• Eben - s.m.

Varietate de lemn dur, greu și de culoare închisă, obținută din

arbori exotici, în special din abanos, și întrebuințată la confecționarea
mobilei de lux și a unor obiecte decorative.
-s.m., pl. ebeni
• Ebenisterie - s.f. 1. Meșteșugul ebenistului. 2. Atelierul ebenistului.
-s.f., art.ebenisteria, g.-d. art.ebenisteriei; pl. ebenisterii, art.ebenisteriile
(desp. -ri-i-)
• Ebola - s.f. 1. denumire generică pentru virusurile filamentoase din genul
Ebolavirus, în particular din specia Zaire ebolavirus 2. febră hemoragică
cauzată de aceste virusuri.
-s.f., g.-d. art. ebolei
• E-book
-(engl.) [pron. ibuk] s.n., pl. e-bookuri [pron. ibukur] (desp. -boo-kuri)
• Ebuliometrie - s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății
moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie.
-(desp. -il-o-, me-tri-) s.f., art. ebuliometria, g.-d. art. ebuliometriei; pl.
ebuliometrii, art. ebuliometriile (desp.-tri-i-)
• Ebulioscopie - s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor
moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, care se bazează
pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât
dizolvantul pur.
-(desp. -il-os-cop/-o-sco-)s.f. art. ebulioscopia, g.-d. Art. ebulioscopiei;
pl. ebulioscopii, art. ebulioscopiile (desp. -ti-i)
• Ecarisaj - s.n. 1. Operație de tratare și de prelucrare a cadavrelor de
animale și a deșeurilor de la abatoare în vederea transformării lor în
produse furajere sau industriale (făină de oase, clei etc.) ♦ Întreprindere
care execută această operație. ♦ Operație de strângere a cadavrelor de
animale. 2. Acțiune de stârpire a câinilor vagabonzi.
-s.n., pl. ecarisaje
• Ecarisare - s.f. Acțiunea de a ecarisa (1) și rezultatul ei; operație
manuală de tăiere și de fasonare a buștenilor pentru a se obține diferite
piese de lemn prismatice (grinzi, traverse etc.).
-s.f., g.-d. art. ecasării; pl. ecasări
• Ecarlat(1) - adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-stacojiu, vișiniu. 2. S. n.
Colorant sintetic roșu-vișiniu, folosit în industria textilă
-s.n. (colorant)
• Ecarlat(2) - adj. invar
• Ecarte - s.n. (Rar) Numele unui joc de cărți la care participă două
persoane. (joc de carți)
-s.n., art. ecarteul; (partide) pl. ecarteuri
• Echidna - ființă monstruoasă, jumătate femeie și jumătate șarpe. A avut
cu Typhon, apoi cu Orthros, mai mulți copii, printre care se numărau:
Cerberus, Himera, Gorgonele, hidra din Lerna, Ladon, leul din Nemea,
Scylla, Sfinxul, vulturul care-i mînca ficatul lui Prometheus etc... A murit
ucisă în somn de Argus.
-s. propriu f.,g.-d. Echidnei
• Echilibristică - s.f. 1. Gen al artei circului care presupune păstrarea
echilibrului în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de
circ al echilibristului. 2. Fig. Capacitatea de a se strecura cu îndemânare
printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor utilizate pentru
a ieși dintr-o situație dificilă.
-(desp. -li-bris-) s.f., g.-d. art. echilibristicii; pl. echilibristici
• Echinacea - s.f., g.-d. art. echinaceei
• Echinid - s.f. (Zool.) Arici-de-mare.
-s.n., pl. echinide

• Echinocococză - s.f. Boală parazitară, frecventă la om și la animale,

provocată de echinococ și manifestată prin apariția unor chisturi pline cu
lichid transparent în plămâni, ficat etc.; hidatioză.
-s.f.,g.-d. art. chinococozei
• Echivalare - s.f. 1. Acțiunea de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității
unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip
sau în străinătate.
 -s.f.,g.-d. art. echivalării; pl. echivalări
• Echivalent - s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare,
același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre
figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără a fi identică cu
aceasta. II. S. n. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau
echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două
acțiuni.
-I. adj. m., pl. echivalenți; f. echivalentă; pl. echivalente
-II. s.n.,pl. echivalente
• Echivoc - s.n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două
înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat,
n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului
perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de
informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.
-adj. m., pl. echivoci; f. echivocă, pl. echivoce
-s.n., pl. echivocuri
• Eclere - s.n. Prăjitură în formă alungită, umplută cu cremă și acoperită cu
glazură de șerbet, ciocolată etc.
-(despre e-cler)s.n., pl. eclere
• Ecleziastul - s.n. pr. art. Una dintre cărțile Vechiului Testament, care
cuprinde teme disparate referitoare la înțelepciune, carte a Bibliei.
-(desp. E-cle-zi-as) s. propriu n. art., neart. Ecleziast
• Eco - element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Casă. 2
Mediu înconjurător. 3 Ambianță.
-adj. invar. (produse)
• Ecocardiograf - s.n. aparat pentru ecocardiografie.
-(desp. -di-o-graf) s.n., pl. ecocardiografe
• Ecograf - aparat care servește la determinarea caracteristicilor mediilor
pe baza principiului vibrațiilor ultrasonore.
-s.n., pl. ecografe
• Ecologă - specialist în ecologie.
 -(livr.)/(colocv.) ecoloagă (rar) s.f., g.-d. art. ecologei/ecoloagei; pl.
ecologe/ecoloage
• E-comerț - s.n., art. e-comerțul
• Ecometrie - s.f. Operație de măsurare a nivelului unui lichid în sonde.
-