar la radacina dintelui se formeaza un
nou strat de cement. Dupa vindecare, gingia se adapteaza foarte bine la suprafata dintelui.
-În stadiul IV este necesară intervenţia chirurgicală fie pentru a expune rădăcinile tratamentului
(gingivotomie și chiuretaj în câmp deschis, cu lamboul gingival; grefe osoase în locul cu
defect/resorbție osoasă) sau extracţie dentară. Dacă există 2-3 mm de gingie sănătoasă ataşată la
dinte se va face o repoziţionare apicală în zonele cu pierdere de substrat osos. Se poate folosi şi
gingie din zonele adiacente. Gingivectomia se va practica doar dacă există o hiperplazie
gingivală.
Pregătirea pentru intervenţia chirurgicală necesită folosirea clindamicinei timp de o săptămână
înainte de operaţie, cu 15 minute înainte de anestezie şi postoperator 7-10 zile şi/sau în primele
5 zile ale fiecărei luni.
În acest stadiu evolutiv dinţii mai pot fi salvaţi dacă şi-au pierdut maxim 75% din suportul osos
la una sau mai multe rădăcini. Acest fapt poate fi evaluat prin examen radiografic. Ca regulă
generală, în pierderea a peste 50% din suportul osos din jurul dintelui doar prin proceduri
chirurgicale avansate se poate asigura succesul pe termen lung. Astfel defectele osoase (situate
sub creasta alveolară) pot fi rezolvate prin implant (grefă) osos iar metodele moderne de terapie
includ ghidarea regenerării osoase folosind materiale osteoinductive şi osteoconductive cu sau
fără barieră epitelială. “Consil” (Nutramax Laboratories: Baltimore) este un material ceramic
bioactiv care se ataşează la os şi la ţesutul moale şi care are capacitatea de a regenera osul în
buzunarele periodontale. Produsul pentru uz uman se numeşte “Bioglass”. Materialul bioactiv
va fi înconjurat și înglobat de osul nou format în decurs de câteva săptămâni.
Incisivii cu mobilitate excesivă pot fi solidarizaţi cu un polimer acrilic: se îndepărtează smalţul
prin pensularea coroanei cu acid fosforic timp de 1 minut, apoi pe suprafaţa uscată şi deemailată
se aplică fascicule de fibre de sticlă care se modelează cu un material compozit lichid.
În cazul pierderii de substrat osos înainte de a se practica chirurgia periodontală situaţia trebuie
evaluată din mai multe puncte de vedere: pacient şi proprietar cooperant (igienă orală zilnică,
recontroale frecvente, costuri suplimentare), este posibilă salvarea dintelui (cât suport osos
există, ce metodă chirurgicală este disponibilă şi aplicabilă). În stadiile avansate şi la un rezultat
negativ al cooperării proprietar-pacient este mai înţelept să se recurgă la extracţii dentare,
urmate de chiuretare şi antisepsie prin plombare cu iodoform.
Postoperator proprietarului îi este recomandat să realizeze și să mențină igiena orală zilnică
(periaj şi folosirea unei paste de dinţi pentru animale, se vor evita pastele de uz uman sau
bicarbonatul de sodiu), modificarea dietei asigurând o dietă care împiedică formarea plăcii
bacteriene şi a tartrului, folosirea gelului de gură pentru prevenirea formării plăcii, antisepsia
orală cu clorhexidină (10 ml sol. 0,2%) şi controlul stomatologic la fiecare 3 luni (maxim la un
an). Atunci când periodontita coexistă cu o stomatită se impune administrarea de antibiotice (la
câine doxiciclină 2,5 mg/kg timp de 30-60 de zile).
109. Care sunt recomandările pentru proprietar după aplicarea tratamentului în boala
periodontală?
47
să realizeze și să mențină igiena orală ZILNICA (periaj şi folosirea unei paste de dinţi pentru
animale, se vor evita pastele de uz uman sau bicarbonatul de sodiu), modificarea DIETEI
asigurând o dietă care împiedică formarea plăcii bacteriene şi a tartrului, folosirea GELULUI de
gură pentru prevenirea formării plăcii, ANTISEPSIA orală cu clorhexidină (10 ml sol. 0,2%) şi
CONTROL stomatologic la fiecare 3 luni (maxim la un an). Atunci când periodontita coexistă
cu o stomatită se impune administrarea de ANTIBIOTICE (la câine doxiciclină 2,5 mg/kg timp
de 30-60 de zile).
- Tratamentul endodontic. Dacă infecţia este de mici dimensiuni, se poate realiza un tratament
de canal, care va fi de durată lungă. Acest tratament constă în pulpectomie, antispesia canalului
şi aplicarea unei paste pe canal care conţine hidroxid de calciu. Repetare tratament la
aproximativ o săptămână timp de minim trei luni. După această perioadă, în urma unui control
radiologic, se va putea observa modul în care infecţia de la vârful rădăcinii reacționează la
tratament. Există două posibilităţi: fie granulomul se va micşora, caz în care se va continua
tratamentul, fie acesta nu va suferi nicio schimbare, caz în care se va trece la o altă metodă de
tratament.
- Rezecţia apicală. Acest tratament constă în secţionarea vârfului rădăcinii împreună cu
granulomul care are o membrană proprie bine constituită.
- Extracţia dentară. Este indicaţia de tratament a granuloamelor mari, care nu pot fi eliminate cu
ajutorul tratamentelor menţionate mai sus. Realizarea unei rezecţii apicale la un granulom mare
implică şi eliminarea unei părţi mari din rădăcină. Acest lucru va conduce la mobilizarea
dintelui, în urma pierderii suportului osos. Granulomul va fi complet îndepărtat, prin
chiuretarea alveolei
o cavitate patologică limitată de epiteliu cu conținut lichid sau semi-lichid, dar care nu este
formată prin acumularea de secreție purulentă
dinte care infectat care conduce la necroza pulpei. Toxinele afecteaza varful dintelui
determinand inflamatia periapicala. Aceasta inflamatie stimuleaza resturile epiteliale Malassez
care se gasesc in ligamentul periodontal ducand la formarea unui granulom periapical care
poate fi infectat sau steril. In cele din urma acest epiteliu sufera necroza prin lipsa suportului
sanguin iar granulomul devine un chist.
48
115. Care sunt manifestările clinice în cazul chistului periapical?
Leziunea nu este detectabila clinic când este mica dar frecvent este descoperita accidental sau la
radiografie.
Dacă evoluează poate duce la erodarea corticalei osoase și chiar fistulizarea la nivelul părților
moi. Erodarea corticalei osoase se traduce clinic printr-o ușoară jenă dureroasă la palpare în
zona afectată.
116. Este posibil diagnosticul diferențial radiografic între un chist și un granulom apical?
Radiologic, diferentierea dintre un granulom si un chist este imposibila, desi se spune ca daca
leziunea este mare este probabil un chist.
smalțul prezintă un deficit de substanțe minerale produs tot în timpul odontogenezei, este mai
moale, ceea ce este o problemă a calității sale.
febra, traumatisme (în hipoplazii localizate la un singur dinte), malnutriţia, toxicoze (fluoroza la
bovine) şi infecţii (jigodie la câine – virusul se ataşează de ameloblaste).
smalţ subţire, aspru, fisurat, galben-maroniu, se uzează foarte repede. Afectează mai mulţi dinţi
localizându-se pe coroană la aceeaşi înălţime distanţată faţă de marginea gingivală sau defectul
poate să apară izolat la un singur dinte. Smalţul neafectat are aspect perlat, cretos, albicios.
Dintele afectat are predispoziţie spre formarea de placă bacteriană şi acumulare de tartru şi prin
urmare este mai sensibil la atacul bacterian şi formarea de carii.
49
123. Hipoplazia smalțului va fi diferențiată față de .............................
- uzura normală
- tartru
- caria dentară
- modificări de culoare de altă natură. Exemplu – colorarea definitivă în galben-maroniu la
femelele gestante sau la puii sub 6 luni cărora li se administrează tetracicline.
la animalele mici împiedicarea uzurii precoce a dinţilor afectaţi prin refacerea integrităţii
dintelui cu un material compozit – răşini după ce în prealabil smalțul afectat a fost îndepărtat.
proces distructiv cronic care evoluează fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza
ţesuturilor dentare dure şi în stadiul final infectarea pulpei.
126. Care este clasificarea cariei dentare după gradul de penetrare în masa dintelui?
- fermentaţia carbohidraţilor în cavitatea orală => pH acid (acetic, lactic, propionic) ->
demineralizare dentină şi smalţ -> leucocitele şi bacteriile: digestia matricei organice (colapsul
matricei proteice = carie ireversibilă)
- există un schimb constant de minerale între smalţ şi fluidele din cavitatea orală -> pierdere
netă de minerale => carii. Remineralizarea rezolvă cariile incipiente
- spaţiile infundibulare adânci de pe faţa ocluzală
- dinţii tasaţi, îngesuiţi – carii interdentare
- buzunarele periodontale adânci – carii radiculare
la cabaline cariile se localizează mai frecvent la M1; la carnasiere la coletul caninilor. Tulburări
de masticaţie, hipersalivaţie, miros putrid. Cariile afectează coroana sau rădăcina. La examenul
dinţilor se observă o adâncitură de coloraţie închisă sau un canal cu pereţii rugoşi umplut cu
resturi alimentare. Percuţia provoacă durere intensă. Ţesutul dentar cariat este friabil. În cariile
penetrante simptomatologia este similară cu cea din pulpite.
50
130. Care este tratamentul cariilor dentare penetrante?
Adamantinomul apare mai frecvent la bovine şi carnasiere, preponderent la incisivi, sub forma
unei îngroşări rotunde, cu suprafaţa acoperită de mucoasă, consistenţă elastică, în profunzime
conţinând un strat subţire de smalţ. Tratament: chiuretare sau rezecţia osului şi a dinţilor care-l
conţin.
Odontomul imprimă dinţilor afectaţi aspectul de malformaţie: scurtarea porţiunii extraalveolare,
îngroşări pe feţele laterale, excrescenţe, prezenţa cariilor, aspect de sedimentare calcară sub
formă de foi. Procesul se extinde şi la rădăcini care devin aderente la peretele alveolar sau chiar
penetrează în cavitatea nazală sau mandibulară. Tratament: extracţia dinţilor afectaţi, numai
prin respingere sau prin detaşare laterală după trepanaţia alveolei.
Cementomul afectează cu predilecţie calul. Tumora are aspect circumscris, noduros, gri-alburiu,
localizată la rădăcină. Radiologic: proliferare dentară net delimitată de peretele osos al alveolei
ceea ce-l diferenţiază de odontom. Tratament: extracţia dintelui afectat, prin respingere şi
divizarea dintelui cu dalta.
are rol de a suspenda limba, faringele şi laringele la faţa ventrală a craniului şi între ramurile
mandibulei.
epiglota, tiroid, cricoid, (două cartilaje) aritenoide (cu procese corniculate și cuneiforme).
51
debut brusc, durere în timpul deglutiţiei sau la palparea regiunii, accese de tuse, treptat
complicaţii septice, alterarea stării generale.
8. Care sunt avantajele hrănirii artificiale pe sondă prin fistulă percutanată faringostomică față
de hrănirea pe sondă naso-gastrică sau naso-esofagiană?
-Incizie si disectie pe varful unei pense curbe cu brate lungi amplasate in esofag prin gura.
-În prealabil va fi notata pe sondă distanta dintre incizie si spatiul intercostal 5-8-9, astfel incat
amplasarea sondei sa fie în esofagul distal.
-Varful sondei va fi prins cu pensa si extras in gura.
-Apoi sonda este repozitionata spre esofag si împinsă până la semn (se va verifica prin inspecție
vizuală ca sonda să nu mai fie prezentă în orofaringe).
-Se va fixa la piele prin sutura.
5-8-9
11. Cu ce se poate complica amplasarea sondei pe care se face hrănirea artificială introdusă prin
faringo-/esofagostomie până în stomac?
la BOVINE şi la PORC
52
traheotomie provizorie, în caz de pericol de sufocare. Sub anestezie generală –
extragerea manuală a corpului străin din faringe.
Stilohioid
53
Medial
răcirea sângelui arterial care se îndreaptă spre creier, mai ales în timpul efortului.
permit expansiunea liberă a faringelui pe durata deglutiţiei şi a laringelui în timpul respiraţiei.
Hemoragia cauzată poate fi fatală, peste 60% din caii cu hemoragie mor dacă nu se practică
ocluzia arterei afectate.
ocluzia arterei afectate (Embolizarea) deasupra si sub nivelul pungii guturale, in trei
locuri:palatina, transversa fetei si carotida interna
scurgeri (catar) iniţial seroase apoi purulente prin faringe şi nas, care se accentuează la
deglutiţie sau la palparea profundă a diverticulelor, deglutiţie dificilă, regiunea parotidiană uşor
tumefiată, adenită retrofaringiană şi submandibulară
inhalaţii de mentol, gomenol, masaje ale regiunii care favorizează drenajul, antibiotico- sau
chimioterapie generală, medicaţie stimulatoare nespecifică (polidin, autohemoterapie).
favorabil.
54
acumularea uni- sau bilaterală a unui exudat purulent, septic în pungile guturale.
jetaj purulent (puroi cu consistenţă diferită) uni sau bilateral (poate fi bilateral chiar și în
empiem unilateral),intermitent,
durere la palparea regiunii parotidiene, în cazurile severe capul se menţine ţeapăn apare un efort
respirator.
Pot să apară febră, anorexie, depresie, tuse, văl palatin deplasat spre în sus, intoleranţă la efort.
rezervat.
pe sol
41. Este recomandată tratarea abceselor retrofaringiene prin deschidere în punga guturală/
da
55
posibilitatea lezării glandei parotide şi consecutiv al fistulizării.
inflamaţia sau malformaţia orificiului faringian al trompelor lui Eustachius, care acţionează ca o
valvă cu un singur sens permiţând aerului să pătrundă în pungă dar împiedicând ieşirea lui spre
faringe
femele
1. gl.parotidă,
2. gl. mandibulară avînd capsulă comună cu o parte din glanda sublinguală,
3. glanda sublinguală,
4. gl. zigomatică (carnivore)
5. gl. Molară
6 gl. labiale. (cal)
56
53. Care este simptomatologia în plăgile glandelor salivare?
prin discontinuitatea cutanată se observă ţesutul glandular, scurgeri de salivă şi de secreţii din
plagă. În jurul plăgii zona este puternic tumefiată şi sensibilă. La plăgile produse prin
împunsătură domină tumefacţia locală. În evoluţia ulterioară intervin complicaţii de tipul
abcesului sau a flegmonului.
- antisepsie
- sutura
- se recomandă plastia facială de acoperire a suturii parenchimului
- sunt contraindicate exciziile de parenchim şi drenajele datorită riscului de fistulizare
- animalul se izolează şi se supune unei diete absolute timp de 3-4 zile
55. Care este tratamentul plăgilor incomplete ale canalelor glandelor salivare?
se vor sutura monoplan. Sutura se execută peste un cateter introdus în lumenul canalului în
scopul evitării stenozării.
56. Care este tratamentul în secțiunile complete ale canalelor glandelor salivare?
Sunt complicaţii ale plăgilor care interesează parenchimul glandular sau canalele glandelor
salivare
şi ale sialoadenitelor supurative (abcese, flegmoane) drenate spontan sau chirurgical.
61. Care este tratamentul în fistulele canalului parotidian localizate în porțiunea sa distală?
57
62. Care este tratamentul în fistulele salivare localizate în proximitatea parenchimului
glandular?
clerozarea glandei respective prin injectarea retrogradă de parafină lichidă, soluţie Lugol sau
acid acetic urmată de ligaturarea canalului.
clinic se remarcă un cordon gros, dur nedureros, localizat pe traiectul canalelor salivare (mai
frecvent la cal, rostral de incizura vasculară a mandibulei-canalul Stenon). Palpator se percep
calculii (de regulă multiplii). Calculii salivari se intalnesc atat in canalele excretoare cat si in
glanda propriu-zisa. În amonte de locul obstrucţiei se distinge ectazia – de stază - a canalului
salivar. Apariția mucocelului salivar. Animalul nu prezintă modificări ale stării generale şi nici
deranjamente masticatorii.
În evoluţiile cronice survin complicaţii septice (prin migrarea calculilor cu eroziuni ale
endoteliului dacă se supraadaugă infecția) ale canalului și glandei (supuraţii, abcese, fistule) şi
atrofieri ale glandelor salivare respective (prin repetarea si cronicizarea proceselor septice se
produc leziuni inflamatorii care mai tarziu prin procesele de scleroza de vindecare
fibroconjunctiva endo- si perilobulara, pericanaliculara si interstitiala duc la atrofia elementelor
secretorii)
favorabil
evacuarea calculilor prin masaj. Introducerea retrogradă pe traiectul canalului salivar a uleiului
de parafină uşurează evacuarea calculilor
Când datorită volumului sialoliţilor îndepărtarea acestora este imposibilă, prin papila salivară
(eventual lărgită printr-o incizie) se introduce o pensă cu care se prind şi se extrag calculii.
Calculii salivari pot fi fărâmiţaţi cu ultrasunete (sonde cu ultrasunete introduse pe traiectul
canalului salivar prin cavitatea orală) şi îndepărtaţi apoi prin spălare.
Eşecul procedeelor conservatoare expuse mai sus impune incizarea canalului şi extracţia
calculilor. Frecvent canalul obturat suferă o dilatare diverticulară care trebuie rezecată.
acumularea de salivă în țesuturile din jurul glandei salivare sau ale canalului ei (pseudochist)
nu este delimitat de un tesut epitelial glandular, ci de o reacție inflamatorie intensă (la mucina
din salivă). În timp mucocelul este delimitat de o capsulă de țesut fibros conjunctiv.
58
69. La ce specie este întâlnit mai frecvent mucocelul salivar?
70. La care dintre glande salivare se întâlnește mai frecvent mucocelul la specia canină?
sublinguala
maxilare/sublinguale
-sub anestezie generală se trece un fir gros neresorbabil prin peretele pseudochistului în scopul
creării a două orificii de drenaj. Firul se înnoadă lejer şirămâne pe loc 2-3 săptămâni.
-MARSUPIALIZARE:deschiderea pseudochistului (A) şi excizarea unei porțiuni din peretele
său lateral pentru a realiza o stomă de 1-3 cm. Marginile peretelui rămas se pliază astfel încât
suprafața mucoasei orale se răsfrânge în cavitatea pseudochistică (B). Marginea mucoasei
orale este suturată la țesuturile adiacente, cu fir monofilament resorbabil, în surjet simplu.
76. Care este tratamentul în mucocelului cervical și/sau sublingual care nu va permite
recidivele?
77. Care sunt abordurile pentru extirparea ambelor glande salivare, maxilară și sublinguală?
59
-paralel cu vena jugulară 8-10 cm înapoia ramurii recurbate a mandibulei
-ventral de conductul auditiv extern, deasupra glandei mandibulare la joncţiunea venelor
linguofacială şi maxilară.
n. infraorbitar
6. Care este conduita terapeutică în plăgile profunde care interesează cartilajul sau periostul?
corpul osului, procesul nazal (apofiza nazală) sau septul nazal cartilaginos.
60
- tumefacţie locală (edem), adâncituri sub formă de rond (fracturi prin înfundare), emfizem
subcutanat (fracturi perforante cu orificiu) care poate fi intermitent, apare în expir se remite în
inspir.
- la palpare: durere, mobilitate anormală, crepitaţii,
- epiforă unilaterală prin compresiuni asupra canalului nazo-lacrimal
9. Care este conduita terapeutică în fracturile închise unice ale osului nazal?
10. Care este conduita terapeutică în fracturile cominutive ale osului nazal?
11. Care este conduita terapeutică în fracturile închise prin înfundare ale osului nazal?
rinoragie uni- sau bilaterală în jet sau scurgeri în picătură cu picătură (epistaxis) cu sânge
arterial sau venos.
61
16. Față de ce se va face diagnosticul diferențial într-o hemoragie nazală/
17. Care sunt principiile de baza ale tratamentului unei hemoragii nazale?
adresează bolii primare alături de terapia de susținere (transfuzi dacă se impune). Hemostaza
prin compresiune (meșe de tifon). La cal meşarea bilaterală a cavităţilor nazale (sac Mickulicz)
trebuie să fie precedată de traheotomie sau de intubarea orotraheală. Medicatie hemostatică.
cute de piele localizate pe faţa dorsală a nasului la rasele de câini brahicefalici (Pechinez,
Bulldog, Terrier)
supune pielea regiunii la o continuă iritaţie mecanică dar pot atinge şi globul ocular cauzând
cheratite secundare, ulcere corneene, pot determina de asemenea apariţia entropionului medial.
20. Care este tratamentul faldurilor nazale excesiv de mari sau cu potenţial lezional?
chirurgical constând în excizia acestora. Se excizează întregul fald nazal. Sutura în puncte
separate simple sau U orizontal. Nodurile se vor face la distanţă de ochi.
Îmbunătățirea fluxului de aer și a toleranței la efort poate fi realizată prin excizia pliului cutanat
(sub anestezie generală) de-a lungul marginii laterale a cartilajului alar și septumului nazal,
până la cornetul nazal ventral.
De obicei se excizează și 1-2 cm din porțiunea cartilaginoasă a acestuia. Expunerea se
realizează fie dilatând nara, fie incizând peretele lateral al nării (adevărate) care la final va fi
suturat în două planuri.
62
25. Care este simptomatologia în necroza septului nazal?
exsudat purulent cu miros ihoros şi fragmente de cartilaj care se scurg prin narine. Regiunea
nasului este tumefiată, caldă şi sensibilă.
rezervat.
28. Care este modul de lucru în tehnica clasică de abord prin cavitatea nazală în necroza
septului nazal?
29. Alternativă la tehnica clasică de abord prin cavitatea nazală în necroza septului nazal o
reprezintă……….…
30. Care sunt avantajele accesului prin osteotomie dorsală a osului nazal în caz de necroza
septului nazal?
complicaţie a plăgilor nazale produsă prin corpi străini inerţi sau animaţi (Oestrus ovis;
Linguatulla - cal, câine; Capilaria; Trichosoma - câine). La cal apare şi în urma sondajului naso-
esofagian efectuat incorect sau afecţiunilor alveolodentare maxilare.
- trepanația cavităților nazale cu rezecţia corneţilor nazali necrozaţi prin chiuretare sau excizie
63
35. Cum se mai numește hidropizia sinusală?
Mucocelul sinusal
cal şi la câine
sinusul maxilar
regiunea este tumefiată, cu consistenţă elastică a osului iar la percuţie sunetul este de
submatitate
- animalul prezintă o respiraţie sforăitoare şi frecvent epiforă.
- radiologic se depistează o formaţiune omogenă, clară cu margini nete
la toate speciile
sinusurile maxilare
64
46. Cum se clasifică sinuzitele dependennt de etiologie?
primare/secundare
sinuzitele primare apar în infecţii ale căilor respiratorii (rinite, gurmă, morvă, virusul
rinotraheitei feline, jigodie, adenovirusul canin tip 1 şi 2, Bordetella bronchiseptica la câine)
secundar infecţiilor radiculare (la cal abcesele PM3), fracturilor maxilarului/frontalului,
amputării coarnelor (la rumegătoare), neoplaziilor.
la inspecţie se observă deformarea regiunii, jetaj seros sau purulent unilateral2 (rareori
bilateral), mai evident la încapuşonarea capului, şi adenită submandibulară. Facies suferind.
Obturarea orificiilor de comunicare între sinusuri şi cavitatea nazală duce la acumularea
puroiului – empiem sinusal – sub presiunea căruia pereţii osoşi suferă un proces de ramoliţie.
La bovine sinuzita frontală se poate manifesta şi cu febră, poziţii anormale ale capului, iar în
formele cronicizate exoftalmie şi semne neurologice.
-amauroză – apare în urma compresiunii exercitate de exsudatele purulente din sinusul maxilar
superior asupra nervilor optici.
-meningitele purulente - pot apărea în urma sinusitelor secundare fracturilor.
3-4 săptămâni.
65
53. Abordul sinusurilor la cabaline poate fi realizat în afara trepanației și prin tehnica...........
1. Cauterizare chimică
- tunderea părului din zona mugurelui cornual,
- uncţionarea pielii din jurul mugurelui pentru a prevenii arsurile sau leziunile oculare prin
scurgerea substanţei caustice;
- se freacă cu creionul de ecornare mugurele cornual până la apariţia unui exsudat hemoragic (1
– 2 minute)
Cauterizarea se execută în prima săptămână de viaţă.
Creioanele de ecornare conţin hidroxid de sodiu, nitrat de Ag, salicilat de sodiu sau clorură de
zinc.
Cauterizarea poate fi realizată şi prin injectarea subcutanată a 1 ml de acid cromic, acid
tricloracetic 35% sau acid arsenios. Injecţia se face greu (dermul este aderent la periost)
necesitând ace scurte şi mănuşi de protecţie pentru executant.
Cauterizările superficiale nu distrug în totalitate mugurele cornual permiţând dezvoltarea
ulterioară a unui rudiment de corn.
Vindecarea are loc sub crustă în timp de 30 – 40 zile.
2. Excizia chirurgicală
- tunderea şi antisepsia mugurelui cornual;
- excizia acestuia cu decornatorul Roberts şi foarfeca sau cu bisturiul
- hemostaza prin tamponament; antisepsia plăgii cu pulberi (Manis, Suzotril etc);
3. Termocauterizarea
Termocauterizarea se aplică la vitei între 2 – 4 săptămâni. Termocauterele au capul de aplicare
uşor excavat, cu diametrul de 2 cm. şi sunt aduse la temperatura de lucru (roşu viu, aprins) prin
încălzire la flacără sau sunt activate electric.
Tehnică
- blocajul nervului cornual
- tunderea regiunii mugurelui cornual;
- aplicarea termocauterului pe mugurele cornual;
- timp de 7 – 10 secunde se execută uşoare mişcări circulare; pe margine apărând un transsudat
seros.
66
4. Procedeul combinat
Tehnică:
- excizia pielii mugurelui cornual cu bisturiul sau cu foarfeca
- cauterizarea chimică sau termică a plăgii.
Indiferent de metoda aplicată pentru distrugerea mugurelui cornual vindecarea se realizează sub
crustă în timp de 30 – 4 zile.
vindecare rapidă (14 – 18) zile; sinusul frontal este închis; nu rămân bonturi de corn cu tendinţă
de creştere vicioasă.
teaca de corn lipseşte sau este doar parţial desprinsă iar cepul osos al cornului este acoperit de
membrana cheratogenă uşor sângerândă şi foarte sensibilă.
a) Conservarea cornului
- antisepsia locală (eter iodoformat, spray cu antibiotice);
- aplicarea de cheratoplastice (Zoodermin);
- pansament protector;
sau la:
b) Decornarea cu autoplastie cutanată.
mobilitatea cornului fracturat, schimbarea poziţiei acestuia, durere, crepitaţii osoase, uneori
epistaxis.
67
sinuzite, empiem sinusal, necroze ale cepului osos.
64. Care sunt din punct de vedere didactic cele două categorii în care se departajează
traumatismele cranio-cerebrale?
rezervat.
terapie antiflogistică, comprese reci, medicaţie antiinflamatorie (nu corticosteroizi sistemic din
cauza riscului de infecţii ale sinusului. Dacă se suspicionează un traumatism al nervului optic
corticosteroizii sunt indicaţi).
îndepărtare eschile, corpi străini eliberând sinusul frontal, sutura pielii (închiderea comunicarii
cu exteriorul).
grav.
72. În fracturile calotei craniene care sunt semnele conexe focarului de fractură?
68
procesul (marginea) alveolar
procesul palatin (palatul dur);
pereţii sinusului(rilor) maxilar(e);
procesul zigomatic.
75. Care sunt simptomele în fracturile parţiale ale peretelui extern al sinusului maxilar?
se recunoaşte uşor la examenul endooral când deformarea marginii alveolare este evidentă,
dureroasă, iar gingia este ruptă, sângerândă. Frecvent fracturile întinse care antrenează mai
mulţi dinţi deschid sinusul unde se retenţionează resturi alimentare. O complicaţie frecvent
întâlnită este fistula maxilei.
rezervat.
80. Care este tratamentul fracturilor procesului alveolar al maxilei? (de regulă cominutive,
deschise)
69
cerclaj interfrgmentar,cerclaje interdentare, inserare transfixică de broșă și cerclaj în 8 în jurul
capetelor boșei (amplasat deasupra mucoasei).
- Deformarea feţei, regiunea apare înfundată. Uneori aceste simptome sunt mascate de edemul
posttraumatic. Discontinuitatea osoasă apare adesea ca o treaptă în lungul profilului arcului
zigomatic, la palpare se poate simţi detaşarea unuia sau a mai multor fragmente osoase.
- Tulburările de sensibilitate (hipoestezia, anestezia) cuprind zone inervate de eventuale
trunchiuri nervoase lezionate; n. infraorbitar, n. cornual, n. facial.
- Blocarea mișcărilor mandibulei este datoraă fragmentului de os din arcul zigomatic care
blochează articulaţia temporo-mandibulară.
- Tulburările oculare apar în fracturile anterioare.
85. Ce tipuri de tulburări oculare apar în fracturile anterioare ale arcadei zigomatice?
o Dipoplia – datorită denivelării fracturii – cei doi ochi se găsesc în planuri diferite.
o Protruzia globului ocular – cauzată de formarea unui hematom retrobulbar.
o Enoftalmia – datorită prăbuşirii globului ocular odată cu podeaua orbitală.
dorso-ventrală
colecţie sangvină în masa ţesuturilor epicraniene apărută ca urmare a strivirii şi ruperii vaselor
sanguine subcutanate sub acţiunea unui agent traumatic.
70
90. Care sunt simptomele hematomului epicranian?
- În primele ore
- mic şi stagnant – med. antiflogistică locală
- mărime medie, circumscris - excepţional – puncţie evacuatoare, introducere hidrocortizon,
antibiotic, pansament compresiv.
- mare şi stagnant – rubefacţii cu tinctură de iod, stimulare hemostaza fiziologică
- În următoarele zile - stimulăm resorbţia, ungv. cu hialuonidază (Lasonil).
- Hematoamele neresorbite – evacuare conţinut după 10-12 zile, antibiotice în cavitate
traumatism cranio-cerebral.
- edemul cerebral care este o reacţie de răspuns la traumatism, constând în mărirea volumului şi
înregistrarea unei disproporţii faţă de mărimea cavităţii craniene;
- dezvoltarea unor revărsate sangvine şi/sau lichidiene în interiorul cutiei craniene având efect
compresiv asupra creierului;
- acumularea de LCR în urma stazei venoase realizate traumatic creşte presiunea intracraniană
și extinde aria de ischemie;
- procese infecţioase expansive (abcese) posttraumatice
71
- tulburări vegetative
101. Ce include examenul neurologic și clinic complet în caz de sindrom compresiv encefalic
posttraumatic?
72
Radiografii ale capului – mai ales dacă se identifică palpator focare de fractură sau dacă se
observă otoragie sau rinoragie.
CT sau RMN
Recoltare LCR – dacă conţine o mare cantitate de sânge – fractură şi prognostic grav.
Recoltarea din cisterna occipitală se va practica cu precauţii, cantitatea prelevată va fi mică,
extragerea unei mari cantităţi poate atrage, în cazul unui pacient cu edem cerebral sever,
hernierea membranei tectoriale.
Endoscopia căilor respiratorii anterioare şi a pungilor guturale (hemoragii în fracturi ale
bazioccipitalului)
104. Ce greșeli teraputice se vor evita în caz de sindrom compresiv encefalic posttraumatic?
105. Care sunt indicatorii unui prognostic defavorabil în caz de sindrom compresiv encefalic
posttraumatic?
perturbare funcţională manifestată prin abolirea bruscă şi de scurtă durată a stării de conştientă
cu sau fără perturbări a funcţiilor vegetative
73
- se manifesta clinic printr-o scurta abolire a starii de constienta; nu are un substrat lezional
anatomic cerebral. Fenomenul se datoreaza unor tulburari functionale care constau dintr-o
brusca depolarizare a membranei neuronilor din formatia reticulată a trunchiului cerebral.
Efectul este tranzitoriu si, total reversibil, in consecinta fara repercusiuni subsecvente imediate
sau tardive. Pierderea stării de coştienţă: apare imediat după traumatism, este total reversibilă şi
durează câteva minute. Abolirea stării de conştientă este totală dar poate exista si o simplă
obnubilare (tulburare a starii de constiinta in care functiile cognitive sunt incetinite). - apnee
- tahicardie
- oscilaţii ale tensiunii arteriale.
favorabil
inutil neexistând leziuni organice iar fenomenele patologice sunt reversibile în totalitate.
arii de distrucție și discontinuitate cerebrala, mai mult sau mai puțin extinse, revărsate sanguine,
precum și edem cerebral.
cai biochimice interdependente care acționează în mod concertat pentru a perpetua și mai mult
deteriorarea tesutului cerebral și creșterile ulterioare ale presiunii intracraniene
74
- contuzie cerebrală minoră - Se manifesta ca alterare a starii de constienta, avand o durata de la
cateva minute pana la o ora, cu sau fara semne neurologice discrete cu caracter remisiv.
- contuzie cerebrală moderată (medie) - Abolirea starii de constienta dureaza mai multe ore si
este insotita de obicei de semne neurologice - tulburari de echilibru, pareze de nervi cranieni,
deficit motor, vertij, la care se adauga ca simptome cefalee, vomă, dupa care survine o
remisiune partiala sau totala.
- contuzie cerebrală severă - manifestarea clinica principala este starea de coma de diferite
grade, persistand cateva zile sau chiar saptamani si se asociaza adeseori cu o simptomatologie
neurologica de focar (deficit motor, tulburari de echilibru, pareze de nervi cranieni, etc.) si
tulburari vegetative importante, modificări oftalmologice (midriază bilaterală, nistagmus), crize
de epilepsie; rigiditate musculară sau hipotonie, tulburări de deglutiţie, ale tonusului
sfincterelor.
nu este conștient, dar poate fi trezit cu un stimul puternic (de exemplu, strîngerea unui deget cu
pensa). Leziunile au localizare tipică în trunchiul cerebral (format din: bulbul rahidian, puntea
lui Varolio, pedunculii cerebrali, tuberculii cvadrigemeni) sau sunt leziuni difuze în diencefal
sau emisferele cerebrale.
stare de inconștiență care persistă chiar și după aplicarea unui stimul puternic. Starea de comă
este adesea un indicator al leziunilor trunchiului cerebral.
cerebel+punte
pedunculi+coliculi
talamusurile
emisfere + bulbi
75
20. Cine formează trunchiul cerebral?
rezervat
defavorabil
antiedematos (corticosteroizi),
antiemetic,
antitermic (medicație antipiretică),
sedativ,
anticonvulsivant (pregabalin, gabapentin, fenobarbital).
posttraumatic, în interval de timp variabil ca durată, evoluţia este asimptomatică, apoi apar
semne neurologice agravante: lipsă de echilibru, somnolenţă, stază papilară, pareze,
hemipareze; ulterior complicaţii datorate compresiunii cerebrale.
76
craniotomie (trepanaţie, deschiderea durei, evacuarea hematomului)
acut (20-30 zile) sau cronic (7-9 luni). Simptomele sunt mai evidente în ultima fază (stadiul
semnelor nervoase) a evoluţiei cronice când se înregistrează fenomene de meningoencefalită
traumatică. În această fază apar simptome caracteristice (în funcţie de centrii nervoşi) care
permit localizarea veziculelor parazitare
-trepanaţia
-craniotomie mediană
-craniotomie prin decalotare.
cele trei tunici (externă, medie şi internă) şi prin conţinutul intraocular (umoare apoasă, cristalin
şi corp vitros).
77
40. Cu ce se continuă în zona centrală a polului anterior tunica externă a ochiului?
corneea
retina
in retina (bipolar)
discul optic
48. Orificiile de drenare a căror glande se află pe muchia internă a marginii librere a pleoapelor
principale?
glandelor Meibomiene
glanda lacrimală, plasată la baza pleoapei superioare, parţial sub marginea orbitei spre partea
temporală
canaliculele higroftalmice în număr de 5-15, care se deschid în sacul conjunctival superior
două papile sau puncte lacrimale situate pe marginile palpebrale superioară şi inferioară la 3-
4 mm de unghiul nazal
canalele lacrimale
78
sacul lacrimal
conductul lacrimo-nazal
polul anterior al globului şi toată suprafaţa internă a pleoapelor principale şi cea externă a
pleoapei a III-a.
cu sclera
55. Care sunt perechile de nervi cranieni implicaț în mișcarea ochiului/pleoapelor, în reflexe și
sensibilitatea lui?
anamneza
examenul fizic al anexelor oculare: zona orbitală şi periorbitală, pleoapele, conjunctiva şi
aparatul lacrimal (testul Schirmer)
examenul fizic al globului ocular (testul cu fluoresceină, oftalmoscopie, biomicroscopie,
măsurarea tensiunii intraoculare – tonometrie, determinarea refracţiei)
examenul general al funcţiei vizuale (reflexe, examen fund de ochi)
58. Reflexiile căror structuri oculare sunt vizibile atunci când în ochi este proiectată oblic o rază
de lumină de formă rotundă?
60. Ce structuri anatomice reprezintă calea aferentă și cea eferentă în cazul reflexului pupilar?
aferenta:
79
-retina+i
-eferenta: iii+sfincter
centru nervos:
mezencefal
aferenta:
-retina, ii
eferenta:
-vii
aferent:
-piele+cornee+v(a,b)
-centru nervos:mezencefal
-eferent:vii
mai sus
tropicamida
(NU/uveita --->atropina)
fenilefrina (iepuri)
pe exteriorul conjunctivei palpebrale a pleoapei a treia, suprafaţa internă a pleoapelor sau direct
de pe cornee
66. Este recomadată anestezia de suprafață atunci cînd se recoltează probele pentru culturi din
ochi?
nu (contine antibiotice)
68. Cât timp se menține bandeleta în sacul conjunctival inferior atunci când se practică testul
Schirmer la cîine, pisică?
exact 1 minut
80
69. Care sunt valorile normale pentru testul Schirmer la pisică și câine?
fluoresceina
71. Cum se numește substanța care are capacitatea de a se fixa de celulele moarte sau
degenerate ale epiteliului cornean şi conjunctival?
roz bengal
72. Ce efecte are anestezia de suprafață îndelungată a globului ocular asupra vindecării
plăgilor?
fluoresceina
74. Cât timp durează pasajul fluoresceinei atunci câns testul Jones este realizat la câine/cal?
brahicefalice
cal
iluminarea puternică cu ajutorul unui con de lumină, zonele care înconjoară această structură
rămânând în umbră.
directa/indirecta
81
mărire mai mică dar câmp vizual mai mare, cu o imagine a mai mare a fundului de ochi la
momentul respectiv (350 în loc de 90) – se poate face un screening mai bun. Amplificarea
imaginii variază invers cu puterea dioptrică a lentilei folosite şi invers cu mărimea ochiului,
spre exemplu amplificare de 4 ori la lentile +20 la pisică.
vederea stereoscopică (imaginile apar în relief) oferă posibilitatea aprecierii mai corecte a
denivelărilor
se examinează mai uşor retina periferică
examenul se face la o distanţă sigură de pacient, mai ales în cazul celor agresivi
Pupila se va dilata (1 picătură de tropicamida), durează 10-15 minute până la dilatarea completă
care durează la câine 4-8 ore. Examenul se face în cameră întunecată şi începe la o distanţă
egală cu un lungimea unui braţ. Mâna în care se ţine lentila, cu faţa convexă spre examinator,
este întinsă spre pacient iar un deget al aceleiaşi mâini se va sprijini pe faţa pacientului pentru
suport şi pentru a menţine lentila la aceeaşi distanţă de ochiul pacientului (la o distanţă de 2,5-5
cm). Distanţa va fi diferită în funcţie de puterea dioptrică a lentilei şi de mărimea ei. Distanţa
corectă este acel punct în care imaginea fundului de ochi este tot ceea ce se vede în lentilă, nu
pleoape, iris sau cornee. Cu cealaltă mână se proiectează în ochi lumina care va trece direct prin
pupilă şi va merge aproape paralel cu axul vederii examinatorului. Pe măsură ce se acumulează
experienţa practică examenul ochiului drept se va face ţinând lentilele în mâna stângă şi invers.
Fundul de ochi apare ca imagine virtuală răsturnată pe faţa anterioară a lentilei. Este important
să nu se privească în lentilă sau în ochi CI PE SUPRAFAŢA EI ANTERIOARĂ. Cu cât
amplificarea lentilei este mai mare cu atât câmpul vizual se micşorează.
în picioare.
82
opacifierea mediilor transparente. La aproximativ 2-3 cm de corneea pacientului se vede retina,
nervul optic, vasele retiniene şi tapetul foarte clar. Dacă este nevoie pentru focalizarea imaginii
se poate schimba dioptria. Se caută vasele retiniene, se urmăresc pentru a ajunge la nervul optic
apoi se examinează toate aceste formaţiuni. Fundul de ochi se va scana şi va fi observat din
punct de vedere al anomaliilor de culoare, claritate, dimensiune şi formă. În general retina,
nervul optic şi discul optic se văd la acelaşi nivel şi focalizare, cu excepţia cabalinelor la care
discul optic este uşor subdenivelat. Dacă retina este supradenivelată, e nevoie de o lentilă mai
puternică, leziunile care duc la excavaţii necesită lentile negative.
indirecta
oftalmoscopia indirectă ofera o imagine de ansambiu, iar fără oftalmoscopia directă o leziune
mai mică ar putea scăpa neobservată datorită mişcării ochilor.
88. Vizualizarea căror structuri oculare este posibilă prin angiografia cu fluoresceină?
arterelor retinei şi a fluxului venos, a fluxului sanguin spre nervul optic şi coroidă, a proceselor
inflamatorii sau neovascularizaţiei
unghiul irido-cornean
gonioscopul
92. De câte tipuri sunt lentilele de gonioscopie după modul de refracție al luminii?
directa/indirecta
unghi irido-cornean
ligament pectinat
reteaua trabeculara
83
94. Cum poate fi unghiul irido-cornean?
- larg deschis;
- deschis (aproximativ 2 mm);
- îngust;
- închis (ligamente pectinate, reteaua trabeculara, fasia superficiala si profunda a zonei
pigmentare nu se vad, contact între baza irisului si cornea periferica)
– normal;
- goniodisgenezis (pilierii scurtati/ingustati pana la imperforare, spatiile Fontana reduse
numeric si ca marime, insertia anterioara deplasata axial)
- normala;
- comprimata;
- colabata (baza irisului suprapusa pe fâșia profunda a zonei pigmentare,
ligamentele pectinate nu se vad);
- colmatare (cu infiltrat inflamator sau neoplazic)
PIO
ochi roşu sau dureros, la rasele predispuse la glaucom, controlul ochiului sănătos la animalele
din rase predispuse şi care au diagnosticat glaucom la un ochi, controlul eficienţei medicaţiei în
glaucom diagnosticat.
102. Care este principiul tonometriei prin aplanație? (cea mai exacta metoda de determinare a
tensiunii intraoculare)
84
103. Care sunt dezavantajele tonometrului clasic de tip Schiotz?
104. Care sunt valorile normale pentru presiunea intraoculară la câine și pisică?
10-20 mmHg
105. Care este diferența maximă admisă între cei doi ochi pentru presiunea intraoculară?
5 mmHg
tonometru electronic
108. Unde se amplasează electrozii și care este numărul lor în cazul electroretinografiei?
(în regiunea muşchiului maseter şi în regiunea occipitală) iar pe ochi se aplică lentile de contact
speciale (al treilea electrod)
NU
110. Care sunt metodele de examinare ale structurilor polului anterior al ochiului?
111. Care sunt metodele de examinare ale structurilor polului posterior al ochiului?
oftalmoscopia
85
angiografie
electroretinografie
-topica
-injectie subconjunctivala
-injectie retrobulbara
-injectie intraoculara
-sistemica
soluţii – au timp de contact scurt, maxim 5-10 minute, şi necesită administrări frecvente;
suspensii; unguente – timp de contact aproximativ 20 de minute, prezintă dezavantajul că
încetinesc în măsură mai mare decât soluţiile sau suspensiile procesul de vindecare (incizii,
ulcere corneene); pudre – pot fi destul de iritante pentru ochi şi nu se folosesc.
5-10 minute
20 minute
incetinesc vindecarea
incizii/ulcere corneene
8. Care este intervalul de timp minim între aplicarea topică a două medicamente?
- instilarea în ochi
- lavajul subpalpebral
- cateterizarea conductului lacrimonazal
10. În care sac conjunctival este fixat chitul pentru lavajul subpalpebral?
86
superior
11. În cazul lavajului subpalpebral care sunt modalitățile de fixare (trecere) ale cateterului?
unica/dubla
13. Cum este orientat acul față de lobul ocular atunci când se realizează injecția
subconjunctivală?
tangenţial.
14. Care este cantitatea maximă de substanță ce poate fi injectată într-un singur loc în cazul
injecției subconjunctivale?
-uveitele
-retinitele
-inflamaţia nervului optic
16. Ce risc apare atunci când medicația este administrată intraocular sau intracamerular?
lezionare cristalin
17. Cum trebui să fie concentrația medicamentelor în cazul administrării intraoculare sau
intracamerulare?
drastic redusa
-endoftalmii (antibiotice)
-uveita recurentă (ciclosporina in vitros)
-Fluoresceină 1%
-Roz Bengal (indicator al cheratitei herpetice)
87
-Indocianina verde 0,5%
21. În ce scop este folosită fluoresceina?
Anestezice locale
Iridocicloplegice (parasimpaticolitice)
Midriatice (simpaticotone)
Mioticele
Lacrimi artificiale şi lubrifianţi oculari
Sulfamide (4x/zi)
Antibiotice (4x/zi)
midriatice cicloplegice
tropicamida/atropina
midriaza intensa
circulare
-diagnostic (oftalmoscopie?)
-tratament (spasm iridian-cheratita/uveita)
glaucom
88
31. Dați exemple de iridocicloplegice
vezi 26 tropicamida/atropina
8 ore
10 minute
30 minute
nu
glaucom
-fenilefrina 10%
-Hidroxiamfetamina 1%
-terapia glaucomului
-subluxația posterioară de cristalin
-preoperator în luxația anterioară de cristalin
-tratamentul hipohemei (crește fluxul umorii apoase și implicit fluxul eritrocitelor din camera
anterioară)
-stimularea secreției lacrimale în caz de cheratoconjunctivită sicca.
89
uveita anterioara (agraveaza spasmul si durerea iridiana)
pilocarpina
cheratoconjunctivită sicca
4x/zi
ciprofloxacina (Pseudomonas)
cefazolin
cloramfenicol
90
ulcere/eroziuni corneene (inainte de epitelizare)
52. Din ce motiv este contraindicată medicația corticosteroidiană în caz de ulcer cornean?
53. Care este medicamentul cu cel mai puternic efect antiinflamator la administrarea topică?
dexametazonă
Dexametazonă 0,1%
Prednisolon 1%
fluorometazona 0,1% ungv
fenilefrina
nefazolina
Miconazol
Amfotericina B (candida)
Nistatin (candida)
Clotrimazol 1% (aspergillus, Alternaria, Candida, Mucor -NU Fusarium)
Natamicina (Aspergillus, Fusarium, Cephalosporium)
Thiobendazol (arţial eficient împotriva Fusarium sp., Penicillium, Philophera şi Cladosporium)
Flucitozină 1,5% (Candida şi Cryptococcus neoformans)
91
61. Dați exemple de medicamente antivirale
Trifluridină (Viroptic soluţie 1%) – cea mai puţin toxică şi cea mai eficientă din această clasă
de medicamente, 1 pic la 4 ore.
Vidarabină (Vira-A unguent 3%) se pare că nu se mai produce
Idoxuridină (Stoxil soluție sau unguent, Herplex Liquifilm sol, Herplex SOP unguent). Este
prima generație de agent antiviral. Soluția se aplică din oră în oră sau la 2 ore, unguentul se
aplică la 4 ore interval.
Aciclovir – unguent
Virgan (ganciclovir 0,15%) – gel oftalmic
ulcere
remodeleaza corneea
65. Ce se întâmplă când colagenaza este în exces în cazul unui ulcer cornean?
tinctura de iod 2%
cisteină
anabolizante (Keratyl)
Corneregel (B5 -->CoA)
Thealoz (reepitelizant)
92
70. Dati exemple de inhibitori ai anhidrazei carbonice ce se administrează topic în terapia
glaucomului.
Diclorfenamida
scade secretia
72. Când este indicată utilizarea agenților hiperosmotici pe cale IV în cazul glaucomului?
de urgenta/preoperator
manitol
scade secretia
78. Care sunt cazurile în care se aplică intervențiile chirurgicale oculare de urgență?
79. Care sunt afecțiunile care beneficiază de intervenții chirurgicale oculare speciifce?
frontal
lacrimal
infratrochlear
zigomatic
93
81. Care sunt cele două tehnici d blocaj retrobulbar la bovine?
în 4 puncte/Peterson
- manual
- mecanic – cu blefarostatul
- chirurgical
88. Care este avantajul suturării ploapei a treia la episcleră atunci când se realizează acoperirea
corneei şi a conjunctivei bulbare cu pleoapa a treia?
94
pense hemostatice (strivesc)
92. În ce situații se face administrarea medicației topice pe calea unui cateter fixat în sacul
conjunctival?
93. Care nerv determină închiderea pleoapelor prin stimularea mușchiului orbicular?
facial
oculomotor
trigemen
modificările de formă, poziţie, culoare, mobilitate, formă, secreţie, volum, aspect şi integritate a
pielii şi conjunctivei, poziţia cililor, mărimea fantei, forma şi aspectul unghiurilor
95
101. Ce înseamnă agenezia pleoapei?
pisica
reconstrucţia pleoapei
favorabil în plăgile recente, fără pierderi mari de substrat şi rezervat în cele complicate.
106. În ce situații este recomandată vivifierea marginilor plăgilor care implică pleoapele?
a) sutura bietajată:
-conjunctiva, tarsul şi ţesuturile de regulă din profunzime cu ţesut resorbabil
-pielea împreună cu muşchiul orbicular cu fir neresorbabil
b) sutura în “8” (animale mari)
96
112. Care este etiologia anchiloblefaronului?
-butonieră prin care se introduce o sondă canelată, pe ghidajul acesteia se continuă incizia de
separare.
-sutura conjunctivo-palpebrală (Pentru a se împiedica realipirea)
aderenţa conjunctivei palpebrale la cea bulbară sau la cornee şi consecutiv absenţa sau
reducerea sacilor conjunctivali
mobilitate redusă a pleoapelor, cu limitarea deschiderii fantei palpebrale. Pot fi afectate căile
lacrimale şi consecutiv apare epiforă şi complicaţii inflamatorii cornice (blefarită, cheratită)
Microftalmie
fanta palpebrală este mai mică, strâmtarea putând exista la unul sau la ambele unghiuri
palpebrale.
Când anomalia este unilaterală, fantele sunt asimetrice.
97
blefarospasm (care cedează la blocajul nervului auriculo-palpebral)
cantotomia
- tonic, când contracţia muşchiului orbicular palpebral este de durată şi cauzată de procese
inflamatorii dureroase,
- clonic, când contracţia este alternantă, manifestându-se clinic prin clipiri dese şi este cauzat de
afecţiuni neuronale (căi aferente sau eferente, SNC).
-anestezia cheratoconjunctivală
-anestezie pe traiectul nervului facial
-operator (cantotomie,rezecţia parţială sau totală a porţiunii proximale a muşchiului
orbicular,sutura în eşarfă)
congenital (ereditar/teratologic)
dobandit(spastic/cicatricial/bulbar)
-spastic (cheratita/ulcer)
-cicatricial
-bulbar (enoftalmie, microftalmie)
iritaţia corneei şi conjunctivei, cicatrici corneene, pigmentaţie corneană, posibil ulcere. Epiforă,
blefarospasm. La examenul atent se observă defectul de poziţie, care poate afecta parţial sau
total marginea palpebrală, uni- sau bipalpebral.
98
favorabil
133. Care sunt cele trei mari principii de corecție în caz de entropion?
6 luni
135. Atunci când se evaluează componentele anatomică respectiv spastică a unui entropion, este
recomandată sedarea animalului?
136. Pentru care din componentele entropionului, anatomică sau spastică, se face corecția
chirurgicală?
anatomica
achinezie și sclerozare
99
141. Cum se numește procedeul de bază pentru tratamentul entropionului congenital, dobândit,
cicatricial şi senil la animalele domestice?
Hotz-Celsus
procedura trebuie executată cât mai aproape de marginea liberă a pleoapelor, se merge paralel
cu ea
lăţimea maximă a lamboului excizat trebuie să fie în dreptul porţiunii maxime de entropion.
Stades
144. Care sunt timpii operatori în procedeul Stades de corecție simultană a entropionului
pleoapei superioare și trichiazisului?
145. Care sunt timpii operatori în procedeul Stades de corecție simultană a entropionului și a
pliurilor cutanate excesive pe creștetul capului?
vezi 144
*incizia inferioara NU cuprinde marginea libera a pleoapei
1. Ce este ectropionul?
neînchiderea fantei palpebrale, epiforă, conjunctivită cronică sau recurentă prin expunere la
factorii iritanţi sau secundar infecţiilor bacteriene, cheratită.
rezervat
excizarea cu un trepan a 2-3 rondele cutanate (0,5-1 cm) cu suturarea plăgii în plan vertical. În
lipsa trepanului se practică 2-3 incizii cutanate de 0,5-1,2 cm paralele cu marginea pleoapei şi la
2-4 mm de aceasta, prin dilacerarea şi deplasarea pielii plăgilor li se dă orientarea verticală după
care se suturează.
100
5. Ce presupune procedeul de autoplatie cu lambou glisant în ”V” de corecție al ectropionului?
incizie cutanată în „V” pornind de la 2-3 mm de marginea liberă a pleoapei, deschiderea „V”-
ului depăşeşte lungimea ectropionului, lamboul creat între cele două braţe se glisează prin
dilacerare spre marginea liberă a pleoapei eversate, plaga are aspect de săgeată iar după suturare
forma literei „Y”.
rezervat
mecanice:xcizia chirurgicală
neuronale:vitaminoterapie, rezolutive pe bază de iod
cronice, incurabil medicamentos:suspendarea pleoapei cu
o bandeletă (două bandelete) de fir neresorbabil (mersilene) ancorat la periostul osului temporal
congenitală - se poate întâlni la rasele brahicefalice cu orbita foarte ştearsă, este o problemă
obișnuită la Peckinez.
101
secundară – ca rezultat al paraliziei nervului facial; în exoftalmie secundară tumorilor,
hematoamelor cu localizare orbitală, care ocupă acest spaţiu, sau cauzată de un glaucom; prin
lipsa filmului lacrimal în cheratoconjunctivita sicca
ochiul aparent exoftalmic, în scurt timp cheratoconjunctivită datorită uscării corneei, cicatrici,
pigmentare şi ulcere corneene.
rezervat
16. Rezultatele cosmetice de tratament chirurgical al lagoftalmiei sunt mai bune în care tip de
cantoplastie?
17. Ce formațiune anatomică trebuie lăsată integră în cantoplastia medială aplicată ca tratament
al lagoftalmiei?
punctele lacrimale
defectul de poziţie a cililor palpebrali, cu localizare normală, caracterizat prin devierea acestora
spre cornee sau conjunctivă.
102
favorabil dacă boala se diagnostică timpuriu, înainte de a surveni complicaţiile.
favorabil
Crioepilarea
27. Care din variantele terapeutice de corecție ale distichiazisului produc cicatrici?
103
electroepilarea, excizia
28. Care sunt cele trei variante de lucru pentru corecțșia chirurgicală a porțiunii de pleoapă în
caz de distichiazis?
29. Care din cele trei varinte de lucru este procedeul cel mai sigur?
30. Care este numărul maxim de excizii a muchiei interne a marginii libere sau de rezecții traso-
conjunctivale care se pot face la o singură pleoapă în caz de distichiazis?
- reapariţia firului de păr prin îndepărtare incompletă a foliculului afectat, este posibil ca firul
nou crescut să determine o iritaţie mai intensă decât predecesorul
- entropionul, cicatricele postoperatorii se contractă şi pot cauza entropion care va trebui
corectat chirurgical
- scurtarea sau îngroşarea pleoapei
- epiforă prin lezarea punctelor lacrimale – pe durata intervenţiilor chirurgicale se vor menţine
vizualizate punctele lacrimale prin cateterizarea lor cu un fir de nailon
-blefarita supurativ-ulcerativă
-blefarita seboreică
-blefarita alergică
-blefarita actinică
-blefarita parazitară
-blefarita micotică
104
-blefarita virală
-Chalazionul
-Hordeolum/Ulcior/Orjelet (extern-zeis,moll; intern-meibomiene)
-blefarita supurativ-ulcerativă
-blefarita seboreică
-blefarita alergică
-blefarita actinică
-blefarita parazitară
-blefarita micotică
-blefarita virală
-Chalazionul
-Hordeolum/Ulcior/Orjelet (extern-zeis,moll; intern-meibomiene)
Glandulare
neoplazii
105
-medicamentos cu antibiotice şi antiinflamatorii corticosteroidiene aplicate topic (ineficace)
-incizia CONJUNCTIVEI la nivelul leziunii şi paralel cu glandele Meibomiene, ţesutul este
îndepărtat în totalitate într-o bucată apoi se chiuretează.
(NU Cutanat!!)
extern (zeis/moll)
intern (meibomiene)
49. Care dintre tumorile benigne ale pleoapelor poate să dispară spontan?
Histiocitomul
50. Care este tumora cea mai frecvent întâlnită la pisică la pleoape?
-plastia în “V”
-plastia “pentagonală”
“lamboul cu avansare”
53. La ce specii alături de glanda anexa a pleoapei a treia apare și glanda Harder?
106
54. Care este rolul pleoapei a treia și a glandei anexe?
mamifere
congenital şi secundar
-etiologic
-simptomatic (simpaticotone, NSAID, Ab)
-extirpare
câine
59. Care dintre cele două entități de mai sus este mai frecventă?
marginea liberă răsucită spre exterior, epiforă, blefarospasm, ocazional ulcere corneene
extirparea pleoapei
- congenital, probabil instabilitatea glandei care prolabează este transmisă ereditar ca urmare a
unui atașament incorect al glandei la pleoapa a treia și țesutul periorbitar. În acest caz
denumirea de „cherry eye” este improprie. Poate să apară bilateral dar nu întotdeauna debutul
este simultan la ambii ochi. Poate să dispară spontan şi să reapară în mod repetat.
107
- consecutiv unui traumatism al pleoapei a treia sau al orbitei care conduce la inflamarea,
edemațierea și prolabarea glandei,
- rezultatul unei hiperplazii limfoide prin expunerea animalului tânăr pentru prima dată la
antigenele din mediu.
epiforă discretă, abducţia pleoapei a treia, conjunctivită. De sub pleoapa a treia prolabează
glanda anexă ca formaţiune globulară care se dezvoltă progresiv depăşind marginea pleoapei
peste care se eversează. Congestia vasculară și edemul pot da un fals aspect de hipertrofie în
cazul instabilității glandei.
Glanda hipertrofiată, care poate ajunge să acopere în cele din urmă pleoapa a treia şi să ocupe
spaţiul din unghiul nazal, nu pare a-l deranja pe pacient.
66. Care sunt modalitățile terapeutice în prolapsul glandei anexe a pleoapei a treia?
67. Care sunt variantele de lucru ale tehnicii ”buzunarului” sau ”învăluirii” în caz
de prolaps al glandei anexe a pleoapei a treia?
GS
Marginea pleoapei a treia devine îngroşată, neregulată şi de culoare gri-roşiatică sau gri-
albăstrui
108
topic corticosteroizii puternici controlează boala, de obicei trebuie continuat tratamentul pentru
o perioadă mai lungă de timp. Dacă nu răspunde la tratamentul medicamentos se poate realiza
excizia porţiunii îngroşate de pleoapă urmat de instilaţii cu antibiotice + corticosteroizi
puternici câteva zile, apoi continuat doar cu corticosteroizi. Se poate încerca crioterapie sau
iradiere cu stronţiu.
73. Care este aspectul clinic în hipertrofia foliculilor limfoizi ai pleoapei a treia?
74. Care este tratamentul în cazul hipertrofiei foliculilor limfoizi ai pleoapei a treia?
-etiologic (inflamatia)
-îndepărtarea foliculilor (raclaj viguros)
75. Care este cea mai frecventă tumoră a pleoapei a treia la cabaline?
Gl. Meibomiene
Celulele Goblet
109
- asigură alunecarea necesară mişcării pleoapelor pe suprafaţa corneei şi conjunctivei bulbare.
punctele lacrimale cu diametru de 1-2 mm, la câţiva mm de unghiul intern al ochiului spre
mucoasa conjunctivale la marginea pleoapei. Uneori există în jur o porţiune pigmentată,
iepurele prezintă doar punctul lacrimal inferior.
Canalele lacrimale – converg spre sacul lacrimal. Acesta este o dilataţie a porţiunii proximale a
conductului lacrimo-nazal la animalele domestice.
Conductul lacrimo-nazal are dilataţii de-a lungul traiectului său, cea mai evidentă în dreptul
primului premolar la cabaline. Are o deschidere accesorie (la câine în dreptul caninului, la cal
mai în spate). Deschiderea conductului lacrimo-nazal este localizată în cavitatea nazală, uşor de
identificat la cal, la joncţiunea mucocutanată a planşeului nazal.
în dreptul caninului
epiforă cronică şi prin uscarea părţii laterale a narinei din partea afectată, atunci când sunt
obstruate ambele puncte. De obicei imperforaţia este localizată la punctul lacrimal inferior.
Dacă imperforaţia implică punctul lacrimal superior deseori este asimptomatică
110
se intervine operator, excizând membrana ce acoperă deschiderea orificiului şi apoi dilatarea
deschiderii lui şi introducerea unui cateter
crearea artificială a unei deschideri în unghiul medial al ochiului dinspre conjunctivă fie spre
cavitatea nazală, fie în sinusul maxilar, loc prin care vor curge lacrimile.
câteva săptămâni
96. Care sunt metodele de explorare edificatoare atunci când se suspicionează obstrucția
conductului lacrimo-nazal?
Cateterizarea şi dacriocistorinografia
111
roz-pal o bogată reţea de capilare şi are suprafaţa netedă, transparentă şi lucioasă. În porţiune
palpebrală este aderentă, iar în fundul de sac şi pe bulb este laxă şi mobilă. Este foarte bogată în
terminaţii senzitive ceea ce explică sensibilitate la atingere sau la pătrunderea unui corp străin.
Conjunctiva conţine glande lacrimale şi ţesut limfoid. În mod normal nu trebuie să prezinte
secreţii, depozite sau tulburări de culoare, volum sau de desen vascular.
4. Cum se poate diferenția hiperemia conjunctivală bulbară superficială față de cea episcleraă?
conjunctivite
POZITIVE
8. Ce este dermoidul?
112
chirurgical, constă în extirpare în totalitate a formaţiunii, se execută în condiţii corespunzătoare
de anestezie şi antisepsie. În cazul localizărilor conjunctivale inciziile conjunctivale mici nu
necesită sutură, inciziile largi vor fi suturate cu fir resorbabil subţire. În cazul localizării
corneene se face excizia (cheratoplastia sau așa zisa ”trimare” a corneei) +/- acoperirea cu
lambou conjunctival a zonei.
IEPURE
Pseudopterigyum
rezultat al unui proces inflamator, ca urmare a expunerii la radiațiile UV, iar la unele cazuri
pare a fi congenitală
primare/secundare
bacteriene/virale:
-clamidioza felină (+semne CRS)
-micoplasmoza
-jigodie (LOC)
-Virusul herpetic felin tip 1 (+CRS)
parazitare:
-thelazioza
alergice
toxice/chimice
micotice
113
de iritaţie (prin corpi străini, entropion, ectropion, distichiazis, cili ectopici), deficit de film
lacrimal, exoftalmie, lagoftalmie, boli sistemice, ulcer cornean, celulită orbitală.
examen de laborator:
-culturi,
-raclaje,
-examen citologic,
-testul Schirmer,
-testul de imunofluorescenţă pentru anticorpi în cazul herpesului.
favorabil când diagnosticul este precoce, rezervat în formele cronice care au tendinţă de
recidivare.
114
-tetracicline și eritromicină
-NU SAID-uri!!!
26. Ce alte afecțiuni oculare pot complica conjunctivitele neonatale ale pisicilor și cățeilor?
favorabil
Melanoza (nevii)
Coloboma
Ectazia
de harta/de noduli
- forma difuză: sunt dilatate vasele episclerale şi conjunctivale, corneea din regiunea
perilimbică devine opacă, gri-albicioasă (edem cornean localizat) şi vascularizată. Presiunea
intraoculară poate fi mai scăzută decât normal, nu apar modificări semnificative ale irisului sau
camerei anterioare care să indice o irită (uveită anterioară). Poate exista o secreţie oculară
cantitativ crescută ce poate deveni muco-purulentă având semnificaţia unei conjunctivite
bacteriene.
- forma nodulară: unele semne prezente în forma descrisă mai sus pot fi regăsite şi aici dar de
obicei sunt de intensitate mai redusă. Tipică este prezenţa unor noduli mici, fermi în scleră.
Aceştia au de obicei localizare în apropierea limbului sclerocornean şi în timp manifestă
tendinţă lentă de creştere.
115
34. Care este simptomatologia în episclerita anterioară difuză?
sunt dilatate vasele episclerale şi conjunctivale, corneea din regiunea perilimbică devine opacă,
gri-albicioasă (edem cornean localizat) şi vascularizată. Presiunea intraoculară poate fi mai
scăzută decât normal, nu apar modificări semnificative ale irisului sau camerei anterioare care
să indice o irită (uveită anterioară). Poate exista o secreţie oculară cantitativ crescută ce poate
deveni muco-purulentă având semnificaţia unei conjunctivite bacteriene.
unele semne prezente în forma descrisă mai sus pot fi regăsite şi aici dar de obicei sunt de
intensitate mai redusă.
Tipică este prezenţa unor noduli mici, fermi în scleră. Aceştia au de obicei localizare în
apropierea limbului sclerocornean şi în timp manifestă tendinţă lentă de creştere
enoftalmie
protrusia pleoapei a treia prin contracţia muşchiului retractor bulbar consecinţă a durerii ce
însoţeşte inflamaţia regiunii posterioare episclerale.
Mobilitatea oculară este redusă sau absentă.
Segmentul ocular anterior poate fi normal sau uşor congestionat.
Examenul oftalmoscopic va pune în evidenţă inflamaţia coroidei dacă procesul inflamator s-a
extins şi la acest ţesut.
rezervat.
O atitudine precaută deoarece cauza este obscură şi recurenţa este frecventă. În unele cazuri
datorită durerii intense şi de necontrolat se poate ajunge chiar la enucleerea globului ocular.
leziune nodulară benignă a ţesutului de legătură din scleră, cornee sau pleoapa a treia.
116
Nodulii cresc lent sau rapid şi de obicei sunt localizaţi în apropierea limbului sclero-cornean.
Nu induc un răspuns inflamator de o intensitate egală cu cea întâlnită în caz de episclerită
anterioară.
-În cazul plăgilor recente, sub 6 ore, după curăţarea ţesuturilor cu ser fiziologic, ţesutul uveal se
repune şi sclera se suturează.
-Dacă plaga este contaminată şi ţesutul uveal necrozat, acesta va fi excizat înainte de închiderea
plăgii
Edem cornean
Vascularizaţie corneană
Fibroză corneană (formarea de cicatrici)
Melanoză corneană
Acumularea de substanţe străine în cornee (lipide sau minerale)
Infiltraţii stromale cu leucocite (abcesul stromal)
Malacie stromală (colagenoliză stromală, lichefiere)
- direct
- folosind difuzia (dispersia) sclerală (iluminare transclerală)
- prin retroiluminare (transiluminare)
- prin iluminare indirectă (laterală)
- prin reflexie speculară
117
mai subţire central decât periferic
oftalmic
- Epiteliul anterior este format din numeroase straturi (5-20 dependent de specie) dense de
celule, continuate cu conjunctiva. La bază sunt celule în formă de coloană care spre suprafaţă
devin stratificate scuamoase la suprafaţă. Epiteliul normal se descuamează la suprafaţă şi este
complet înlocuit la fiecare 4-8 zile. Epiteliul reprezintă bariera principală în calea penetrării
microorganismelor şi a unor noxe. Epiteliul poate fi cu uşurinţă răzuit, iar îndepărtarea lui are
ca rezultat o creştere a permeabilităţii stromei. Epiteliul periferic conţine în mod normal
melanină, inclusiv la primate şi ungulate.
- Stratul Bowman (membrana bazală anterioară) este bine dezvoltat doar la anumite primate şi
la câteva cetacee. Nu este prezent la animalele domestice. Este important la om deoarece plăgile
corneene care nu penetrează mai mult de stratul Bowman nu lasă cicatrici, dacă şi acest strat
este perforat vor apărea cicatrici.
- Stroma constituie cel puţin 90% din cornee la majoritatea speciilor, este compusă din fibre de
colagen dens împachetate şi ordonate. În matricea de colagen sunt risipite cheratocite care pot
repara diferite stricăciuni stromale, dar în timp îndelungat. Bucle ale capilarelor dinspre vasele
sanguine limbice invadează periferia stromei.
- Membrana Descemet (membrana limitantă posterioară) este o membrană subţire elastică
colagenică care reprezintă fundamentul endoteliului cornean. La periferie, se divizează într-o
parte care acoperă stroma corneană iar o parte care se uneşte cu ligamentul pectinat la speciile
la care există această structură. Membrana Descemet este într-un fel rezistentă la penetrarea a
numeroase microorganisme.
- Epiteliul posterior cunoscut şi sub denumirea de endoteliu cu toate că nu are caracteristici
endoteliale, este un singur strat de celule ce căptuşesc posterior suprafaţa corneei. Se
regenerează mult mai lent decât epiteliul, la unele specii regenerarea pare să lipsească, dar
defectele se repară prin umplerea de către celulele supravieţuitoare care devin mai mari.
DA (5-20 straturi)
endoteliu
118
57. Este adevărat că epiteliul posterior al corneei este pluristratificat?
NU
58. Care structuri ale corneei este absolut necesar să fie intacte pentru a menține corneea într-o
relativă deshidratare, adică tranparentă?
endoteliul
59. Celulele endoteliale sau celulele epiteliale contribuie în cea mai mare măsură la menținerea
statusului de relativă deshidratare a corneei?
endoteliul
60. Cristalinul sau corneea are o capacitate mai mare de refracție a luminii?
primar pe calea anselor capilarelor perilimbice şi umoarea apoasă, dar şi din filmul lacrimal.
DA
63. Dintre speciile de animale domestice care specie are cea mai severă recție corneană la
injurie și în același timp cea mai înceată vindecare?
Calul
caine
65. În cazul unei plăgi corneene epiteliale în cît timp de la producere apare migrația celulelor?
o oră
7-10 zile
67. La ce interval de timp după producerea leziunii poate debuta vascularizația corneeană?
68. Odată apărută vacularizația corneană dispare după ce cauza declanșatoare nu mai este
activă?
119
NU vor dispărea niciodată complet şi vor rămâne sub formă de vase „fantomă” microscopice,
chiar dacă cauza declanşatoare nu mai este activă
69. În cazul unei fisuri a membranei Descemet cine sintetizează o nouă membrană bazală?
SAID
cheratoconus, cheratoglobus
astigmatism
aspectul infiltrativ – lăptos, gri-albăstrui, difuz sau cu aspect de pavaj (caldarâm), superficial,
parenchimatos sau profund, generalizat sau localizat, estomparea luciului şi prezenţa
sensibilităţii dureroase însoţite de fotofobie şi epiforă
circumscris/generalizat
aspect GALBEN
79. Care sunt tipurile de opacifieri corneene cicatriciale, după extinderea lor?
120
-leucoma – pierderea completă a transparenţei; corneea are aspect sidefiu sau cretaceu.
superficială (arborescent)
profunda (in perie)
81. Ce semnificații are fiecare din cele două tipuri de invadare vasculară corneană?
cronic
85. Ce test este folosit pentru a pune în evidență o perforație corneană de dimensiuni foarte
mici?
Seidel
favorabil pentru plăgile mici, recente cu prolaps irian şi plăgile nepenetrante cicatricele
corneene şi formarea unei cataracte minore pot fi singurele sechele lăsând ochiul funcţional
rezervat / defavorabil pentru plagi profunde, penetrante cu prolaps irian masiv, cu reacţie
inflamatorie postoperatorie severă -> ochiul dezvoltă cataractă extinsă, uveita secundară, se
formează cicatrici corneene, și uneori ochiul rămâne ftizic sau cu glaucom.
87. Care este tratamentul în plăgle corneene superficiale fără îndepărtarea excesivă a marginilor
plăgii și în plăgi superficiale stromale?
se vindecă rapid dar trebuie tratate cu antibiotice topic (”de calibru mic”: neomicină, polimixină
B - Optivet, gentamicină, tetraciclină) administrate de 4 ori pe zi pentru a preveni invazia
bacteriană în stroma expusă. Pentru a combate reacţia iridociliară se vor folosi midriatice
iridocicloplegice (tropicamidă). Cu prudență antiinflamatorii nesteroidiene local/general
(diclofenac - Voltaren, flurbiprofen - Ocufen).
88. Care este tratamentul în plăgile profunde stromale cu marginile larg deschise?
121
se vor sutura cu fir 6-0 sau mai subţire resorbabil sau neresorbabil în puncte separate, apoi se
vor trata ca pe un ulcer necomplicat (tratarea infecției diagnosticate sau potențiale, crearea unui
mediu prielnic vindecării prin cobaterea durerii, prevenirea autotraumatizării) (vezi mai jos
pagina 41). Firele neresorbabile vor fi scoase după 10-14 zile.
89. Este indicată anestezia retrobulabară în cazul unei plăgi corneene cu prolaps irian?
-Sutura plăgii corneene se va practica după ce s-au tratat leziunile interne (repunerea dacă
nu sunt mai mult de 24 de ore de la injurie, sau rezecţia irisului dacă au trecut mai mult
de 24 de ore de la injurie, extragerea fragmentelor cristaliniene, dacă cristalinul a fost
spart, rezecţie şi îndepărtarea vitrosului herniat, dacă hialoida anterioară a fost ruptă şi
curăţirea completă a camerei anterioare). La cazurile cu leziuni grave ale cristalinului
acesta se va extrage în totalitate, iar în cele la care s-a scurs şi o cantitate mare de corp
vitros se precizează că globul nu va mai putea fi refăcut, se va proceda la eviscerare şi la
implantul de proteză de glob sau la enucleere (vezi curs 13) şi închiderea cavităţii
orbitale. Atunci când ochiul este compromis enucleerea este obligatorie la pisică.
-Sutura corneei se realizează cu ace şi fire foarte fine (resorbabile sau nu, 6-0 sau mai
subţiri) în puncte separate. Deoarece corneea este densă şi solidă doar acele
oftalmologice cu margini tăioase sunt satisfăcătoare pentru sutură. Sutura va prinde
corneea în profunzime pe 1/2 până la 2/3 din grosimea ei şi implantarea se va face la
aproximativ 1-1,5 mm de marginile plăgii, distanţa dintre puncte de sutură va fi de 1-2
mm.
-Refacerea curburii corneei şi a camerei anterioare se realizează prin injectarea de aer steril sau
ser fiziologic, gel vâsco-elastic cu un ac subţire de calibru 27-30 G inserat între două puncte de
sutură, pentru a evita apariția sinechiilor irido-corneene. Irigarea camerei anterioare pentru
îndepărtarea fibrinei se face cu ser fiziologic. Operaţia se va considera terminată când camera
anterioară este bine refăcută şi când oftalmotonusul este corespunzător. Firele se scot după 10-
14 zile.
1/2 - 2/3
1-2 mm
94. Ce se poate introduce în camera anterioară pentru refacerea curburii corneei după o sutură a
unei plăgi penetrante?
122
aer steril sau ser fiziologic, gel vâsco-elastic
inflamatia corneei
123
- cherato-conjunctivita cronică
- cheratită neurotrofică
- cheratita herpetică
- cheratopatia buloasă
- cheratoconjunctivita infecţioasă a bovinelor (ochiul roz)
- cheratoconjunctivita infecţioasă a ovinelor şi caprinelor (oftalmia contagioasă, ochiul roz) -
Chlamydia, Mycoplasma
- cheratita micotică (refractar/Ab + tratament SAID
- cheratita (cheratoconjunctivita) eozinofilică felină
vara
ulcerele sau cheratitele sunt refractare şi la care s-au administrat local topic corticosteroizi vor fi
suspectaţi de cheratită micotică
local corticosteroizi puternici, prednisolon sau dexametazon, administraţi de câteva ori pe zi.
-Dacă răspunsul la tratament este pozitiv se reduce numărul de administrări până la un nivel de
întreţinere.
-Dacă tratamentul este ineficient se va administra oral megestrol acetat (eozinopenic) 5 mg la
24 ore 5 zile apoi 5 mg la două zile timp de 10 zile, iar tratamentul topic va fi sistat.
infiltrat stromal alb până la galben, cheratită, vascularizaţie stromală, uveită anterioară.
124
109. Care este tratamentul abcesului stromal?
- cheratopatia chistică
- necroza corneană
- degenerarea corneană endotelială
- distrofie corneană
pisicile
etiologic
corticosteroizi, şi cu antibiotice în caz de ulceraţii, pentru câteva săptămâni pentru a vedea dacă
se elimină porţiunea de ţesut necrozat
cheratectomie superficială, atenţie doar la evaluarea profunzimii leziunii mai ales dacă se află în
porţiunea de cornee mai subţire ca şi grosime (centrul ochiului) pentru a evita perforaţia
corneei.
la câine
secundară (DA)
125
distrofia corneană primară (anamneza- proces primar)
bilaterală
119. Este distrofia corneană însoțită de semne ale inflamației sau de vascularizație corneană?
degenerativa
în regiunea limbică ventro-laterală, apare un ţesut cu aspect de ţesut de granulaţie roz care
invadează corneea.
De aici continuă să crească spre interior, şi dacă fenomenul continuă poate fi implicată întreaga
suprafaţă a corneei
Imediat după debutul infiltraţiei fibro-vasculare apar depozite de melanină în epiteliul şi stroma
corneană afectatăAtunci când este opacifiat suficient de mult ţesut cornean apare şi pierderea
vederii, dacă fenomenul are loc bilateral animalul devine orb.
Afecţiunea progresează lent dar fenomenul se poate produce în câteva săptămâni.
În ciuda modificărilor corneene animalele par a fi puţin deranjate de acestea, nu manifestă
disconfort.
SAID/Ciclosporina
126
picături (incipient)
subconjunctival (moderat avansate)
A) superficial
B) profund (stromală)
C) ulcer stromal progresiv –lichefiant, profund cu stromă corneană necrotică, gelatinoasă, care
proemină sau se prelinge din ulcer
D) profund complicat cu descemetocel
E) perforant (+/- stafilom)
- durere manifestată prin blefarospasm, fotofobie, epiforă. Majoritatea ulcerelor sunt extrem de
dureroase. Leziunile superficiale sunt mult mai dureroase decât cele profunde deoarece
neuroreceptorii sunt amplasaţi în epiteliu. Apare în mod reflex şi spasmul irisului şi al
proceselor ciliare în majoritatea cazurilor astfel încât la durerea corneană se adaugă şi durerea
uveală anterioară. Se poate afirma că uveita reflexă acompaniază ulcerul, feed-backul
trigeminal iniţiind iridocilita, mioza şi spasmul ciliar. După cum am spus anterior prezenţa sa
contribuie şi mai mult la disconfortul general şi amplifică durerea;
- secreţii oculare, de obicei seroase la început apoi devin purulente. Toate ulcerele se pot
contamina bacterian;
- edem cornean intens care se extinde pe o distanţă scurtă în jurul ulcerului. (Membrana
Descemet nu se edemaţiază astfel că regiunea centrală (podeaua, baza) a ulcerului este clară.
127
Acest semn nu este unul favorabil deoarece are semnificaţia unui ulcer profund. Unele eroziuni
superficiale, aşa cum apar la Boxeri, rămân relativ clare;)
- modificări de contur ale corneei dacă ulcerul este profund, excavaţia se recunoaşte uşor. Dacă
ulcerul este superficial modificarea de contur rămâne discretă. Marginile sunt mai mult sau mai
puţin marcate (leucotaxie);
- apariţia vascularizaţiei, de obicei superficial. Apariţia ei este dependentă de natura leziunii şi
durata existenţei sale. Unele leziuni, cum ar fi eroziunilesuperficiale la diferite rase de câini nu
induc formarea vascularizaţiei indiferent de durata prezenţei lor;
- apariţia descemetocelului;
- prezenţa ţesutului de granulaţie indică intenţia de vindecare secundară;
- colorarea ulcerului cu fluoresceină pentru a delimita ulcerul. Se va folosi o cantitate mică de
fluoresceină care va fi îndepărtată prin spălare cu ser fiziologic imediat iar examenul corneei va
fi făcut rapid deoarece excesul de fluoresceină va colora şi se va extinde sub marginea reală a
ulcerului prin migrarea în stromă. Ulcerele superficiale ar putea scăpa nediagnosticate dacă nu
se realizează testul cu fluoresceină. Este imperativ să se aplice acest test în cazul în care
pacienţii acuză durere oculară şi cauza acesteia nu este evidentă. De asemenea, fluoresceina va
fi folosită în monitorizarea procesului de vindecare deoarece nu se fixează pe zonele epitelizate.
nu (descemetocel)
138. Care sunt situațiile menționate în literatura de specialitate în care este contraindicată
aplicarea topică de corticosteroizi la cal?
128
NICIODATĂ topic corticosteroizi în terapia ulcerului la cal sau în decurs de 6-8 luni după
vindecare. Antiinflamatoriile nesteroidiene topice sunt şi ele contraindicate – determină ulcer
stromal progresiv cu activarea colagenazei şi necroză stromală
lentile de contact (recomandate în ulcere superficiale fără tendință de vindecare, ulcere stromale
care se extind în mai puțin de ½ din grosimea stromei)
sutura pleoapei a treia la conjunctiva bulbară
tarsorafia provizorie
lambouri conjunctivale
140. Ce tipuri principale de grefe/lambouri se pot realiza pentru protejarea corneei în cazul unor
plăgi, al ulcerelor corneene stromale profunde (depășind jumătate din grosimea stromei), a
descemetocelului și a ulcerelor care se vindecă lent?
143. În terapia ulcerelor stromale profunde cu risc de perforare sutura lamboului cornean este
suficientă/ daca nu cu ce va fi completată?
riscul de perforare (mai ales în ulcere profunde cu risc de perforare iminentă) este anulat.
146. Care sunt cauzele eșecului atunci când se recurge la tratamentul ulcerului cornean cu
lambouri/grefe conjunctivale?
- tehnica – exista tensiune pe lambou
- prelucrarea incorectă a plăgii corneene – debridarea incompletă, prezenţa de ţesuturi necrozate
şi infectate conduc la dehiscenţa grefei
129
- scurgerea umorii apoase peste aceste grefe – umoarea apoasă pare a fi toxică pentru
fibroblastele din conjunctivă, va rezulta subţierea grefei + lipsa suprapunerii permanente a
grefei pe baza plăgii corneene.
Boxer
durere mică spre moderată (unii autori însă sunt de părere că durerea este intensă) cu epiforă.
Corneea rămâne clară cu excepţia regiunilor cu ulcer. Fluoresceina difuzează sub epiteliul
desprins, neaderent la stromă. Vascularizaţie corneană minimă.
154. Ce terapie chirurgicală aplicabilă doar la câine este recomandată pentru cazurile cu ulcer
indolent refractare la tratament?
130
punctiforme, in retea
158. Ce terapie medicamentoasă este absolut necesară în terapia ulcerului stromal progresiv,
lichefiant?
anticolagenazică
160. Care sunt germenii implicați în mod curent în cazul ulcerului stromal progresiv?
Pseudomonas, Streptococi beta
- mare în mod natural la unele rase de câini şi pisici şi în anumite stări patologice ca: luxaţia
posterioară a cristalinului, microfachie, glaucom cronic, atrofie iriană;
- redusă în luxaţia anterioară a cristalinului, în sinechiile irido-corneene, uveite cronice, corp
străin.
perfect transparenta
- hipohema – sânge necoagulat sau coagulat (coaguli liberi sau ficşi în reţeaua de fibrină).
- hipopion – puroi (infiltrat de neutrofile, limfocite, macrofage şi plasma celulară);
- depozit de fibrină (galben sau maroniu),
- precipitate cheratice (depozite celulare gălbui, celule inflamatorii, resturi celulare sau fibrină,
aderând la endoteliul cornean). Apar în uveite, uneori microgranulele au aspect de nori
131
- corpi străini (endo- sau exogeni);
- ţesuturi anormale (chişti irieni, tumori, sinechii, persistenţa membranei pupilare)
- lipide in camera anterioara – rar; ochiul nu prezinta semne de inflamatie, continutul este
stralucitor cu aspect grasos; afecteaza indivizii cu hiperlipemie; dispare dupa corectia cauzei
primare. De la distanta poate fi confundat cu luxatia anterioara a unui cristalin cu cataracta.
5. Ce reprezintă hipohema?
6. Ce este hipopionul?
uveita anterioara
tonometrie
endogeni şi exogeni
Cristalinul dizlocat se va extrage, chiştii flotanţi se extrag doar dacă blochează unghiul de
drenaj al umorii apoase.Corpii străini exogeni precum şi cei parazitari se vor extrage operator
(prin incizie corneană sau limbică). Dacă presiunea intraoculară este crescută se va administra
medicația necesară reducerii ei.
hipohema postraumatică se asociază cu uveita, deci tratamentul va include administrarea
topică/sistemică de corticosteroizi dacă nu există ulcer cornean sau NSAIDs dacă ulcerul este
prezent. De asemenea, se administrează atropină topic cu condiția excluderii prezenței
glaucomului
132
Dacă hipohema persistă mai mult de 5-10 zile sau dacă presiunea intraoculară creşte, este
necesară îndepărtarea sângelui prezent în camera anterioară.
Se poate folosi factorul de activare al plasminogenului tisular pentru a stimula resorbția
sângelui coagulat, însă trebuie avut în vedere că acesta poate cauza hemoragie.
rezervat/grav atunci când se confirmă un proces neoplazic sau un glaucom, la fel și în cazul
hipohemei recurente care semnifică o coagulopatie sistemică sau un defect structural al
vascularizației intraoculare.
cresterea PIO
orbirea
leziuni ale nervului optic şi scade fluxul sanguin spre retină (ischemie), în timp aceasta
degenerează (apoptoză, necroză)
da
secretie/drenare
- pasiva prin difuziune sau ultrafiltrare din vasele sanguine din interiorul corpilor ciliari;
- activa – produsa de epiteliul corpilor ciliari în camera posterioară, împotriva gradientului de
concentraţie. Este reglata de sistemul nervos simpatic (prin stimulare a receptorilor beta) si de
asemenea, de enzima anhidraza carbonica.
-irido-cornean (major)
133
-uveo-scleral (minor)
23. La ce specii drenajul umorii apoase prin rețeaua trabeculară este calea principală?
caine, pisica
pisica
-primar (rar)
-secundar (comun)
unghi deschis/inchis
unghi deschis/inchis
28. Care este forma cea mai frecventă de glaucom la animalele domestice?
secundar
beagle si norvegian
primar
31. Care sunt cauzele cele mai frecvente ale glaucomului secundar cu unghi deschis?
uveitele anterioare
cataracta avansată
resorbţia cristalinului cu cataractă
neoplasmele intraoculare
luxaţia anterioară sau subluxaţia cristalinului
detaşarea retiniană cronică
hemoragiile intraoculare
depunerea sau proliferarea pigmentară
cicatrici ale unghiului ciliar
creşterea presiunii venelor episclerale
134
-anomalii congenitale ale unghiului (dezvoltare incompletă sau anormală a ligamentului
pectinat – goniodisgenezis; displazia ligamentului pectinat)
-închiderea acută asociată cu o conformație anormală a camerei anterioare (ligament zonular lax
cu deplasarea spre înainte a cristalinului)
33. Care sunt leziunile acute ce determină glaucom secundar cu unghi închis și bloc pupilar?
-cataracta intumescentă,
-sinechii posterioare,
-secluzia pupilară,
-subluxația de cristalin,
-hernierea vitrosului cu luxație de cristalin sau afachie,
-creșterea volumului compartimentului vitros care împinge cristalinul și irisul spre înainte
34. Care sunt leziunile acute ce determină glaucom secundar cu unghi închis și fără bloc
pupilar?
135
- striuri corneene (ale lui Haab) (cheratopatie striată) – tensionarea globului conduce la rupturi
ale membranei Descemet cu apariţia unor linii gri pe suprafaţa endoteliului cornean,
- vascularizatie perilimbica – alături de congestia episclerală vase profunde corneene apar sub
forma unui inel roşu în jurul circumferinţei corneei,
- degenerarea retinei (primele sunt afectate celulele ganglionare şi axonii lor, adică nervul optic)
şi a discului optic (apare sub forma de căuş) – presiunea intraoculară crescută duce la moartea
fibrelor nervului optic rezultând un disc pal sau hiperpigmentat, micşorat, se observă de
asemenea hiperpigmentare sau hiperfluorescenţă în jurul acestuia, alături de lipsa
vascularizaţiei discului;
- pierderea vederii.
- luxaţia cristalinului secundar măririi globului ocular prin ruperea ligamentelor zonulare.
- presiunea intraoculară poate fi mai mică decât normalul dacă funcţia corpilor ciliari a fost
compromisă.
rezervat spre grav. Acesta decurge parţial şi din faptul că pacienţii sunt aduşi pentru stabilirea
unui diagnostic după ce au avut loc deja leziunile ireversibile, sau după un diagnostic şi
tratament incorecte iniţial. Presiuni intraoculare mai mari de 60 mmHg timp de 24-48 de ore
conduc la afectarea permanentă a vederii sau la cecitate. Odată ce a apărut mărirea
dimensiunilor globului ocular, recăpătarea vederii este imposibilă. Cu cât este mai avansată
boala cu atât este mai greu de controlat.
Din punct de vedere al prognosticului este important să se determine reflexele pupilare simplu
şi consensual. În glaucom unilateral, prezenţa răspunsului pupilar în ochiul opus când este
stimulat ochiul bolnav cu o lumină puternică, indică faptul că nervul optic este încă funcţional
şi oferă într-un fel un prognostic mai bun. Lipsa răspunsului consensual sugerează leziuni
severe ale nervului optic la ochiul bolnav.
39. Care sunt cele trei obiective ale tratamentului medicamentos al glaucomului?
- reducerea presiunii intraoculare prin scăderea secreţiei umorii apoase sau creşterea capacităţii
de drenare;
- îmbunătăţirea fluxului sanguin spre nervul optic şi retină
- reducerea distrugerilor cauzate de metaboliţii toxici (glutamat)
40. Care sunt cele șapte grupe mari de medicamente folosite în terapia glaucomului?
1) agenţii osmotici (diuretice hiperosmotice): manitol (IV 1-2 g/kg în 10-20 de minute, încălzit,
pentru dizolvarea cristalelor, sau filtrat), glicerină (oral sol. apoasă 50% 1-2 ml/kg, frecvent
vomă, contraindicat la diabetici), uree, se folosesc în situaţiile de urgenţă pentru scăderea rapidă
a presiunii probabil prin deshidratarea vitrosului. Toxicitatea sistemică limitează folosirea lor.
După administrarea manitolului presiunea scade de la 60-80 mmHg la valori normale în decurs
de câteva ore, dar efectul durează doar 12-48 de ore. Dacă se impune administrarea poate fi
repetată încă o dată. După alți autori presiunea intraoculară începe să scadă la jumătate de oră
după administrare și durează pentru cel puțin 5 ore și jumătate cu diureză masivă. Efecte
secundare: dureri de cap, diureză osmotică, agravarea deshidratării, insuficienţă renală etc.
136
Moartea poate surveni dacă se administrează cristale IV. La pisică tratamentul glaucomului
reprezintă o provocare pentru terapeut; deoarece glaucomul acut este rareori diagnosticat la
tratamentul IV cu manitol se recurge rareori.
2) inhibitorii anhidrazei carbonice1 - scad secreţia umorii apoase:
administraţi oral (diclofenamidă, 4-8 mg/kg de 2-3 ori pe zi, metazolamidă – mai puţin
toxici, acetazolamidă), sau
topic (dorzolamidă 2%, brinzolamidă 1%), reduc secreţia de umoare apoasă până la maxim
50%.
3) mioticele:
a) colinergice (parasimpaticomimetic): cresc capacitatea de drenare, contractă muschii ciliari
circulari, redeschid unghiul camerular, anuleaza blocul pupilar, dar agravează uveitele şi prin
urmare se vor folosi cu precauţie la ochiul cu inflamaţie intraoculară serioasă. Secombină
deseori cu inhibitorii anhidrazei carbonice și cu antagoniștii beta-adrenergici în tratamentul de
lungă durată al glaucomului primar. Pilocarpină 2% (1 pic. la 8-12 ore) - unii autori
contraindică folosirea pilocarpinei înaintea operaţiilor pe ochi deoarece are capacitatea de
traversa bariera sanguină. Pilocarpina se foloseşte rareori la pisică, mai ales din cauză că
agravează uveitele anterioare, şi este cunoscut că acestea stau la baza glaucomului secundar la
feline. Demecarium bromide (este un colinergic indirect prin inhibarea colinesterazei având
rezultat eliberarea de acetilcolină) cu efect mai lung decât al pilocarpinei, dar toxicitatea sporită
îi limitează utilizarea la 12 -24 ore.
b) beta-blocantele – antagonistul adrenergic neselectiv beta-1 şi beta-2, timolol maleat2 (1 pic.
la 12-24 ore) produce mioză la câine şi pisică prin mecanism necunoscut deoarece acest
medicament la om nu induce mioza. Această grupă este cel mai des folosită la om pentru
scăderea presiunii intraoculare şi se pare că acţionează prin reducerea secreţiei de umoare
apoasă. La animalele foarte tinere poate induce bradicardie. Nu ajunge în circulaţia sanguină
aşa cum se întâmplă în cazul pilocarpinei şi al latanoprostului. Betaxololul, un antagonist
selectiv beta-1, are efecte cel puţin similare cu ale timololului în reducerea presiunii
intraoculare.
c) derivaţii sintetici de prostaglandine: latanoprost (1 pic. la 12-24 ore) (analog al PgF2), topic,
determină scăderea presiunii intraoculare la om şi câine prin creşterea drenajului uveoscleral al
umorii apoase fapt pentru care este în principal folosit. Acţionează împotriva peptidelor din
matricea extracelulară făcând muşchiul mai poros. La pisică pe această cale se drenează doar o
mică fracţiune, aproximativ 97% din volumul umorii apoase se drenează pe la unghiul irido-
cornean. Pisicii îi lipsesc şi receptorii specifici. Din aceste considerente, efectul latanoprostului
este minim la pisică. Latanoprostul produce însă o mioză de lungă durată şi în absenţa unor
preparate cu efect miotic lung la câine în caz de luxaţii posterioare ale cristalinului este un
medicament de neînlocuit. Alte produse: travoprost, bimatoprost.
4) Agoniştii receptorilor alfa-2 adrenergici. Scad producția de umoare apoasă și cresc fluxul
uveo-scleral. Există două produse: apraclonidina 0,5% (Iopidina) care scade însă nesemnificativ
producţia de umoare apoasă la câine şi brimonidine tartrat (Alphagan) care pare mai eficient.
Cresc fluxul uveoscleral şi astfel au un efect neuroprotector.
5) Corticosteroizii cu prednisolon acetat 1% sau dexametazon 0,1% aplicaţi topic la 6-12 ore
ajută la limitarea trecerii medicamentelor din umoarea apoasă în circulaţia sanguină. Se
folosesc în tratamentul uveitelor uşoare asociate cu creşterea presiunii intraoculare, pentru
combaterea uveitelor apărute postoperator şi în tratamentul leziunilor de reperfuzie care pot să
apară după ce presiunea intraoculară crescută este readusă la normal.
6) Blocantele canalelor de calciu, diltiazem, amlodipină, pot menţine sau îmbunătăţi fluxul
sanguin spre retină şi nervul optic
7) Medicamentele care neutralizează glutamatul, etapă experimentală în medicina veterinară,
ajută la protejarea nervului optic şi a retinei. Glutamatul este principalul neurotransmiţător
137
excitator al căii vizuale, este eliberat de celulele retiniene moarte, şi in vitro a manifestat efecte
toxice asupra celulelor ganglionare sănătoase retiniene. Memantina (folosită la om în
tratamentul bolii Alzheimer si Parkinson)
manitol glicerina
44. Ce cale de administrare este de preferat atunci când se folosesc inhibitorii anhidrazei
carbonice?
topic
dorzolamidă/brinzolamidă
46. Care sunt cele trei grupe de medicamente folosite în terapia glaucomului cu efect miotic?
47. Dați exemplu de medicamenție colinergică folostă în terapia glaucomului cu efect miotic.
pilocarpina
uveita
50. Dați exemplu un derivat sintetic de prostaglandină folosit în terapia glaucomului și care
induce mioză.
latanoprost
138
cresterea drenajului uveo-scleral
pisica
58. Ce grup de medicamente este contraindicat a fi folosit în cazul glaucomului acut primar cu
unghi închis?
59. Care sunt variantele terapeutice chirurgicale în cazul unui ochi cu glaucom care și-a păstrat
vederea?
A. Tehnici prin care creşte drenajul umorii apoase. Coagulii de fibrină şi mai apoi procesul de
fibrozare în locurile de filtrare duce la eşecul acestor proceduri în decurs de câteva săptămâni
sau luni postoperator.
a) gonioimplantul - reprezintă şunturi artificiale (gonioimplaturi) ale umorii apoase prin care se
creează posibilitatea filtrării umorii în spaţiul subconjunctival (posibil și în alte spații, spre
exemplu sinusul frontal) şi astfel se împiedică efectele limitatoare ale fluxului de către fibroză.
b) Canaloplastia - consta in dilatarea canalului Schlemm (canalul colector prin care se scurge
umoarea apoasa din ochi, spre exterior, spre vasele episclerale si conjunctivale)
c) iridectomia bazală (crearea unei comunicari mai bune intre camera anterioara si cea
posterioara si eliberarea circulatieispre canalul Schlemm si spatiile Fontana)
139
d) ciclodializa = comunicare directa intre camera anterioara si spatiul supracoroidal prin
desprinderea sau separarea limitata a corpului ciliar de sclera, ruperea ligamentului pectinat si
insertia anterioara
e) sclerotomia posterioară
f) sclerectomia profundă - urmareste drenarea subconjunctivala a umorii apoase cu formarea
unei bule conjunctivale
g) trabeculectomia asociată cu iridectomie periferică permite în glaucomul cu unghi închis
trecerea directă a umorii apoase din camera anterioară spre ţesuturile subconjunctivale.
Principiul operatiei este realizarea unui orificiu prin care sa se scurga umoarea apoasa din ochi,
in spatiile subconjunctivale; operatia presupune taierea unui volet din sclera, apoi excizia unei
mici parti din trabecul si din iris.
Pentru controlul fin al presiunii intraoculare, odată ce controlul în ansamblu s-a realizat prin
tehnicile de mai sus, se face cu medicaţie antiglaucomatoasă sau asociind proceduri
ciclodistructive limitate.
B. Tehnici prin care se reduce producţia de umoare apoasă
Ciclodistrucţia este indicată în glaucomul primar necontrolabil medicamentos la care vederea
este păstrată, dar şi în cazurile în care se doreşte conservarea ochiului orb dar puternic dureros.
Succesul este mult redus în cazul ochiului cu glaucom secundar uveitelor anterioare cronice,
detaşării de retină sau membranelor fibrovasculare preiriene.
Contraindicaţiile relative includ: neoplaziile intraoculare, hipohema şi luxaţia anterioară de
cristalin.
a) ciclofotocoagularea laser transsclerală
b) ciclocriotermia
sunturi intre camera anterioara si alte spatii de drenare (subconjunctival, sinus frontal)
61. Care este dezavantajul tehnicilor chirurgicale prin care se crește drenajul umorii apoase în
caz de glaucom?
Coagulii de fibrină şi mai apoi procesul de fibrozare în locurile de filtrare duce la eşecul acestor
proceduri în decurs de câteva săptămâni sau luni postoperator.
62. Dați exemple de procedee chirurgicale, în afară de gonioimplant, prin care se se crește
drenajul umorii apoase.
Canaloplastia
iridectomia bazală
ciclodializa
sclerotomia posterioară
sclerectomia profundă
trabeculectomia asociată cu iridectomie periferică
63. Care sunt tehnicile chirurgicale prin care se reduce producția de umoare apoasă?
ciclofotocoagularea
ciclocriotermia
140
absorbţia relativ redusă a energiei laser de către ochii puţin pigmentaţi
Finadyn (sistemic)
Triamcinolon (subconjunctival)
66. Care sunt procedeele chirurgicale recomandate în cazul unui ochi glaucomatos cu pacient
deja orb?
A.Enucleere
B.Eviscerare
C.cicloablaţie chimică (genta+dexa io, contraindicat pisica- sarcom)
69. Care este modalitatea de enucleere oculară cea mai frecvent folosită la animalele mici?
subconjunctivala
70. Care este tehnica de enucleere oculară folosită la rasele dolicocefalice și cu orbita adâncă?
subconjunctivala laterala
71. Care este tehnica de enucleere oculară folosită mai frecvent la animalele mari?
transpalpebrala
72. Care dintre tehnicile chirurgicale folosite în caz de glaucom cu ochi orb oferă aspectul unui
ochi aproape normal?
Evisceratia cu proteza
cheratite ulcerative (ventral, cel mai frecvent, se previne prin tarsorafie temporara), reject de
proteză, dehiscenţa
suturii sclerei, panoftalmie
141
74. Care este complicați cea mai frecventă a eviscerării și protezării intraoculare cu proteză
siliconată?
ulcerul cornean
75. Care sunt criteriile de selecție ale pacienților în cazul în care se recurge la eviscerare și
proteză intraoculară siliconată?
analgezicele (durere)
NSAID preoperator (previnedemul periorbitar)
antibiotice de 3-4 ori/zi topic
Testul cu fluoresceină saptamanal
gentamicina+dexametazona
vasculara (mijlocie)
oftalmic
circular si radial
142
83. Cu ce structură a ochiului vine în contact irisul și are curbură similară cu a acesteia?
cristalin
84. Care dintre mușchii irieni are inervație motorie predominant parasimpatică?
circular
85. Care dintre mușchii irieni are inervație motorie predominant simpatică?
radial
da
87. Cum se numește structura care separă suprafața anterioară a irisului în două zone
concentrice?
colereta
iris
89. Cum se numește spațiul prin care comunică camera anterioară a ochiului cu cea posterioară?
pupila
cocpii ciliari
93. Contracția fibrelor longitudinale sau a celor circulare ale mușchilor ciliari realizează
modificări ale axului antero-posteriror al .............
cristalinului
143
pigmentare a fundului de ochi
a retinei
- supracoroida (vine în contact cu sclera), stratul extern sub „lamina fusca” a sclerei, este
formata in principal din fibre elastice dispuse in lamele care se încruciseaza si se suprapun.
Acest strat contine celule foarte pigmentate pline cu granule de melanina.
- stratul vaselor mari, este mult mai gros decat celelalte straturi si contine numeroase vase
saguine sustinute de tesutul conjuctiv. La indivizii pigmentaţi aici se regăseşte melanină din
abundenţă;
tapetum, structură specializată localizată între stratul vaselor mari (stromă) şi coriocapilare,
responsabilă de strălucirea fundului de ochi (efect reflectorizant, zonă cu reflexe irizante)
observat la multe specii numită din acest motiv şi tapetum lucidum sau tapetul clar. Este o
structură înalt organizată care pare a acţiona ca o reţea de difracţie dar al cărei scop este obscur.
Lipseşte la suine, iepure, majoritatea păsărilor şi majoritatea primatelor. Culoarea tapetului
diferă în cadrul şi între specii. La câine şi pisică tapetul nu este dezvoltat complet până la 4 luni
postnatal (iniţial are culoare gri-alb spre purpuriu). Zona tapetului clar este mai puţin
pigmentată, are o culoare mai deschisă, are de obicei o formă triunghiulară şi ocupă treimea
superioară a fundului de ochi. Pete subţiri dispuse regulat vizibile în această regiune sunt
capetele capilarelor numite şi „stelele lui Wislow”. Sub aşa numita linie intertapetală se găseşte
o zona lipsită de tapet, intens pigmentată, de culoare închisă numită impropriu tapetul închis
(tapetum nigrum).
- stratul corio-capilar - un strat subţire de capilare arteriale fine cu endoteliu fenestrat care se
află în îmbinare directă cu epiteliul retinian. Vasele derivă din vasele stromale şi răspund direct
de nutriţia retinei;
- membrana bazala a lui Bruch (contine: o lama interna produs al epiteliului pigmentat si o lama
externa coroidiana de natura elastica, care sunt intim legate intre ele) (în contact cu retina)
Modificările reflectorizării tapetale deseori indică anomalii retiniene, subţierea retinei duce la
creşterea efectului reflectorizant, în timp ce îngroşarea ei sau deformarea are rezultat
decolorarea (maro spre gri)
144
blochează pupila sau unghiul camerular
102. Față de ce boală trebuie făcut diagnosticul diferențial în cazul chiștilor irieni?
formaţiunile neoplazice
albinosi
-mai întunecată și se bombează prin presiunea umorii apoase din spate, ceea ce poate duce la
erori de diagnostic fiind confundată cu chişti ai stromei irisului sau mai grav cu neoplazii.
-Ca localizare apare în zona dorsală a irisului
zona dorsala
pupile inegale
lipsa irisului
145
111. Cum se mai numește coloboma iriană?
aniridie sectoriala
pupila deformata
rareori metastazează, creşte lent şi este vindecat în mod eficient prin enucleere sau exenteraţie
119. Ce rol are tractul uveal atunci când se afirmă că reprezintă ”bariera sânge-ochi”?
- uveite anterioare, când sunt inflamate irisul (irite) şi corpul ciliar (ciclite);
- uveite posterioare – coroida (coroidita); retina şi coroida (corioretinele) şi
- panuveite, când sunt concomitent afectate toate componentele uveale.
- uveite supurative,
- uveite nesupurative
146
- negranulomatoase, în care predomină tulburările de permeabilitate vasculară şi
coagulabilitate, deseori ca reacţie de hipersensibilitate la distanţă a unei infecţii localizate, astfel
că studiul citologic al umorii apoase este irelevant, şi
- granulomatoase în care predomină reacţiile infiltrative leucocitare, limfocitare, histiocitare,
plasmocitare şi hiperplaziile foliculare (celulel B) perivasculare. Anumiţi agenţi etiologici
determină uveite granulomatoase, fungi, unele bacterii şi protozoare, care sunt de altfel prezenţi
în formaţiunile granulomatoase, iar studiile citologice ale aspiratului ajută la punerea
diagnosticului în cazul unei uveite primare anterioare. Uveitele granulomatoase deseori sunt
caracterizate de prezenţa unor precipitate cheratice şi un răspuns exsudativ localizat.
granulomatoase/negranulomatoase
147
- opacifieri cicatriciale corneene
- fibrozarea irisului,
- neovascularizarea suprafeţei irisului („rubeosis iridis”) (observată în special la pisicile cu iris
de culoare deschisă),
- sinechii iriene posterioare sau anterioare
- cicatrici corioretiniene
atropinaÎntre crize ochiul are aspect clinic normal, dar va prezenta modificările secundare
descrise mai sus.
131. Este recomandată folosirea medicației simpatomimetice pentru dilatarea pupilei în caz de
uveită?
132. Ce medicație reprezintă cea mai importantă parte a tratamentului medicamentos în uveită?
antiinflamatorii
133. Care este medicația antiinflamatorie considerată cea mai eficientă în uveită la cal?
meglumina iv (1,1mg/kg)
panuveita recurenta
135. În cazul uveitei recurente ecvine între episoadele de uveită există un interval de timp
anume stabilit?
148
136. Care este rezultatul final al evoluției uveitei recurente ecvine?
recurenta
138. Ce modificări ale ochiului pot fi observate în perioadele de acalmie la cazurile cu uveită
recurentă?
Între crize ochiul are aspect clinic normal, dar va prezenta modificările secundare descrise mai
sus.
(sinechii posterioare, bloc pupilar, cataractă, cicatrice corneană)
Orice cal cu modificări oculare sugestive ale unei uveite anterioare va fi considerat ca posibil
bolnav de uveită recurentă chiar dacă la momentul examenului nu există semne de inflamaţie.
139. Ce medicație este recomandată pentru controlul pe termen lung al uveitei recurente
ecvine?
corticosteroizi zilnic
- vitrectomia prin care printr-o incizie de 1 cm posterior de limbul sclerocornean (în regiunea
dorso-laterală a ochiului) se extrage tot conţinutul corpului vitros, care este înlocuit cu ser
fiziologic (se îndepărtează limfocitele T şi organismele care contribuie la frecvenţa şi
severitatea procesului inflamator);
- implantul supracoroidal de ciclosporină A, un disc de 5 mm diametru de ciclosporină A este
implantat sub un lambou (volet) scleral realizat la 8 mm posterior de limbul sclerocornean
dorsolateral
149
144. Care este tratamentul sindromului uveo-dermatologic?
corticosteroizi (luni)
rezervat
(uveita are tendinţa de recidivă şi în timp se poate complica cu orbire datorită cataractei şi
degenerării retiniene)
Capsula cristalinului
nu
nu
endosmoza
posterioara
fibrele zonulare
ecuator si 2 poli
anterior
corpul vitros
150
11. Trecerea cui o permite capsula cristralinului?
metaboliti si apa
DOAR anterioara
epiteliul
torsionată spiroidă
acomodarea cristalinului
circulare + longitudinale
20. Ce efect asupra axului antero-posterior al cristalinului are contracția fibrelor circulare ale
mușchilor ciliari?
rotunjire (-->aproape)
21. Ce efect asupra axului antero-posterior al cristalinului are contracția fibrelor longitudinale
ale mușchilor ciliari?
22. Mărirea axului antero-posterior al cristalinului asigură acomodarea pentru vederea ........
151
aproape (rotunjire)
23. Micșorarea axului antero-posterior al cristalinului asigură acomodarea pentru vederea ........
departe (aplatizare)
glicoliza anaeroba
26. Ce fenomen se produce în zona nucleului și a zonelor perinucleare atunci când apare
scleroza lenticulară sau nucleară?
translucid gri-perlat
întotdeuna bilateral
30. În caz de scleroză lenticulară fundul de ochi este vizibil la examenul oftalmoscopic?
DA
imaginile Purkhinje-Samson
TREI
34. Pe care din capsulele cristalinului imaginea din examenul Purchinje-Samson apare
răsturnată?
152
Posterioara
cristalin nedezvoltat
opacifierea cristalinului
în cazul unei cataracte focale vederea se realizează prin porţiunea clară a cristalinului, dar în
cazul unei cataracte difuze acuitatea vizuală scade simţitor până la orbire.
- ereditare datorită unor defecte genetice frecvent la câine, rar la pisică. Este afectat un mare
număr de rase, iar cataracta poate să apară la vârste diferite: pot fi congenitale sau să apară la
tineret, adulţi sau animale senile (Schnautzer pitic – congenital, Cocker spaniel american –
congenital sau juvenil, Afgan – juvenil, Pudel standard – juvenil, Pudel pitic – adult sau
bătrân);
- primare (nu există alte afecţiuni ale ochiului) - traumatice, toxice, diabetice (frecvent la câine,
niciodată la pisică), de iradiere, şoc electric, nutriţionale (la căţeii şi pisicile orfane hrănite în
primele 2 săptămâni de viaţă exclusiv cu înlocuitori de lapte prin deficit de aminoacizi);
153
- secundare – de complicaţie în inflamaţiile oculare, uveite anterioare cronice (cauză frecventă
la pisică şi cal), glaucom, persistenţa membranei pupilare, persistenţa arterei hialoide, stadii
terminale ale atrofiei retiniene (datorită produşilor toxici generaţi de retina degenerată)
câine
pisică
- incipientă (localizată) – atunci când este observată o opacifiere, nu afectează acuitatea vizuală,
opacifierea poate sau nu să progreseze. De obicei împiedică reflecţia a mai puţin de 10% din
suprafaţa tapetală atunci când cristalinul este retroiluminat
- imatură, incompletă sau intumescentă (zone de lichefiere care fragmentează cristalinul şi dau
aspect de cataractă stelată sau în Y, treptat opacifierea devine difuză) – cataractele se consideră
imature până la momentul la care obstrucţionează întreaga reflecţie tapetală, după acest moment
se consideră că sunt în stadiul următor adică mature. Cristalinul este în mare parte dar nu
complet opac, acuitatea vizuală este diminuată, reflexul tapetal este vizibil, cristalinul poate fi
uşor mărit în volum datorită imbibiţiei cu apă.
- matură sau completă - nucleul şi corticala complet opacifiate, vedere abolită, cristalin mărit în
volum prin imbibiţie cu apă.
- hipermatură sau completă cu contractare – fibrele cristaliniene încă existente sunt opace,
cristalinul scade în dimensiune, de obicei se aplatizează, pe măsură ce proteinele degenerează
ele se lichefiază, acest material lichefiat poate sau nu să se scurgă prin capsulă. Lichefierea este
recunoscută atunci când se observă că suprafaţa anterioară a capsulei cristalinului devine
neregulată, încreţită (prin reducerea volumului cristalinului), camera anterioară se adânceşte,
măreşte, apar semnele uveitei. Dacă s-a lichefiat suficient de mult cortex este posibil ca nucleul
să cadă la baza cristalinului (cataracta lui Morgagnian). Mineralizarea apare doar în cataractele
foarte avansate.
49. Cât din reflecția tapetală este obstructionată la retroiluminarea cristalinului într-o cataractă
incipientă, localizată?
50. Când este considerată o cataractă imatură, dacă se ține cont de procentul de obstrucție al
reflecției tapetale la retroiluminarea cristalinului?
154
până la momentul la care obstrucţionează întreaga reflecţie tapetală
completa
52. În cazul unei cataracte mature cum este din punct de vedere al mărimii cristalinul?
abolita
completa cu contractare
55. În cazul unei cataracte hipermature cum este din punct de vedere al mărimii cristalinul?
contractat + aplatizat
se lichefiază
57. Care sunt elementele care permit recunoașterea cataractei hipermature cu lichefiere?
cristalin incretit
camera anterioara marita
UVEITA
+- Nucleu cazut
+-Mineralizari
155
61. Este progresivă cataracta prin persiostența membranei hialoide?
NU
la rozătoare
NU
68. Dați exemple de medicamente folosite în caz de cataractă și care ar înlătura opacifierea.
Endymion/Ocluvet (N-Acetyl-L-Carnozina)
Quinax (acceptor -SH)
69. Care este momentul recomandat pentru îndepărtarea chirurgicală a cristalinului cu cataractă
la câine?
Uveita secundară
71. Care sunt cele două mari categorii de tehnici operatorii prin care se realizează extracția
cristalinului cu cataractă?
-intracapsulara (lensectomia)
-extracapsulara (+capsuloresis)
156
72. Cum mai este numită tehnica intracapsulară de extracție a cristalinului?
lensectomia
73. Care din cele două tehnici de extracție a cristalinului este mai dificil de realizat la animale și
de ce?
74. Ce formațiune a cristalinului rămâne pe loc în cazul extracției prin tehnica extracapsulară?
capsula posterioara
extracapsulara
78. Ce tehnică operatorie se poate aplica în caz de cataractă la animale tinere și animale cu ochi
foarte mici?
1/3
157
80. Ce altă structură a ochiului este implicată în focalizarea imaginii pe retină alături de
cristalin?
corneea (2/3)
- cicatrici, la toţi câinii se dezvoltă intraocular ţesut cicatricial, dacă este extins va compromite
vederea.
- glaucomul apare la 30% din cazurile operate (câine)
- dezlipirea retinei
- infecţia intraoculară, chiar dacă este rară poate duce la pierderea ochiului
- ulcere corneene
- ocazional mici porţiuni de iris pot adera (sinechii) la cristalin
- intraoperator - luxaţia completă a cristalinului
subluxatie anterioara
luxatie anterioara
luxatie posterioara
primare/secundare
99% apă
colagen,
158
acid hialuronic, condroitin sulfat
câteva celule
dezlipirea de retină
rezervat spre defavorabil în raport de factorii cauzali locali şi generali şi de gradul afectării
vederii. În general afecţiunile vitrosului sunt incurabile.
este unul din cele mai active ţesuturi ale corpului din punct de vedere metabolic
159
96. Care este funcția retinei?
a converti energia luminii în energie chimică şi electrică astfel încât animalul să poată vedea.
stratul pigmentar
conuri si bastonase
bipolare
ganglionare
discul optic
holangica (câine, pisică, vacă, capră, oaie, porc, şobolan, şoarece, primate)
merangică – doar o parte a retinei interioare este hrănită de vase retiniene. Acest tip este prezent
la iepure
porangică - vasele retiniene sunt mici şi se întind doar pe o distanţă mică de la discul optic
astfel că doar retina interioară imediat din jurul discului este hrănită, restul depinde de vasele
coriocapilare. Acest tip de vascularizaţie este întâlnit la cabaline, porcuşor de guinea.
anangică – nici o parte a retinei nu conţine vase şi hrănirea retinei în totalitate depinde de stratul
coriocapilar al coroidei. Este prezentă la unele rozătoare (degu) şi păsări. Păsările au o structură
numită „pecten” care apare din regiunea discului optic şi proemină în vitros, având rol în
asigurarea nutriţiei retinei interioare
iepure
160
106. La ce specie este întâlnită vascularizația porangică?
cal, guinea
pasari
la cal
111. Ce structuri ale ochiului pot fi vizibile dacă fundul de ochi este mai decolorat?
coroida (tapetul)
fovea centrala
114. Care este sursa esențială pentru hrănirea retinei la speciile la care vascularizația retiniană
este de tip porangic? Ce implicație clinică are acest aspect?
coroida
161
116. Care este aspectul normal al fundului de ochi la canine?
-vasc. holangica (3-4 vene majore, principale care se desprind din discul optic, în jur de 15
arteriole)
-discul optic mielinizat (triunghiular, mare)
-tapet gri/auriu
-Winslow prezente
-seamana cu cainele
-vasc. holangica (3 trunchiuri)
-Disc optic nemielinizat (mic, excavat, circular, usor-melanotic)
-Winslow prezente
123. Cum sunt modificate reflexele pupilare în caz de hipoplazie a nervului optic unilaterală?
simplu - ok
consensual - slab
162
124. Ce se constată oftalmoscopic în coloboma discului optic?
de la adâncitură de mici dimensiuni care crestează discul optic la o excavare largă a discului cu
adâncime de câţiva mm
NU
-degenerative
-dobândite neinflamatorii
-Retinopatii inflamatorii
-Retinopatii neoplazice
celulele fotoreceptoare
neuroretina (straturile externe)
133. Cum este clasificată degenerarea retiniană progresivă dependent de natura primelor
modificări patologice?
163
c) degenerarea celulelor cu conuri şi bastonaşe (pierderea vederii nu devine evidentă până când
animalul bolnav nu are cel puţin vârsta de un an, deseori câţiva ani)
134. Ce este caracteristic pentru fiecare din tipurile de degenerare retiniană progresivă?
-nictalopie
-pierderea completă a vederii
-cataracta
136. Unde se constată primele modificări ale fundului de ochi în degenerarea retiniană
progresivă?
anamneza (nictalpie)
testul obstacolelor
oftalmoscopic
electroretinografie
NU are tratament
139. Ce structuri ale retinei sunt implicate inițial în degenerarea retiniană centrală progresivă?
140. Deficitul cărei vitamine poate conduce la degenerare retiniană centrală progresivă?
142. De ce în caz de degenerare retiniană centrală progresivă sunt văzute doar obiectele în
mișcare?
164
143. Ce înseamnă comportamentul ghidat vizual?
144. De ce ar putea fi deficitară inițial vederea diurnă în caz de degenerare retiniană centrală
progresivă?
pupila este mai mică în condiţiile zilei ==> doar partea centrală a retinei(care nu funcţionează
corect) este iluminată
Incipient:
-grupuri de celule pigmentate brun deschis lateral şi sub discul optic.
-disparitia vaselor retiniene
Intermediar:
-creşterea grupurilor de celule pigmentate (care se extind spre retina periferică)
NU are tratament
147. Lipsa cărui aminoacid din dieta felinelor conduc la degenerare retiniană centrală?
TAURINA
vârsta mijlocie
rozătoarele albinotice
150. Cum este aspectul fundului de ochi în degenerarea retiniană acută subită, la debut de
boală?
NORMAL
ANORMALA
-Retinopatia hipertensivă
-Retinopatiile toxice (blind grass, rafoxanid, oxigen, hipovitaminoza A)
-Corioretinopatia posttraumatică la cal
165
153. Care este simptomatologia în retinopatia hipertensivă?
pierderea bruscă a vederii şi reflexului pupilar, midriază, hemoragie retiniană şi în corpul vitros,
decolare retiniană, hipohema, glaucom
infecţioase (tuberculoză, febra catarală malignă, leptospiroza la cal, peritonita infecţioasă felină,
septicemii bacteriene, meningoencefalite tromboembolice)
- edem şi exsudat
- faldurile retiniene
- contractarea vitrosului (-->dezlipire retina)
- sângele se resoarbe în 1-2 săptămâni (*exceptie vitros)
- modificări de pigmentaţie (hipo/hiper/marmorat)
-etiologic
-SAID (sistemic, doze mari, 2-3 saptamani)
-NSAID
-Ab (spectru larg, sistemic, 1-2 saptamani)
-Antifungice (<=>granulomatos)
-Ac inflamatorii
-Degenerative
-Neoplazice
166
-MIDRIAZA (+bloc)
NORMAL
164. Care este tabloul clinic în afecțiunile degenerative ale discului optic?
-tulburari de vedere/orbire
-reflex pupilar abolit UNILATERAL
degenerare retiniană
-MIDRIAZA
-ANIZOCORIE
-reducerea vederii până la cecitate
-HEMORAGII intraoculare.
-Etiologic
-Repaus
-inhibitori anhidraza cerbonica (diclorfenamida >7 zile)
-SAID (>7 zile)
-Chirurgical (criopexie, laseropexie)
167
170. Care este prognosticul în decolarea retiniană?
(~cauza, durata)
1. Care sunt metodele prin care este examinată zona orbitară şi periorbitară?
2. Care sunt etapele ce trebuie parcurse atunci când se suspectează o afecţiune orbitară?
3. Care sunt semnele primare ale unei boli orbitare? (relaţia orbită-glob ocular)
4. Care sunt semnele secundare ale unei boli orbitare? (secundar primarelor - functionale)
inflamaţia difuză a ţesutului conjunctiv ce înconjoară globul ocular şi anexele sale care
evoluează frecvent spre abces retrobulbar
168
7. Ce este abcesul retrobulabar?
În mare parte este vorba de corpi străini care invadează orbita inclusiv pe cale orală (prin
spatele ultimului molar superior). Plaga iniţială se închide, ulterior se dezvoltă abcesul.
Conţinutul care nu se poate evacua duce la exoftalmie.
Miozitele orbitare (ex:polimiozita extraoculara/Golden Retriever) -> sindrom atipic
(exoftalmie bilaterală, nedureroasă,
ecografic si la CT edmul musculaturii extraoculare,
la retropulsie rezistenă minimă,
netratată duce la fibroză și contractură musculară)
În cazul formării abcesului cea mai bună metodă de tratament este drenajul, realizat prin
cavitatea orală.
Se va practica sub anestezie generală.
Ţesuturile moi din spatele ultimului molar superior sunt puncţionate cu un ac de calibru mare,
orientat direct în sus spre orbită, ulterior cu o pensă hemostatică se va lărgi traiectul creat de ac.
Conţinutul purulent se va drena în cavitatea orală.
Orbita poate fi irigată prin această plagă şi apoi tratată cu penicilină potasică.
Deseori conţinutul este cantitativ redus deoarece reacţia inflamatorie este difuză.
Pacientului i se vor administra pe cale generală antibiotice cu spectru larg.
Prognosticul este favorabil dacă diagnosticul este pus precoce şi tratamentul este adecvat
procesul inflamator care interesează toate tunicile ochiului (fibroasă, vasculară şi neurală)
169
14. Care este simptomatologia în panoftalmie?
nu este specifică.
Ochiul este puternic inflamat cu edem cornean evident,
fibrină în camera anterioară,
congestie puternică a vaselor superficiale şi profunde conjunctivale şi episclerale,
edem conjunctival moderat spre masiv, secreţie mucopurulentă.
Blefarospasmul este puternic datorită durerii intense.
-microftalmia
-anoftalmia
-ciclopia
-strabism&exoftalmie
Contuzia se produce prin lovirea directă a globului cu corpuri contondente, iar comoţia prin
transmiterea şocului traumatic de la ţesuturile din jur.
hipohema, chemosis, edem palpebral, edem cornean, subluxaţia sau luxaţia cristalinului,
decolare şi hemoragie retiniană
şi alte semne conexe particularităţilor funcţionale şi anatomice ale formaţiunilor adiacente.
170
După PATRU (4) ore
luxatia si avulsia
raman functionale
se rup
ochiul afară din orbită. Pleoapele nu mai pot să-l protejeze, iar datorită stazei sau întreruperii
circulaţiei sangvine apar modificări de volum, transparenţă.
Pupila răspunde la reflexul fotomotor şi consensual în cazul luxaţiei de glob ocular.
Ulterior şi în cazul luxaţiei, ca şi în avulsie, apare midriaza paralitică.
ochiul afară din orbită. Pleoapele nu mai pot să-l protejeze, iar datorită stazei sau întreruperii
circulaţiei sangvine apar modificări de volum, transparenţă.
Midriaza paralitica
rezervat în luxaţie
REPUNERE:
- reducerea edemului – comprese reci pe glob
- anestezie generală;
- antisepsia globului luxat şi lubrifierea lui;
- cantotomie (dacă este cazul);
- fixarea pleoapelor cu pense sau cu câte un fir in „U” – ale cărui capete se vor lăsa mai lungi
pentru a le folosi pentru tracţiune;
- repunerea globului prin comprimarea atentă a acestuia concomitent cu tracţionarea celor două
fire fixate în pleoape;
- blefarorafia de protecţie cu pleoapa a III-a la pleoapa superioară şi/sau a celor două pleoape.
171
Uneori după îndepărtarea suturilor globul are tendinţa de prolaps, caz în care suturile vor fi
lăsate pe loc pentru încă cel puţin o săptămână. Dacă şi după acest interval de timp globul
ocular îşi menţine tendinţa de prolabare s-ar putea să fie necesară o tarsorafie parţială
permanentă.
Dacă pentru un anumit interval de timp a existat strangularea vasculară, pot să existe infarcte
ale segmentelor oculare anterioare care în final conduc la necroze corneene şi conjunctivale.
Unii din aceşti ochi rămân funcţionali dacă după infarctul incomplet apare revascularizarea cu
regenerare tisulară.
În unele cazuri după repunerea cu succes a globului ocular luxat, ochiul poate să rămână deviat
datorită leziunilor musculaturii extraoculare, deseori această situaţie se corectează spontan.
Numeroase probleme oculare care pot să apară ca şi complicaţie trebuie anticipate mai ales la
cazurile grave. Acestea ar fi reprezentate de: cicatrici corneene, cataractă, dezlipirea de retină,
degenerarea nervului optic. Dacă pacientul nu dă semne de disconfort şi globul din punct de
vedere estetic arată acceptabil aceste complicaţii se vor ignora.
REZERVAT
ENUCLEERE/EXENTERATIE
-EVISCERATIE
-ENUCLEERE
-EXENTERATIE
bisturiu curb, pense hemostatice drepte şi curbe, foarfecă curbă, ace şi materiale de sutură.
36. La ce specii tracțiunile pe nervul optic pot produc cu ușurință leziuni ale chiasmei optice?
La pisică şi păsări
neoplaziile retrobulbare,
inflamaţiile oculare care nu răspund la tratament,
extinderea orbitară a neoplaziilor intraoculare
172
STRABISM (convergent, divergent)
NISTAGMUS (rotativ, pendulant)
convergent si divergent
rotativ si pendulant
41. Care sunt cele două categorii ale tulburărilor de vedere după sediul cauzal sau funcția
afectată?
- Hemeralopia
- Nictalopia (hesperanopia)
- Ambliopia
- Cecitatea
- Amauroza
– este scăderea şi/sau pierderea acuităţii vizuale la lumină (cecitate diurnă). Tulburarea este
cauzată de displazia, degenerarea sau lipsa celulelor cu conuri.
– este scăderea acuităţii vizuale la lumină redusă sau noaptea (cecitate nocturnă). Este cauzată
de displazia, degenerarea sau lipsa celulelor cu bastonaşe.
– este reducerea percepţiei şi calităţii imaginii datorată unor procese degenerative ale fibrelor
optice.
- este pierderea completă a funcţiei vizuale ca urmare a unor afecţiuni ale nervului optic sau
segmentul central şi când globul ocular nu prezintă leziuni decelabile.
173
48. Ce înseamnă un ochi emetrop?
ochiul normal
tulburări de refracţie
-de curbură (sau de indice), când creşterea puterii de refracţie se datorează creşterii curburii
corneei sau cristalinului;
-axială când diametrul anteroposterior este mai mare faţă de normal.
-de curbură
-axială
modificarea refracţiei într-un teritoriu al corneei sau cristalinului ca urmare a curburii inegale a
corneei şi/sau cristalinului
174
57. Ce este anizometropia?
58. Care sunt factorii care se combină atunci când se vede o imagine?
cu cât ochii sunt poziționați mai lateral, cu atât este mai mare procentul de încrucișare.
fibrele NAZALE
62. Cum este numită pierderea unei jumătăți din câmpul vizual al unui ochi?
Hemianopsie
63. De ce un reflex pupilar simplu (la lumină) pozitiv nu semnifică ca se vede cu acel ochi?
Reacțiile implică funcții înalte, corticale, în timp ce reflexele nu depind de funcția corticală și
pot fi prezente la animale cu percepție vizuală anormală asociată leziunilor corticale.
175
animalul CLIPESTE (necesita imagine corticala)
68. În ce situații fără a avea semnificația unui animal orb, reacția la proba amenințării este
negativă? (fals-negativa)
lipsește la:
-pui (sub 10-12 săptămâni)
-animale cu leziuni ale nervului facial
PALPEBRALE si PUPILARE
- reflexul optico-facial (optic de clipire) se provoacă prin iluminarea sau apropierea bruscă a
degetului de ochi.
*Reflexul retinian la lumină (dazzle reflex): atunci când datorită pierderii transparenței
mediilor interne (cataractă, edem cornean) sau când reacția la amenințare și/sau reflexele
pupilare nu pot fi determinate se practică, un răspuns involuntar de aversiune la iluminarea
intensă a ochiului, având drept răspuns clipire bilaterală, retracția globului ocular, protruzia
pleoapei a treia și/sau mișcarea capului. Acest reflex implică retina, nervul cranian II și VII.
Este un reflex subcortical. Absența sa indică afecțiune retiniană, a nervului optic, a chiasmei
optice, a trunchiului cerebral (pacient orb datorită unor leziuni subcorticale) sau leziuni ale
nervului facial. Este însă prezent la un pacient orb cu leziuni cerebrocorticale.
- reflexul trigemino-facial (sensibil de clipire) se provoacă prin atingerea cililor palpebrali
(pielea pleoapelor). (Se poate testa și reflexul cornean, atingere cornee, aceeași cale nervoasă).
Acest reflex implică fibrele senzitive ale trigemenului, fibrele motorii ale facialului și mușchi,
în principal orbicularul.
- reflexul pupilar simplu, fotomotor, se provoacă prin închiderea celor doi ochi ai animalului
timp de 50-60 de secunde sau prin proiectarea unui fascicol de lumină. În primul caz la
deschiderea fantei palpebrale se va constata midriază, în cel de-al doilea caz se va produce
mioză.
(abolit->glaucom; diminuat->atrofie iris/inervatie autonoma; spasm->uveita
- reflexul consensual se provoacă la fel, dar se urmăreşte dinamica celor
două pupile. Prin interpretarea răspunsului se poate preciza localizarea
leziunilor. Sediile lezionale pot fi: retină sau nerv optic, chiasmă optică,
tractus optic, nerv oculomotor sau nucleu oculomotor.
DA
73. Care sunt categoriile în care pot fi încadrați pacienții în baza rezultatelor examenului
oftalmologic și a testării reflexelor?
176
1. pacient orb cu reflex pupilar normal, situație întâlnită în boli limitate la porțiunea distală a
tractului optic, în nucleii geniculați laterali, radiațiile optice, cortexul vizual. Leziunile cerebrale
care determină amauroză bilaterală includ: contuzii cerebrale, edem cerebral, encefalită virală,
meningoencefalita trombo-embolică, meningoencefalită granulomatoasă, encefalopatia
hepatică, otrăvirea. Cele mai frecvente cauze de leziuni cerebrale unilaterale cu deficit vizual
contralateral sunt neoplaziile la animalele de companie și abcesele la animalele mari. Alte cauze
sunt reprezenate de encefalita canină cronică din jigodie, cenuroză, etc;
2. pacient orb cu reflex pupilar anormal (modificat). Leziuni minore ale căii comune (de la
retină până la nucleii geniculați laterali unde se produce desprinderea unor fibre nervoase), spre
exemplu degenerarea retiniană precoce, determină deficit vizual fără afectarea reflexelor
pupilare la lumină, deoarece reflexul pupilar la lumină este rezistent la deficitul inputului
aferent. Astfel dacă leziunea căii comune este destul de importantă ca să determine răspuns
pupilar anormal, atunci ea va cauza și orbirea. Invers, dacă ochiul este orb datorită unei leziuni
aferente, reflexul pupilar este aproape întotdeauna anormal, dar nu neapărat absent. Ca regulă,
leziunile aferente care întrerup această cale sunt localizate la retină, nerv optic sau chiasmă
3. pacient care vede dar cu reflex pupilar anormal. Leziunile sunt la nervul oculomotor după
ieșirea lui din mezencefal, acest nerv reprezintă calea eferentă spre mușchii drepți dorsal,
medial, ventral, oblicul ventral, ridicătorul palpebral și inervația parasimpatică a sfincterului
irian. La acești pacienți se vor întâlni trei simptome clinice: pupila va fi fixă, prin pierderea
inervației parasimpatice a sfincterului irian, strabism ventrolateral și ptoza pleoapei superioare.
Leziunile nervului sunt la nivelul sinusului cavernos sau fisurii orbitale.
Deoarece și nervii cranieni IV, V și VI trec pe aici, apare deficit de funcționare și al acestora.
Alte cauze pentru anomalii ale reflexului pupilar: degenerare iriană cu atrofie, glaucom,
uveită anterioară, boli care determină durere activează reflexul oculopupilar cu mioză prin
spasm ciliar și irian
74. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient orb cu reflex pupilar normal?
75. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient orb cu reflex pupilar anormal?
calea comuna (retina, nerv optic, chiasma, pana in fata corpilor geniculati)- leziuni slabe, care
produc orbire dar nu abolirea reflexului
76. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient care vede și are reflex pupilar anormal?
177
membrana timpanică la urechea internă
labirintul osos: vestibul, canale semicirculare, cohleea; labirintul membranos: utricula, sacula,
canale semicirculare membranoase, canalul cohlear
inspecţie – otoscopie directă sau instrumentală (speculum auricular uni- sau bivalvular, lupă,
lanternă) şi endoscopie;
palpaţie-externă şi internă (cu sonde metalice sau de plastic butonate).
Timpanul este o membrană gri translucidă prin a cărei transparenţă se observă manubriul
ciocanului (curb, alb) şi vase de sânge de-a lungul marginii dorsale.
În porţiunea superioară membrana timpanică este netensionată = porţiunea flască, iar în
porţiunea inferioară este tensionată = porţiunea întinsă.
Portiunea flasca este de culoare roz, mica, ocupa sfertul superior si contine vase de sange. La
unii caini apare bombata si proeminenta. Portiunea întinsa este subtire, de culoare gri-perlat, cu
suvite radiale, bine atasata de os printr-un inel fibrocartilaginos. Zona posterioară a porţiunii
întinse este cea care se poate observa de cele mai multe ori cu otoscopul; ea apare întunecată
deoarece bula timpanică poate fi văzută prin timpan.
178
12. Ce structură anatomică a urechii medii se observă prin transparența timpanului?
manubriul ciocanului
porţiunea superioară
porţiunea inferioară
deformarea urechii, în totalitate sau parțial, iniţial tumefacţie fluctuantă pe faţa concavă a
pavilionului, durere.
Hematomul dezvoltat este steril și separă cele două straturi ale cartilajului.
Pe măsură ce intervine fibroza consistenţa devine fermă, pavilionul se îngroaşă, iar durerea
diminuă.
condrita deformantă
înlătura cauzele care determină pruritul (dermatitele şi otitele), suptul, animalele agresive
(porci)
179
22. Care sunt variantele curative în cazul hematoamelor mari?
medicamentos şi chirurgical
23. Ce avantaje oferă pansarea urechii sprijinită pe cap având sub ea o fașă de tifon după ce în
prealabil hematomul a fost drenat prin incizie?
lasand libera incizia, ceea ce va permite schimbarea compresei si aplicarea medicatiei (eter
iodoformat) fără a se modifica pozitia urechii
24. În cazul drenajului unui hematom și al menținerii dernajului cu dren Penrose este indicată
aplicarea unui pansament?
NU se aplică pansament
25. Care ar putea fi dezavantajele tehnicii de lucru prin drenaj și injectare de glucocorticoizi în
cazul unui othematom?
26. În cazul tehnicii de aspirație închisă a unui othematom ce va prezenta cateterul pe porțiunea
care se introduce în hematom?
27. Cât timp este menținut cateterul în cazul othematomului tratat prin tehnica de aspirație
închisă?
doar pielea, pielea și cartilajul adiacent sau pavilionul în toată grosimea sa.
30. Cum se suturează o plagă a pavilionului situată pe fața convexă și care interesează și
cartilajul?
sutură în ”U” orizontal prin piele și cartilaj pentru a oblitera spațiul mort
31. Cum se suturează o plagă a pavilionului care interesează pielea de pe ambele fețe și
cartilajul?
Dacă plaga interesează ambele fețe ale pavilionului și cartilajul sutura se face:
fie doar prin piele pe ambele părți (după unii autori),
180
fie pe o parte doar prin piele in puncte separate simple (fața concavă) și pe cealaltă parte în ”U”
orizontal prin piele și cartilaj (fața convexă), tot în ideea de a reduce spațiul liber dintre cele
două structuri
33. Care este simptomatologia în cazul existenței corpilor străini în conductul auditiv extern?
iritaţie, tulburări de comportament (grataj, modifică poziţia corpului, scutură frecvent din cap),
ulterior, dacă nu sunt extraşi, vot produce otita externă şi/sau medie
35. Care sunt factorii primari, care cauzează direct apariția otitei externe?
181
autoîntreţină şi să se autoagraveze prin: congestie – durere – hipersecreţie de cerumen – mediu
prielnic pentru infecţie – compuşi toxici locali alergizanţi – prurit – eritem alergic –
dismetabolism tisular – procese degenerative – ulceraţie – hiperplazie – extinderea regională a
procesului).
Modificările patologice cronice în ureche pot de altfel reflecta o boală sistemică generalizată
sau o boală de piele.
În cazul în care cauza nu a fost identificată recidivele sunt de aşteptat.
durere, mişcări repetate ale capului, scărpinare sau frecarea capului de obiectele din jur,
pavilionul intern şi conductul auricular congestionate şi uşor tumefiate, descuamarea epiteliului,
exudat seros abundent, la palparea conductului zgomot de lichid, la rasele sensibile se alterează
starea generală, febră.
- părul din regiunea periauriculară va fi tuns, iar cel din conductul auditiv îndepărtat (epilare
prin smulgere cu penseta) pentru a se îmbunătăţi ventilaţia, a se facilita curăţarea şi uscarea
conductului şi pentru a se creşte aderenţa medicaţiei la epiteliu.
- local: îndepărtarea exsudatului şi cerumenului prin tamponament repetat netraumatic deoarece
medicaţia este inactivată de exudat, iar cerumenul excesiv împiedică contactul cu epiteliul, în
acest scop urechea poate fi spălată cu soluţii de curăţare antiseptice (clorhexidină sau pavidon
iodină) sau cu soluţii ceruminolitice (carbamid peroxid, dioctil sodium sulfosuccinat). Urechea
trebuie ulterior clătiră cu ser fiziologic rece pentru a îndepărta soluţiile menţionate mai sus şi
toate detritusurile. Dacă timpanul este perforat detergenţii şi soluţia de dioctil sodium
sulfosuccinat sunt contraindicate; urechea trebuie să fie uscată înainte de aplicarea medicaţiei;
pudrarea profundă a conductului cu praf fin de acid boric şi iodoform (5:1), pe faţa internă a
pavilionului se aplică unguent cu antibiotice şi cortizon (Neopreol, Mibazon, Triamcinolon,
Surolan, Safen etc.); dacă este implicat şi un factor parazitar medicaţia trebuie să includă pe
lângă antibiotice şi antiparazitare (sub formă de picături).
Medicaţia trebuie să tapeteze epiteliul sub forma unui film subţire, medicaţia sub formă de
unguente va fi rezervată doar cazurilor cu leziuni uscate sub formă de cruste. Modificările pielii
din conductul auditiv extern pe durata tratamentului vor indica necesitatea aplicării unei
anumite forme de prezentare a medicaţiei. În orice caz se va evita medicaţia iritantă (propilen
glicolul ca bază pentru unele medicamente), deoarece determină edem local şi creşterea
secreţiei de cerumen. În unele condiţii pudrele cu granulaţie mare pot fi iritante.
- general antibiotice cu spectru larg (preferabil antibiogramă), analgezice şi antiinflamatorii
(Algocalmin, Piafen, Fenilbutazonă, Nilfan, Feniramin etc.)
182
- local: evacuarea conductului prin spălare şi tamponament cu apă oxigenată. După lavaj
conductul auricular trebuie uscat, în acest scop poate fi folosit un cateter uretral pentru motani
ataşat unei seringi de 5 ml. Se pot folosi şi beţe cu vată pentru a absorbi lichidul rezidual.
Bucăţile de vată se vor folosi pentru curăţarea şi uscarea porţiunilor vizibile de conduct auditiv
extern, pavilion; aplicarea în conduct (după unii autori, Anjop J. Venker-van Haagen, întreg
conducutl auditiv trebuie umplut cu unguent pentru a asigura contactul medicației cu întregul
țesut cutanat) a unui antibiotic cu spectru larg sau a unui antibiotic indicat de antibiogramă
alături de un glucocorticoid pentru efectul lui antiinflamator care va reduce și durere. O
asociere indicată este cea dintre 2,5 g neomicină și 1 g triamcinolon/ ml de vaselină și parafină;
pe faţa internă a pavilionului unguente antiseptice şi antiinflamatorii.
- general: antibiotice cu spectru larg (se recomandă antibiogramă), analgezice şi
antiinflamatorii. Durata tratamentului cu antibiotice în general se întinde pe 2-4 săptămâni.
Infecţia cu Pseudomonas aeruginosa de obicei se cronicizează, evoluţie mai lungă de 2 luni,
deoarece germenul dezvoltă rezistenţă la majoritatea antibioticelor uzuale. Se vor folosi
aminoglicozide şi fluorochinolone doar în situaţii extreme. Polimixina B şi fluorochinolonele
controlează cu succes procesul infecţios la cazurile la care s-a instalat rezistenţa.
operator (procedeul Hinz sau Zepp, sau ablația porțiunii verticale a conductului auditiv extern
deschiderea şi drenarea directă a porțiunii orizontale a canalului, cauterizarea ulceraţiilor (nitrat
de argint, permanganat de potasiu pulv.)
44. Care este vârsta minimă a câinelui la care se pot corecta urechile căzute (lăsate)?
Urechile căzute la câine se corectează la vârsta de minim şase luni, înainte de acest moment
cartilajul putând fi prea moale pentru a susţine urechea.
apare ca o complicaţie a otitei externe traumatice sau extinderea infecţiei prin trompele lui
Eustachius (câine pisică, porc) şi în mod excepţional pe cale hematogenă.
183
49. Care este cauza cea mai frecventă de otită medie la pisică?
semnele clinice ale otitei medii pot fi similare cu cele ale otitei externe: durere, reacţie intensă
la palparea bazei urechii, capul aplecat spre partea bolnavă; în formele supurative febră şi
alterarea stării generale. Semnele nervoase sunt neobișnuite dar pot să apară, fiind vorba de
înclinarea capului, ataxie, nistagmus, sindrom Horner (mioză, ptoză palpebrală, enoftalmie,
protruzia pleoapei a treia) sau paralizie de facial pe partea urechii bolnave.
rezervat, sunt posibile complicaţii (otomastoidită, otita internă). Deficitul neurologic poate
persista şi după jugularea infecţiei.
miringotomie???
184
56. Care sunt situațiile în care este recomandată osteotomia bulei timpanice?
58. Ce procedura chirurgicală facilitează realizarea osteotomiei bulei timpanice prin acces
lateral?
59. Ce nerv apare în câmpul operator atunci când se face osteotomia bulei timpnice prin acces
lateral?
FACIAL
60. Care sunt avantajele osteotomiei bulei timpanice prin acces ventral?
61. Care este motivul pentru care osteotomia bulei timpanice cu acces ventral este rar folosită la
câine?
infectia urechii medii este asociata cu otite EXTERNE cronice si ambele sunt abordate unitar
62. Ce nerv se indentifică în câmpul operator în cazul osteotomiei bulei timpanice prin acces
ventral?
HIPOGLOS
complicaţie prin extindere a otitei medii supurative cronice, când se produce şi osteomielita
bulei timpanice.
durere intensă la baza postero-inferioară a urechii, febră, capul aplecat, deformare şi în formele
evoluate fistulă purulentă.
185
chirurgical prin trepanaţie mastoidiană, drenaj, antisepsie, antibioticoterapie generală.
cofoză, vertigii, nistagmus, răsucirea capului spre partea bolnavă este mult mai evidentă,
incoordonare în mers care poate fi atât de severă încât animalul are dificultăţi în urcare sau
deplasare, vomă, anorexie.
Aceste semne clinice sunt foarte greu de diferențiat de cele cauzate de o afecțiune vestibulară
idiopată sau neoplazică.
rezervat – grav; sunt posibile (rar) complicaţii prin meningoencefalită, abcese cerebrale, moarte.
Incoordonările, capul înclinat, surditatea pot fi sechele definitive
antibioticoterapie generală intensă de lungă durată (3-6 săptămâni) datorită riscului de cofoză
sau de leziuni ale aparatului vestibular – cloramfenicol, cefalosporine, trimetoprim-sulfamide,
fluorochinolone
Analgezice şi antiinflamatorii – glucocorticoizi 5-7 zile 0,5 mg/kg pentru a reduce inflamaţia
nervilor vestibulocochlear, facial şi simpatici.
Dacă există ruptura timpanului, cavitatea timpanică va trebui curăţată atent sub control vizual
otoscopic şi folosind pensa aligator, spălată cu ser fiziologic rece şi apoi uscată. Perforaţiile
mici se vindecă în 2-3 săptămâni.
186