Cartoful-leguma mea preferatã

Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din

familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate
cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este cultivată pentru
acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt
folosiți în alimentație, dar și ca furaj.
Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi.
În perioada precolumbiană, în zonele aflate azi
în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof.
După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie
alimentară.
Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic de peste
un miliard de oameni. În anul 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de
milioane de tone.

Etimologie

În limba română, „cartof” derivă din germanul Kartoffel, cuvânt care

derivă prin intermediul limbii italiene din latinescul tuber („umflătură”).

Istoria cartofului

Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și

introdus, puțin după aceea, în Spania și în Italia.
Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud
de Chile, Patata incașilor a fost importată în Spania și în țările din sudul
Europei către 1540. Patruzeci de ani mai târziu, amiralul englez Raleigh o

1
introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea, cartoful
trecea drept toxic pentru om, riscând să-i dea lepra, și nu servea decât la
hrănirea vitelor.
Un farmacist al armatelor franceze, prizonier în Germania, îl descoperă la
fiecare masă în gamela lui. Întors în Franța, în 1763 „spițerul
Armatelor”, Antoine-Augustin Parmentier, se încumetă să facă tot posibilul ca
leguma să fie adoptată în Franța, încercând să găsească un leac al foametei.
Însă, o violentă opoziție se declanșează și, în anumite provincii, se interzice
cultivarea „plantei dăunătoare”. Parmentier a izbutit, totuși, să-i convingă
pe Franklin, pe Lavoisier și pe rege, care își împodobește butoniera cu flori de
cartofi.
Planta nu era apreciată în Franța decât pentru calitățile ei ornamentale.
În secolul al XVIII-lea, Parmentier s-a străduit s-o introducă în alimentație și nu
fără greutăți: primii cartofi aveau un gust acru. Parmentier a perfecționat
metodele de semănat și a înmulțit speciile, ceea ce, în cele din urmă, i-a permis
să obțină varietăți cunoscute în zilele noastre. Totuși, populația rămânea
neîncrezătoare. În 1771, Academia de Medicină din Paris conchide că
tuberculul e nedăunător și recomandă folosirea sa.
Pentru a trezi interesul, chibzuit susținut de Ludovic al XVI-lea,
Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de
terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot și
Grenelle) și „a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populația
să le fure noaptea”.

Continut

Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.

Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești
alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari
2
și fructe. Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc
conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi, concentrațiile lor puternice aflându-se
imediat sub piele. Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parțial aceste
substanțe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe, iar în
cazuri severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar. Expunerea
la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile
în care tuberculii devin mai toxici; totuși acest indicator nu este sigur, deoarece
înverzirea și acumularea de glicoalcaloizi se pot petrece una fără cealaltă.
Plantele înrudite cu cartoful: atropa belladona, capsicum annum, datura
stanonim, nicotiana tabacum.

Cartoful în România

Istoria cartofului în Țara Românească, Moldova și Transilvania ca plantă

cultivată începe, probabil, la începutul secolului al XIX-lea. Totuși este posibil
să fi fost cultivată mult mai devreme la scară mai mică prin grădini, cel puțin în
Transilvania. În Transilvania s-a cultivat prima oară cartoful, de aici s-a
răspândit și în Țara Românească și în Principatul Moldovei.

Soiuri de cartofi

Prin prisma soiurilor de cartofi, în țara noastră, culturile de cartofi sunt tot
mai diversificate. Conform Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură
din România pentru anul 2022, în ţara noastră se cultivă 23 de soiuri de cartofi,
create de următoarele instituţii: Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare
pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov și Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare
pentru Cartof Târgu Secuiesc.

3
 În funcție de perioada de vegetație, soiurile de cartof pentru cultură în
România se împart în:
-Soiuri extratimpurii;
-Soiuri timpurii, cu perioada de vegetaţie de până la 90 zile: Roclas Braşov;
-Soiuri semitimpurii, cu perioada de vegetaţie cuprinsă între 90 şi 110 zile:
Amicii, Astral N, Nativ, Tenant;
-Soiuri semitârzii, cu perioada de vegetaţie cuprinsă între 110 şi 130 zile:
Armonia, Brașovia, Castrum, Coval, Cosiana, Foresta, Redsec, Nemere,
Productiv, Albioana, Sarmis, Temerar;
-Soiuri târzii, cu perioada de vegetaţie de peste 130 zile: Gared.
După calitatea tuberculilor, soiurile de cartofi se împart în:
-Clasa A - puțin făinoși, folosiți în general la salată, nu se sfărâmă la fierbere și
au consistenţă tare;
-Clasa B - tuberculi puţin făinoşi, nu se sfărâmă la fierbere sau se crapă puţin
uneori, sunt consistenţi;
-Clasa C - tuberculi făinoşi, cu o consistenţă redusă, care crapă în timpul
fierberii;
-Clasa D - foarte făinoşi, se sfărâmă complet în timpul fierberii şi au consistenţă
redusă, sunt utilizați în industria amidonului.
După modul de utilizare:
-soiuri de masă - conţinut redus de amidon (14-17%) şi mai ridicat în proteine;
-soiuri industriale - foarte productive, cu un conţinut ridicat de amidon (20-
25%) şi o durată de fierbere mai redusă:
-soiuri furajere - bogate în amidon şi proteine;
-soiuri mixte - folosite în scop culinar, furajer şi pentru prelucrări industriale.

Curiozitãţi

4
1. Cartoful a fost prima legumă cultivată în spaţiu. În anul 1995, cartoful a
devenit prima legumă cultivată în Cosmos. NASA şi Universitatea din
Wisconsin (Statele Unite ale Americii) au creat o tehnologie care să le permită
astronauţilor să se hrănească sănătos în timpul călătoriilor lungi din spaţiu.
2. Cel mai mare cartof din lume a cântărit peste 8 kg şi a intrat în Cartea
Recordurilor. Această cantitate este suficientă pentru a produce aproximativ 73
de porții de cartofi prajiți într-un fast-food celebru.
3. Cartoful este răspândit în cea mai mare parte a lumii, fiind cultivat în peste
125 de ţări. În America cel mai consumat aliment este laptele, iar pe locul doi se
află cartoful. Europenii consumă o cantitate de două ori mai mare decât
americanii.
4. Un cartof de mărime medie conține 163 de calorii, 0,2 grame de grăsimi, 0
grame de colesterol, 37 de grame de carbohidrați, 4,7 grame de fibre alimentare
și 4,3 grame de proteine. Aceeași porție vă oferă și 2% din necesarul zilnic de
calciu, 51% din cel de vitamina C, 9% din cel de fier, 30% din cel de vitamina
B6, 12% din cel de magneziu si 25% din cel de potasiu. Cartofii oferă și fosfor,
niacina, acid folic și zinc.
5. Cartofii pot fi cultivați într-o varietate de areale și condiții meteorologice și
climatice, ceea ce îi face o sursă bună de hrană pentru aproape fiecare populație
a lumii.
6. În cultura chineză, se considera că tuberculii de cartof au un efect benefic
asupra stomacului, intestinelor și splinei. Din acest motiv, erau adesea folosiți
ca remedii naturiste pentru diverse boli asociate acestor organe.
7. În ciuda aspectului său, cartoful este format din 80% apă și doar 20% materie
solidă.
8. Gătit sau nu, cartoful poate fi consumat sub diverse forme, fiind o legumă
versatilă adesea utilizată pe post de garnitură. Mesele din întreaga lume sunt
pline cu cartofi fierți, copți, prăjiți sau piure. Cartoful reprezintă și ingredientul

5
principal într-o rețetă de supă cremă. De asemenea, cartofii pot fi ușor
transformați în chipsuri!
9. Este recomandat să fierbeți, să gătiți cartofii la abur sau să îi coaceți în coajă,
deoarece toți nutrienții se regăsesc în porțiunea aflată între coajă și pulpă.
Curățarea cartofilor înainte de a fi gătiți duce la pierderea acestor nutrienți. Nu
este recomandat nici să lăsați cartofii curățați în apă, deoarece elementele
nutritive se pot dizolva în apă.
10. Nu este recomandat să spălați cartofii înainte de depozitare, deoarece
această operațiune accelerează procesul de degradare ce poate apărea în timpul
depozitării. Spălați cartofii numai înainte de a-i găti.
11. Fără îndoială că tuberculii de cartofi sunt extrem de apreciați în întreaga
lume. Peste un miliard de oameni mănâncă cel puțin un cartof în fiecare zi.
Consumul mediu în America se situează în jurul a 140 de kilograme de cartofi
pe an, în timp ce germanii consumă peste 200 de kilograme de cartofi pe an.
12. În lume sunt aproape 5.000 de specii diferite de cartof. Acestea sunt grupate
în funcţie de culoare – roşcaţi, roşii, albi sau galbeni. Există şi cartofi mov,
originari din America de Sud. Coaja lor este mov şi devine albastră după ce sunt
preparați.
13. Cartoful neutralizează acidul gastric, motiv pentru care este recomandat
persoanelor care suferă de ulcer şi gastrită.
14. Cartoful nu îngraşă. În ciuda mitului pe care îl ştie toată lumea, un studiu
publicat în 2009 de Jurnalul Britanic de Nutriţie arată că această legumă este
chiar bună în curele de slăbire şi a fost inclusă greşit în lista carbohidraţilor cu
indice glicemic mare. De fapt, un cartof nou gătit are doar 26 de calorii.
15. Cartofii sunt utilizați pentru a prepara băuturi alcoolice, așa cum este vodka.
16. Chipsurile din cartofi reprezintă unul dintre cele mai consumate alimente
din lume, cu miliarde de pachete comercializate anual.
17. Incaşii foloseau banalul cartof nu doar ca aliment, dar şi că medicament
pentru: vindecarea oaselor rupte, prevenirea reumatismului, a indigestiei,

6
tratarea afecţiunilor pielii, a degerăturilor şi a arsurilor solare, calmarea
durerilor de gât etc. Mai mult, era folosit şi că o modalitate de măsurare a
timpului, în funcţie de câte minute erau necesare pentru a fierbe cartofii.
18. Deşi cartoful dulce poartă acelaşi nume, cele două legume nu sunt nici
măcar înrudite. Cartoful dulce, Ipomoea batatas, face parte din familia
Convolvulacee. De asemenea, cartofii dulci au un conţinut ridicat de fier,
sporesc energia şi numărul de celule roşii şi albe, îmbunătăţind rezistenţa
sistemului imunitar.
19. Cartofii prăjiţi au fost descoperiţi din greşeală, atunci când bucătarul şef al
regelui Ludovic-Filip al Franţei a încercat să reîncălzească mâncarea deja
pregătită pentru regele care întârziase la masă.
20. În medie, o persoană consumă, la nivel global, aproximativ 33 de kilograme
de cartofi într-un an, însă cei mai mari fani ai cartofului sunt australienii, care au
o medie de 60 de kilograme de cartofi pe an de persoană.
21. Potrivit unor cercetători, se pare că oamenii ar putea trăi mâncând doar piure
de cartofi. Cele două ingrediente, cartoful şi laptele (sau untul), acoperă
împreună toate vitaminele şi minerale necesare supravieţuirii.
22. Aportul crescut de antioxidanți puternici din componența cartofilor mov
ajută la dezvoltarea sistemului imunitar și protejarea celulelor de boli.
23. Cartofii mov au un aspect plăcut, dar și un gust intens, puțin mai dulce decât
al cartofilor albi, iar timpul de preparare este mai scurt. Ei pot fi folosiți în rețete
și preparate variate, de la piureuri, tocănițe, ciorbe, salate, chiar și plăcinte.
Pentru că au o coajă bogată în antioxidanți, este recomandat să nu îi curățați, ci
să îi gătiți întregi pentru a avea parte de toate beneficiile pentru sănătate.

7
8