UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER:AUDIT FINANCIAR CONTABIL ȘI CONSILIERE

Metodologii de cercetare

COORONATOR:
Conf.univ.dr. Carmen Uzlau

MASTERAND: Sora Alin Florentin

ANUL DE STUDIU: I

Bucureşti
2023
 Metoda concordanței este o abordare a raționamentului inductiv dezvoltată de filosoful britanic
John Stuart Mill. Acesta a prezentat această metodă în lucrarea sa intitulată "System of Logic" (Sistemul
logicii), publicată în anul 1843. Prin aplicarea metodei concordanței, Mill își propunea să obțină concluzii
solide și veridice prin identificarea și combinarea factorilor care se regăsesc în toate cazurile relevante.

Canonul concordanței, primul canon stabilit de Stuart Mill, se bazează pe ideea că dacă un
fenomen sau o cauză este prezent în toate cazurile în care apare și efectul asociat, atunci acea cauză
poate fi considerată drept o cauză necesară sau o condiție suficientă pentru apariția efectului respectiv.
Cu alte cuvinte, prin observarea concordanței dintre cauze și efecte, putem trage concluzii cu privire la
relația de cauzalitate între ele.

Pentru a utiliza metoda concordanței, Mill propune următorii pași:

1. Identificarea cazurilor relevante: Pentru a aplica metoda concordanței, este necesar să

identificăm toate cazurile relevante în care apare efectul pe care îl analizăm. Este important să
selectăm acele cazuri care sunt similare și care pot fi considerate reprezentative. Pentru a utiliza
corect metoda concordanței, este esențial să identificăm cazurile relevante și reprezentative.
Aceasta înseamnă că trebuie să analizăm o gamă largă de situații în care apare efectul studiat și
să ne asigurăm că nu omitem cazuri importante sau influențate de factori externi.

2. Identificarea cauzelor prezente: În fiecare caz, trebuie să identificăm factorii sau cauzele care
sunt prezenți și care pot fi legate de apariția efectului. Aceste cauze pot fi variate și pot fi
influențate de diferiți factori, cum ar fi condițiile de mediu, interacțiunile sociale sau
caracteristicile individuale. În etapa identificării cauzelor prezente în fiecare caz, trebuie să fim
atenți la factorii care pot influența apariția efectului. Este important să analizăm și să luăm în
considerare diferitele variabile și condiții care pot juca un rol în generarea efectului.

3. Identificarea concordanței: După ce am identificat cauzele prezente în toate cazurile relevante,

următorul pas este să identificăm acele cauze care sunt comune în toate cazurile în care efectul
apare. Această concordanță întărește ipoteza că acele cauze sunt strâns legate de apariția
efectului. În etapa identificării cauzelor prezente în fiecare caz, trebuie să fim atenți la factorii
care pot influența apariția efectului. Este important să analizăm și să luăm în considerare
diferitele variabile și condiții care pot juca un rol în generarea efectului.

4. Tragerea concluziilor: Pe baza observațiilor făcute în etapele anterioare, putem trage concluzii
cu privire la cauzele necesare sau condițiile suficiente pentru apariția efectului analizat. Dacă o
anumită cauză este prezentă în toate cazurile relevante, putem considera că aceasta este o
cauză necesară pentru efect. În plus, dacă acea cauză este singura prezentă în toate cazurile,
putem considera că este o condiție suficientă pentru apariția efectului. Odată ce am identificat
cauzele prezente în fiecare caz, trebuie să observăm și să comparăm aceste cauze pentru a
identifica concordanțele. Dacă o anumită cauză este prezentă în toate cazurile în care apare
efectul, putem deduce că aceasta are o relație semnificativă cu apariția efectului respectiv.
 5. Limitările metodei concordanței: Este important să recunoaștem că metoda concordanței nu
este perfectă și poate avea limitări. Unele cauze pot fi ascunse sau greu de identificat, iar
existența altor variabile poate afecta rezultatele obținute prin această metodă.

6. Complementaritatea cu alte metode: Metoda concordanței poate fi folosită împreună cu alte

metode de cercetare și raționament pentru a obține o imagine mai completă și solidă asupra
relațiilor cauzale. Combinarea mai multor metode poate contribui la validarea și consolidarea
concluziilor trase.

Este important să menționăm că metoda concordanței nu este perfectă și are limitări. Unele
cauze pot fi ascunse sau greu de identificat, iar existența altor variabile poate afecta rezultatele obținute
prin această metodă. Prin urmare, este necesar să fim atenți la posibilele influențe și să luăm în
considerare și alte metode și perspective în procesul de analiză.

Metoda concordanței poate fi utilizată în diverse domenii și discipline pentru a investiga relațiile
cauzale. De exemplu, în științele sociale, poate fi aplicată pentru a analiza impactul diferitelor politici sau
intervenții sociale asupra comunităților și indivizilor. În domeniul medical, poate fi utilizată pentru a
identifica cauzele unei anumite afecțiuni sau a evalua eficacitatea unui tratament.

Metoda concordanței poate fi, de asemenea, utilizată împreună cu alte metode de cercetare și
raționament pentru a obține rezultate mai robuste și valide. De exemplu, prin combinarea metodei
concordanței cu experimentele controlate sau cu analiza statistică, putem obține o înțelegere mai
profundă și mai precisă a relațiilor cauzale.

Pentru a exemplifica aplicarea metodei concordanței, să luăm în considerare un studiu care

investighează efectele consumului regulat de fructe și legume asupra sănătății. În acest caz, cazurile
relevante pot fi reprezentate de un eșantion de persoane care consumă în mod regulat fructe și legume.
Factorii prezenți ar putea include obiceiurile alimentare, stilul de viață și factorii de mediu. Prin
observarea concordanței, dacă în toate cazurile relevante este prezentă o dietă bogată în fructe și
legume, putem trage concluzia că această dietă este o cauză necesară pentru menținerea unei bune
stări de sănătate.

În aplicarea metodei concordanței, este important să acordăm atenție și cazurilor deviante sau
excepționale. Acestea pot furniza informații valoroase despre cauzele care se abat de la normă și pot
ajuta la identificarea factorilor care pot modifica relația de cauzalitate.

Metoda concordanței se bazează pe observarea concordanței între cauze și efecte, dar nu

presupune neapărat existența unei relații de cauzalitate directe. De aceea, este important să ne
asigurăm că există o corelație statistică semnificativă între cauzele identificate și efectul analizat.

Metoda concordanței poate fi afectată de variabilitatea și diversitatea cazurilor relevante. Este

important să evaluăm și să luăm în considerare variația în ceea ce privește circumstanțele și condițiile
care pot influența rezultatele. Astfel, putem evita generalizările nereprezentative și putem obține
concluzii mai robuste.
 Metoda concordanței poate fi aplicată și în studiile longitudinale, în care sunt analizate cazuri pe
o perioadă extinsă de timp. Aceasta poate permite identificarea și observarea schimbărilor în
concordanțele dintre cauze și efecte în timp, oferind o perspectivă mai amplă și mai complexă asupra
relațiilor cauzale.

Metoda concordanței nu poate furniza întotdeauna o certitudine absolută în stabilirea relațiilor

cauzale, deoarece pot exista și alte variabile sau explicații posibile. Criticii metodei susțin că este dificil să
se determine dacă concordanța observată este rezultatul unei relații de cauzalitate sau doar o
coincidență.

Metoda concordanței poate fi utilizată în combinație cu metodele deductive pentru a construi

argumente mai solide. Astfel, observarea concordanțelor poate constitui baza înțelegerii fenomenului,
iar metodele deductive pot fi folosite pentru a dezvolta raționamente logice și a trage concluzii valide.

Metoda concordanței reprezintă un instrument valoros în investigarea relațiilor cauzale, însă

trebuie utilizată cu prudență și în combinație cu alte metode și abordări. Prin evaluarea cazurilor
relevante, observarea concordanțelor și luarea în considerare a variabilității, putem obține concluzii mai
solide și mai fundamentate pe date empirice.

În concluzie, metoda concordanței și primul canon stabilit de Stuart Mill, canonul concordanței,
oferă un cadru important pentru analiza relațiilor cauzale. Prin identificarea și observarea
concordanțelor dintre cauze și efecte, putem trage concluzii solide și fundamentate pe date empirice. Cu
toate acestea, trebuie să fim conștienți de limitările metodei și să o utilizăm în combinație cu alte
abordări și metode pentru a obține rezultate mai complete și valide.