Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică

Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

1. Integratorul ideal
Schema electrică a integratorului ideal este indicată mai jos.

Figura 1. Integratorul ideal.

Tensiunea de ieșire a integratorului ideal la momentul de timp t, este calculată pe baza expresiei
matematice
𝑡
1
𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥
𝜏 𝑡0
unde:
• t0 reprezintă momentul inițial de timp, de la care se calculează variația tensiunii;
• vO(t0) reprezintă valoarea tensiunii de ieșire, la momentul inițial t0 și este egală cu valoarea negată
a tensiunii pe condensatorul C, la momentul t0:

𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶 (𝑡0 )

•  se numește constanta de timp a integratorului și se calculează cu relația

𝜏 =𝑅∙𝐶
1 𝑡
Valoarea − 𝜏 ⋅ ∫𝑡 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 reprezintă variația tensiunii de ieșire în intervalul de timp [t0, t]:
0

𝑡
1
∆𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡) − 𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥
𝜏 𝑡0

Ținând cont de variația tensiunii de ieșire în intervalul de timp [t0, t], valoarea tensiunii de ieșire a
integratorului la momentul de timp t, se poate exprima astfel:

𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) + ∆𝑣𝑂 (𝑡)

1
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 1. Se consideră un integrator ideal, alimentat de la 2 surse de tensiune continuă,

VCC = +10 [V], VEE = -10[V], care are componentele R = 1[k] și C = 1[µF], la intrarea căruia se
aplică o tensiune continuă 𝑉𝐼 = −1 [𝑉]. Se consideră că la momentul inițial t0 = 2[ms] valoarea tensiunii
pe condensator este VCinit = +2[V].
a. Să se determine expresia variației în timp a tensiunii de ieșire a integratorului.
b. Să se determine valoarea tensiunii de ieșire a integratorului la momentul t = 8 [ms].
c. Să se determine momentul de timp t în care integratorul intră în saturație.
d. Să se deseneze variațiile în timp ale tensiunii de intrare, respectiv de ieșire, ale integratorului.

Rezolvare
a. Tensiunea de ieșire a integratorului ideal la momentul de timp t, este calculată pe baza expresiei
matematice
𝑡
1
𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥
𝜏 𝑡0

unde
𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼 = −1[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡0 ) = 𝑣𝑂 (2[𝑚𝑠]) = − 𝑉𝐶 (2[𝑚𝑠]) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 = −(+2[𝑉]) = −2[𝑉]
𝜏 =𝑅∙𝐶

Determinarea constantei de timp  a integratorului:

𝜏 =𝑅∙𝐶

𝜏 = 1[𝑘Ω] ∙ 1[𝜇𝐹] = 103 [Ω] ∙ 10−6 [𝐹] = 10−3 [𝑠] = 1[𝑚𝑠]

Observație: [Ω] ∙ [𝐹] = [𝑠]


𝑡 𝑡 𝑡
1 1 1[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = −2[𝑉] − ⋅ ∫ 𝑉 𝑑𝑥 = −2[𝑉] − ⋅ ∫ −1[𝑉]𝑑𝑥 = −2[𝑉] + ⋅ ∫ 𝑑𝑥
1[𝑚𝑠] 2𝑚𝑠 𝐼 1[𝑚𝑠] 2𝑚𝑠 1[𝑚𝑠] 2𝑚𝑠

1[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = −2[𝑉 ] + ⋅ (𝑡 − 2[𝑚𝑠])
1[𝑚𝑠]

[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = −2[𝑉] + 1 ∙ (𝑡 − 2[𝑚𝑠])
[𝑚𝑠]

2
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

b.

𝑡 = 8[ms]

[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = −2[𝑉] + 1 ∙ (𝑡 − 2𝑚𝑠)
[𝑚𝑠]

[𝑉] [𝑉]
𝑣𝑂 (8[𝑚𝑠]) = −2[𝑉] + 1 ∙ (8[𝑚𝑠] − 2[𝑚𝑠]) = −2[𝑉] + 1 ∙ 6[𝑚𝑠]
[𝑚𝑠] [𝑚𝑠]

𝑣𝑂 (8[𝑚𝑠]) = −2[𝑉] + 6[𝑉] = +4 [𝑉]

𝑣𝑂 (8[𝑚𝑠]) = +4 [𝑉]

c. Din relația variației în timp a tensiunii de ieșire a integratorului, se observă că valoarea sa crește liniar
în timp către valori pozitive, cu viteza 1[𝑉]⁄1[𝑚𝑠]. Din acest motiv, este de așteptat ca după un anumit
interval de timp, tensiunea de ieșire a integratorului să se limiteze la tensiunea de saturație pozitivă a
amplificatorului operațional, prin intrarea funcționării acestuia în regiunea de saturație.
Valoarea tensiunii de saturație pozitivă se determină cu relația:
+
𝑉𝑆𝐴𝑇 = 𝑉𝐶𝐶 − 1[𝑉]

+
𝑉𝑆𝐴𝑇 = +10[𝑉] − 1[𝑉] = +9[𝑉]

Determinarea momentului de timp în care funcționarea amplificatorului operațional intră în regiunea de

saturație și în consecință valoarea tensiunii de ieșire se limitează la valoarea tensiunii de saturație, se
determină din condiția:

+
𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑉𝑆𝐴𝑇

[𝑉]
−2[𝑉] + 1 ∙ (𝑡 − 2𝑚𝑠) = +9[𝑉]
[𝑚𝑠]

[𝑉]
1 ∙ (𝑡 − 2𝑚𝑠) = +11[𝑉]
[𝑚𝑠]

𝑡 − 2𝑚𝑠 = 11[𝑚𝑠]


𝑡 = 13[𝑚𝑠]
3
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

d.
După t = 13ms, valoarea tensiunii de ieșire a
integratorului rămâne blocată în tensiunea de saturație
pozitivă a amplificatorului operațional. Variația în timp
a tensiunii de ieșire a integratorului este indicată în
figura alăturată.

Problema 2 - Temă. Se consideră un integrator ideal, alimentat de la 2 surse de tensiune continuă,

VCC = +15 [V], VEE = -15[V], care are componentele R = 12[k] și C = 470[nF], la intrarea căruia se
aplică o tensiune continuă 𝑉𝐼 = +5 [𝑚𝑉]. Se consideră că la momentul inițial t0 = 0[ms] valoarea
tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V].
a. Să se determine expresia variației în timp a tensiunii de ieșire a integratorului.
b. Să se determine valoarea tensiunii de ieșire a integratorului la momentul t = 1.5 [s].
c. Să se precizeze in care din cele 2 tensiuni de saturație se limitează tensiunea de ieșire a integratorului
și să se determine momentul de timp t în care integratorul intră în saturație.
d. Să se deseneze variațiile în timp ale tensiunii de intrare, respectiv de ieșire, ale integratorului.

Răspuns

5[𝑚𝑉] [𝑉]
a. 𝑣𝑂 (𝑡) = − 5.64[𝑚𝑠] ∙ 𝑡 ≅ −0.89 ∙ 𝑡 [𝑠]

b. 𝑣𝑂 (𝑡) ≅ −1,34 [𝑉]

c. Tensiunea de ieșire se limitează în tensiunea de

saturație negativă deoarece valoarea sa descrește
liniar în timp; 𝑡 ≅ 15,73 [𝑠]

d. figura alăturată

4
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 3
Se consideră un integrator ideal, la intrarea căruia se aplică o tensiune sinusoidală
𝑣𝐼 = 𝑉𝑖 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡 + 𝜑) [𝑉]. Se consideră că la momentul inițial t0, valoarea tensiunii pe
condensator este VCinit. Să se determine răspunsul integratorului (variația în timp a tensiunii de ieșire),
pentru o perioadă T și să se deseneze forma de undă a tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.

Rezolvare
Tensiunea de ieșire a integratorului ideal la momentul de timp t, este calculată pe baza expresiei
matematice
𝑡
1
𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥
𝜏 𝑡0

unde
𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡
𝜏 =𝑅∙𝐶

𝑡
1
𝑣𝑂 (𝑡) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∫ 𝑉𝑖 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑥 + 𝜑) 𝑑𝑥
𝜏 𝑡0

Se notează:

𝑢 =2∙𝜋∙𝑓∙𝑥+𝜑

𝑑𝑢
𝑑𝑥 =
2∙𝜋∙𝑓

Limitele de integrare devin:

𝑥 = 𝑡0 → 𝑢 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡0 + 𝜑

𝑥= 𝑡 → 𝑢 =2∙𝜋∙𝑓∙𝑡+𝜑

2∙𝜋∙𝑓∙𝑡+𝜑 2∙𝜋∙𝑓∙𝑡+𝜑
1 𝑉𝑖 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝑢) 𝑉𝑖
𝑣𝑂 (𝑡) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅∫ 𝑑𝑢 = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅∫ 𝑠𝑖𝑛(𝑢) 𝑑𝑢
𝜏 2∙𝜋∙𝑓∙𝑡0 +𝜑 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝜏 2∙𝜋∙𝑓∙𝑡0+𝜑

𝑉𝑖
𝑣𝑂 (𝑡) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 + ⋅ [𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡 + 𝜑) − 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡0 + 𝜑)]
2∙𝜋∙𝑓∙𝜏

5
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡0 + 𝜑) 𝑉𝑖
𝑣𝑂 (𝑡) = − [ 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 + ]+ ⋅ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡 + 𝜑)
2∙𝜋∙𝑓∙𝜏 2∙𝜋∙𝑓∙𝜏

Tensiunea de ieșire a integratorului conține o componentă medie (valoare medie sau componentă
continuă), notată VO și o componentă variabilă, notată vo(t); componenta variabilă are o variație de
amplitudine notată Vo:

𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑉𝑂 + 𝑣𝑜 (𝑡)

• componenta continuă tensiune ieșire:

𝑉𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡0 + 𝜑)
𝑉𝑂 = − [ 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 + ]
2∙𝜋∙𝑓∙𝜏

• componenta variabilă tensiune ieșire:

𝑉𝑖 𝜋
𝑣𝑜 (𝑡) = ⋅ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡 + 𝜑) = 𝑉𝑜 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝑡 + 𝜑 + )
2
⏟∙ 𝜋 ∙ 𝑓 ∙ 𝜏 2
𝑎𝑚𝑝𝑙𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑒

• amplitudine componenta variabilă tensiune ieșire:

𝑉𝑖
𝑉𝑜 =
2∙𝜋∙𝑓∙𝜏

În figura de mai jos sunt prezentate formele de undă ale tensiunilor de intrare și de ieșire ale
integratorului.

6
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 4. Se consideră un integrator ideal, care are componentele R = 10[k] și C = 10[nF], la

intrarea căruia se aplică o tensiune sinusoidală 𝑣𝐼 = 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑡) [𝑉]. Se consideră că la
momentul inițial t0 = 0[s], valoarea tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V]. Să se determine răspunsul
integratorului (variația în timp a tensiunii de ieșire), pentru o perioadă T și să se deseneze forma de undă
a tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.

Rezolvare
𝑣𝐼 = 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑡) [𝑉]
 
amplitudine frecvență
4[V] 103 [Hz]

Tensiunea de ieșire a integratorului ideal la momentul de timp t, este calculată pe baza expresiei
matematice
𝑡 𝑡
1 1
𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝑣𝑂 (0) − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥
𝜏 𝑡0 𝜏 0

𝑣𝑂 (0) = − 𝑉𝐶 (0) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 = 0[𝑉]

Determinarea constantei de timp  a integratorului:

𝜏 =𝑅∙𝐶

𝜏 = 10[𝑘Ω] ∙ 10[𝑛𝐹] = 104 [Ω] ∙ 10−8 [𝐹] = 10−4 [𝑠]

𝑡
1
𝑣𝑂 (𝑡) = − ⋅ ∫ 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑥) 𝑑𝑥 [𝑉]
10−4 [𝑠] 0
2∙𝜋∙1000∙𝑡
4[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑠𝑖𝑛(𝑢) 𝑑𝑢
2 ∙ 𝜋 ∙ 10−4 [𝑠] ∙ 103 [𝐻𝑧] 0

Observație: [𝑠] ∙ [𝐻𝑧] = 1

4[𝑉]
𝑣𝑂 (𝑡) = + ⋅ [𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑡) − 𝑐𝑜𝑠(0)]
6.28 ∙ 10−1

𝑣𝑂 (𝑡) ≅ 6,37 ⋅ [𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑡) − 1] [𝑉]

𝑣𝑂 (𝑡) = −6.37[𝑉] + 6.37 ⋅ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 103 ∙ 𝑡) [𝑉]

 
componenta componenta
continua variabila

7
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Tensiunea de ieșire a integratorului conține o componentă medie (valoare medie sau componentă
continuă), notată VO și o componentă variabilă, notată vo(t); componenta variabilă are o variație de
amplitudine notată Vo:

𝑣𝑂 (𝑡) = 𝑉𝑂 + 𝑣𝑜 (𝑡)

• componenta continuă tensiune ieșire:

𝑉𝑂 = −6.37[𝑉]

• componenta variabilă tensiune ieșire:

𝜋
𝑣𝑜 (𝑡) = 6.37 ⋅ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 1000 ∙ 𝑡)[𝑉] = 6.37 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 (2 ∙ 𝜋 ∙ 1000 ∙ 𝑡 + ) [𝑉]
2

• amplitudine componenta variabilă tensiune ieșire:

𝑉𝑜 = 6.37[𝑉]

În figura de mai jos sunt prezentate formele de undă ale tensiunilor de intrare și de ieșire ale
integratorului.

8
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 5 – temă. Se consideră un integrator ideal, care are componentele R = 18[k] și C = 22[nF],
la intrarea căruia se aplică o tensiune sinusoidală 𝑣𝐼 = 10 ∙ 𝑠𝑖𝑛(2 ∙ 𝜋 ∙ 104 ∙ 𝑡) [𝑉]. Se consideră că la
momentul inițial t0 = 0[s], valoarea tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V]. Să se determine răspunsul
integratorului (variația în timp a tensiunii de ieșire), pentru o perioadă T și să se deseneze forma de undă
a tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.

Răspuns: 𝑣𝑂 (𝑡) ≅ −0.4[𝑉] + 0.4 ⋅ 𝑐𝑜𝑠(2 ∙ 𝜋 ∙ 104 ∙ 𝑡) [𝑉]

Problema 6:
Se consideră un integrator ideal, la intrarea căruia se aplică o tensiune periodică, de perioadă T, de formă
dreptunghiulară, care variază între 2 valori, VImax > 0 [V] respectiv VImin < 0[V] așa cum se indică în
figura de mai jos. Se consideră că la momentul inițial, notat generic t0, valoarea tensiunii pe condensator,
pentru care se consideră sensul de referință indicat în figura integratorului, este VCinit < 0 volti.
Să se determine răspunsul integratorului (variația tensiunii de ieșire), pe o perioadă T și să se deseneze
forma de undă a tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.

9
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Rezolvare
Deoarece tensiunea de intrare a integratorului este de forma

𝑉 𝑡0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑡1
𝑣𝐼 (𝑡) = { 𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛 𝑡1 < 𝑡 ≤ 𝑇

determinarea răspunsului integratorului se realizează separat, pe intervalele de timp care formează o

perioadă T a semnalului.

a. Determinarea răspunsului integratorului, pentru intervalul de timp [t0, t1],

𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑡1

Variația valorii tensiunii de ieșire a integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ [𝑡0 , 𝑡1 ], notată ∆𝑣𝑂1 (𝑡)
se determină astfel:
𝑡 𝑡
1 1 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
∆𝑣𝑂1 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑑𝑥 = − ⋅ (𝑡 − 𝑡0 ) = − ⋅ ∆𝑡
𝜏 𝑡0 𝜏 𝑡0 𝜏 𝜏

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
∆𝑣𝑂1 (𝑡) = − ⋅ ∆𝑡
𝜏

unde ∆𝑡 = 𝑡 − 𝑡0

Valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ [𝑡1 , 𝑡2 ], notată 𝑣𝑂1 (𝑡) se
determină cu relația

𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡1 ) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = t0 este:

𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 > 0 [𝑉]

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑣𝑂1 (𝑡) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡, ∆𝑡 = 𝑡 − 𝑡0
𝜏

Valoarea variației tensiunii de ieșire, la momentul t = t1, este egală cu

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
∆𝑣𝑂1 (𝑡1 ) = ∆𝑣𝑂1 = − ⋅ ∆𝑡01 𝑢𝑛𝑑𝑒 ∆𝑡01 = (𝑡1 − 𝑡0 )
𝜏

iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la momentul t = t1 este:

𝑣𝑂 (𝑡1 ) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) + ∆𝑣𝑂1

sau

10
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑣𝑂 (𝑡1 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01
𝜏

Rezultă că răspunsul integratorului este descris prin intermediul unei tensiuni electrice care are o variație
𝑉
liniară în timp, cu panta egală cu − 𝐼𝑚𝑎𝑥 , de la valoarea 𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 , la valoarea
𝜏
𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑣𝑂 (𝑡1 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 .
𝜏

b. Determinarea răspunsului integratorului pentru intervalul de timp (t1, t0 + T],

𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡1 < 𝑡 ≤ 𝑡0 + 𝑇

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ (𝑡1 , 𝑡0 + 𝑇], se determină

astfel:

𝑡 𝑡
1 1 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛 𝑑𝑥 = − ⋅ (𝑡 − 𝑡1 ) = − ⋅ ∆𝑡
𝜏 𝑡1 𝜏 𝑡1 𝜏 𝜏

𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = − ⋅ ∆𝑡
𝜏

unde ∆𝑡 = 𝑡 − 𝑡1

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ (𝑡1 , 𝑡0 + 𝑇] se determină cu relația

𝑣𝑂2 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡2 ) + ∆𝑣𝑂2 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = t1 este:

11
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑣𝑂 (𝑡1 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 𝑢𝑛𝑑𝑒 ∆𝑡01 = (𝑡1 − 𝑡0 )
𝜏

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
𝑣𝑂2 (𝑡) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 − ⋅ ∆𝑡 𝑢𝑛𝑑𝑒 ∆𝑡 = (𝑡 − 𝑡1 )
𝜏 𝜏

Valoarea variației tensiunii de ieșire la finalul perioadei semnalului, t = t0 + T, este egală cu

𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
∆𝑣𝑂2 (𝑡0 + 𝑇) = ∆𝑣𝑂2 = − ⋅ ∆𝑡1𝑇 𝑢𝑛𝑑𝑒 ∆𝑡1𝑇 = 𝑡0 + 𝑇 − 𝑡1
𝜏

iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la finalul perioadei semnalului, t = t0 + T, este:

𝑣𝑂 (𝑡0 + 𝑇) = 𝑣𝑂 (𝑡1 ) + ∆𝑣𝑂2

sau

𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
𝑣𝑂 (𝑡0 + 𝑇) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 − ⋅ ∆𝑡1𝑇
𝜏 𝜏

Rezultă că răspunsul integratorului este descris prin intermediul unei tensiuni electrice care are o
𝑉 𝑉
variație liniară în timp, cu panta egală cu − 𝐼𝑚𝑖𝑛 , de la valoarea 𝑣𝑂 (𝑡1 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − 𝐼𝑚𝑎𝑥 ⋅ ∆𝑡01
𝜏 𝜏
𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
la valoarea 𝑣𝑂 (𝑡0 + 𝑇) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 − ⋅ ∆𝑡1𝑇
𝜏 𝜏

Răspunsul integratorului pe prima perioadă T a semnalului, este următorul:

12
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑣𝑂 (𝑡1 ) − ∆𝑣𝑂1 (𝑡) 𝑡0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑡1

𝑣𝑂 (𝑡) = {
𝑣𝑂 (𝑡2 ) − ∆𝑣𝑂2 (𝑡) 𝑡1 < 𝑡 ≤ 𝑡0 + 𝑇
𝑣𝑂 (𝑡0 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 > 0 [𝑉]
𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥
𝑣𝑂 (𝑡1 ) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01
𝜏
𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 𝑉𝐼𝑚𝑖𝑛
𝑣𝑂 (𝑡0 + 𝑇) = − 𝑉𝐶𝑖𝑛𝑖𝑡 − ⋅ ∆𝑡01 − ⋅ ∆𝑡1𝑇
𝜏 𝜏

Forma de undă a tensiunii de ieșire vO(t), pentru perioada T, este indicată în figura de mai jos.

După cum se observă, din cauza faptului că valoarea tensiunii de ieșire, la finalul perioadei semnalului,
𝑣𝑂 (𝑡0 + 𝑇) nu este egală cu valoarea tensiunii de ieșire la momentul inițial, notată 𝑣𝑂 (𝑡0 ), valoarea
tensiunii de ieșire tinde să scadă în timp (sau să crească, pentru alte valori ale parametrilor tensiunii de
intrare 𝑣𝐼 (𝑡)).

Deoarece valoarea tensiunii de ieșire a circuitului nu poate să depășească limitele impuse de cele 2
tensiuni de saturație ale amplificatorului operațional, rezultă că în timp, tensiunea de ieșire a
integratorului, căruia i se aplică la intrare o tensiune de formă de undă dreptunghiulară, se poate limita
la tensiunile de saturație ale amplificatorului operațional (depinde de parametrii tensiunii de intrare).

13
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 7.
Se consideră un integrator ideal, care are componentele R = 1[k] și C = 1[µF], la intrarea căruia se
aplică o tensiune periodică, de perioadă T = 5[ms], de formă dreptunghiulară, care variază între 2 valori,
VImax = +1 [V] respectiv VImin = -0.5 [V] așa cum se indică în figura de mai jos. Se consideră că la
momentul inițial t0 = 0[s], valoarea tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V].
• Să se determine răspunsul integratorului (variația tensiunii de ieșire), pentru o perioadă T și să se
deseneze forma de undă a tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.
• Să se simuleze circuitul în Orcad și să se determine variația în timp a tensiunilor de intrare și se
ieșire; amplificatorul operațional se alimentează la 2 surse de tensiune continuă de valori +10[V],
respectiv -10[V] – pentru colocviu, nu se cer simulări în Orcad; analiza în Orcad este prezentată
pentru a avea o imagine asupra comportamentului în timp al integratorului!

Rezolvare.

Determinarea constantei de timp  a integratorului:

𝜏 =𝑅∙𝐶

𝜏 = 1[𝑘Ω] ∙ 1[𝜇𝐹] = 103 [Ω] ∙ 10−6 [𝐹] = 10−3 [𝑠] = 1[𝑚𝑠]

a. Determinarea răspunsului integratorului, pentru intervalul de timp [0, 3ms],

𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 = +1[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 0 ≤ 𝑡 ≤ 3𝑚𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝑚𝑠 , 3𝑚𝑠] se determină

astfel:
𝑡 𝑡
1 1 𝑉
∆𝑣𝑂1 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ +1[𝑉]𝑑𝑥 = −1 ⋅ 𝑡 [ ]
𝜏 𝑡0 1[𝑚𝑠] 0 𝑚𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝑚𝑠 , 3𝑚𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 0[ms] este:

𝑣𝑂 (0) = 0 [𝑉]
14
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul


𝑉
𝑣𝑂1 (𝑡) = −1 ⋅ 𝑡 [ ]
𝑚𝑠

Rezultatul obținut mai sus indică faptul că tensiune de ieșire a integratorului scade cu câte 1 volt la fiecare
milisecundă.

Valoarea variației tensiunii de ieșire, la momentul t = t1 = 3[ms] este egală cu variația tensiunii de ieșire
determinată pentru intervalul de timp ∆𝑡01 = 3𝑚𝑠 − 0𝑚𝑠 = 3𝑚𝑠.

1[𝑉]
∆𝑣𝑂1 (𝑡1) = ∆𝑣𝑂12 = − ⋅ 3[𝑚𝑠] = −3[𝑉]
1[𝑚𝑠]

Iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la momentul t = t1 = 3[ms] este:

𝑣𝑂 (3𝑚𝑠) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1

sau
𝑣𝑂 (3𝑚𝑠) = 0 + (−3[𝑉]) = −3[𝑉]

b. Determinarea răspunsului integratorului pentru intervalul de timp (3ms, 5ms],

𝑣𝐼 (𝑡) = −0.5[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 2𝑚𝑠 < 𝑡 ≤ 5𝑚𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ (3𝑚𝑠 ,5𝑚𝑠], se determină

astfel:

𝑡 𝑡
1 1 0.5[𝑉]
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ −0.5[𝑉]𝑑𝑥 = + ⋅ (𝑡 − 3[𝑚𝑠])
𝜏 3𝑚𝑠 1𝑚𝑠 3𝑚𝑠 1[𝑚𝑠]
𝑉
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = +0.5 ⋅ (𝑡 − 3[𝑚𝑠]) [ ]
𝑚𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ (3𝑚𝑠, 5𝑚𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂2 (𝑡) = 𝑣𝑂 (3𝑚𝑠) + ∆𝑣𝑂2 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 3[ms] este:

𝑣𝑂 (3𝑚𝑠) = − 3[𝑉]

𝑉
𝑣𝑂2 (𝑡) = −3[𝑉] + 0.5 ⋅ (𝑡 − 3[𝑚𝑠]) [ ]
𝑚𝑠

Valoarea variației tensiunii de ieșire la finalul perioadei semnalului, t = T = 5[ms], este egală cu

15
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉
∆𝑣𝑂2 (5𝑚𝑠) = ∆𝑣𝑂2 = 0.5 ⋅ (5[𝑚𝑠] − 3[𝑚𝑠]) [ ] = 0.5 ⋅ 2 [𝑉] = + 1 [𝑉]
𝑚𝑠

Iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului la finalul perioadei semnalului, t = T = 5ms este:

𝑣𝑂 (5𝑚𝑠) = 𝑣𝑂 (3𝑚𝑠) + ∆𝑣𝑂2

sau

𝑣𝑂 (5𝑚𝑠) = −3[𝑉] + 1[𝑉] = −2 [𝑉]

Răspunsul integratorului pe prima perioadă T a semnalului, este următorul:

𝑉
−1 ⋅ 𝑡 [ ] 0𝑚𝑠 ≤ 𝑡 ≤ 3𝑚𝑠
𝑣𝑂 (𝑡) = { 𝑚𝑠
𝑉
−3[𝑉] + 0.5 ⋅ (𝑡 − 3𝑚𝑠) [ ] 3𝑚𝑠 < 𝑡 ≤ 5𝑚𝑠
𝑚𝑠

Forma de undă a tensiunii de ieșire vO(t), pentru perioada T, este

indicată în figura alăturată.

În figura de mai jos se prezintă variația tensiunii de ieșire a integratorului, pentru mai multe perioade de
timp și intrarea sa în saturație (când tensiunea de ieșire se limitează la valoarea tensiunii de saturație
negativă a amplificatorului operațional, aproximativ -10 volți).

16
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 8 - temă.
Se consideră un integrator ideal, care are componentele R = 10[k]
și C = 10[nF], la intrarea căruia se aplică o tensiune periodică, de
perioadă T = 400[µs], de formă dreptunghiulară, care variază între
2 valori, VImax = +1 [V] respectiv VImin = -2 [V] așa cum se indică
în figura de mai jos. Se consideră că la momentul inițial t0 = 0[s],
valoarea tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V].
Să se determine răspunsul integratorului (variația tensiunii de
ieșire), pentru o perioadă T și să se deseneze forma de undă a
tensiunii de ieșire, pentru o perioadă T.

În figura de mai jos se indică răspunsul integratorului ideal.

Din problemele anterioare, se observă că integratorul are un comportament care are tendința de a intra în
regiunile de saturație ale amplificatorului operațional. Acest efect poate fi evitat prin aplicarea unei
tensiuni de intrare vI(t) care are parametrii VImax, VImin, T, t1, astfel aleși încât

𝒗𝑶 (𝑡0 ) = 𝒗𝑶 (𝑡0 + 𝑇)

Problema 9
Se consideră un integrator ideal, care are componentele
R = 10[k] și C = 10[nF], la intrarea căruia se aplică o
tensiune periodică, de perioadă T = 600[µs], de formă
dreptunghiulară, care variază între 2 valori, VImax = +1 [V]
respectiv VImin = -0.5 [V] așa cum se indică în figura de mai
jos. Se consideră că la momentul inițial t0 = 0[s], valoarea
tensiunii pe condensator este VCinit = 0[V]. Să se determine
răspunsul integratorului (variația tensiunii de ieșire), pentru
o perioadă T și să se deseneze forma de undă a tensiunii de
ieșire, pentru o perioadă T.

17
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Rezolvare.

Determinarea constantei de timp  a integratorului:

𝜏 =𝑅∙𝐶

𝜏 = 10[𝑘Ω] ∙ 10[𝑛𝐹] = 104 [Ω] ∙ 10−8 [𝐹] = 10−4 [𝑠] = 0.1[𝑚𝑠] = 100[𝜇𝑠]

a. Determinarea răspunsului integratorului, pentru intervalul de timp [0, 200µs],

𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 = +1[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 0 ≤ 𝑡 ≤ 200𝜇𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝑚𝑠 , 200𝜇𝑠] se determină

astfel:
𝑡 𝑡
1 1 −1 𝑉 𝑉
∆𝑣𝑂1 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ +1[𝑉]𝑑𝑥 = ⋅ 𝑡 [ ] = −0.01 ⋅ 𝑡 [ ]
𝜏 𝑡0 100[𝜇𝑠] 0 100 𝜇𝑠 𝜇𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝑚𝑠 , 200𝜇𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 0[ms] este:

𝑣𝑂 (0) = 0 [𝑉]

𝑉
𝑣𝑂1 (𝑡) = −0.01 ⋅ 𝑡 [ ]
𝜇𝑠

Rezultatul obținut mai sus indică faptul că tensiune de ieșire a integratorului scade cu câte 10 milivolți
la fiecare microsecundă.

Valoarea variației tensiunii de ieșire, la momentul t = t1 = 200[µs] este egală cu variația tensiunii de
ieșire, determinată pentru intervalul de timp ∆𝑡01 = 200𝜇𝑠 − 0𝜇𝑠 = 200𝜇𝑠.

𝑉
∆𝑣𝑂1 (200𝜇𝑠) = ∆𝑣𝑂12 = −0.01 ⋅ 200[𝜇𝑠] [ ] = −2[𝑉]
𝜇𝑠

Iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la momentul t = t1 = 200[µs] este:

𝑣𝑂 (200𝜇𝑠) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1

sau
𝑣𝑂 (200𝜇𝑠) = 0 + (−2[𝑉]) = −2[𝑉]

18
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

b. Determinarea răspunsului integratorului pentru intervalul de timp (200µs, 600µs],

𝑣𝐼 (𝑡) = −0.5[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 200𝜇𝑠 < 𝑡 ≤ 600𝜇𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ (200𝜇𝑠, 600𝜇𝑠], se determină

astfel:

𝑡 𝑡
1 1 0.5[𝑉]
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅∫ −0.5[𝑉]𝑑𝑥 = + ⋅ (𝑡 − 200[𝜇𝑠])
𝜏 200𝜇𝑠 100 𝜇𝑠 200𝜇𝑠 100[𝜇𝑠]

𝑉
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = +0.005 ⋅ (𝑡 − 200[𝜇𝑠]) [ ]
𝜇𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ (200𝜇𝑠, 600𝜇𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂2 (𝑡) = 𝑣𝑂 (200𝜇𝑠) + ∆𝑣𝑂2 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 200[µs] este:

𝑣𝑂 (200𝜇𝑠) = − 2[𝑉]

𝑉
𝑣𝑂2 (𝑡) = −2[𝑉] + 0.005 ⋅ (𝑡 − 200[𝜇𝑠]) [ ]
𝜇𝑠

Valoarea variației tensiunii de ieșire la finalul perioadei semnalului, t = T = 600[µs], este egală cu

𝑉
∆𝑣𝑂2 (600𝜇𝑠) = ∆𝑣𝑂2 = +0.005 ⋅ (600[𝜇𝑠] − 200[𝜇𝑠]) [ ] = +2 [𝑉]
𝜇𝑠

iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului la finalul perioadei semnalului, t = T = 600[µs] este:

𝑣𝑂 (600𝜇𝑠) = 𝑣𝑂 (200𝜇𝑠) + ∆𝑣𝑂2

sau

𝑣𝑂 (600𝜇𝑠) = −2[𝑉] + ( +2[𝑉] ) = 0 [𝑉]

Răspunsul integratorului pe prima perioadă T a semnalului, este următorul:

𝑉
−0.01 ⋅ 𝑡 [ ] 0𝜇𝑠 ≤ 𝑡 ≤ 200𝜇𝑠
𝜇𝑠
𝑣𝑂 (𝑡) =
𝑉
𝑣𝑂2 (𝑡) = −2[𝑉] + 0.005 ⋅ (𝑡 − 200[𝜇𝑠]) [ ] 200𝜇𝑠 < 𝑡 ≤ 600𝜇𝑠
{ 𝜇𝑠

Forma de undă a tensiunii de ieșire vO(t), pentru perioada T, este indicată în figura de mai jos:

19
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Se observă că, spre deosebire de probleme precedente, pentru această problemă, parametrii tensiunii de
intrare vI(t), au fost astfel aleși încât

𝒗𝑶 (𝑡0 ) = 𝒗𝑶 (𝑡0 + 𝑇)

În acest caz, funcționarea integratorului nu mai intră în regiunile de saturație ale amplificatorului
operațional. Acest lucru este dovedit și prin analiza funcționării integratorului pe mai multe perioade T.
În figura de mai jos se indică modul în care variază tensiunea de intrare și cea de ieșire ale integratorului
considerat.

Din exemplul prezentat, se poate concluziona faptul că integratorul poate fi utilizat pentru
generarea unui semnal de formă de undă triunghiulară, dintr-un semnal de formă de undă
dreptunghiulară.

20
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Problema 10
Se consideră un integrator ideal, care are componentele
R = 24[k] și C = 15[nF], la intrarea căruia se aplică
o tensiune periodică, de perioadă T = 500[µs], de formă
dreptunghiulară, care variază între 2 valori, VImax = +
5.4 [V] respectiv VImin = -5.4 [V] așa cum se indică în
figura de mai jos. Se consideră că la momentul inițial t0
= 0[s], valoarea tensiunii pe condensator este VCinit =
0[V]. Să se determine răspunsul integratorului (variația
tensiunii de ieșire), pentru o perioadă T și să se
deseneze forma de undă a tensiunii de ieșire, pentru o
perioadă T.

Rezolvare.

Determinarea constantei de timp  a integratorului:

𝜏 =𝑅∙𝐶

𝜏 = 24[𝑘Ω] ∙ 15[𝑛𝐹] = 24 ∙ 103 [Ω] ∙ 15 ∙ 10−9 [𝐹] = 360 ∙ 10−6 [𝑠] = 360[𝜇𝑠]

a. Determinarea răspunsului integratorului, pentru intervalul de timp [0, 250µs],

𝑣𝐼 (𝑡) = 𝑉𝐼𝑚𝑎𝑥 = +5.4[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 0 ≤ 𝑡 ≤ 250𝜇𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝑚𝑠 , 250𝜇𝑠] se determină

astfel:
𝑡 𝑡
1 1 −5.4 𝑉 𝑉
∆𝑣𝑂1 (𝑡) = − ⋅ ∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅ ∫ +5.4[𝑉]𝑑𝑥 = ⋅ 𝑡 [ ] = −0.015 ⋅ 𝑡 [ ]
𝜏 𝑡0 360[𝜇𝑠] 0 360 𝜇𝑠 𝜇𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ [0𝜇𝑠 , 250𝜇𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (𝑡0 ) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 0[ms] este:

𝑣𝑂 (0) = − 𝑉𝐶 (0) = 0 [𝑉]


𝑉
𝑣𝑂1 (𝑡) = −0.015 ⋅ 𝑡 [ ]
𝜇𝑠

Rezultatul obținut mai sus indică faptul că tensiune de ieșire a integratorului scade cu câte 15 milivolți
la fiecare microsecundă.
Valoarea variației tensiunii de ieșire, la momentul t = t1 = 250[µs] este egală cu variația tensiunii de
ieșire, determinată pentru intervalul de timp ∆𝑡01 = 250𝜇𝑠 − 0𝜇𝑠 = 250𝜇𝑠.

21
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉
∆𝑣𝑂1 (250𝜇𝑠) = ∆𝑣𝑂12 = −0.015 ⋅ 250[𝜇𝑠] [ ] = −3.75[𝑉]
𝜇𝑠

Iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului, la momentul t = t1 = 250[µs] este:

𝑣𝑂 (250𝜇𝑠) = 𝑣𝑂 (0) + ∆𝑣𝑂1

sau
𝑣𝑂 (250𝜇𝑠) = 0 + (−3.75[𝑉]) = −3.75[𝑉]

b. Determinarea răspunsului integratorului pentru intervalul de timp (250µs, 500µs],

𝑣𝐼 (𝑡) = −5.4[𝑉] 𝑑𝑎𝑐𝑎 250𝜇𝑠 < 𝑡 ≤ 500𝜇𝑠

Variația în timp a răspunsului integratorului, la un moment de timp 𝑡 ∈ (250𝜇𝑠, 500𝜇𝑠], se determină

astfel:
𝑡 𝑡
1 1 5.4[𝑉]
∆𝑣𝑂2 (𝑡) =− ⋅∫ 𝑣𝐼 (𝑥)𝑑𝑥 = − ⋅∫ −5.4[𝑉]𝑑𝑥 = + ⋅ (𝑡 − 250[𝜇𝑠])
𝜏 250𝜇𝑠 360 𝜇𝑠 250𝜇𝑠 360[𝜇𝑠]

𝑉
∆𝑣𝑂2 (𝑡) = +0.015 ⋅ (𝑡 − 250[𝜇𝑠]) [ ]
𝜇𝑠

Tensiunea de ieșire la un moment de timp 𝑡 ∈ (250𝜇𝑠, 500𝜇𝑠] se determină cu relația

𝑣𝑂2 (𝑡) = 𝑣𝑂 (250𝜇𝑠) + ∆𝑣𝑂2 (𝑡)

Tensiunea de ieșire la momentul inițial t = 250[µs] este:

𝑣𝑂 (250𝜇𝑠) = − 3.75[𝑉]


𝑉
𝑣𝑂2 (𝑡) = −3.75[𝑉] + 0.015 ⋅ (𝑡 − 250[𝜇𝑠]) [ ]
𝜇𝑠

Valoarea variației tensiunii de ieșire la finalul perioadei semnalului, t = T = 500[µs], este egală cu

𝑉
∆𝑣𝑂2 (500𝜇𝑠) = ∆𝑣𝑂2 = +0.015 ⋅ (500[𝜇𝑠] − 250[𝜇𝑠]) [ ] = +3.75 [𝑉]
𝜇𝑠

iar valoarea tensiunii de ieșire a integratorului la finalul perioadei semnalului, t = T = 500µs este:

𝑣𝑂 (500𝜇𝑠) = 𝑣𝑂 (250𝜇𝑠) + ∆𝑣𝑂2

sau

𝑣𝑂 (500𝜇𝑠) = −3.75[𝑉] + ( +3.75[𝑉] ) = 0 [𝑉]

Răspunsul integratorului pe prima perioadă T a semnalului, este următorul:

22
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

𝑉
−0.015 ⋅ 𝑡 [ ] 0𝜇𝑠 ≤ 𝑡 ≤ 250𝜇𝑠
𝜇𝑠
𝑣𝑂 (𝑡) =
𝑉
𝑣𝑂2 (𝑡) = −3.75[𝑉] + 0.015 ⋅ (𝑡 − 250[𝜇𝑠]) [ ] 250𝜇𝑠 < 𝑡 ≤ 500𝜇𝑠
{ 𝜇𝑠

Forma de undă a tensiunii de ieșire vO(t), pentru perioada T, este indicată în figura de mai jos:

Se observă că parametrii tensiunii de intrare vI(t), au fost astfel aleși încât 𝒗𝑶 (𝑡0 ) = 𝒗𝑶 (𝑡0 + 𝑇) și în
consecință, funcționarea integratorului nu mai intră în regiunile de saturație ale amplificatorului
operațional. În figura de mai jos se indică modul în care variază tensiunea de intrare și cea de ieșire ale
integratorului considerat.

23
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

2. Integratorul real
Schema electrică a integratorului ideal este indicată mai jos.

Parametrii integratorului real:

• Frecvența superioară a circuitului: frecvența până la care integratorul real amplifică în tensiune;

1
𝑓𝑆 =
2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅𝐹 ∙ 𝐶

• Frecvența unitate a circuitului: frecvența până la care integratorul real amplifică în tensiune;

1
𝑓𝐵 =
2∙𝜋∙𝑅∙𝐶

Observație: integratorul real se comportă ca un integrator (execută corect operația de integrare) dacă
frecvența sa de lucru, notată f, respectă condiția de funcționare:

𝒇𝒎𝒊𝒏 < 𝒇 < 𝒇𝒎𝒂𝒙 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝒇𝒎𝒊𝒏 > 𝟏𝟎 ∙ 𝒇𝑺 𝒇𝒎𝒂𝒙 < 𝟏𝟎 ∙ 𝒇𝑩_𝑨𝑶

• fmin reprezintă frecvența minimă de lucru a integratorului.

• fmax reprezintă frecvența maximă de lucru a integratorului
• fB_AO reprezintă frecvența unitate a amplificatorului operațional (diferită de frecvența unitate
integratorului).

24
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

Proiectarea integratorului real

În proiectarea integratorului real, datele de proiectare sunt următoarele:

• fmin frecvența minimă de lucru a integratorului.
• fmax frecvența maximă de lucru a integratorului
• fB frecvența unitate a integratorului.
Proiectarea constă în alegerea componentelor circuitului:
• rezistorul R
• condenstorul C
• rezistorul RF
• amplificatorul operațional

Problema 11
Să se proiecteze un integrator real, astfel încât parametrii acestuia să aibă următoarele valori:
• frecvența minimă de lucru 𝒇𝒎𝒊𝒏 = 𝟏𝟎𝟎[𝑯𝒛]
• frecvența unitate 𝒇𝑩 = 𝟏[𝒌𝑯𝒛]
• frecvența maximă 𝒇𝒎𝒂𝒙 = 𝟏𝟎𝟎[𝒌𝑯𝒛]

Rezolvare

Proiectarea (simplificată) a integratorului constă în parcurgerea următoarelor etape de proiectare:

1. alegerea rezistenței R
2. calcularea capacității electrice C
3. calcularea rezistenței RF
4. determinarea frecvenței unitate fB_AO a amplificatorul operațional

1. se alege valoarea lui R:

R = 100 [k]

2. se calculează valoarea capacității electrice C; valoarea capacității electrice C se calculează astfel încât
frecvența unitate a integratorului să rezulte egală cu valoarea furnizată ca dată de proiectare a circuitului:

1
𝑓𝐵 =
2∙𝜋∙𝑅∙𝐶


1
𝐶=
2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑓𝐵

25
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

1 10
𝐶≅ = ∙ 10−9 [F] ≅ 1.59 [𝑛𝐹]
2 ∙ 3.14 ∙ 105 [Ω] ∙ 103 [Hz] 6.28

𝐶 = 1.59 [𝑛𝐹]

Observație:

1
= [F]
[Ω] ∙ [Hz]

3. se calculează valoarea rezistenței electrice RF

• în acest scop, se stabilește valoarea frecvenței superioare fS a integratorului; valoarea frecvenței

fS se alege astfel încât să fie mai mică cu cel puțin 1 decadă (1 putere a lui 10) decât valoarea
frecvenței minime de lucru:

𝑓𝑚𝑖𝑛
𝑓𝑆 <
10

unde
1
𝑓𝑆 =
2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅𝐹 ∙ 𝐶

1 𝑓𝑚𝑖𝑛
<
2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅𝐹 ∙ 𝐶 10

10
𝑅𝐹 >
2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑓𝑚𝑖𝑛 ∙ 𝐶

10 108
𝑅𝐹 > = [Ω] ≅ 107 [Ω] = 10[𝑀Ω]
2 ∙ 3.14 ∙ 102 [𝐻𝑧] ∙ 1.59 ∙ 10−9 [𝐹] 2 ∙ 3.14 ∙ 1.59

𝑅𝐹 > 10[𝑀Ω]

26
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică
Probleme rezolvate curs 11 - Integratorul

4. se determină valoarea frecvenței unitate fB_AO a amplificatorul operațional; valoarea frecvenței fB_AO
se alege astfel încât să fie mai mare cu cel puțin 1 decadă (1 putere a lui 10) decât valoarea frecvenței
maxime de lucru:

𝑓𝐵_𝐴𝑂 > 10 ∙ 𝑓𝑚𝑎𝑥

𝑓𝐵_𝐴𝑂 > 10 ∙ 100[𝑘𝐻𝑧] = 1[𝑀𝐻𝑧]

𝑓𝐵_𝐴𝑂 > 1[𝑀𝐻𝑧]

Amplificatorul operațional utilizat în implementarea integratorului real se alege astfel încât frecvența sa
unitate să fie mai mare decât valoarea calculată (1Mhz).

Problema 12 - temă
Să se proiecteze un integrator real, astfel încât parametrii acestuia să aibă următoarele valori:
• frecvența minimă de lucru 𝒇𝒎𝒊𝒏 = 𝟏[𝒌𝑯𝒛]
• frecvența unitate 𝒇𝑩 = 𝟏𝟎[𝒌𝑯𝒛]
• frecvența maximă 𝒇𝒎𝒂𝒙 = 𝟏𝟎𝟎[𝒌𝑯𝒛]

27