Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Medicină Dentară

BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

Metabolismul glucidic
Considerații generale
Glucidele sau zaharurile sunt substanțe organice, cu funcțiune mixtă care au în
compoziția lor atât grupări carbonilice, cât și grupări hidroxilice (compuși
polihidroxicarbonilici - au mai multe grupări hidroxil (-OH) și o grupare carbonil (>C=O) fiind
polihidroxialdehide sau polihidroxicetone.). Din punct de vedere al compoziției elementare, cu
excepția unor derivați care conțin azot, glucidele sunt alcătuite din carbon, hidrogen și oxigen.
În natură glucidele sunt răspândite sub formă de mono-, oligo- sau poliglucide, libere
sau și/sau sub formă de derivați ai acestora.
Glucidele sunt constituenți celulari majori ai tuturor organismelor vegetale și animale,
alcătuind o clasă de compuși organici cu largă distribuție în natură, cu rol important în
citoplasmă și în diverse structuri subcelulare, în diferite țesuturi, organe și lichide biologice
unde îndeplinesc funcții metabolice majore. De asemenea constituie substanțe de rezervă
utilizate de către celule și țesuturi atât în regnul vegetal, cât și cel animal. Biogeneza are loc,
în principal, în plantele vezi, prin procesul de fotosinteză, din CO2 și H2O (substanțe cu
potențial energetic scăzut) sub acțiunea radiației luminoase.
Glucoza este cel mai important monozaharid care se găsește în mod normal în
organismul omului și constituie combustibilul cel mai prețios pentru obținerea energiei
necesare activităților fiziologice.
Formula generală: CnH2nOn, n = numărul atomilor de carbon.
Funcțiile glucidelor:
✓ Energetică – reprezintă principala sursă energetică a organismului (1 g de
glucide generează 4,5 kcal);
✓ Structurală – celuloza la plante; glucozaminoglicanii și glicoproteinele din
țesutul conjunctiv și membranele celulare la animale, elemente structurale al
acizilor nucleici;
✓ De rezervă – amidonul la plante, glicogenul la animale;
Clasificarea glucidelor are la bază comportarea acestora la reacția de hidroliză:
MONOZAHARIDE – glucide simple, unitatea de bază ele neputând fi scindate în
molecule mai mici care să posede proprietăți fizico-chimice caracteristice acestei categorii;
OLIGOZAHARIDE – sunt alcătuite din 2-10 unități monozaharidice;
POLIZAHARIDE – conțin mai mult de 10 unități monozaharidice;
Oligo- și polizaharidele pot fi hidrolizate formând monozaharidele constituente.

1
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

Exemple dizaharide:
❖ Maltoza → 2 unități de glucoză legate printr-o legătură α 1 – 4 glicozidică, în
urma unei reacții de condensare.

❖ Sucroza (zaharoza) → 1 glucoză + 1 fructoză;

❖ Lactoza → 1 galactoză + 1 glucoză;

Exemple polizaharide: inulina (subunități de fructoză), amidon, glicogen, chitină,

amilopectină.
Monozaharidele se pot clasifica:
o După numărul atomilor de carbon:
▪ trioze;
▪ tetroze;
▪ pentoze;
▪ hexoze;
▪ heptoze.

2
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

o După gruparea funcțională:

▪ aldoze (-CHO);
▪ cetoze (>C=O).

ACTIVITĂȚI PRACTICE

Reacții de identificare ale monozaharidelor

1. Testul Molisch
PRINCIPIUL METODEI: În prezența H2SO4 concentrat, monozaharidele (pentozele,
hexozele) se transformă în furfurol (hidroximetil furfurol) care reacționează cu α-naftolul în
raportul 1:2 formând produși de condensare de culoare roșu - violet. Această reacție se obține,
la cald, pentru toate glucidele deoarece, sub acțiunea H2SO4 concentrat, ele hidrolizează
punând libertate monozaharidele.
ACTIVITATE PRACTICĂ: Într-o eprubetă se pipetează:
o 2 – 3 mL soluție glucoză 2%;
o 2 – 3 picături reactiv Molisch (soluție α-naftol 5% în alcool etilic);
o 1 – 2 mL H2SO4 concentrat (se prelinge pe peretele eprubetei astfel încât cele
două straturi să nu se amestece).
Prezența monozaharidului este indicată de apariția unui inel roșu – violet la limita de
separare dintre straturi.

2. Reacția cu baze tari

PRINCIPIUL METODEI: În prezența bazelor tari, monozaharidele se descompun
formând rășini brune.
ACTIVITATE PRACTICĂ: Într-o eprubetă se pipetează:
o 2 – 3 mL soluție glucoză 2%;
o 4 – 5 picături NaOH 10%;

3
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

Se încălzește pe baie de apă câteva minute. Prezența monozaharidului determină

apariția unei colorații galben – brun (miros de caramel).

Reacții de identificare bazate pe reducerea grupării carbonil

3. Testul Fehling
PRINCIPIUL METODEI: Aldozele, la cald, în mediu alcalin, reduc ionii Cu2+ din
reactivul Fehling, la Cu+ cu formare de oxid cupros (Cu2O) – precipitat roșu – cărămiziu.

ACTIVITATE PRACTICĂ: Într-o eprubetă se pipetează 1 mL de reactiv Fehling. Se

încălzește până la fierbere. Se adaugă un volum egal de glucoză (1 mL).
Apare un precipitat roșu - cărămiziu. Cantitatea de precipitat și intensitatea culorii
sunt proporționale cu concentrația glucidului.

4. Testul Benedict
PRINCIPIUL METODEI: Sulfatul de Cu (III) tratat cu hidroxizi alcalini se
transformă în hidroxid de Cu (II), care în prezența glucidelor reducătoare trece la oxid de Cu
(I). Reacția Benedict apare ca o variantă a reacției Fehling, cu sensibilitate mai mare.
ACTIVITATE PRACTICĂ: Într-o eprubetă se pipetează câteva picături de soluție de
glucoză 2%. Se adaugă 2 - 3 mL de reactiv Benedict. Se încălzește conținutul eprubetei.
În funcție de cantitatea de monozaharid reducător din probă se observă apariția unui
precipitat verde, galben sau roșu.

5. Testul Seliwanoff
PRINCIPIUL METODEI: Reacția Seliwanoff este utilizată la diferențierea cetozelor
de aldoze. Monozaharidele în prezența HCl concentrat reacționează cu rezorcina (1,3
dihidroxibenzen) și formează compuși colorați. Reacția este mai rapidă și mai intensă în
prezența cetozelor, când se obțin produși colorați în roșu intens decât în prezența aldozelor,
când se obțin produși colorați în roz–deschis.

4
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

ACTIVITATE PRACTICĂ: În 2 eprubete se pipetează conform tabelului:

Eprubeta 1 Eprubeta 2

1 mL reactiv Seliwanoff 1 mL reactiv Seliwanoff

1 mL soluție fructoză 1 mL soluție glucoză

încălzire pe baie de apă până la fierbere

Se colorează în roșu Nu se colorează

6. Testul Bial
PRINCIPIUL METODEI: Reacția Bial este specifică pentru identificarea pentozelor,
aceasta fiind negativă pentru hexoze. Pentozele formează cu reactivul Bial, care conține orcinol
(5-metil-rezorcină) în mediu de HCl concentrat produși colorați în verde.
ACTIVITATE PRACTICĂ: Într-o eprubetă se pipetează:
o 2 mL reactiv Bial. Se încălzește la fierbere.
o Se adaugă 3 - 4 picături soluție arabinoză. Se încălzește în continuare.
Se observă apariția unei colorații verzi.

Reacții de identificare ale dizaharidelor

7. Testul Fehling
PRINCIPIUL METODEI: Dizaharidele cu caracter reducător (care conțin o legătură
glicozidică monocarbonilică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între -OH
glicozidic al unei oze și un -OH alcoolic al celeilalte oze) prezintă proprietatea de a reduce la
cald reactivul Fehling formând oxidul cupros, precipitat roșu - cărămiziu. Dizaharidele care
conțin o legătură glicozidică dicarbonilică formată prin eliminarea unei molecule de apă între
2 grupări -OH glicozidice nu prezintă caracter reducător.

5
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

ACTIVITATE PRACTICĂ: În 3 eprubete se pipetează conform tabelului:

Eprubeta 1 Eprubeta 2 Eprubeta 3

2 mL reactiv Fehling 2 mL reactiv Fehling 2 mL reactiv Fehling

Se încălzește la fierbere

2 mL soluție lactoză 2 mL soluție maltoză 2 mL soluție zaharoză

Se continuă fierberea

precipitat roșu - cărămiziu precipitat roșu - cărămiziu nu se colorează

Reacții de identificare ale polizaharidelor

8. Identificarea amidonului
PRINCIPIUL METODEI: Amidonul se colorează în albastru în prezența iodului,
culoare care dispare la cald și apare la rece, deoarece amidonul nu reacționează chimic cu iodul,
doar îl absoarbe fizic. În prezența acizilor minerali, amidonul este hidrolizat la glucoză,
intermediari formându-se diferiți produși numiți dextrine, care au culori diferite în funcție de
masa lor moleculară:
Amidon – albastru
Amilodextrine – albastru - violet
Eritrodextrine – roșu
Flavodextrine – galben
Acrodextrine – incolor
Maltoză
α-glucoză
ACTIVITATE PRACTICĂ:

Într-o eprubetă se adaugă 10 mL soluție amidon.

Se adaugă 1 mL HCl 0,1 N.
Se încălzește pe baie de apă 15 minute.
La intervale de 2 minute se colectează probe de hidrolizat de 1 mL care se răcesc sub
jet. În aceste probe se adaugă 1 – 2 picături de iod.
Se neutralizează cu soluție NaOH 10%.
Se efectuează reacția Fehling.

6
Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină Dentară
BIOCHIMIE - anul I; semestrul al II-lea (an universitar 2020-2021)

La început se observă o culoare albastră, apoi pe măsură ce hidroliza progresează se

constată apariția unei game de culori de la albastru-violet până la galben. După hidroliza
totală a amidonului, în urma reacției Fehling apare un precipitat roșu-cărămiziu de Cu2O,
care indică prezența glucozei ca produs final de hidroliză.

Metode de investigare a metabolismului glucidic

În laboratorul clinic, pentru investigarea metabolismului glucidic, sunt utilizate

următoarele determinări: dozarea glucozei, dozarea hemoglobinei glicozilate, dozarea acidului
lactic etc.
Valorile normale ale glicemiei (concentrația glucozei în sânge) sunt cuprinse între 70-
120 mg/dl.
9. Dozarea glucozei:
a. cu o-toluidină;

PRINCIPIUL METODEI: În mediu de acid acetic, la cald, glucoza reacționează cu

o-toluidină, formând o bază Schiff, compus de culoare verde – albastră, având maximum de
absorbție la 635 nm.
ACTIVITATE PRACTICĂ: În 3 eprubete se pipetează conform tabelului:
Reactiv P (Probă) S (Standard) B (Blanc)
Ser/plasmă 0,1 mL - -
standard - 0,1 mL -
o-toluidină 3 mL 3 mL 3 mL
Apă distilată - - 0,1 mL
Se ține pe baie de apă la fierbere 8 minute. Se răcește și se măsoară EP și ES față de blanc
la 635 nm.
Calcul: CP = 100 x EP/ES

b. cu ajutorul kiturilor de dozare – conform instrucțiunilor din protocolul

specific.