Recenzie

Recenzor: Duțu Adriana-Gabriela

Numele cărţii: Introducere în Teoria Curriculumului
Numele capitolelor recenzate: Conceptul de curriculum (Capitolul I), Bazele teoriei
curriculumului(Capitolul II)
Autorul: Alexandru Strungă
Cartea a cărei capitole le-am ales în vederea realizării recenziei se intitulează
“Introducere în Teoria Curriculumului”, și a fost publicată în anul 2020 la București, de către
Editura Universitară, deținând un număr de 269 pagini

Alexandru Strungă, autorul cărții care, exact așa cum indică însuși titlul, ne face o
introducere în domeniul Curriculumului educațional, este lector universitar doctor la
Universitatea din Craiova iar principalele sale domenii de expertiză sunt instruirea asistată de
calculator, teoria și metodologia instruirii și metodologia cercetării educaționale. Lucrarea sa,
recent publicată(anul 2020), înglobează 9 capitole bine structurate care au ca scop înțelegerea și
exploatarea ariei curriculumului, pornind astfel de la geneză(Capitolul I-Conceptul de
curriculum) și finalizându-se cu “Feedback-ul curricular”(Capitolul 9). Cu o vastă resursă
bibliografică, cartea a fost publicată în scop educațional, adresându-se așa cum menționează unul
din criticii ei, Prof Universitar Florica Orțan,“în primul rând studenților, masteranzilor și apoi
tuturor profesorilor care doresc să aprofundeze problemele moderne și contemporane ale
curriculumului”

În primul capitol recenzat(Capitolul 1) elementul central îl constituie ideea generală de

curriculum, termen care “după câteva ezitări, a irumpt și în științele educației din
România”(A.Strungă). Importanța acestei scrieri rezidă în faptul că sunt prezentate cele dintâi
teorii în ceea ce privește Curriculumul și putem spune că joacă foarte bine în rolul de Prefață.

Încă din primele pagini aflăm că la început, curriculumul era definit succint ca fiind
“echivalentul practic al conținutului învățământului” (Dorel Ungureanu), urmând ca pe parcursul
timpului definiția să se extindă, să fie explicată sub mai multe forme, un exemplu concret fiind
definiția lui Bobbit: “Curriculumul este ansamblul experiențelor școlare și din afara școlii ale
celui aflat în proces de formare”.
 Cum este pomenită și ideea de “triadă curriculum”, autorul aduce în scrierea sa
comentarii sumare ale acestui concept, însoțit de explicații și scurte abordări ale temei, unul
dintre acestea fiind ale colegului său de catedră, Claudiu Bunăiașu, care susține că această triadă
ar reprezenta”concretizarea abordării holistice prin îmbinarea tuturor planurilor curriculumului”
De asemenea, sunt prezentate cele 3 planuri de analiză curriculară și anume planul structural,
planul procesual și planul produsului.

Limbajul utilizat este corect din punct de vedere științific, și poate fi ușor de citit și
înțeles de către studenți, chiar și liceeni aflați în clasele terminale, profesori, adulți. Ultima parte
este formulată sub forma unei concluzii din care se poate spune că subiectul dat implică o analiză
minuțioasă, întrucât ani la rând s-au găsit și formulat diferite concepte referitoare la Curriculum,
astfel că este necesară studierea tuturor aspectelor importante, deci a bazelor, fundamentelor
filozofice, cât și a celor mai puțin semnificative pentru a compune o definiție clară și precisă a
acestui termen.

În cel de-al doilea capitol, autorul pătrunde mai adânc în problematica curriculumului,
astfel că aflăm care sunt cele 5 baze ale acestuia, și anume: filozofice, epistemice, sociologice,
psihologice și pedagogice.

Vorbind despre bazele filozofice, suntem informați despre conceptul Kalokagathon,

“care, pentru vechii greci însemna fuziunea dintre cele trei mari valori umane: binele, adevărul și
frumosul”. Tot aici este introdus un tabel schematic al filozofiilor educaționale. Aceleași tipuri
de tabele explicative sunt inserate atunci când se povestește despre bazele epistemice și
sociologice ale curriculumului

Trecând la bazele psihologice și pedagogice, ni se aduce la cunoștiință legătura dintre

acestea și faptul că “Pedagogia a fost prea multă vreme tratată arrogant și subordonată de <sora>
sa mai tânără-psihologia.”

Este prezentată detaliat, întreaga poveste a acestor baze, ce implică și care le este
importanța.

“Tot în acest context dorim să subliniem importanța pedagogiei și a curriculumului în

societatea (post)modern care tinde să devină o societate educațională, o societate care este
construită pe educație și în care educația devine o sursă de transformare benefică și oportună
pentru întreaga comunitate.”

Organizarea capitolelor este una clasică, corectă, din punctul meu de vedere. Sunt
introduse prin intermediul bulinelor negre, ca părți distincte diverse, teorii și definiții ale
curriculumului a diferiți profesori și lectori universitari. Paragrafele au fost utilizate judicios
pentru prezentarea, definirea și lămurirea subiectului analizat. Există un fir logic al prezentării ce
face ca ambele capitole să fie ușor de parcurs. Bibliografia cărții este completă, fiind citate
lucrările reprezentative pentru tema abordată. Unicitatea constă în modul de formulare, de
prezentare, de asociere, de analiză. Prin lecturarea acestei cărți, avem ocazia de a descoperii și de
a urma “traseul curricular, de la fragilitatea epistemologică la statutul conceptual consolidat, din
actualitate”(Claudiu Bunăiașu)

Consider că întreaga lucrare este potrivită și destinată unui public care dorește să
parcurgă și să înțeleagă pe deplin înțelesul de Curriculum, conceptele și definițiile pe care le
aduce cu sine, cât și unui public care visează într-un viitor apropiat, să se îndrepte spre domeniul
Pedagogiei