Caracterizare Alexandru Lăpuşneanul

Introducere
Încadrarea personajului
_personaj principal, participă la toate acţiunile
-fiind pers unei nuvele accentul cade mai ales asupra conturării personalităţii sale, este un pers
complex, bine reliefat, în acest scop autorul folosind tehnica basoreliefului ( acţiunile tuturor
personajelor sunt puse în slujba conturării personajului principal)
-este un personaj istoric, romantic, iar ca tipologie umană reprezintă tiranul, despotul
Caracretizare directă
-este caracrterizat direct de către autor care îl defineşte dept un tiran însetat de sânge
-despre prima domnie a lui Lăpuşneanu naratorul afirmă că el nu avusese vreme a-şi dezvălui urâtul
caracter
-şi alte personaje îl caracterizează direct - părintele Teofan îl defineşte drept crud şi cumplit,
doamna il vede pentru început viteaz, preaputernic
-Alexandru Lăpuşneanu însuşi se autodefineşte drept unsul lui Dumnezeu
Caracterizare indirectă
-este caracterizat atât prin fapte, relaţiile cu celelalte personaje, limbaj, veştminte, reacţiile fizice
-încă din primul capitol prin dialog, prin observarea gesturilor, a mimicii se conturează imaginea
tiranului
-relaţia cu boierii este tensionată încă de la început, fapt evidenţiat de dialogul dintre AL şi aceştia.
AL se reîntorsese pe tronul Moldovei, după ce în prima domnie fusese alungat de Iacov Eraclid, zis
Despotul. Boierii îl întâmpină( Moţoc, Veveriţă Spancioc şi Stroici) pentru a-l determina să plece,
motivând că ţara nu îl vrea.
-din discuţia cu boierii reiese voinţa domnitorului de a domni cu orice preţ, inpunându-şi autoritate
în faţa lor
-sunt surprinse în amănunt reacţiile fizice ale domnitorului ( dacă lipseşte un portret fizic, deoarece
accentul cade pe trăsăturile morale, autorul se opreşte asupra acestor elemente care au rolul de a-i
contura personalitatea ). El îi primeşte protocolar pe boieri, silindu-se a zâmbi, boierii la rândul lor
manifestă independenţă într-o oarecare măsură deoarece se închinară până la pământ, fără a-i
săruta poala după obicei.
-domnitorul îşi alege cu atenţie cuvintele pentru a-i determina pe boieri să-şi dea în vileag adevatele
intenţii Am auzit, urmă Lăpuşneanu, de bântuirile ţării şi am venit s-o mântui;ştiu că ţara mă
aşteapturie
-conflictul devine din ce în ce mai puternic, definindu-l pe Lăpuşneanu drept un om violent,
neîngăduitor în confruntarea cu boierii, fără scrupule
-replica lui Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, şi dacă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori
cu voia ori fără voia voastră, cade ca o adevărată sentinţă
-autorul notează mimica personajului, gesturile sale care sunt extrem de elocvente; ochii scânteiară
ca un fulger; Râdea, muşchii se suceau în râsul acesta, şi ochii lui hojma clipeau.
-cunoaşte foarte bine oamenii şi este un bun strateg, făcându-şi de la început un plan foarte bine pus
la punct pentru că îl iartă pe Moţoc, nu din alt motiv ,ci doar că îi este necesar ca să se mai uşureze
de blestemurile norodului.
- în al doilea capitol setea de sânge a domnitorului atinge cote maxime. Ei începe o serie de acte
demenţiale pentru a-şi menţine puterea:arde cetăţile, confiscă averile boierilor, îi omoară pe mulţi
dintre ei aproape fără motiv La cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică plângere ce
i se arată, capul vinovatului se spânzura în poarta curţii , cu o ţidulă vestitoare greşelei lui,
adevărate sau plăsmuite, şi el nu apuca să putrezească, când alt cap îi lua locul.
-cruzimea este de nestăvilit, conturându-se tipul despotului, al tiranului
-este capitolul în care devine evidentă relaţia antitetică pe care o stabileşte cu doamna Ruxandra -
opoziţia dintre angelic şi demonic. Doamna însă în final devine înger al morţii, înger justiţiar,
pentru că il va ucide pe Lăpuşneanu, îngrozită fiind de ameninţările acestuia cu moartea ce o vizau
atât pe ea cât şi pe fiul său.
-dacă în relaţiile cu boierii L acţionează ca un domnitor ce-şi doreşte să centralizeze puterea în stat
într-o epocă în care boierii schimbau domnitorii după bunul lor plac, în relaţia cu doamna cinismul
şi cruzimea sa sunt nemotivate. L se căsătorise cu Ruxanda pentru a câştiga inimile poporului. Ea
era fiica lui Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, donm ce rămăsese în inimile oamenilor şi prin
aceasta încearcă şi el să manipuleze masele.
-la încercarea doamnei de a interveni pentru boieri şi pentru familiile acestora, domnul promite un
leac de frică şi că nu va mai ucide de poimâine.Toate acestea nu înainte de a-şi evidentia
irascibilitatea şi caracterul greu de stăpânit, fiind la un pas de a o lovi şi chiar de a o ucide pe
Ruxanda.
_cel de al treilea capitol este cel mai dramatic
-este capitolul în care devine evidentă la A L arta disimulării
-debutează cu o atmosferă calmă la mitropolie, unde domnitorii şi boierii se află pentru a asculta
liturghuia. O serie de elemente anunţă măcelul ce va avea loc.Încă de la început ni se subliniază că
totul nu este obisnuit la domnitor. De asemenea o serie de elemente vestimentate dovedesc intenţiile
ascunse; Împotriva obiceiului său , Lăpuşneanu, în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa
domnească...Nicio armă nu avea alta decât un mic junghi cu plăsele de aur, iar printre bumbii
dulămii se zărea o za de sârmă.
-micul junghi anunţă intenţiile ascunse, iar zaua are rolul de a-l proteja, ceea ce dovdeşte încă o dată
că el pregăteşte ceva.
-rolul lui continuă prin încercare de a convinge boierii că se căieşte, scop pentru care foloseşte citate
din Biblie, îşi cere iertare, îşi regizează fiecare mişcare, fiecare cuvânt.După ce a ascultat sfânta
slujbă, s-a coborât din strană, s-a închinat la icoane, şi apropiindu-se de racla sfântului Ioan cel
Nou, s-a plecat cu mare smerenie, şi a sărutat moaştele sfântului.
-se creează o atmosferă de mister mai ales prin folosirea verbului impersonal, la care se adaugă
elemente fiziologice semnificative: Spun că în minutul acela era foarte galben la faţă şi că racla
sfântului ar fi tresărit.
-discursul său este dovada unei maxime ipocrizii. Nici naratorul nu mai poate rămâne impersonal şi
o numeşte deşănţată cuvântare.
-în următoarea scenă L devine o adevărată fiinţă diabolică. Boierii sunt aproape obligaţi să meargă
la ospăt, nefiindu-le permis să se întoarcă, uşile sunt închise, anunţând asediul boierilor în castel.
Tensiunea creşte prin prezenţa slugilor înarmate, a tunurilor din curte. Sunt servite bucate specifice
timpului, iar când Veveriţă vrea să rostescă o cuvântare este lovit de buzdugan în cap. AL îşi
înfăptuieşte în acest moment planul său. Cinismul său, caracterul diabolic este potenţat de următorul
episod, al discuţiei cu Moţoc.
-după ce îl obligă să privească măcelul celor 47 de boieri, îl trece peste cadavrele acestora şi începe
un dialog cu el retraşi lângă o fereastră.În timp ce domnitorul râdea, Moţoc se forţa a râde pentru
ca să placă stăpânului.
-L îsi chinuie prada,relifându-şi astfel sadismulProşti , dar mulţi,răspunse L cu sânge rece; să omor
o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?Judecă şi dumneata singur.sau Destul...nu te mai
boci ca o muiere.
-cu maximă luciditate îl aruncă pe Moţoc mulţimii.El cunoaşte puterea maselor ( Proşti, dar mulţi )
-saismul său atinge cote maxime in scena în care îi dă leacul de frică doamnei - piramida din
capetele boierilor pe care le ceruse aşezate după rang. Maliţiozitatea şi ironia cresc prin replica dată
de L după leşinul doamnei Ruxandra Femeia, tot femeie(...)în loc să se bucure,ea se sperie.
-în în capitolul al patrulea ne aflăm la 4 ani după măcel. Spancioc şi Stroici fugiseră în Polonia. AL
este pe patul morţii. El cere să fie călugărit, iar după ce în urma unui leşin acest lucru se întâmplă,
iar pe tron urcă fiul său, L, trezit din leşin ameninţă De mă voi scula pre mulţi am să popesc şi eu.
_el o ameninţă cu moarte atât pe soţia sa cât şi pe fiul său, ceea ce o determină pe doamnă sa asculte
de Spancioc şi de Stroici şi, îndemnată totodată şi de părintele Teofan, ii va da domnului otrava.
-L nu moare ca un domn, ci are o moarte lentă şi dureroasă sub privirile infernale ale celor odi
boieri ce-i desfac dinţii cu un cuţit şi îi toarnă pe gât drojdiile otrăvii spunând învaţă a muru, tu care
ştiai numai a omorî
În relaţiile cu cekelalte personaje:
-cu doamna R - antiteza angelic/ demonic.
-cu Moţoc -il foloseşte, boierul făcând patre din planul său
-cu boierii - crud şi diabolic etc

Personaj romantic
-erou excepţional pus in situaţii excepţionale - are un destin sinuos, cu urcuşuri şi coborâşuri -
porneşte de jos, ajunge în culmea puterii de unde cade iremediabil ( boala şi moartea lentă )
-este un daimon romantic, fiind alcătuit din contraste ( inteligent, bun strateg, dar crud, cinic,
diabolic )
-este Regizorul în sens schopenhauerian care poate dirija destinele altora, dar nu-l poate controla pe
al său
-este un personaj romantic şi prin antiteza stabilită cu R

G. Călinescu vede un damnat la infern mutat pe pământ.

C Negruzzi dă o interpretare proprie faptelor lui L- el încearcă să-şi consolideze puterea în stat în
detrimentul marii boierimi.
Din perspectivă modernă nuvela este o adevărată parabolă despre vină şi pedeapsă, parabolă a
destinului şi a damnării, a urmărilor pe care le are tirania, esenţa demonică a celui aflat la putere.