Slujirea Bisericii care vindecă suferințele celor mici

Fotografii: Mihnea Păduraru

Un articol de: Dumitru Manolache - 22 Feb 2024

Tema de anul acesta pe care Biserica o adâncește duhovnicește, teologic și

faptic, considerând-o prioritară în pastorație, este intensificarea îngrijirii celor
aflați în suferință sufletească și trupească. Din nefericire, în societatea noastră
nu numai cei în vârstă, afectați de boli, suferă, ci și copiii care, din cauza
sărăciei, a destrămării familiilor, a violenței, ajung să se îmbolnăvească, să fie
abandonați, abuzați, ignorați, lipsiți de dragostea părintească. Parte din ei își
găsesc însă vindecarea în sânul instituțiilor sociale ale Bisericii, cum este și
cazul celor din Centrul de zi îngrijire copii „Iasomia” Târgu Jiu.

Copiii sunt cheile paradisului”, spunea filozoful american Eric Hoffer. Nu întâmplător se
crede că lucrurile pe care încep să le miște, să le vadă, să le vorbească, să le facă sau să le
audă copiii constituie temelia pentru tot ceea ce urmează în întreaga lor viață. Când premisele
împlinirii acestor nevoi firești lipsesc, cei mici suferă, se autoizolează, se îmbolnăvesc
sufletește, iar evoluția lor poartă, în mod dramatic, tarele lipsurilor pomenite. De aceea
Biserica se implică pentru ca aceste „chei ale paradisului” să poată deschide ușile zăvorâte ale
vieții, sprijinindu-i emoțional, compasional pe cei care suferă, sporind vindecarea lor, în
condițiile în care astăzi, nu doar societatea, ci și familia oferă din ce în ce mai puțin copiilor.

Copiii, viitorul parohiilor

Prin înființarea Centrului de zi îngrijire copii „Iasomia” din Târgu Jiu în 2013, în spațiul
reabilitat al unei foste centrale termice din zona Alexandru Ioan Cuza, care funcționează în
cadrul unui parteneriat între primăria municipiului și Arhiepiscopia Craiovei, Biserica a
preluat din 2018 furnizarea de servicii sociale în această instituție pentru 60 de copii. Ce se
urmărește prin acest act? Sprijinirea unor familii dezavantajate din punct de vedere social și
economic, prevenirea abandonului și instituționalizarea copiilor, vindecarea lor sufletească
prin asigurarea pe timpul zilei a unei mese calde, a unor activități de îngrijire, educație,
recreere și socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viață independentă, orientare
școlară, activități cultural-artistice și educație moral-religioasă. În acest fel ființa umană se
vindecă în integralitatea ei, adică trupește și sufletește, devenind capabilă să facă față vieții
cotidiene din ce în ce mai complexe.

„Centrul de zi «Iasomia» Târgu Jiu, care aparține de Arhiepiscopia Craiovei, oferă servicii
pentru 60 de copii dezavantajați din punct de vedere social din municipiul Târgu Jiu, cu vârste
cuprinse între 6 și 16 ani. Selecția beneficiarilor se face de către specialiștii din primărie, care
colaborează cu specialiștii noștri la identificarea cazurilor sociale. Astfel, copiii care se
încadrează în criteriile stabilite încep să participe la activitățile pe care noi le desfășurăm aici.
Biserica a fost întotdeauna alături de persoanele aflate în situații de risc. Copiii din acest
centru reprezintă viitorul parohiilor noastre, și de aceea este bine ca ei să se dezvolte sub
oblăduirea Bisericii. Lor încercăm să le consolidăm înțelegerea și promovarea valorilor
morale, să-i ajutăm să devină responsabili din punct de vedere social și religios, lucruri care în
cadrul familiilor lor, din diferite cauze, nu se pot fixa, nu se pot împlini. Majoritatea copiilor
de aici provin din familii monoparentale, sau cu posibilități materiale reduse, unii au
handicapuri, alții se află în grija bunicilor sau unor tutori, deoarece părinții au plecat în
străinătate la muncă. Copiii aceștia au nevoi educaționale speciale, pentru care încercăm să
găsim, cu ajutorul psihologilor și psihoterapeuților, cele mai bune pachete de servicii, astfel
încât ei să depășească problemele cu care se confruntă acasă. Cei mai mulți dintre ei nu
dispun zilnic în familie de o masă caldă, suferă de probleme emoționale, din cauza pierderii
unui părinte sau a creșterii într-o familie monoparentală, de regrese în procesul educațional și
multe altele. De aceea psihologii noștri au planuri de intervenție specializate pentru fiecare
caz în parte, sesiuni de consiliere individuală și de grup, în cadrul cărora încearcă se
descopere dificultățile cu care copiii se confruntă și să acționeze în sensul restabilirii
echilibrului lor sufletesc. În urmă cu mai mulți ani, am observat la un atelier de creație că unii
dintre copii colorau desenele în culori foarte închise. Sau se reprezentau pe ei înșiși mult mai
mici în comparație cu casele sau cu școala. Analizând desenele cu psihologii noștri, am înțeles
că respectivii copii aveau frustrări în familie, adică erau marginalizați sau neglijați de părinți”,
ne mărturisește părintele Ciprian Sârbu, directorul executiv al Asociației „Vasiliada”, filiala
Târgu Jiu.

Înlăturarea fragilităților

Sărăcia, lipsurile materiale, lipsa afecțiunii părinților determină la rândul lor apariția
delincvenței juvenile. Prin vulnerabilitățile lor, copiii pot deveni ținte ușoare ale delincvenților
adulți sau sunt obligați chiar ei să opteze pentru o viață aparent fără reguli și libertină. Prin
implicarea duhovnicească și faptică, Biserica reușește să înlăture asemenea fragilități, să
aducă alinare sufletească, care nu poate fi înlocuită nici de medicamente, nici de alte
tratamente. De aceea, lucrul cu asemenea copii este o activitate specială. Doamna Georgeta
Ghiță, șef serviciu, psiholog în acest centru din 2018, ne-a mărturisit următoarele: „Noi
preluăm acești copii într-o situație socială sau emoțională delicată. Fiind primiți cu căldură de
către personalul nostru, ei descoperă că aici este altceva, că nu mai trăiesc în sistemul uneori
rigid sau lipsit de afecțiune de acasă, că se pot exprima, că se pot dezvolta din punct de vedere
creativ, pot socializa cu ușurință cu ceilalți copii și cu cadrele care se ocupă de pregătirea și
îngrijirea lor, pot lua masa împreună, ca într-o familie, lucru care acasă nu de puține ori nu se
întâmplă. Aici desenează, modelează, pictează, învață să danseze, dezbat teme stabilite chiar
de ei. Așa se face că am descoperit talente deosebite la pictură, am avut copii care au
participat la olimpiadele de limba română, unii practică sporturi mai speciale, citesc și
compun scrisori de o frumusețe aparte și emoționante, de pildă, către mama sau către Moș
Crăciun. Toți cei care frecventează centrul au cel puțin câte o problemă. Există o familie, spre
exemplu, în care trăiesc vreo patru frați, mama este bolnavă de cancer în stadiu terminal. Mai
avem o fetiță căreia i-a murit mama, nu are tată și este crescută de bunici. Un alt caz este cel
al unor copii care nu au mamă, sunt crescuți de bunică, în timp ce tatăl se află la muncă în
străinătate. Cred că Biserica îndeplinește un rol foarte important în viața acestor copii pentru
că mulți aici au învățat să se roage, să-L iubească pe Dumnezeu, să se bucure de sărbătorile
religioase și de prezența preoților la activitățile lor, a elevilor seminariști din liceul apropiat,
cu care cântă colinde”. La rându-i, doamna Mihaela Semenescu, terapeut ocupațional, ne-a
spus că se dedică acestor copii de cinci ani și se ocupă de pregătirea temelor după ce ei vin de
la școală: „Împreună pregătim fel de fel de programe artistice, pentru că avem copii foarte
talentați. Suntem ca o mare familie în care ne simțim bine cu toții”. Doamna Claudia
Ardeleanu, psihopedagog, ne spune că centrul social este frecventat de copii „care sunt
abandonați de ambii părinți sau de unul dintre ei, copii cu părinți decedați, cu mulți frați, chiar
și 16 într-un caz! Pe cei mari îi ajutăm să-și facă temele școlare, acasă neavând această
posibilitate”.

Biserica, marea familie

Privindu-i pe cei pe care i-am găsit la activități când am vizitat Centrul social „Iasomia”, cu
greu îți poți imagina că adâncul ființei lor a fost afectat de multe încercări. Voioșia,
optimismul și dragostea cu care vin în sânul Bisericii i-au transformat, din nou, în „chei ale
paradisului”. Că din ființe fragile, cu carențe de dezvoltare fizică, cu lipsuri majore în
educație, au devenit semeni care la vârsta maturității vor dezvolta capacități de muncă
normale, responsabilități protectoare asupra propriilor familii, principii morale înalte, dragoste
de Dumnezeu și de semeni. O demonstrează gândurile și aspirațiile exprimate de câțiva dintre
ei cu care am stat de vorbă:

Casian C., de 7 ani, ne spune: „Îmi place în acest centru pentru că e fain, ne jucăm și ne facem
temele. Iubesc fotbalul și vreau să devin fotbalist. Vin aici împreună cu alte două surori.
Suntem acasă cinci frați”. La rândul său, Robert S., elev în clasa a III-a, care vine aici de doi
ani, speră ca și el să ajungă fotbalist; Elena C., din clasa a V-a, vrea să se facă avocat, pentru
că este „foarte curioasă”. Mai are două surori, Alexia, de 10 ani, căreia îi place să cânte
„cântece simple și vesele”, și de aceea ar vrea să devină „interpretă, dar și polițistă,
învățătoare, prezentatoare de știri și medic de animale!”, și Maria, cea mai mică dintre ele,
care vrea și ea să fie polițistă. Lui Cătălin B., din clasa a III-a, i-ar plăcea să se facă pompier,
în timp ce Mihnea-Andrei D., din clasa a III-a, este pasionat de matematică, dar ar vrea să
devină dentist ori fotbalist.

Ne-am despărțit cu greu de acești copii, gândindu-ne că „sănătatea este un dar de la

Dumnezeu, nu un drept, care trebuie păzit, îngrijit și sfințit”, cum arată Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel în cuvântul adresat cu prilejul decretării Anului omagial 2024 ca an al pas-
torației și îngrijirii bolnavilor și comemorării tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Și
că, până la urmă, copiii „nu-și amintesc ce încerci să-i înveți, ci ceea ce ești”, cum spunea Jim
Henson, un actor american. Or, copiii care frecventează Centrul social „Iasomia” din Târgu
Jiu știu acum că Biserica este chiar familia lor cea mare.