REFERAT

Etica si Integritate Academică

Master: Cultură şi Civilizaţie Ebraică - an. I

Sudent: Tărîţă Cîmpeanu Elena Otilia

SUBIECTUL 1 – crearea unui spațiu academic internațional (tematică discutată în data de

09.01.2024)
În decursul anilor '80, conceptul de a crea un spațiu academic european își avea
începuturile într-un context mai amplu al integrării europene și al colaborării în domeniul
învățământului superior. În acea perioadă, Uniunea Europeană (UE), denumită atunci
Comunitățile Europene, își concentra eforturile asupra consolidării cooperării între statele
membre în diverse sectoare, inclusiv în educație și cercetare.
Un moment semnificativ în dezvoltarea acestei idei a fost marcarea adoptării Actului
Unic European în 1986, reprezentând o etapă crucială în procesul de integrare europeană. Acest
act recunoștea educația și cercetarea ca domenii-cheie pentru atingerea obiectivelor comune ale
Comunităților Europene.
O altă etapă importantă a fost semnată la 8 aprilie 1987, la Luxemburg, prin Acordul de la
Luxemburg privind Diploma Suplimentară Europass. Acest acord își propunea să faciliteze
recunoașterea calificărilor academice între statele membre ale Comunităților Europene.
În 1988, Comisia Europeană a inițiat programul Erasmus, o acțiune cu impact
semnificativ asupra mobilității studenților și profesorilor în Europa. Programul Erasmus a
contribuit la crearea unui mediu academic european comun, promovând schimburile și
colaborările între instituțiile de învățământ superior din diferite țări europene.
În ansamblu, deceniul '80 a reprezentat o perioadă de fundamentare a unei colaborări
academice mai strânse la nivel european. Inițiative precum Actul Unic European și programul
Erasmus au avut un rol semnificativ în conturarea unei identități academice europene comune.
Aceste eforturi au contribuit la sporirea mobilității studenților și cercetătorilor, la recunoașterea
reciprocă a calificărilor și la consolidarea cooperării în sfera învățământului superior în cadrul
comunității europene.
Există diverse organizații internaționale și instituții dedicate susținerii libertății
academice, eticii și integrității academice. Iată câteva exemple:
1. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură UNESCO
încurajează libertatea în procesele de învățare, predare și cercetare, având ca obiectiv protejarea
drepturilor omului în domeniul educației și menținerea unui standard etic în cercetare.

1
 2. AAUP (Asociația Americană a Profesorilor Universitari). Această organizație din
Statele Unite se dedică promovării libertății academice și susținerii drepturilor profesorilor
universitari, abordând, de asemenea, aspecte legate de etică și integritate academică.
3. Magnus Böcker Foundation. Această fundație se axează pe promovarea eticii și
integrității în cercetarea științifică, încurajând adoptarea unor practici corecte în domeniul
academic.
4. COPE (Committee on Publication Ethics). COPE furnizează ghiduri și sprijin
editorilor de reviste științifice pentru a asigura respectarea eticii în procesul de publicare a
cercetărilor.
5. IIE (Institute of International Education): IIE promovează schimburile academice la
nivel internațional și încurajează promovarea valorilor etice și a integrității în cadrul
învățământului superior.
6. EUA (European University Association): Asociația Universităților Europene
încurajează colaborarea și schimbul de bune practici între instituțiile de învățământ superior din
Europa, inclusiv promovarea eticii și integrității academice.
7. Global Forum on Academic Freedom, Institutional Autonomy, and the Future of
Democracy: Acest forum adună lideri academici, activiști și alți participanți pentru a discuta și
promova libertatea academică la nivel global.
Aceste organizații și instituții au un rol esențial în crearea și menținerea unui mediu
academic în care libertatea, etica și integritatea sunt încurajate și respectate pe plan internațional.

SUBIECTUL 2 – conceptul raţionalismului theist şi al raţionalismului radical (tematică

discutată în data de 12.12.2024)
Rationalismul theist și rationalismul radical reprezintă două perspective distincte în
filozofie și religie, ambele bazate pe utilizarea rațiunii și a logicului, dar cu diferențe
semnificative în interpretarea acestor concepte în contextul credinței.
1. Raţionalismul theist:
Definiție: Raţionalismul theist susține ideea că întreaga credință religioasă poate coexista
armonios cu rațiunea și logica. Adepții acestei perspective afirmă că există o concordanță între
credință și rațiune, iar principiile raționale pot consolida și chiar întări credința în Dumnezeu.
Exemplu: Un raţionalist theist ar putea argumenta că existența ordinii și a legilor în univers
indică prezența unui Creator inteligent și că rațiunea poate fi folosită pentru a înțelege și a
aprofunda credința religioasă.

2
2. Rationalismul radical:
Definiție: Raţionalismul radical susține că întreaga credință trebuie să fie în întregime supusă
rațiunii și că doar ceea ce poate fi demonstrat sau înțeles rațional este valid. Această abordare
poate include scepticism față de elementele religioase care nu pot fi justificate rațional și poate
promova o atitudine seculară sau agnostică.
Exemplu: Un raţionalist radical ar putea respinge orice afirmație care nu poate fi demonstrată
sau analizată rațional, inclusiv idei teologice care nu au la bază dovezi empirice sau logice.
Ambele abordări presupun că rațiunea reprezintă un instrument important în înțelegerea
lumii și a existenței, dar ele diferă în privința modului în care văd relația dintre rațiune și credința
religioasă. Raţionalismul theist încearcă să găsească un echilibru între credință și rațiune, în timp
ce rationalismul radical acordă o importanță mai mare aplicării stricte a rațiunii și logicii în toate
aspectele vieții, inclusiv în chestiunile spirituale.
Secularizarea eticii academice se referă la procesul de separare a eticii și a valorilor
morale de influențele religioase sau confesionale în cadrul instituțiilor academice și în activitățile
legate de cercetare, învățământ și publicații. Această tendință este observată atunci când
principiile etice și standardele de conduită în cadrul mediului academic sunt stabilite pe baza
rațiunii, moralității universale și argumentelor seculare, în detrimentul orientărilor religioase sau
teologice.

SUBIECTUL 3 – secularizarea eticii academice (tematică discutată în data de 12.12.2024)

Secularizarea eticii academice se manifestă prin separarea principiilor etice și a valorilor

morale de influențele religioase sau confesionale în cadrul instituțiilor academice și în legătură
cu activitățile de cercetare, predare și publicare. Această tranziție devine evidentă atunci când
standardele etice și normele de conduită în mediul academic sunt stabilite pe baza rațiunii,
moralității universale și argumentelor seculare, renunțând astfel la dependența de orientări
religioase sau teologice.

Secularizarea eticii academice reflectă o evoluție importantă în stabilirea standardelor

etice și normelor de conduită în instituțiile academice. Această schimbare presupune adoptarea
unei poziții de neutralitate religioasă pentru a asigura accesibilitatea și aplicabilitatea normelor în
ciuda diversității culturale și religioase. Raționalizarea eticii, integrarea cunoașterii științifice și
accentul pe responsabilitatea socială sunt elemente-cheie ale acestei secularizări, favorizând o
abordare mai flexibilă și adaptabilă în fața progresului în domeniul științific și a diversității
culturale.
Secularizarea eticii academice reprezintă o direcție pozitivă pentru mediul academic,
promovând un cadru neutru și accesibil, independent de influențele religioase. Aceasta permite o
abordare mai deschisă și incluzivă, respectând diversitatea culturală și religioasă prezentă în
comunitatea academică. Prin raționalizare și integrare cu progresele științifice, etica devine mai

3
adaptabilă și relevantă, iar responsabilitatea socială devine o preocupare centrală. În ansamblu,
secularizarea eticii în mediul academic reflectă aspirația către un cadru etic universal, bazat pe
rațiune și preocupări sociale, contribuind astfel la un mediu academic mai echitabil și progresiv.
Secularizarea eticii academice poate varia în intensitate și aplicare în diferite regiuni și
instituții, dar în general reflectă o tendință către norme etice bazate pe rațiune și valori
universale, independente de dogmele religioase.