FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Definiție: - farmacoepidemiologia este o

ramură aplicativă a farmacologiei bazată pe
farmacotoxicologie, care studiază
contraindicațiile și precauțiile în
farmacoterapie și farmacografie precum și
bolile de etiologie medicamentoasă
Obiective generale:
► studiul cauzelor apariției, extinderii și dispariției bolilor de etiologie
medicamentoasă cu largă răspândire
► elaborarea metodelor de profilaxie și combatere

Obiective particulare:
► identificarea tipurilor de fenomene farmacotoxicologice și al modului de
propagare al acestora pe grupe de medicamente, zone geografice, rase,
grupuri etnice, categorii de vârstă și sex
► evoluția reacțiilor adverse și intoxicațiilor în corelație cu consumul
medicamentelor
► studierea și elaborarea de măsuri și metode pentru a împiedica apariția
tulburărilor de ordin farmacotoxicologic
►evidențierea și utilizarea unor biomarkeri farmacogenomici de predicție a
reacțiilor adverse pentru o mai bună cunoaștere a contraindicațiilor
► studierea și elaborarea de măsuri și metode pentru întreruperea sau
diminuarea procesului epidemiologic medicamentos
► formularea legilor generale ale procesului epidemiologic medicamentos
 PROCESUL FARMACOEPIDEMIOLOGIC

Definiție: - procesul epidemiologic medicamentos reprezintă

totalitatea tulburărilor și fenomenelor patologice și
economico-sociale, care se manifestă în rândul unei
populații, afectată de efectele farmacotoxicologice ale unui
medicament

Etape:
► debutul – la introducerea medicamentului în terapie
► evoluția – oscilantă (ascendentă sau descendentă),
corelată cu consumul, respectiv cu factorii determinanți și
favorizanți
► stingerea – la scoaterea medicamentului din terapie
 Factorii care influențează procesul
farmacoepidemiologic
1. Factori determinanți

► izvorul epidemiogen – medicamentul

► populația expusă cu particularitățile ei biologice individuale

2. Factori favorizanți

► supradozare relativă sau absolută

► polimedicație urmată de interacțiuni de ordin F.cin sau F.din
► interacțiuni medicament – alimente
► abuz de medicamente
► incompleta cunoaștere a mecanismelor de acțiune
► prescrierea excesivă și prematură a medicamentelor noi
 TALIDOMIDA
► a fost introdusă ca tranchilizant în 1959
► a declanșat un proces epidemiologic de tip epidemic în RFG, cu
debut rapid și evoluție ascendentă, caracterizat prin creșterea incidenței
malformațiilor de tip focomelie de la 4/100.000 nașteri la 5/1000 nașteri
► retragerea din terapie a dus la stingerea acestui proces epidemiologic
FOCOMELIE INDUSĂ DE TALIDOMIDĂ
 AMINOFENAZONA
► analgezic – antipiretic utilizat pe scară largă, timp îndelunat, inclusiv în
pediatrie
► a declanșat un proces epidemiologic de tip endemic cu manifestări
alergice (erupții cutanate) și hematologice (leucopenie)
► studii retrospective ulterioare au arătat că aminofenazona favorizează
cancerul gastric prin biotransformare la compuși de tip nitrozamine
► la recomandarea OMS, unele țări au retras-o de pe piață, altele au
restricționat accesul prin impunerea eliberării doar cu prescripție medicală
 ACIDUL ACETIL SALICILIC
► a declanșat un proces epidemiologic de tip endemic cu patologie
alergică și gastro-enterologică (sindrom ulceros, microhemoragii)
► după descoperirea acțiunii antiagregant plachetară, nivelul utilizării a
fost ascendent
► abuzul utilizării în scop profilactic este tot mai frecvent
► introducerea AINS COX2 selective și antiagregantelor plachetare
moderne a determinat reducerea consumului de AAS
► incriminarea anumitor coxibe pentru reacții adverse cardiovasculare
severe și retragerea rofecoxibului în 2004 a imprimat un nou trend
ascendent în folosirea AAS
 ROFECOXIB
► AINS COX2 selective, prin lipsa efectelor secundare consecutive
inhibării COX1 au beneficiat de un consum abuziv încă de la începutul
introducerii în terapie, chiar și în situațiile în care AINS COX1-2
neselective nu erau CI
► Rofecoxib a generat un proces epidemiologic de tip epidemic cu
evoluție ascendentă sub aspectul evenimentelor ischemice, trombotice
cardiovasculare, cerebrovasculare, respectiv infarct miocardic
 FORMELE DE MANIFESTARE ALE
PROCESULUI FARMACOEPIDEMIOLOGIC

► sporadice (rare)
► endemice (curente)
► epidemice sau pandemice

•Endemia apare când prezența agentului cauzator de

boală este permanentă, dar cu frecvență redusă
•Epidemia se manifestă cu o frecvență mare a bolii,
dar numai pt o anumită perioadă de timp
• Pandemia este o epidemie la nivel global
 FARMACOEPIDEMIOLOGIA PROFILACTICĂ
Constă în:
► deplina cunoaștere a profilului farmacotoxicologic al
medicamentelor, respectiv contraindicațiilor și precauțiilor
necesare pentru fiecare categorie de bolnavi în scopul
anticipării și prevenirii reacțiilor adverse înainte de producerea
lor
► măsuri organizatorice privind păstrarea, eliberarea și
circulația medicamentelor în conformitate cu legislația
farmaceutică națională
► consilierea atentă și responsabilă a pacientului de către
medic și farmacist
► promovarea educației sanitare în mod continuu, pe baza
unor principii științifice și raționale, ușor de înțeles pentru o
masă cât mai largă de oameni
 PROFILAXIA REACȚIILOR ADVERSE
În funcție de momentul identificării sunt definite:
► reacții adverse cunoscute înainte de introducerea în terapie
► reacții adverse cunoscute după introducerea în terapie

PROFILAXIA RA CUNOSCUTE
Reacțiile adverse cunoscute prin cercetări preclinice și clinice sunt de 2
tipuri:
► RA previzibile, dependente de mărimea dozelor și de durata
administrării (efecte secundare și toxice, imunosupresie, toleranță,
farmacodependență, sindrom de abstinență, efect rebound, insuficiență
funcțională glandulară)
► RA imprevizibile, independente de doză (de tip intoleranță – reacții
alergice și idiosincrazice); ex:
● anemia aplastică la cloramfenicol – manifestare a unei
RA de tip alergic la indivizi sensibilizați
● anemia hemolitică la antimalarice – manifestare a unei
RA de tip idiosincrazic la indivizi cu enzimopatie de tip G6PD
 MĂSURILE DE PROFILAXIE PENTRU RA
CUNOSCUTE

► prescrierea dozelor minime posibile pentru atingerea scopului

terapeutic
► anamneză temeinică pentru evidențierea unui eventual teren atopic
și/sau a unei sensibilizări anterioare
► monitorizarea pe criteriul farmacocinetic în cazul medicamentelor
metabolizate de sisteme enzimatice cunoscute ca prezentând
polimorfism:
● izoniazida, hidralazina, procainamida (biotransformare
prin acetilare)
● anticoagulante cumarinice, sulfamide hipoglicemiante,
propranolol (biotransformare prin SOMH)
● suxametoniu (biotransformare prin dezesterificare)
 PROFILAXIA RA NECUNOSCUTE (I)

Cunoașterea întregului profil farmacotoxicologic al medicamentului

înainte de introucerea în terapie nu este posibilă din următoarele
motive:

► o serie de reacții adverse nu pot fi evidențiate în studii pe animale

(anxietate, depresie, cefalee, dureri precordiale)
► în cazul efectelor teratogene există deosebiri mari între om și
animalele de laborator privind apariția și localizarea – în cazul
Talidomidei aceste efecte nu au apărut la șobolan, dar au fost evidente
la om
► o serie de RA au o incidență relativ rară, depistarea necesitând o
utilizare extinsă, timp îndelungat
► unele RA au cauze genetice greu detectabile și sunt imprevizibile
 PROFILAXIA RA NECUNOSCUTE (II)
Exemple de reacții adverse evidențiate postmarketing:

► reacțiile anafilactice provocate de ampicilină

► anemia aplastică indusă de cloramfenicol
► depresia cu tendință la suicid dată de reserpină
► evenimente trombotice grave cardiovasculare și cerebrovasculare date
de coxibe utilizate pe termen lung
► miopatii cu evoluție spre rabdomiolize și/sau insuficiență renală indusă
de statine
► reacții adverse abdominale (regurgitări acide, disfagie, dureri
retrosternale, esofagită, eroziuni esofagiene ulcerative, ulcer esofagian)
induse de bifosfonați

Măsuri profilactice:
► utilizarea cu prudență și sub atentă supraveghere a medicamentelor noi
► excluderea din tratamentele cu medicamente noi a gravidelor, nou-
născuților și copiilor sub 15 ani
► comercializare supravegheată pentru medicamente noi cu IT mic
FARMACOEPIDEMIOLOGIA DE COMBATERE
Constă în:
► depistarea precoce și diagnosticarea corectă a RA, respectiv a
intoxicațiilor medicamentoase
► aplicarea de urgență a tratamentului adecvat

Depistarea și diagnosticarea RA este continuată cu înregistrarea și

raportarea acestora în cadrul activității de farmacovgilență.

Din punct de vedere al gravității, RA se împart în:

► RA ușoare care nu necesită antidot, modificări de tratament sau
spitalizare
► RA moderate care necesită modificarea tratamentului
► RA severe care necesită întreruperea tratamentului și spitalizare
► RA letale

Tratament:
► pt RA doză dependente – se reduc dozele la valoarea minim eficace
► pt RA independente de doză – se întrerupe imediat medicația și se
administrează antidotul corespunzător