Cursul 9-27.11.

2023
Antrepriza
=în esență, un contract oneros și sinalagmatic care se caracterizează prin 2 efecte juridice specifice:
asumarea de către antreprenor a obligației de executare a unei lucrări/a unui serviciu și asumarea
prețului contractual de către beneficiar;
Observații cu privire la definiția anterioară:

• Este un contract oneros, deci, chiar dacă vorbim de asumarea unei obligații de executare a unei
lucrări/ serviciu, în lipsa unei contraprestații NU se poate discuta despre antrepriză;
• Antrepriza nu poate fi un act dezinteresat și nu presupune realizarea de liberalități dat fiind
caracterul oneros al acesteia;
• Antrepriza poate fi:
➢ Antrepriză de lucrări
-antreprenorul asumă realizarea unei lucrări (ex: realizarea unei case);
-lucrarea presupune o modificare care, de regulă, intervine în realitatea materială;
Ipoteze:
Se creează un bun nou
Se modifică un bun preexistent
-e posibil ca lucrarea să fie de natură intelectuală, nu doar materiale;
-e posibil, de asemenea, să existe o antrepriză de lucrări a cărei executare să determine
atât transformări materiale, cât și o operă de creație intelectuală (ex: se încheie un
contract de antrepriză prin care un sculptor asumă realizarea și crearea unui grup
statuar-creație intelectuală pentru că el își imaginează cum o să arate și materială
pentru că o să-l realizeze);
-antrepriza NU transferă însă, ca regulă, către beneficiar, drepturile de proprietate
intelectuală către beneficiar;
-e doar cu executare uno ictu: este susceptibilă doar de rezoluțiune totală/parțială;
➢ Antrepriză de servicii
-nu se realizează nicio modificare de ordin material sau intelectual;
-ex: firma specializată care tunde gazonul/ firma care duce gunoiul;
-poate să fie cu executare uno ictu (ex: te duci la avocat pentru o consiliere juridică)/
executare succesivă (ex: preluarea și transportul gunoiului menajer);
-este susceptibilă de rezoluțiune dacă este cu executare uno ictu, dar și de reziliere, în
cazul în care vorbim despre o executare succesivă;

-distincția este relevantă deoarece o multitudine de texte legale din materia contractului de
antrepriză își găsesc aplicabilitate doar în cazul antreprizei de lucrări (1857, 1860-1864, 1855);

-spre deosebire de contractul de vânzare care implică, invariabil, un preț exprimat în bani, în cazul
contractului de antrepriză prețul poate presupune bani, prestații de a face sau transfer de proprietate
asupra unor bunuri (mai corect, drepturi) preexistente (1854 (1));
-este posibil, deci, ca beneficiarul să nu aibă obligații (de ex în situația în care beneficiarul face o cesiune
de creanță cu titlu de contraprestație pentru executarea lucrării de către antreprenor);
-trimitere la 1780;

Ipoteza1: Avem un contract între A și B prin care A asumă restaurarea picturii lui B, iar în
contraprestație acesta asumă asigurarea folosinței apartamentului din Mănăștur, pe o perioadă de 6
luni, în beneficiul lui A.
Î:Ce fel de contract e?
R: În speța, prețul este exact obligația specifică și caracteristică contractului de locațiune (antreprenorul
urmărește practic ceea ce ar urmări chiriașul, respectiv folosința apartamentului). În acest caz suntem în
prezența unei suprapuneri perfecte între contractul de antrepriză și cel de locațiune, starea de fapt
tolerând o dublă calificare: antrepriză+ locațiune. De aici rezultă că din punct de vedere al locațiunii,
prestația specifică antreprizei poate constitui preț al locațiunii, iar din punct de vedere al antreprizei,
prestația specifică locațiunii poate constitui, la rândul ei, un preț al antreprizei. Practic, în ceea ce-l
privește pe cel care efectuează operațiunea de restaurare își vor găsi aplicabilitate normele din materia
antreprizei, iar referitor la beneficiar cele privitoare la locațiune;
-trebuie avut grijă la cauză în materie contractuală pentru că avem tendința de a vorbi de cauză la singular
când, de fapt, câte părți avem, atâtea cauze există;
-calificarea se face în funcție de efectele juridice generate de contract, pe de-o parte, și pentru că acestea
nu sunt suficiente, se are în vedere și finalitatea urmărită de fiecare dintre părți;
-în materia contractului de antrepriză, finalitățile urmărite de beneficiar sunt obținerea
lucrării/serviciului, iar pentru antreprenor, obținerea prețului;

Ipoteza 2: Cumpăr un frigider de la Flanco și prin contractul încheiat cu F, F își sumă obligația de la
transporta bunul la domiciliul meu, de-al fixa și a-l pune în funcțiune.
Î: ce fel de contract e aici?
R: Este un contract de vânzare deoarece dintre toate efectele interesează cu precădere cel principal.
Finalitatea urmărită de cumpărător este să obțină proprietatea asupra frigiderului. Restul obligațiilor
asumate de vânzător au caracter accesoriu, nu sunt determinante și drept urmare nu vor influența
calificarea contractului.

Ipoteza 3: Cumpăr un radio vechi, nefuncțional. Prin contractul de vânzare se stabilește că C

achiziționează bunul în vederea utilizării normale a acestuia, iar V își asumă obligația de predare a
bunului în stare funcțională.
Î: ce contract e: vânzare sau antrepriză?
R: niciunul. În speță este vorba de un contract complex care cumulează efectele juridice caracteristicile
vânzării și ale antreprizei. Cum facem diferențierea? Nu este suficient să ne uităm la suma de efecte
juridice pe care o generează pentru că dacă am compara exemplul ăsta cu cel de la ipoteza 2, s-ar părea
că e cam aceeași chestie-se transferă proprietatea și se asumă niște obligații de a face.
În realitate, este necesar să urmărim finalitatea urmărită de fiecare dintre părți: dacă ne uităm la
finalitatea celui care cumpără, spre deosebire de exemplul cu frigiderul în care esențial era transferul de
proprietate, în acest caz esențial este transferul de proprietate asupra unui bun funcțional. Drept urmare,
finalitatea urmărită de acesta va presupune atât transferul de proprietate, efect specific vânzării, dar și
repararea radioului, efect specific antreprizei.

Ipoteza 4: Avem o multinațională care organizează un concert de Crăciun. Urmează să vină un cor
care să susțină concertul și, în contractul încheiat cu reprezentanții corului, se stabilește că aceștia vor
pune la dispoziție câte o mapă cu colindele ce se vor cânta pentru fiecare angajat. Mapele se transmit
către firma beneficiară, dar nu mai vine corul.
Î: există aici o executare parțială putându-se invoca doar o rezoluțiune parțială?
R: NU. Transferul de proprietate asupra mapelor are doar caracter accesoriu, unica prestație principală
consta în prestarea serviciului asumat (să vină să cânte colinde) și, deci, contractul este unul de
antrepriză, iar transferul de proprietate nu echivalează unei executări parțiale a acestuia.

-antrepriza de lucrări NU poate fi cu executare succesivă. Faptul că realizarea lucrării implică o anumită
perioadă de timp nu transformă contractul în unul cu executare succesivă. Executarea succesivă
presupune executarea unei obligații care ipotetic ar putea fi executată la infinit.
-părțile pot face o defalcare a prețului pe etape de lucrări (prețul se va plăti pe unitate de lucrare
executată. Acestea pot să prevadă, pe de-o parte, că obligația de plată a prețului se achită eșalonat, în
mai multe tranșe și, pe de altă parte, că aceste tranșe vor deveni scadente pe măsura executării parțiale
a lucrării; *se tranșează doar prețul aici, nu și obligația antreprenorului de a edifica casa*)
-De ex: la construcția unei case se pune problema scadenței prețului exprimat în bani. Se are în
vedere, pe de-o parte, textul de la 1864 și, pe de altă parte 1555 (2);
-1555(2) instituie ordinea de scadență a obligațiilor (se referă la ipoteza în care ambele obligații
sunt cu executare uno ictu, însă una se execută instantaneu, iar pentru cealaltă este necesar un
interval de timp). Obligația care se poate executa instantaneu va deveni scadentă doar cu
condiția și în măsura executării anterioare a obligației a cărei executare necesită un interval de
timp. Interesează acest aspect deoarece în acest caz nu va mai fi utilă niciodată în viață excepția
de neexecutare deoarece cele 2 obligații corelative nu vor putea fi simultan scadente și
neexecutate;
-1864: în esență, față de 1555 (2), spune cam același lucru;
-în situația defalcării prețului părțile derogă de la 1864 și 1555 pentru a evita situațiile de genul
celei în care beneficiarul devine insolvabil;
-și în situația asta e tot uno ictu, nu cu executare succesivă;
-în plus, părțile pot face ceva și mai dramatic, respectiv să tranșeze inclusiv obligația antreprenorului,
fiecare prestație având un preț corespunzător. Acest lucru s-ar putea face din dorința antreprenorului
de a arăta că și o executare parțială a lucrării prezintă interes pentru beneficiar, putând fi invocată doar
rezoluțiunea parțială;
-și în acest caz contractul e tot cu executare uno ictu;
-contractul susceptibil de dublă calificare nu este un contract complex deoarece calificarea unui contract
ca fiind complex pornește de la cauză, privită din perspectiva uneia singură dintre părți (contractul este
complex atunci când scopul urmărit de partea respectivă reprezintă un cumul- vezi exemplu cu radioul
în care era transfer proprietate+ reparare bun), iar în ceea ce privește contractul susceptibil de dublă
calificare este necesar să ne uităm la cauza fiecărei părți (vezi exemplu de la ipoteza 1);
-1864+1555 nu-și păstrează aplicabilitatea în cazul în care se invocă o executare neconformă (eu
antreprenor am executat lucrarea și beneficiarul spune că există neconformități). În această situație în
care lucrarea este formal executată, obligația de plată a prețului devine scadentă (dacă vrea să nu
plătească trebuie să descopere viciile/neconformitățile, să le invoce, să invoce excepția de neexecutare);

Să zicem că avem o promisiune de vânzare, încheiată în formă autentică, iar beneficiarul achită
anticipat o parte din prețul de vânzare. Având în vedere că promisiunea e încheiată în formă autentică
și deci, e titlu executoriu, mai e nevoie să ceri rezoluțiunea dacă vrei să te folosești de acțiunea
ipotecară?
-știm de la 2386 că beneficiarul care a plătit anticipat o parte din preț are o ipotecă legală care poartă
asupra bunului promis și care îi garantează recuperarea sumelor avansate;
-răspunsul este că da, e nevoie de rezoluțiune. 2386 garantează o obligație de restituire care se naște în
momentul în care contractul în temeiul căruia s-a făcut plata este desființat, iar plata devine nedatorată;
-înscrisul autentic este titlu executoriu pentru creanțele care se nasc din contractul pe care îl constată el,
dar creanța garantată de 2386 nu are natură contractuală, pentru că se naște dintr-un fapt juridic (plată
nedatorată);
-contractul de ipotecă este și el titlu executoriu. Ba mai mult, interesează în ipoteza în care ipoteca
garantează o creanță care s-a născut dintr-un contract care nu e constat în formă autentică:
Ex: am o obligație de plată a prețului izvorâtă dintr-un înscris sub semnătură privată (care nu e
titlu executoriu). Dacă nu s-a încheiat un contract de ipotecă cu titlu de garanție pentru
executarea obligației, ar fi nevoie să cer în instanță o hotărâre care să fie ea titlu executoriu și
pe care să o pun ulterior în executare. Dacă, însă, s-a încheiat un contract de ipotecă, acesta,
având titlu executoriu îmi va permite să merg direct la executorul judecătoresc fără să mai ajung
în instanță;
Î: Avem un contract de antrepriză (renovare imobil), antreprenorul nu e plătit de către beneficiar și vrea
să valorifice ipoteca de la 2386 care poartă asupra imobilului. El știe de mic faptul că ipotecile sunt
titluri executorii. Se pune întrebarea: ipoteca legală pe care o are este și ea titlu executoriu? Poate
merge direct la executor?
R: 2431:ipotecile legale nu au caracter executoriu deci dacă se dorește valorificarea unei astfel de ipoteci
este necesară, mai întâi, obținerea unei hotărâri judecătorești (care este titlu executoriu);

-antrepriza este dreptul comun al prestării de servicii: contractul prin care se prestează servicii cu titlu
oneros va fi antrepriză dacă nu există o altă reglementare și mai specială pentru respectivul serviciu:
Ex: dacă nu ar exista reglementarea specială privitoare la contractul de depozit am fi tot în
prezența unei antreprize de servicii (idem transport, locațiune);
IMPORTANT:
1) Ca regulă, antrepriza NU are caracter intuitu personae;
2) Ca regulă, executarea antreprizei NU presupune încheierea de acte juridice, ci realizarea
de fapte materiale;
-sunt foarte importante chestiile astea pentru delimitarea față de mandat;
Stare de fapt: Ca regulă, lucrarea se execută cu materialele antreprenorului. Părțile derogă de la
această regulă și stabilesc că lucrarea se va executa cu materialele beneficiarului. Beneficiarul nu se
pricepe și îi spune antreprenorului că tot el trebuie să le cumpere (în numele și pe seama beneficiarului).
Dacă se înțeleg astfel, mai există derogare de la regulă?
R:în situația aceasta părțile se înțeleg ca prin, contractul de antrepriză, să i se confere antreprenorului
putere de reprezentare pentru a-l reprezenta pe beneficiar și să cumpere materialele în numele acestuia.
Calificare rămâne aceea de antrepriză, aceasta putere de reprezentare având caracter secundar. Este
relevant acest aspect deoarece spre deosebire de mandat, unde regula e că mandantul poate revoca
oricând mandatul, în acest caz beneficiarul nu va putea revoca oricând mandatul deoarece acesta are
caracter accesoriu și preia regimul juridic al antreprizei.

-1860, 1862;
-antrepriza de lucrări NU are caracter translativ de proprietate de la antreprenor către beneficiar.
Chiar și în ipoteză în care prin contractul de antrepriză se creează un bun nou, contractul NU operează
un transfer de proprietate între părți. Dreptul de proprietate asupra bunului noi creat se dobândește
originar în patrimoniul beneficiarului. (de aceea nu este garanție pentru evicțiune);
-totuși, părțile pot deroga de la această regulă în sensul că pot stabili, în beneficiul antreprenorului, că
acesta dobândește proprietatea asupra bunului realizat, urmând ca aceasta să se transfere la beneficiar în
momentul în care se achită integral prețul, cu titlu de garanție (incidentă subrogația reală);
-!!!antrepriza poate să aibă, în schimb, caracter translativ de la beneficiar la antreprenor: devine aplicabil
1651, iar beneficiarul va fi ținut să-l garanteze pe antreprenor pentru evicțiune, vicii și conformitate;