GR/GORE GAFENCU

ÎNSEMNĂRI POLITICE

HUMANITAS
 Gazetar și om politic remarcabil, mi­
nistru de externe influent în guvernări
național-țărăniste și de dictatură re­
gală, Grigore Gafencu a avut posibili­
tatea să cunoască viața politică româ­
nească atît la dimensiunile ei națio­
nale, cît și în mai toate culisele partide­
lor, camarilei regale etc. Un deceniu de
lume românească interbelică — aci
exemplară, aci adumbrită de grave
erori'— se reconstituie de sub condeiul
plin de har al gazetarului și scriitorului
politic.

ISBN 973-28-0229-4 Lei 120

 GRIGORE GAFENCU '

însemnări politice
..
1929 -1939
z 4

Ediție și postfață
de
' STELIAN NEAGO'E

H UMAN IT A S
BUCB®EȘTIS 1991
 Redactor : I. BLAGA-BURSUCANI

Coperta colecției : DOINA ELISABETA ȘTEFLEA

ISBN 973-28-0229-4
 Notă asupra ediției

Volumul însemnări politice, de Grigore Gafencu — ga­

zetar și om politic reprezentativ pentru istoria interbelică
românească se editează după manuscrisele autografe
aflate în fondurile Bibliotecii Academiei Române.
Autorul și-a notat impresiile și cugetările politice în
două caiete-registru format mare* și pe cîteva file sepa­
rate (amil 1939) — toate scrise cu cerneală neagră (mai
puțin ultimele 17 pagini din caietul-al doilea, scrise cu cer­
neală albastră) pe ambele fețe ale colilor de hîrtie velină
tip dictando.
Cronologic, însemnările... lui Gafencu sînt datate 3
martie 1929 — 13 noiembrie 1939. în primul caiet (195 pa­
gini duble) sînt inserate cele de pînă în iulie 1930, inclusiv.
Cel de-al doilea caiet (80 pagini duble) le cuprinde pe cele
din septembrie 1930 și pînă în octombrie 1936. Restul în­
semnărilor politice, Grigore Gafencu n-a mai apucat să-l
transcrie în caietul-registru, ci a rămas sub formă de note
la prima mînă așternute pe jumătăți de coli de hîrtie se­
parate.
însemnările din 1929 sînt foarte puține (6 pagini dac­
tilografiate), rod al unei călătorii diplomatice la Geneva.
Din planul lapidar expus, ar fi urmat ca Gafencu să dez­
volte mai apoi acele fugare notițe. Idee rămasă însă în
stadiul de proiect.
* Primul caiet este legat în coperți de carton presat negru
reiat, eu cotorul în pînză neagră. Cel de-al doilea caiet este
prevăzut cu două coperți groase, model dosar cu șină, în care
filele sînt prinse, prin perforare, în patru inele metalice.
' §
 De asemenea, anul 1930 nu este oglindit decît într-un
succint ,(bilanț politic" și în cîieva însemnări pentru ui--
iimele zile ale lunii decembrie, în total 14 pagini dactili).-
în schimb, anul 1931 este reprezentat masiv în Insem- ,
narile politice ale lui Grigore Gafencu ; este vorba dr
nucleul central al volumului, însumînd 277 pagini.
Urmează anii 1932—1939, dar și aceștia, din nou, cu
puține însemnări: 1932 (optsprezece pagini dactilo), 1934.
(douăzeci pagini), 1935 (șase pagini), 1936 (două paginii,
1939 (unsprezece pagini dactilo).
Însemnările politice aparținînd lui Grigore Gafencu au
fost concepute în două modalități structurale ; 1) note eu-
nice mai scurte sau detaliate (marea majoritate a pagini­
lor ce alcătuiesc întregul volum); 2) microsinteze (pe în ­
tinderea a cîtorva -luni sau chiar ani) de, politică româ­
nească inlarnă sau externă. .
Din capul loculdi se observă ca aceste „în îări re-
prezentau materia primară pentru laboratorul gazetarului
$■-. omului politic, urmînd ca peste timp ' acesta să-și gă­
sească răgazul necesar spre a le „topi" în eventualele cărți'
de istorie sau memorialistică.
După cel de-al doilea război mondial și instit uirea re-
țflmului totalitar comunist în România, Grigore Gafencu
-a fost nevoit să aleagă calea, exilului, iar însemnările sale
politice doi anii 1929—1939 au rămas la București, întâm­
plare nefericită care l-a privat în chip ireversibil d? un
prețios izvor -documentar. Așa se face că'Gafencu nîri. nu
s-a mai hazardat să elaboreze vreo lucrare decît începind
cu anul 1939. A se vedea, în această . privință, cele două
cărți ale ’ sate apărute în străinătate : Prăliminaires de lâ
guerre â l’Est (Fribourg, 1944), Deraiărs • jours de I/Europe
(Psrfe; 1946) : precum și încă ineditul Jurnal, ce cuprinde
perioada 19F1—1956.
Prin -urmare, Grigore Gafencu a rămas pînă la nmarțe
(survenită în anul 1957, la'Parîs) în imposibilitatea redă-. -
tării așteptatei cronici a vieții politice românești din ulti­
mul, deceniu-antebelic, cînd însuși a jucat un rol proemi­
nent, Abia astăzi târzie reparație ! — putem să aducem
în circuitul informațional scele însemnări politice, „uitate",
s’s unui gazetar, om politic și diplomat pe cît de documen--'
lat. pe atît de plin de har scriitoricesc.
 Menționăm că n-am intervenit în text decît în trei
locuri, spre a preciza în subsol de pagină omisiunile au- .
torului. în rest, toate semnele și notațiile întîlnite în lu­
crare aparțin, manuscrisului. Așa, de pildă, Grigore Ga-
fe&cu a marcat anumite fraze în, paranteze drepte sau ro­
tunde — însemne pe care le-am păstrat întocmai.
Alteori, autorul a folosit prescurtări de nume de per­
soane sau instituții. Nici pe acestea nu le-am completat,
întrucît, în aceeași propoziție ori cel mult în același para­
graf, Grigore Gafencu însuși a revenit, consemnînd res­
pectivele prescurtări ale numelor de persoane sau institu­
ții în integralitatea lor.
De asemenea, n-am procedat la alcătuirea de note sau ,
adnotări propriu-zise, considejînd manuscrisul destul de.
explicit. O anume detaliere a'indicelui — "anexat volumu­
lui — v-a oferi un plus de informație pentru numele, de
3 "i in în prezenta ediție a însemnărilor politice
drioraie lui Grigore Gafencu.
Anexele au fost introdusa de editor.

STELÎAN NEAGOE
 1QOQ
*»«
JL „./ .A

3 martie 1929 '«

Sosise la Geneva.
Lungă și agitată .conversație cu di. Titulescu. împru­
mutul ! Formularele de arbitraj ! Optănții ! !
în chestia împrumutului îmi arată telegramele
* lui
Popovici: „Contăm pe dv. și pe toate silințele dv. ca să
putem încheia cu Schroeder. Etc., etc... „Totuși Popovici
pleacă Ia Paris fără să spuie nimic lui Tit. care răxnîne în
aer la Londra. Iar cînd „Adevărul" publică reportajele lui
Blumcnfeld despre „sabotarea împrumutului francez" de
către Tit., guvernul tace. De aici o foarte firească supărare '
Declarații ca acestea : „Voi fi ministru la Londra și Ge­
neva, dar nimic mai mult". Sau : „Legătura sufletească și
de perfectă încredere între guvern și mine e ruptă..." Ne­
mulțumirea e firească și cît se poate de legitimă. Titulescu
e prea încântat însă de atmosfera geneveză pe care o re­
găsește după zece luni de absență, ca să-și piardă vremea
cu supărări. E mai vioi ca niciodată. Sclipitor de inteli­
gență și de har.
Suportă aerul și „curanderele". Pasionat de dezbaterea
care începe. Mai în formă ca oricînd.

4 martie 1929. Titulescu," Briand, Zaleski, Mass

încerc să împac pe Tit. cu oferta noastră în chestia
optanților. Imposibil. Suma e „uriașă", nu am luat nici o
* Textul următor a fost scris de Gr. Gafencu, în completare; in
colțul de sus —- stingă ăl paginii: „Rog acționați repede ca să nu
pierdem termenul Lig. Nat. înțelepciunea dvs. va crea calea
potrivită, Veți face un mare serviciu țării 1“
9
garanție pentru a salva pozițiile juridice câștigate, tot pro­
cedeul e „monstruos". îi citesc, cu forța, textul dictat de
dl. Maniu, dar nu reușesc să-l conving. Declarația d-lui
Mâniu că vom cere la sfîrșit respectarea celor'trei prin­
cipii Chamberlain îl liniștește totuși. Și îmi dictează un
contratext, cerând drept condiții sine qua non pentru oferta
noastră acceptarea celor trei condiții; și stabilirea unei
corelațiuni între plățile ce le vom face și reparațiile ma­
ghiare. Cînd îl rog să mă ajute să punem membrii din Con­
siliu ca să stăruie pe lingă maghiari ca să coboare la una
sută milioane coroane, Titulescu se opune revoltat.-După
câteva clipe mă. duce totuși cu o seducătoare gentilețe la
Briand.

, Briand mă primește în salonul său din Hotel des Bor-

gues. încovoiat, îmbătrânit, livid la .față.-Ochii însă mai
ageri ca niciodată. Mă întreabă de noul guvern : ga ă Vair
de marcher tres bien, cette affaire la ?! Plasez o scurtă ti­
radă de „propagandă". Alegerile libere, destinderea politică,
concentrarea într-un mănunchi a tuturor forțelor națio­
nale, unificarea sufletească, învingerea definitivă a for­
țelor centrifugale și a iredentismului și totuși satisfacerea
minorităților. Briand dă din cap cu simpatie. Mă întreabă
despre protocolul Litvinov. Tit. explică și laudă guvernul.
Adaug câteva explicații cu privire la rezervele rusești și la
condițiile noastre. Briand'declară.că propunerea rusească
i-a părut de la-început interesantă și că a îndemnat pe po­
lonezi să o accepte...' vorbă să. fie ! (demersurile '-d-lui
Puaux !)..
Venim la chestia optanților. Tit. explică ce am făcut,
suma „enormă" penare am oferit-o și cum totuși maghia-.
rii rezistă. „Ce sont des cochons declară Briand, „Să
căutăm pe cineva ca să le-o spuie", spune Tit. „Pas be-
soin ’ — replică Briand — je le leur ditai moi-meme !...“

Zaleski e foarte plictisit de chestia minorităților. O pre­

gătește de trei luni și tot n-a nimerit formula de apărare.
Ne prezintă un text de declarație inacceptabil. Tot ce tre­
buie ascuns e zis pe șleau : demersul de la Paiis, pretenția
.de reciprocitate etc. Dar nu are ambiții de autor. „Schimbă
ce vrei", spune el hii Tit. Și, în câteva clipe, Tit. schimbă
tot. Nu lasă o frază netăîată, o virgulă neschimbată. O
nouă declarație e ticluită, scurtă,, netedă, pred Sal e
încîntaț de rezultatul acestei „colaborări".
' Peste noapte însă panică în apartamentele lui Tit. Za­
leski comunică ' hotărârea sa de a adăuga câteva fraze la
declarația preparată' în comun. Și ni se dau indicații că
aceste declarații vor fi un întreg discurs. Tit. nu doarme
toată noaptea.

Prima zi a conferinței ăduce o surpriză. Cererea Litua­

niei de-a participa la Consiliu, deoarece chestia mine
țilof o interesează, dă Ioc la însărcinarea juriștilor sa
„avizeze; și să raporteze". Iar ședințele- sînt suspendate
pe două’zile.
.■ 'Zile.' de agitație prin hoteluri. Cunoscuta diplomație1 de
halluri și coridoare. Texte secrete circulă, sînt amendate ,
și corectate.. Prin ăscenșoarele hotelurilor trec' .sus în jos
și jos în sus, fără încetare, toate celebritățile europene —
toți sârabernarzii politicii ■ . internaționale, cum le zice
Nușcta. .

5 martie. 1929. Tit. mă plimbă prin

Hotel Național, la toți pontifii Secretariatului Ș
mura, enorm japonez, ne dezvăluie cu o politeța
extrem orientală, dedesubturile chestiunii ■ mm - ățito
De asemeni, marchizul Pâulucci di Calboli Barone etc.,' un •
mie- ji.dănaș vioi și inteligent, ne dă inf sânte .
despre ee se petrece în culise. Sir E -ie D ■*
m < marele său birou, unde se îuti
silițil în ședințe secrete, ca aceea îtf care s-a gîtuit dreptul
nostru în chestia optanților. ....
‘ Vorbim de chestia minorităților, de t Iii ca
Maniiiț de refacerea României. Ajunger i la d i-.
ților. 'Tit. joacă rolul supăratului cu atît mai bine cu. di
e încă, foarte supărat. Eli joc rolul .vinovatului a
multă generozitate. Sir Erie ascultă cu intere: ..
tie. Laudă guvernul nostru că a luat inițiativa regularii
pe' cale directă a chestiunii optanților. E gata "
pe maghiari’să coboare pretențiile lor pînă Ia . ‘5
milioane.
Vorbim de împrumut. Sir Eric,-cu toată reputația' sa
de gentleman .rezervat, își exprimă mirarea că nu ,am
trecut pe la Geneva unde ne-am fi putut ușor „înțeleg®
11
fi împrieteni eu toată lumea"'. Mă conving că au rămas
resentimente la Geneva.

(La Secretariat, Oprescu insistă să dăm viață Comitetu­

lui Național pentru Cooperarea Intelectuală, Filotti nu a
scris încă nimic pînă azi).

Vizită la Kumanudi, cu Titulescu. Chestia minorită­

ților. Chestia optanților. Procesul arhiducelui Frederic.
Cîteva cuvinte despre Mica Antantă Economică și despre
conferința de la Belgrad.

[DIVERSE]
*

Introducere : Locarno și Geneva.

Politica externă
Discursul din parlament la, Cameră.
Conferința Apropieri economice dunărene (Buc., Bră­
ila. Cluj).
Seria articolelor : Titulescu.
Conferința — Revizuiri (Brăila, Buc.).
•Discursul din Senat.
Conferință Radio : Soc. Nați.
Paradva.
Seria articolelor : siguranța colectivă.
la sfîrșit :
Prestigiul britanic.
1 „ . *

(5 martie, marți : Sir Eric Drummond, Sugimura, Pau-

lueci. . _
— Schubert, Kumanudi.).
(6 martie, miercuri : Ziua Consiliului. Streșemann, Za»
leski — Chamberlain și Briand. Rolul lui Tit.).
4 Aceste următoare patru punctaje au fost scrise de Gr. Gfa-
feneu în paginile de gardă ale primelor cinci file duble din caietul
întîi al manuscrisului.
12
 (7 martie, joi: Zeuceanu — Raport. Loucheur ! Seara,
sWalko.).

(8 martie, vineri: Burov—Zeuceanu ; dejun cu Secre­

tariatul ; Chamberlain : — Chestia reparațiilor : Titulescu
— Zeuceanu).
(9 martie, sîmbătă : Burov—Zeuceanu ; dejun Zaleski
— Chamberlain — Loucheur etc. etc.; sir Arthur Salter ;
Schubert — iugoslavi și cehoslovaci.).

Vizite la Geneva
Solacolu, Blaga. Vor un statut al atașaților de presă.
Damian, viceconsul — element excelent, vrea să fie con-
sul^ ■
Boereacu.
Petrescu-Comnen. < .
Vrei 14 puncte.

Chestiuni discutate :
1. Împrumutul. Se mai poate face ceva prin Ligă ?
Ne-am înstrăinat oare de Anglia ?
(Chamberlain, sir Eric Drummond, sir Arthur Salter.).
2. Opțanții. Limită extremă : una sută milioane. Noi
perspective politice româno-maghiare..
(Chamberlain, Briand, Walko, sir Eric Drummond, sir
Arthur Salter.).
3. Reparațiile. Declarația noastră în fața experților •
insuficientă. Titulescu și Zeuceanu redactează un memoriu
complementar. Cum va fi formată delegația noastră la cel»
două conferințe ?
(Tit., Zeuceanu...).
4. Acordul cu Bulgaria. Cele trei ipoteze 1
a) cererea de arbitraj a Com, Reparațiilor pe baza
acordului stabilit. Bulgarii nu vor.
b) lichidarea...
13
 c) împăcarea : cash 85 milioane, iar bulgarii renunță
la pretențiile lor pentru expropriere, iau asupra lor bunu­
rile de rechiziție care nu au fost încă produse' și renunță '
la bunurile deja lichidate.
(Burov -— două ședinței Zeueeanu scrie un raport).
5. Chestiuni cu Germania. \
Wairin redit ! Comnen și. Schubert !
Cele 14 puncte Comnen.
 1930

15 decembrie 1030
' BILANȚUL ANULUI POLITIC
Carol pe tron, Maniu în civil, Mironescu prim-ministru,
Nae consilier politic,. Aristide consilier financiar, Cesianu
Dinu, ministru la Paris : regimul nou,
E oare regimul vechi mai bun ? Opoziția : Vintilă, tur­
bat și dezorientat. In afară de un gest'—1 refuzul de a
tnergte la Palat, într-o audiență întârziată-—, numai accese
de ură neputincioasă. De Avereșcu, cu picioare de mori
, Ceda —, nu se mai aude decît prin intermediul Trancu-
Iași-Pâpacostea. Partidul: Maniu și lunian, pierduți in
drum. Lugoșiahu și cu mine, împinși în afară. în schimb
pe culmile puterii, financiarul Pope-- im și diplomatul Mi­
ronescu ! Ităducânu,, zîmbitor reintră pentru a treia oara
în cabinet. împărăția cerurilor pe pămînt !
De la un regim la altul.
20 octombrie ’29 : alegerea-lui Sărățeânu în Regență.'
Uimirea parlamentului. Furia ministrului de justiție Gri-
gore lunian, care, cîteva luni înainte, trecuse pe Sără-
țeanu Ia pensie,, fiindcă... obosit. ^Antagonismul între ță­
răniști și familia Vaida—Popovici (Sărățeânu). Triumful
efemer al țărăniștilor. Demisia și supărarea cumnatului
regentului : Mihai. Nervii lui Grigoriță — prima demisie a
lui lunian. Regimul se clatinăguvern, partid și Regență,
Se vorbește de Carol.

Factori care pregătesc restaurația :

1. .Agitațiile liberale. Vintilă simte primejdia Și reacție-»
nează de-a-ndoaselea. 'Propagandă anticariistă prin toate
15
mijloacele — cele mai odioase și mai puțin .abile. Moșolu
coboară în stradă și vinde pamflete. Publicul reacție-,
nează în favoarea lui Carol. Carlton — antivintilism.
„Răzbunarea" lui Carol e dorită și așteptată.
2. Uneltirile liberale în alinată împing la unele mani­
festații de „independență" ale generalilor, care slăbesc pre­
stigiul guvernului și alRegenței. Manifestația împotriva lui
Stere după conferința lui Costăchescu despre Basarabia.
Generalii Petala, Rudeanu, Angelescu părăsesc sala ele
conferințe, față fiind Sărățeanu. Ministrul de război Ci-
hoski demisionează. Guvernul cedează : Sfere exclus din
partid. Triumful generalilor. Autoritatea militară scapă de
sub autoritatea civilă. — Intervenția generalului Prezan la
Senat, pentru. Maniu și Legea de organizare a armatei și
împotriva politicii în armată, nu restabilește decît în parte
situația. Se simte nevoia unui șef al armatei.
3. Propaganda carlistă în armată. Carlismul cadrelor
tinere și al unor regimente de elită : grănicerii, aviația...
4. „Prietenii prințului" : Manoilescu, Cesianu, Paul
Teodorescu. Planurile lor de restaurație ■— acțiunea loi
asupra lui Carol. La aceștia se adaugă — Nae lonescu și
„Cuvîntul", oficiosul misticismului monarhic, Grigore Fi-
lipescu și „Epoca", oficiosul vladțepismului. Raționamen­
tul lui Nac : s-au sleit toate fondurile și toate, credințele *—„
trebuie credinți nbi, productive, deci : Carol. Raționamen­
tul lui Grigore : jos Știrbei, deci jos regina, deci sus.
Carol. .
Prietenii se înmulțesc în parlament: o parte din țără­
niști, aproape toți ardelenii. Vine Carol !... lozinca cu­
rentă. '■
5. Carlismul nehotărât, șovăielnic — dar în ființă, în
stare latentă —, al lui Maniu. Anticarlismul lui Maniu
obiectează : primejdia de-a introduce im element nou, ca­
pricios, nestatornic și poate atotputernic, în viața publică
românească — primejdia unor jurăminte călcate și a
unor certuri de familie... Dar carlismul Iui Maniu răspunde:
necesitatea de a înlocui autoritatea micșorată a Regenței
(experiența Sărățeanu, regență docilă și totuși eu autori­
tate, n-a reușit), necesitatea de a ține în frâu generalii și
armata care scapă de sub tutela civilă, necesitatea de a
ține în frâu pe liberali, în stare să uneltească, fără a alege
mijloacele, împotriva guvernului.
16
 Rezultanta : o pasivitate binevoitoare față de propa­
ganda carlistă —pînă în
* ziua aterizării.

Factorii decisivi:
1. Amorul prințului Nicolae. Neînțelegerile dintre Ni­
colae și regină. Dorința prințului de a fugi, de a trăi, de
a se căsători cu -Doletti. Amorurile dinastiei domină viața
noastră politică și îi regulează cursul: amorul reginei în­
depărtează pe Carol de tron, amorul lui Nicolae îl rea-
șază la loc. lai' lumea nu vorbește decît de amorul lui
Carol, care pînă azi nu a avut încă o însemnătate politică
reală. Pînă azi...! 1
2. Ură lui Grigore lunian pentru Maniu. Carlismul
lui lunian nu seamănă nici cu credința profitabilă a lui
Manoilescu, nici cu oportunismul doctrinar și mistic al
lui Nae, nici cu pornirea naivă și înverșunată a lui.Fili-
pescii. Adînc rănit de alegerea lui Sărățeanu, alegere care
i-a dezvăluit „planul" lui Maniu de a proclama republica
(„un tiran și un ambițios: Vrea să fie președinte de re­
publică" •— declarație făcută mie de către lunian, într-o
convorbire în pădurea de la Otopeni), lunian a hotărît
să se închidă calea ambiției lui Maniu. De aci — Carol I
Nicolae pregătește armata. lunian, cu aprobarea lui
Mihalache, dă garanția politică.
Restaurația se poate împlini.
Printr-un act de curaj de o impunătoare frumusețe
— un zbor de noapte prin Carpați —, Carol își reia locul,
eu consimțămîntul guvernului, cu aprobarea entuziastă «
parlamentului, dar fără ajutorul partidelor. Noul rege nu
e dator recunoștință nimănui. O crede și o proclamă. Și,
numaidecît, răsplătește prietenii, dar lovește partidele.
Maniu e îndepărtat, Averescu nesocotit, Vintilă turtit.
Oportuniștii se pregătesc : Argetoianu își compune mi­
nisterul. Gogomanii jubilează : Mironescu e prim-minis-
tru, Cesianu Dinu, ministru la Paris.
Stăpînul însă — cum zice Nae — se pregătește să stă-
pînească.

Cine e Carol ?
O înfățișare excelentă — prestanță, ținută, grație —,
o inteligență vie — bine pregătită, bine documentată —,
17 ,■
o atitudine energică și hotărîtă. Pe lingă acestea o icdls»?
cui abilă abilitate: primește bine peeifte nu iubește. E
rege. Lâ vorbă, adesea lă gînduri, seamănă cu regina Ma­
ria, O picătură de singe Romanov mai mult. — E foarte
mult.
Nu avea oare aceleași însușiri, pe care le-am cunos­
cut și le-am iubit, cînd de la Iași a fugit la Odessa — de
la București la Milano și la Paris ?
Are intenții bune, sentimente bune — prieteni buni:
Paul Teodorescu, aghiotanții militarii. Are o parte ne­
cunoscută și prietenii corespunzători ■— mai toți „prie­
teni civili".-
La Julieta sînt șase fotografii. Regele Carol în șase
uniforme deosebite. La mijloc, în mărime naturală,.'re­
gele Carol ia împăratul. Wilhelm al II-lea ■— coif, panaș,
epoleți, șireturi, cizme... Un zeu, nu al războiului desigur,
poate nici al armatei, dar în orice caz al uniformei. în­
semnările lui Biillow sînt chinuitoare.
Ritmul nou ? Epoleți noi, decorații noi, cizme noi,
coifuri noi. Poate și oameni noi, și noi înfăptuiri. Cine
poate ști ?

In orice caz, prea multe fotografii.

Ce vrea Carol ?
în fața Iui stau două probleme: problema senUmcn-
tală și problema politică. Cea dintji pare rezolvată, în parte:
chestia Elenei e lichidată. Maniu e îndepărtat, Argetoianu
a vorbit prin „Universul", regele prin „Daily 'Mail", di­
vorțul nu va fi rupt. Rămîne partea a doua, mai gravă.
Ce e cu' Lupescu unde e ? Prietenii regelui pretind că
L. nu a fost în țară și că vechea legătură e pe calende a se
cupe. Alții pretind că L. e în țară (Puaux, Hohenlohe...)
și că influența ei a rămas atotputernică. Toate actele re­
gelui, față de Elena, ca și în politică, ar fi inspirate de ea.
I s-ar pregăti terenul, dacă nu pentru o căsătorie morga­
natică, în orice caz pentru o prezență oficială. Dovezi
invocate : viața izolată a regelui. Singurele femei primite
sînt amicele Iui L. — Puiu Dumitrescu —■ îndepărtarea
brutală a Elenei — Statutul Casei Regale a cărui modi­
ficare ,s-ar pregăti...
Taina nu e dezlegată. De ea depinde dacă sforțările
R.C, pot duce la succes sau trebuie să ducă la dezastru.
18
 Problema politică : — Regim constituțional sau dic­
tatură ? Regele nu pare fixat. Regimul personal îl atrage :
— Alexandru al Serbiei, Mussolini,,. își dă seama însă de
folosul parlamentului față de străinătate. Va căuta pro­
babil soluția în regimuri ca cele de azi: guvern supus,
înzestrat cu parlament. Formula Mironescu e excelentă.
Se vorbește totuși de o formulă Argetoianu... Arc avantajul
unei primeniri. Dezavantajul unor alegeri problematice.
Norocul Iui Mironescu e parlamentul: nu e al lui, dar îl
are.
Dacă nu se pune chestia L., regele își va putea, în toată
liniștea, alege sistemul de guvernare. Va încerca poate
guverne personale : din avînt tineresc, din pasiune de
muncă. Va reveni la partide din prudență politică — fi­
indcă e mai sigur și mai comod.
Dacă se va pune chestia L., ne aflăm în fața unei crize
foarte serioase... <

17 decembrie 1930. Sfîrșitul discuției la Mesaj. — Mad-

gearu răspunde în numele guvernului. Cifre multe și
seriozitate. Cam prea lung.
înainte, la începutul ședinței, Cuza vorbește din nou,
pentru a treia oară, de revizuirea tratatelor. îl întrerup
cu enervare : vorbesc de politica noastră națională și nu­
mesc teoriile sale aiureli. Aplauze prelungite și „înde­
lung repetate". Regret totuși că arr. bruftuit moșneagul
pe care, pentru prima dată, îl văd obosit și abătut. Re­
trag cuvîntul „aiureli" din stenogramă.-
De altfel teoriile lui Cuza sînt mai .puțin ridicole decît
par, ele sînt cu atît mai periculoase. Bătrînul nu vede în
hitlerism decît antisemitismul — și posibilitatea unui
sprijin internațional pentru revendicările sale politice.
Totuși lămuririle pe care mi le-a d-șț în particular îngă­
duie o vedere mult mai departe. „Trebuie să revenim la.
politica cu Germania. Dacă nu' ne opunem la 'planurile
germane care nu ne privesc, Iteich-ul e gata să ne garan­
teze hotarele actuale — sprijin și ajutor .pe Nistru".
Am auzit această teorie d:n gura unui „Stahlhelme"
astă vară la Veneția. „Cu sacriti-11 alianței polone,
România poate cîștiga, la Vest și EJ:, sprijinul german".
Sub altă formă, aceeași teorie reieșea din scrisoarea
secretă prin care un general german m.CC a pe M. despre
19
un apropiat atac rusesc,. despre duplicitatea Poloniei șl
despre posibilitățile de ajutor german.
Ni se pregătește o nouă doctrină de politică externă,
..made in Germany". Cuza a îmbrățișat-o. Vor urma șl
alții.

18 decembrie 1930. într-un articol intitulat „Procesul

de la Moscova" denunț în „Argus" posibilitatea ca ciudata
coincidență între data pretinsului nostru atac împotriva
Rusiei (iulie — august trecut) și data atacului rusesc împo­
triva noastră, despre care am fost informați din izvor
german, să fie datorată uneltirilor unor industrii de război.

19 decembrie 1930. Procesul Stewart la Cameră.

Interpelează Christu Ciaușoglu — montat și instruit
de case concurente. O decepție pentru aceste case. Răgușit,
nepregătit, politicos, interpelatorul citește, timp de trei ore,
piese fără nici o importanță din dosarele Ministerului
de Lucrări Publice. Pe banca ministerială : cei cinci mini­
ștri succesivi de lucrări publice și comunicații. Teza ar fi
că Berlany, reprezentantul lui Stewart, s-a bucurat în
cursul negocierilor de un tratament de favoare la minister
șl că toate neglijențele lui nu au provocat ruptura. Atacul
e îndreptat împotriva Iui Madgearu. Flori pentru Mano­
ilescu. Simpatie pentru mine, în cazul cel mai rău chiar,
nu sînt decît o victimă.
Nota personală, anti-Madgearu, dă însă toată argu­
mentația peste cap — căci Madgearu dovedește că, prin
o decizie a Delegației Economice, contractul Stewart a fost
aprobat pe cînd el era în străinătate. La rîndul meu, în
cît®Va cuvinte —* amenințătoare pentru cine ar îndrăzni
să se lege dc numele meu —, arăt rolul limitat pe care
l-am jucat în această afacere : din ordinul Consiliului de
Miniștri,-m-am străduit să găsesc, în înțelegere cu consilie­
rul tehnic al Băncii Naționale, o modalitate de plată care
să convie părților, și aceasta trei luni după ce contractul
fusese aprobat prințr-un jurnal al Consiliului. de Miniștri
și cîteva luni înainte ca acest contract, „perfectat" de
Manoilescu după plecarea mea de la Comunicații, să fi
fost adus la parlament.
Argumentarea mea e fără replică. Niț știu însă dacă
era nevoie să intervin, deoarece Ciaușoglu s-a silit să nu
20
pomenească de mine. Pisani, care era de față, pretinde
că sînt prea nervos. Făcînd aluzie și la incidentul eu pro­
fesorul Cuza, Pisani mă dojenește că aș fi ca un piîilz care
dă din copite de câte ori cineva îi întinde o bucată de zahăr.
Se prea poate... Dar atmosfera de suspiciune din jurul
afacerii Stewart mă exasperează. Toți samsarii și toți
pamfletarii au bătut șase luni de zile toba mare a publi­
cității în această nefericită și totuși atît de limpede che­
stiune. Au bătut-o atît de bine îneît au răsturnat simțul
valorilor. Zaharof și Ciaușoglu sînt moralizatori și acu­
zatori publici. Și noi sîntem „suspectații". Ce bătaie de joc !
Răducanu a răspuns în numele guvernului. Nu cuno­
ștea dosarul. A fost totuși excelent : jovial, ironic și foarte
scurt. A lămurit partea principală a afacerii Stewart:
origina. Recomandația lui Titulescu, certificatul lui Fo­
reign Office, dorința generală și în special a guvernului de
a capta interesul, unei firme engleze, voința, contractul
odată .încheiat, de a se ține de cuvînt și de a respecta față
de firma engleză angajamentele statului pînă fa capăt :
iată toată afacerea Stewart !
Răducanu nu a lămurit însă îndeajuns Camera asupra
sfârșitului afacerii, asupra... „panamalei !“ Un contract
public prevăzut de atâtea clauze de garanții pentru, stat
încât cealaltă parte, firma străină, nu poate nici măcar
ridica contractul. Statul nu a avansat un ban, nu a chel­
tuit un ban, nu a pierdut un ban ! Eram obișnuiți cu pana­
male mai costisitoare. E drept că Ciaușoglu evaluează cei
doi ani pierduți la mai multe miliarde. La câte miliarde
s-ar cifra atunci timpul pierdut db la război încoace ? ■

20 decembrie 1930. O convorbire cu colonelul Paul

Teodorescu. L-am întrebat ce are regele cu foștii săi
prieteni ? De ce, de la ieșirea mea din guvern, nu m-a
primit o singură dată ?
Teodorescu crede că e o neînțelegere la mijloc.
Regele e prea ocupat. Nu are timp pentru audiențe. De
altfel se vorbește mult prea mult despre el, despre inten­
țiile și simpatiile sau antipatiile sale., Intențiile lui cele
mai bune sînt nesocotite și viața lui intimă e subiectul de
conversație în toate mahalalele. Toate sforțările lui cin­
stite sînt astfel zădărnicite — și se face astfel cel mai mare
rău nu numai lui, dar și țării. — „Toată lumea vorbește
21
de tâdoavcă ! — Uncle e j... ? Cine a văzut-o ? Cine.se poate-
pvv;ge de influența ei ? Chiar dacă ar fi aci și totuși" e
inexistență ! Dar nu e aci, și totuși lumea nu vorbește dv;.'4
de ea, fără să-și dea seama că regele, dezbrăcat de orice
interes lăturalnic, lucrează de dimineață pînă seara pehtru
țară". Lealismul și sufletul cinstit ale lui Teodorescu
impresionează. I-am mărturisit cum am fi doritori cu to­
ții să gîndim și să simțim la- fel. De ce însă curtenii de azB
încearcă să răspîndească' o atmosferă de intrigă și de neînȚ-
țelegere între rege si atâția oameni politici, leali și devo­
tați ?
T. mi-a promis că va cerceta.
La Cameră, Ciaușoglu îmi mărturisește, pe culoare, că
nu a vrut să pomenească 'de numele -meu, că știe că nu am
nici o vină, că a vrut să loveaseă ritmai îh Madgearu, că de
a-fel „nu credea că s-ar fi luat bani în afacerea Stewart"...
Le spune toate, pe un ton liniștit, afabil,, familiar par căi
ar fi lucruri firești. — Dar de ce ai vorbit atunci-la tribună,-
patru ore de „panamaua" Stewart ? — Așa-i politica ! —
și zîmbește... Nu e un monstru.. Un deputat ea toți dopu-
dații,— face politică. Ce bestie !
Aușnit îmi face o vizită. Se gîndește să" finanțeze un
■ziar. Un ziar politic de apărare a financiarilor căzuți în
ci-, grație. Mă> întreabă dacă aș fi gata să pun la dispoziție
tipografia mea.
Răspund că nu văd necesitatea unui asemenea ziar.
■ Un ziarist, un om politic se apără sau atacă prin ziarul său.
1 . financiar tace și își așteaptă ceasul.-La nevoip cumpără
tăcerea ziarelor dușmane. Nu coboară însă cu ideile sale
...cînd are idei — și mai cu seamă cu afacerile sale în
e ren» publică. ■ ,
A... recunoaște că am dreptate. Se plînge de Blank,
csre ar face intrigă pe lîngă rege. îi răspund că regele
fiind mult mai-inteligent decît B., influența acestuia din
urină nu poate fi veșnică.
Vorbind de planul de „lichidare generală a bogățiilor
*
statului conceput de B., A. îmi istorisește că B. însoții
de Aronovici a fost la Londra, la Banca Schroeder, ca să
explice planul și să ceară colaborarea capitalului britanic.
Ti darks, directorul general de la Schroeder, a exclamat
după ieșirea lui B. 1 „Să nu mă mai lăsa# singur cu acest
om. Mi-e teamă de el E nebun-!“
22
 Despre Lupescu, A. pretinde că știe precis că nu e-to
țară și că regele e pe cale s-o părăsească definitiv.
Ce bine ar fi dacă ar fi așa.

22 decembrie 1930. Răspunsul la Mesaj. Deputății

trași la sorți, printre care eu, în frunte cu Cicio-Pop. mer­
gem în convoi solemn la palat.
Anul trecut eram în .rîndul miniștrilor. Recepția avea
un aer patriarhal. După cuvântarea lui Nicolae, rostită ca
o lecție de dicțiune, cu voce tare, dar pronunțare-greșită,
patriarhul ne-a binecuvântat. Sărățeanu, nou ales, strângea
toate mîinile cu efuziune. Anul acesta, ritmul nou. Pe fie­
care treaptă a scării de pnoqre ce. duce în apartamentele'
regale, un.jandarm de la escortă, în mare ținut?), coif,
epoleți, șireturi și fireturi — prezentând sabia. JDrossu
are înfățișarea unui toreador în ținută de doliu. El urcă
treptele în fruntea cortegiului. Colegii parlamentari sînt
vădit impresionați de aceșt cadru regesc. Numai regele,
într-un smoking împrumutat, se simte la îndemână. E
atmosfera eroică ce-i convine.
La intrarea bibliotecii bătrânului rege Carol, baronul
Stârcea nu primește foarte ceremonios. De cînd-a uitat pe
Știrbei, a uitat și toate cete întâmplate înainte de Restau­
rație. A cobprît de-a dreptul de la Hobburg la picioarele
tronului regelui Carol II.
Pe. dreapta, casa regală. Mareșalul, aghiotanții, în uni­
forme noi, ciudate, neobișnuite. Ministrul .de Război pare
un înalt 'demnitar al căilor .ferate cehoslovace. Miniștrii
sînt înșirați de-a lungul ferestrelor, îngrădiți .între zâm­
betul lui Mironescu și chelia lui Tilea. O, zîmbetul lui
Mironescu !
Deputății se înghesuie în fundul sălii. „Majeslatea sa
regele !" Rolul lui Stârcea e scurt, dar solemn. Apar r- -
gele, prințul Nicolae și marele voievod Mihai. Regele e
în uniformă de general al escortei. Nicolae în marinar.
Amândouă uniformele dispar, ca bradul în seara de Cră­
ciun, sub poleiala epoleților, a fireturilor, a marilor .cruci,
a colierelor. Dar cele două capete blonde sînt simpatice și
grațioase. Iar Mihai e delicios.
Cicio citește răspunsul la Mesaj. Regele răspunde, răs­
picat și ferm. Din banalitatea formulelor obișnuite se d- _>
23
prind două idei : întîi, nevoia de „colaborare a tuturor,
strînși uniți în jurul regelui", căci „unde-a doi puterea
crește" —- și, în al doilea rînd, nevoia .de o legiuire de
bună calitate, căci „nu cantitatea legilor, ci calitatea lor
importă".
După schimbul de discursuri, regele a venit printre de-
putați și s-a întreținut cu ei în modul cel mai inteligent și
cel mai amabil. A făcut cîțiva pași spre mine, retras în’
f undul sălii, și m-a întrebat cu multă bunăvoință despre
călătoria mea la Paris. O fi vorbit oare ceva Paul Teo-
dorescu ? 1
Drossu a condus, apoi, convoiul parlamentar pînă la
automobile.

23 decembrie 1930. Ieri seară, fîrziu, la orele unspre­

zece și jumătate eram la tipografie și'ajutam pe Horia
să pagineze numărul festiv al ziarului „Argus". Douăzeci
de ani de viață ! Șapte ani șub direcția mea ! Un reporter
îmi aduce o știre, scrisă cu creionul pe o foiță de hîrtie.
Citesc : Vintilă Brătianu a murit la Mihăești în urma
unui atac de apoplexie. Nu e locul nici momentul să rămîn
uimit. Am primit știrea în exercițiul funcțiunii de gazetar,
pe pragul rotativei. Prima datorie e să-i dau o întrebuin­
țare gazetărească. Pe cînd secretarii de redacție și zețarii
căutau literele cele mai groase pentru a compune titlul
și textul informației senzaționale, mă retrag în cabina co­
rectorilor și dictez un articolaș în carie, amintind lupta
dusă de „Argus" împotriva lui Vintilă, exprim respectul
nostru pentru însușirile sale alese : caracterul, curajul
moral și înverșunata lui dragoste de țară.
Numai părăsind tipografia îmi dau seama de însemnă­
tatea evenimentului. Pe neașteptate, a dispărut din viața
noastră publică personalitatea cea mai jenantă. Vintilă
Brătianu jena pe rege, căruia nu s-a supus decît pe jumă­
tate și desigur cu numeroase rezerve mentale, jena par­
tidul său pe care îl îndepărta de rege și deci de putere,
jena pe Duea, îndepărtîndu-1 de rege, jena partidul nos­
tru, viața parlamentară și viața politică deoarece era un
element de permanentă fricțiune și iritare, jena viață
noastră economică, instituțiile bancare și industriale ce
trăiau sub teroarea lui, financiarii străini care îl consi­
derau o continuă primejdie pentru plasamentele lor în
România.
24
 Acest om, de aparență modestă, s-a întins într-atîta,
în această țară, moștenită de la tatăl lui, îneît nu e om-care
să nu fi resimțit ca o sarcină prezența luă Prima impresie
la moartea lui va fi desigur că fiecare se va putea întinde
ceva, ca să stea mai comod — unii mai mult, alții mai
puțin. O întindere — și o destindere generală.
Simt totuși, respirând adînc aerul rece și atît de ușor al
nopții de iarnă, ca un gol, o pierdere —- pierderea unui
element specific românesc al viețiio provocare la luptă,
un subiect de critică, un motiv de nemulțumire. De zece
ani de zile toate-s tot din vina lui Vintilă.
A cui va fi vina de acum înainte ? - . .

Azi dimineață, mare ceremonie la Cameră. Toată lu­

mea plînge pe marele dispărut. Cicio amintește, cu voce
trenaurîndă, însușirile lui Brătianu, care e de acum „al
nostru al tuturor românilor". Mironescu e grav — și
zîmbește, e trist — și zâmbește, plînge — și zîmbește prin­
tre lacrimi. lorga într-o improvizație emoționantă, ca
toate improvizațiile acestui mare orator, vorbește de sine
însuși și de Vintilă, apoi de sine însuși fără Vintilă, și st
cufundă într-o adîncă jale la gîndul că întreaga sa generația
poate să dispară, lăsînd în urma ei o moștenire uriașă, unui
tineret nepregătit... Goga împletește, într-o limbă frumoasă,
nu cununi de lauri, ci floricele de stil. Lupu, ca întotdeauna
cînd nu e întrerupt, sincer și banal. Cei doi moștenitori pre-
zumtivi și rivali citesc două declarații deosebite ca ton, fond
și formă. Duca, foarte afectat, amintește anii de muncă și de
cîrmuire alături de tovarășul său dispărut. George Brăti­
anu, rece și neîndemânatic mai mult ca întotdeauna, ci­
tește cîteva cuvinte de condoleanțe. Va pronunța cuvîntul
de „național liberal" 1? Toată, lumea nădăjduiește că îl va
omite, în Semn de doliu. îl pronunță totuși, cu apăsare,
„în numele Partidului Național Liberal... !“ Georgiștii
pleacă la atac...
După condoleanțele de rigoare ale partidelor mino­
ritare. — zece minute pauză, în semn de doliu.
Pe culoare durerea e mai puțin vie ca în sala de ședințe.
Toată lumea e de acord că situația s-a limpezit. Se aud
cuvinte ca „destindere" — „colaborare". Liberalii nădăj­
duiesc că sub șefia lui Duca vor putea mări și întări parti­
dul. Guvernamentalii nădăjduiesc că relațiile între partide
vor fi, de acum înainte, mai amicale. Toată lumea e de ăse-
25
 menea de acord că Vintilă Brătianu merită funeralii na~
- ționale.

\ Ce e un mare român ? Pisani, fe redacție, -e mai poso­

morit ea ,de obicei. Ceremonia de la .parlament l-a lăsat
gânditor; Nu o condamnă. — „E un obicei antic să plîngeni
și să lăudăm morții — și e bine să fie așa", par moșii
adaugă : „Să nu exagerăm nimic, de acum înainte? Do-,
lini e mare — omul, e-rnie. Cu spiritul său strâmt, banul-
tor și pătimaș a zădărnicit toate sforțările de refacere,' a
Înveninat toate relațiile . între oameni, a încurcat toate
situațiile... Toleranța în fața morții e o datorie -—.ea e da­
torită însă morții și nu mortului. Dacă am spune, ,1a moartea
fiecărui om, contrariul celor spuse în timpul vieții, am
tulbura toate judecățile.și toate noțiunile...".

Siăvescu îmi spune eă Vintilă,, teribilul. Vintilă,

ataca personal în ziare pe adversarii cei mai cinstiți, cu
epitete de-escroc și de pungaș, nu a îndrăznit o viață
țrdagă să facă, o observație intendentului de Ia Mihfieștl
care l-a furat în văzul și auzul tuturor. Într-atît acest am,
atît de pătimaș în viața .politică, era timid și delicat în
viața sa'privată și , în relațiile sale particulare cu lumea.
Despre delicatețea lui Vintilă Brătianu mi a . -, <n r.r ’
multe rânduri și Titulescu...

_ Tenacitate,, activitate înverșunată, patriotism, o pre­

zență ce se simțea, o voință ce impunea... Orice: s-ar zice,
oricum s-ar zice, dispariția lui Vintilă Brătianu m-a miș?
cat adine.

Seara am vizitat pe Grigore lunian. El prevede, cît mg:

curînd,. un .guvern de concentrare, între noi și liberal,
sub Titulescu., „Moartea lui Brătianu scutește pe rege să
se mai gândească — ceea ce nu a făcut niciodată cu plăcen
— la gutserne personale, în afară de partide. Nimfe
stă în calea unei colaborări între partide‘L . ț
Nimic ?

24 decembrie 1930. Ieri noapte, în câteva ceasuri,

Camera a. discutat și a votat bugetul. Majoritatea nu a par­
ticipat la discuție. Pregătisem o scurtă declarație, în '::: -
țelegere eu prietenii mei de la „Argus", pentru a insista
26
asupra principiilor elementare care ne impun un buget
echilibrat și respectul legilor economice care au curs în
întreaga lume capitalistă, principii nesocotite azi și de unii
teoreticieni amatori (Argetoianu și alții), care preconi­
zează bugete neeehilibrate, și de unii' reformatori mira-
culeși (Manoilescu et Comp.), care inventează planuri' de
...conversiune" a datoriilor, și de un număr, din ce în ce mai
însemnat, din păcate, .de demagogi parlamentari, care tul­
burați de reducerile bugetare, triste dar necesare, vin în
docare zi cu un nou proiect de lege de imixtiune în viața
j l în relațiânile economice ale particularilor.
Mironescu m-a rugat să renunț la cuvînt A adresat
aceeași rugăminte tuturor deputațiler majoritari. „Tre-
. să votăm înainte de Crăciun. Nici'o cuvîntare nu
poaie, de acum înainte, îmbunătăți bugetul. Dacă va fi
-bsolută nevoie, voi vorbi eu,... ho, he, he !" M-am supus.
Amstia lui'dezarmează. ■
— „Nu mă pot supăra pe el, cînd-zîmbește — îmi zice
’<ga. Și deoarece zîmbește necontenit, îl iert -întruna !“
La adăpostul prostiei sale dezarmante, ei urmărește cu
u.-nacitate satisfacerea micilor salo infamii și a marii sale
■■.'saități. Iată toată, taina mult-iăudatei șale șiretenii.

29..decembrie 1930. Sîmbătă dimineața, Vintilă a fost

i .•rmormîntat la Florica. Dinastia Brătianu, bătrînul Ion și
:câ doi fii. ai săi odihnesc acum în cripta vechii biserici
orgeșene. Un lung capitol ăl politicii' noastre șe încheie..
Ieri, duminică dimineața, Jean Duca a fost ales șef al
Partidului Liberal. Ambiția vieții sale a fost astfel înde­
plinită, ușor, fără explozii, fără fricțiuni, fără a nemulțumi
po nimeni. Răbdarea lui față de Vintilă i-a fost pe deplin
răsplătită. în loc de a veni împotriva casei-Brătianu, a
venit cu concursul ei. Dinu Brătianu l-a propus la șefie.
Aclamațiile partidului întreg erau adresate nu numai me­
ritelor și muncii sale în serviciul .partidului, dar desigur Și
atitudinii .sale, de o incontestabilă eleganță, față ds fostul
■:f. Programul lui Duca pare bine definit: o apropiere de
•ege, prin declarații de absolută supunere și perfectă lea­
litate,' și o apropiere de „finanța internațională", prin de­
clarații de veselă și leală colaborare cu capitalul străin. Par­
tidul Liberal iese astfel din umbră. Se făcuse „imposibil",
ITu e încă amenințător, dar devine „posibil".
27
 Georges Brătianu a început lupta cu furie. Nu e de
talie să iasă învingător. Programul său se confundă cu
programul lui Duca : întinerirea cadrelor, moralizarea par­
tidului, schimbarea politicii economice. Duca arc însă
avantajul experienței, talentului, încrederii partidului și
sprijinul familiei Brătianu. Duca e copilul adoptiv — Geor­
ges e „bastardul", copilul denaturat. Numele său, în loc
de a-1 ajuta, pare a fi, dimpotrivă, o veșnică sfidare a ce­
lor care păstrează „sfintele tradiții" ale familiei. Un sin­
gur avantaj are Georges : simpatia regelui — și vădita
antipatie a acestuia față de Duca. Discursul de la 6 iunie :
călcîiul lui Aehile al lui I.G.D. !
Dar ce interes are regele să înlăture un partid, de acum
înainte, leal și supus, care nu mai are nici dorința, nici
putința să fie anticarlist (singur Vintilă avea destulă „en-
vergură" să pună Ia cale un complot), dar care e destul
de puternic pentru a putea fi folositor — pentru a-1 în­
locui cu o parodie de partid care nu e nici interesant, nici
folositor ? a
Cînd simpatiile și antipatiile regale se vor potoli — e
firesc ca aceasta să se întîmple cît mai eurînd —, elemen­
tul : folositor, va fi desigur, în judecata regelui, precum
pănitor.
Față de reorganizarea Partidului Liberal se impune o
reorganizare a partidului nostru. Nu numai prestigiul gu­
vernului, dar întreaga autoritate a partidului se prăpădește
dacă mergem așa înainte, cu Maniu plimbîndu-se în Pra­
ter și pe Riviera, cu Mihalache ascunzîndu-se de orice răs­
pundere și cu preafericitul Mironescu silindu-se să cu­
cerească cu zîmbetul său nevinovat o cît mai lungă și cît
mai ștearsă ședere la guvern.
Stăm în fața a două ipoteze — după Anul Nou — : un
guvern de concentrare, noi și liberalii, sub Titulescu, sau
o înțelegere cu liberalii, pentru a ne înlocui după un timp
oarecare.
Pentru amîndouă ipotezele ne trebuie un șef. Acest, șef
nu poate fi decît Maniu. Azi, cînd partidele își string rîn­
durile, nu se poate ca toată sforțarea noastră politică să se
rezume într-un guvern de căpătuială, prezidat de un ber­
bec.
 1951

1 ianuarie 1931. ...Sau mai degrabă o oaie. în edito­

rialul „Argus" de Anul Nou scriu : „Partidul Național—Ță­
rănesc are o dublă experiență : doi ani de guvernare, în
condițiile cele mai grele, două luni de guvernare, fără șef.
Și-a dat seama, desigur : întîi, că, pentru a îndeplini în mod
efectiv o operă de guvernare, un party trebuie să-și ie­
rarhizeze ambițiile și să-și selecționeze valorile — al doi­
lea, că un partid e un instrument de luptă, o armată care
are nevoie de disciplină și de șef. O zicătoare din bătrâni
zice : decît o armată de lei condusă de o oaie, mai bine o
armată de oi Condusă de un leu..."!! în același articol(in-
titulat: Anul Restaurației) vorbesc de rege care, după ce
a dat statului un singur suveran, armatei un singur șef,
va încerca desigur să asigure țării, cu ajutorul celor două
partide de guvernămînt, „o nouă viață politică în vechiul
cadru constituțional". Numai dacă ar fi așa. .

2 ianuarie 1931. Vidrighin a primit de Anul Nou o

scrisoare de la Răducanu, al optulea ministru al comuni­
cațiilor din era național-țărănistă, prin care i se aduce la
cunoștință că, deoarece contractul lui nu a fost înregistrat
la minister, guvernul nu-1 consideră valabil. Vidrighin a
refuzat să ia act de această înștiințare sub motiv că nu a
contractat cu statul, ei cu Regia Autonomă a Căilor Ferate,
și că va considera contractul său drept în ființă și perfect
valabil pînă cînd Consiliul de Administrație al Căilor Fe­
rate îl va denunța.
Consiliul do Administrație nu a luat pînă acuma nici o
hotărâre. Se găsește într-o situație delicată. Nu poate să nu
ție seama de părerea guvernului. De altă parte, nu are nici
un motiv legal sau contractual pentru a rupe contractul.
29
Va li deci nevoit, în caz de reziliere, să plătească despăgu­
birile prevăzute : leafa pe doi ani și jumătate — vreo opt
milioane. .

Guvernul comite o faptă urâtă și o greșeală politică. O

greșeală de formă și una de fond. Greșeala de formă ;
amestecul în treburile Regiei Autonome, tulburarea gos­
podăriei acestei Regii, nesocotirea principiului autonomiei
— atît de greu introdus și înfăptuit în întreprinderile noas­
tre publice. Și pentru ce motiv ! Contractul Vidrighin nu
a fost înregistrat de minister ? Dar a cui e vina și pe cine
privește această omisiune de înregistrare ? Nu e oare mi­
nisterul care a studiat și a aprobat acest contract, din or­
dinul Consiliului de Miniștri și după ce guvernul a discu-
hit pe larg această chestiune ? Cînd Halipa și eu am'arătat
• "£ cifra ridicată a salariului prevăzut va ridica multe obiec-
liuni, ni s-a răspuns că aceste argumente nu contează
f rtă de nevoia de a avea la Căile Ferate un om cinstit și
urmei tor. Nu e oare guvernul, prin ministerul respectiv,
■ o’e a cerut Consiliului de Administrație să semneze eon­
ii actul, și care a convins pe Pretorian să nu mai facă di­
ficultăți ? Și azi, aceiași miniștri, fără a invoca nici un mo-
* i.- serios, cer denunțarea contractului, fiindcă deși studiat,
di.-xutaț aprobat și impus de ei, nu a fost înregistrat... Ce
farsă sinistră ! Greșeala de fond : Vidrighin nu are nici
■ : vină. Nu se poate spune același lucru de acei care îl ur-
. r.'resc, îl învinuiesc, îl gonesc.
Firește, Vidrighin e departe de a avea toate însușirile
necesare unui bun director general al Căilor Ferate. Nu
' pregătirea tehnică, nici experiența îndelungată a âees-J
: i meserii. îi lipsește, în plus, lărgimea de vederi, imagi­
nația, îndrăzneala minții pentru a concepe și a realiza pla-'
-.'i mari.' Toate proiectele care m-au entuziasrhat : con-
■ r rcțlo unor linii noi, dublarea liniei Cernăuți—Galați, in­
troducerea automotoarelor și a frânei automate la vagoa­
nele de marfă, l-au lăsat cu desăvîrșire rece și mai de­
grabă ostil. în aceleași chestiuni s-a ciocnit, cu mai multă
violență decît cu mine, de entuziasmul și de imaginația
grandomană ale lui Manoilescu.
De asemeni, Vidrighin lipsește (sic) în mînuirea oame­
nilor de tact și de măsură. Reducerile —- atît de necesare
de altfel — la personal au fost aplicate cu atîta bruschețe
și la momente atît de inoportune, încât supărările provo­
30
cate se datorau nu numai măsurilor înseși, dar și felului
de procedare.
în schimb, Vidrighin are calități care în starea actuală
a Căilor Ferate sînt cît se poate de prețioase : putere de
muncă, conștiinciozitate, cinste absolută și mai ales un
spirit de economii, o zgîrcenie îndărătnică care i-au în­
găduit să realizeze . în bună parte economiile prevăzute d .
pianul de refacere a căilor noastre ferate-. în această pri­
vință, cifrele sînt elocvente : 3 miliarde economii în doi
nai. Trei miliarde care astăzi se răzbună. Reduceri la com-
• restibih la cpmenzi metalurgice — supraveghere severă '.
licitațiilor, reduceri la personal, concedierea unui număr
Mp:-riant de funcționari și'de lucrători. Rezultatul : no-
mvițurairea și ura tuturor. Revolta pe de o parte a cam . -
ailor de afaceri și, prin ei, a unor ziare, pe de-altă parte. ,
a nevoiașilor, a-hterăiorilor de la Calea Ferată, sprijinul
de organizațiile lor profesionale șl de mulți parlamentari,
uit oro sul. mila și demagogia.
Colchul lui Aehile al bravului Vidrighin e contractul :
roda do trei milioane. Argumentul că Regia C.F-.R. e a; -
;. m.omă șt comercializată și trebuie să plătească lefuri di-
cehiei. ca orșice întreprindere comercială- importate '■
(Reșița, Astra, Lupeni !) nu convinge pe nimerii. Pentru a
reduce, a-tăia și a nemulțumi ațita lume, Vidrighin e pr-? .
bine plătit. Revolta, nemulțumirea, spiritul de .drepte..
■ '■d fi potolite la urma urmei — nimic nu.poate însă p -
••di în țara noastră invidia. Invidia a mobilizat împotriva
mi Vidrighin întreaga opinie publică. Toate ziarele, aproa­
pe întregul parlament îi.sînt ostili. Cred Mihalache zice că
denunțarea contractului său e~o măsură populară are per­
fecta dreptate. Nu e mai puțin adevărat că, în împreju­
rările de azi, această denunțare e o lașitate.
Printre furnizorii nemulțumiți cu reducerile Iui Vi-
drighin,. cei mai de .seamă, prin influența lor politică, sînt
cărbunarii. Cărbunarul cel mai nemulțumit și cel mai im­
portant e Manoilescu. în primăvara 1930 a venit-la Mi­
nisterul Comunicațiilor, la mine, să protesteze împotriva
reducerii cotei de cărbuni la mina lui de la Șoricani. Am
chemat pe Vidrighin. A urmat o discuție între ei pe'to­
nul cel mai ridicat : Manoilescu inimos, cînd insinuant,
cînd amenințător, Vidrighin mai liniștit, dar de o superbă
încăpățînare. Ieșind din cabinetul meu, M. a declarat șefî-
31
lor mei de cabinet că „cu dînsul nu ne vom juca și ci»
va aduce chestia în parlament —- „ori el, ori Vidrighin".
O lună mai tîrziu, același Manoilescu reintra în același
cabinet,, în calitate de ministru. Numaidecât, Consiliul de
Administrație a C.F.R. — la cererea ministrului, sau în
orișice caz cu aprobarea lui, ridica cota cărbunelui de la
Șoricani. Inginerul Capșa fu însărcinat să negocieze cu Lu-
peni o scădere a cotei acestei mine pentru a putea mulțumi
pe domnul ministru. Trebuie să menționez aci că politica
noastră de cărbuni nu era stabilită de Căile Ferate, ci de
guvern. Căile Ferate ne-au indicat numai reducerile ne­
cesare. Felul de a repartiza aceste reduceri între minele
din Valea Jiului, minele de cărbune mai mici din restul
țării și lignitării a fost impus Căilor Ferate de către Mi­
nisterul Comunicațiilor — conform unei hotărîri a De­
legației Economice. Sesizat de Ministerul Muncii (Rădu-
canu), am studiat personal această problemă cu diferiții
cărbunari, lucrători de mine și reprezentanți ai Căilor Fe­
rate și am propus Delegației Economice a guvernului un
sistem de repartizare a reducerilor care pentru motive de
ordin tehnic, practic, dar mai ales de ordin social, să avan­
tajeze marile întreprinderi miniere, pe cale de raționali­
zare și cu o muncitorime proletarizată — în dauna, firește, a
întreprinderilor mai mici, producătoare de cărbune mai
prost. Delegația Economică a aprobat punctul meu de ve­
dere. Căilor Ferate le-a rămas numai, pe baza categoriilor
stabilite de noi, să socotească, după coeficientul de calorii
ale cărbunelui din diferitele mine, cota ce revine fiecăreia.
Manoilescu a revenit asupra acestor dispoziții cînd a
fost ministru. în Delegația Economică a atacat politica
noastră și a propus un alt plan de repartizare a cotei căr­
bunelui în dezavantajul, minelor de pe Valea Jiului. Nu știu
ee s-a întâmplat cu aceste planuri după ieșirea mea din gu­
vern. Știu însă că, grație măsurilor luate de noi în primă­
vara 1930, am putut evita o grevă și mișcări muncitorești I
în Valea Jiului. ,
Manoilescu a urmărit firește pe Vidrighin, de îndată
ce a fost ministru. A vrut să-i rezilieze contractul și a ce­
rut acordul avocaților. Pantazi s-a pronunțat împotriva
rezilierii, arătând că nu e nici un motiv de’reziliere va­
labil. Referatul lui Pantazi nu a ajuns niciodată Ia Consi­
liul de Administrație a C.F.R.
32
 După plecarea lui M. de la Comunicații, lupta împotriva
lui Vidrighin a fost reluată cu înverșunare de „amicii re­
gelui" și de „Cuvîntul". Pare sigur că regele a fost sesi­
zat prin Manoilescu. de „cazul. Vidrighin" și că a cunoscut
chestia așa cum a binevoit să i-o explice ministrul său.
Se poate că a hotărît, de mult, să puie capăt acestei ches­
tiuni enervante. Campania „Cuvîntului" e un indiciu în
acest sens. „Cuvînțul" avea de altfel un motiv de nemul­
țumire : Nae lonescu ceruse o concesionare de pădure pe
care Vidrighin i-a refuzat-o.
Scrisoarea lui Răducanu e „actul de guvernământ" ce­
rat „Cuvîntul" și de „Opinia Publică". Guvernul s-a
lepădat Me Vidrighin.
De unde vine îndemnul ,e lesne de înțeles — dar de ce
s-au supus miniștrii care făceau parte din guvernul Ma-
niu ? Să se fi dezvoltat într-o atît de uimitoare măsură
spiritul de servilism ?
Mihalache pretinde că menținerea lui V. nu mai era
posibilă față de nemulțumirea generală. Această.nemulțu­
mire e desigur mare, dar contractul nu e decît pretextul
ei, motivul adevărat sînt cele trei miliarde economii. Faptul
de a capitula în fața unor astfel de nemulțumiri e și imo­
ral și nepolitic.
E a doua oară că guvernul Mironescu se desolidarizează
de un contract încheiat de guvernul Maniu. în amândouă
cazurile, contractele prost prezentate și apărate au ridicat
împotriva lor furia presei și a opiniei publice. în amân-
două cazurile, contractele corespundeau unor intenții cin­
stite, și au fost discutate și încheiate cu cele mai perfecte
forme, și fără nici un abuz. în amîndouă cazurile execu­
tarea întocmai a contractelor ar fi fost folositoare —- în
nici, un caz, ea nu ar fi putut fi mai dăunătoare decît de­
nunțarea lor. Înclinîndu-se în fața cerințelor vocii publice
—- a ziarelor inspirate de oameni de afaceri apărînd inte­
rese contrarii —, guvernul a lovit nu numai în prestigiul
șefului Partidului Național—Țărănesc, dar și în propria
sa autoritate.

în chestia Vidrighin, Leverve, expertul francez, a fost,

întotdeauna de părerea mea : „II ne salt pas tout, mais
ce qu’il salt, 11 le salt bien, ce qu’il veut, 11 le veut avec
achamement. Pour les eirconstances actuelles il est excel­
lent". Această părere a spus-o și regelui.
33
 Coatele Szembeck m-a rugat să-i fac o vizită. La ora
patru sînt la Legația Polonă. Contele mă întreabă dacă
aș primi Legația Română la Varșovia : „împrejurările
sînt grele — nimeni nu urmărește de aproape politica ori»
entală comună care ar trebui s-o urmăm. Ești omul cel mai
potrivit. Legația Română e vacantă de mai bine de patru
ani: Davila a-a ocupat de ea, ca amator, nu ca ministru,
Crețianu a fost bolnav...". E o veche idee a lui .Șzembcek
și a întregii legații de la București .să mă trimeată în Few
lonia. De altfel multe alte legații străine mi-au arătat o
egală simpatie.Von Mutius mi-a scris, cînd se zvonea că voi
pleca Ia Berlin, că nu îndrăznește să creadă această știre
— „es war zu .schon !a .Și Preziosi complotează de un an,
împreună cu toți colaboratorii .săi, să mă aducă la Roma și
o mîngîiore pentru mine această prietenie pe care mi-au
păstrat-o miniștrii străini, după anul petrecut la externe
și după felul cum ara fost îndepărtat de acolo.
Am răspuns lui Szembeck că numirea mea nu depinde
de mine. Postul de la Varșovia mă interesează căci cred
câ e menit .să aibă o importanță din ce în ce mai mare pen­
tru- noi. Am urmărit de aproape, întotdeauna, politica
noastră orientală — discursul meu la Cameră o dovedește.
Nu se cade însă ca eu .să cer acest post și nu-1 voi cere, cu
atît mai mult cu cît situația mea de azi — direcția zia­
rului meu și locul meu în parlament — mă satisface pe
deplin. Dacă aș cere un loc în diplomație, aș slăbi situația
mea. Dacă mi se oferă, e altceva. Atuncea voi putea for­
mula eu anumite condiții. Nu cred însă ca în împrejurările
de azi să mi se facă o asemenea propunere, dat fiind
ceala deosebită a relațiilor mele cu Mironescu.
Szembeck rai-a numit atunci pe ceilalți candidați al
săi : oameni politici : Lugoșianu, diplomați de carieră:
Djuvara, VasiUu, Petoescu-Comnen; oameni de lume
„care ar dori" : Jean Callânachi și Vladimir Mavrocordat! ț
Am arătat că Lngoșianu e cu mult cel mai bun și mai
serios din această colecție»
Szembeck nu e încîntat de el și spune că „părerea ge­
nerală" a polonezilor e că trebuie numaidecît să fiu eu.
îmi zice că va expune „seriozitatea" problemei regelui și
că dorește să găsească pe cineva care să-i sugereze nu­
mele meu. Ce aș gîndi dacă el, Szembeck, ar însărcina pe
Nae lonescu cu această misiune ? .Refuz cu energie și in­
dignare. Nu am pentru Nae nici stimă, nici încredere 1 —
34
Ce aș zice de Manoilescu ? — Răspund că sînt de acord.
Nu știu, nu cred să aibă simpatii pentru mine, dar e în
guvern și are calitatea ca să î se vorbească.
Mă despart de Szembeck, mulțumindu-i pentru truda -
ce o depune pentru mine și asigurîndu-1 din nou că mă
tem că e inutilă, deoarece obstacolul Mironescu nu va pu­
tea fi învins...

3 ianuarie 1931. Azi dimineață —- telefon de la Szem­

beck. A vorbit cu Manoilescu care ar fi găsit ideea „ex­
celentă" și s-ar fi oferit să vorbească regelui. De ceilalți,
candidați Manoilescu ar fi spus că nu pot fi comparați
cu mine, iar de rezistența lui Mironescu, Manoilescu e de
părere că regele o va învinge, ușor...
M-a apucat groaza. M-am jucat cu ideea diplomației,
cu convingerea că nu se poate realiza. Dacă totuși s-ar
realiza ? Nu am nici o dorință, în împrejurările de azi, să
părăsesc țara, politica și presa.
Un punct pentru Manoilescu. Mă îndoiam de el — și to­
tuși trebuie să recunosc că întotdeauna a fost mai gentil
față de mine decît eu față de el.

5 ianuarie 1931. Am vizitat pe Madgearu. De multă .

vreme nu mai stătusem de vorbă împreună — de la că­
derea guvernului Maniu. în același birou, în care, pe vre­
mea eroică a opoziției, tuna și fulgera împotriva reacți-
unii și unde, pe vremea atotputerniciei sale economice
în guvernul Maniu, se pasiona în fiecare zi pentru alt plan
de refacere a țării, îmi vorbește azi cu voce potolită des­
pre dezamăgirile guvernării. Nu e descurajat, dar e acrit.
Acrit de lupta împotriva „intrigii" și a uneltirilor de culise.
Vorbim de cazul Vidrighin. După Madgearu, e „ultima
lovitură ă lui lunian împotriva lui Maniu". Rădueanu —
prost și slab de înger — a făcut cu multă bunăvoință și
cu obișnuita lui neîndemîriare jocul lui lunian. Firește,
au contribuit și alți factori la acest nou act de renegare a
trecutului : frica lui Mihalache de opinia publică, dorința
lui Manoilescu de a fi stăpîn la Căile Ferate — dar factorul
principal a fost ura neîmpăcată a lui lunian împotriva
lui Maniu. Campania „Cuvîntului" pornește de la Gri-
goriță — Nae și Grigoriță sînt nedespărțiți.
Madgearu e convins că regele nu mai vrea să lucreze
cu Maniu și că sforțarea de a apropia pe „chemariști" (Ha-
35
țieganu, Tilea și alți berbece! de aceeași envergură) de ță­
răniști pornește de sus...
E de acord cu mine că Maniu ar fi trebuit să plece cu
noi toți,.. „Cele trei greșeli ale lui Maniu : Sărățeanu, șo­
văielile de la 6 iunie și plecarea sa, singur, de la putere".
E, de asemeni, de acord cu mine că ar trebui cît mai
degrabă să strângem rîndurile. Tot tineretul țărănist mai
de seamă a rămas credincios lui Maniu, iar dacă ardelenii
din guvern au fost aleși pe sprinceană pentru înclinația
lor spre trădare, dacă Mironescu, oportunist și dizolvant,
e mai trădător încă decît prost, grosul partidului nu aș­
teaptă deeît reîntoarcerea lui Maniu pentru a dovedi sen­
timente leale.

Coborând spre „Argus" trec prin două cordoane de jan­

darmi. Palatul „Universului" e împresurat de armată. E
a treia zi că se confiscă „Ordinea".
— Vom confisca-o pînă cînd o vom distruge, mi-a zis
Călinescu. Regele știe și aprobă. Acum trei ani se confisca
„Cuvîntul" —7 „pînă la distrugere !", zicea Tătărescu. Și
stelian Popescu era Ministru de Justiție.
Azi Stelian protestează în numele libertăților cetățe­
nești, iar presa democratică tace. Sărindării a rămas strada
cuvîntului liber și a pornirilor dezinteresate...! Un specta­
tor al confiscării armate îmi zice cu acreală : „De acum
mainte s-a compromis tot. Brătianu a compromis dicta­
ți ra, Mihalache compromite democrația, Regența a com­
promis republica, Carol compromite monarhia. Și Stelian
compromite cinstea și libertatea, protestând în numele
!or„.“
Din fericire, lucrurile nu stau atît de rău. Istoria se re­
petă, și noi, care nu o aveam, învățam minte. Pe vremi
ne plîngeam de Curte, de camarilă, de intrigi și de abuzuri.
Ne-am opintit și am ajuns, cu ajutorul țării întregi, la
putere. Nu mai avem pe Știrbei. A dat Dumnezeu și am
restabilit și regalitatea. Avem din nou Curte, camarilă și
..prieteni". Avem pe Nae, îndrăzneț, insinuant și autoritar.
Dar nu mai avem Brătieni și Stelian s-a potolit.
Istoria se repetă, făcînd progrese. Ca acum trei ani l —
e titlul unui articol al lui Trancu-Iași, despre criza agrară.
„Ca acum trei mii de ani !“, comentează Pisani, amintind
criza agrară pricinuită Ia Roma de „dumpingul" sicilian.
Pisani are dreptate.
36
 7 ianuarie 1931. Moartea lui Joffre. Vorbesc la Radio
despre mareșal, după Puaux și după generalul Rudeânu.

8 ianuarie 1931. Afacerea Vidrighin definitiv închisă.

Părea să ia o întorsătură .dramatică. Vaida a cerut în scris,
guvernului, să aștepte întoarcerea lui... Maniu. Ardelenii
își strîngeau rîndurile. Popovici a convins însă pe Vidri­
ghin să cedeze. O demisie pur și simplu. Consiliul de Ad­
ministrație a acordat o despăgubire de 4 milioane. Vid. a
acceptat și încasat. Postul de Director General a rămas va­
cant.

9 ianuarie 1931. Recepția la ministrul iugoslav. Toți

diplomații străini foarte intrigați de indiscreția comisă la
Ministerul de Externe. Polonia ne-a înștiințat că Sovietele
i-au propus să întărească printr-un tratat de comerț și
eventual printr-un pact de neagresiune pactul Litvinov.
Zaleski ar fi răspuns eă aceste legături trebuiesc stabilite
și cu România. Aceste știri, au apărut, cu toate amănuntele,
în „Lupta". De aci, furie la Zaleski, panică la Legația Po­
lonă, zăpăceală la Ministerul de Externe. Telegramă a lui
Zaleski către Szembeck : Nu vom mai încredința Româ­
niei nici un secret ! Telegramă a lui Mirbnescu (din Berna)
către Popovici (interimar) : Vinovatul trebuie să fie în
minister. Căutați-1, judecați-1, pedepsiți-1.
Se caută vinovatul — se dă peste Lahovari—Bibico *d
— director de cabinet însărcinat cu informarea presei. Bi­
bico mărturisește. Se instituie un Consiliu de Disciplină.:
Nanu, Arion, Panaitescu. Bibico e suspendat și judecat.
Se așteaptă verdictul.
Diplomații străini se interesează bineînțeles mai mult
de chestiunea de fond, propunerea rusească. Poklevsky e
agitat. Să fie oare vorba de reluarea relațiilor cu Sovie­
tele ? Preziosi nu admite alt intermediar între Rusia și noi
decît Italia ! Kiinzle nu crede în sinceritatea informațiilor
polone, Puaux e informat din Varșovia — (nu din Mos­
cova) că propunerea rusească a avut în adevăr loc, nu îi
atribuie însă nici o importanță căci semnătura bolșevică,
azi, ca și ieri : cela vânt zero.

La aceeași recepție întîlnesc pe Manoilescu. îmi vor­

bește de conversația sa cu Szembeck. A vorbit cu regele —.
care ar fi de acord. Nu a insistat însă, deoarece nu știa
37
dacă voi primi Varșovia. își aduce aminte că i-am
exprimat dorința, pe vremi, de a merge la Roma. îmi
promite că își va da toate silințele să fiu întrebuințat
în diplomație, fie la Roma, fie la Varșovia: „E do­
rința noastră, a tuturor, să ne cinstim prin numirea
ta — am discutat chestia în Consiliul de Miniștri,
toți sîntem de acord să facem o presiune asupra lui
Mironescu ca să te numească. Regimul nostru nu tre­
buie să se ilustreze numai prin numirea unor Vidri-
ghini și Planting... sic!“ îmi aduce aminte apoi că
simpatia lui pentru mine nu a fost totdeauna răsplătită.
Aș fi spus odată unui corespondent străin : „surtout, mă-
fez vous de Manoilesco !“ E posibil, dar nu îmi aduc
aminte. îi mulțumesc și îi repet ce am spus lui Szembeck :
„dacă regele mă vrea, bine, dacă nu, sînt foarte mulțumit
de situația mea de azi“.
12 ianuarie 1931. Poulet Ghica ne citește o scrisoare
de la Gong Niculescu — de la Leysin. Henri Mânu e pe
moarte. Bietul băiat are plămînii amîndoi și gîtul atacați
de tuberculoză. Nu mai e nici o speranță. Prăbușirea aces­
tui minunat atlet de treizeci și patru de ani în cîteva luni
de boală e o jalnică tragedie ! Vorbim de el. Ultimii ani
au fost pentru el o luptă dîrză cu soarta. Vroia cu orice
preț, prin orice sforțare, să-și salveze căsnicia. Ella era
gata de orice, pentru bani, lux și străinătate. El a vrut
să i le asigure, el. toate trei. A căzut zdrobit de prea mărea
sforțare.
Ce se va întâmpla cu ea ? Citta ? O iubea, dar nu e în
stare să lupte cu un gust la lux atît de desfrînat. Și apoi
are planuri politice, planuri economice : planuri matrimo­
niale. DomnișoaraBaruch. Nu Burăh, Burăh —- cum zice
Hurtîg —, ci Ba-ruch !
Cînd ne-am despărțit, acum două săptămâni, Citta mi-a
spus aceste minunate cuvinte : „în țara noastră, caracterul
e un lux. Trebuie o avere mare. Am hotărît să-mi jertfesc
viața sentimentală pentru a putea avea caracter... i“ Și
după aceea a făcut planuri politice, a pregătit lupte în care
va apăra toate virtuțile împotriva tiraniei.
-- „Citta — mi-a zis, odată, regina Maria croit par-
fois qu’il est ce qu’il veudrait etre...“
13 Ianuarie 1931. Vizita lui Lahovarî—-Bibico 1
îmi expune cazul său,
88
 E director de cabinet. își vede însă ministrul din an
în Paști. Trebuie să ceară „audiențăi4 ca să fie primit. Cu­
nosc situația. Ca secretar general făceam în fiecare zi anti­
cameră, acasă la Mironescu. Apoi eram primit, în biroul
intim sau în iatac. „Moșulică" în pijama, cu musteața prinsă
într-un elastic, rumen ca un trandafir, înconjurat de șefii
săi de cabinet, inefabilul Georgel și insondabilul Pave-
lescu, mă primea cinci minute. Așa am regulat pactul Lit­
vinov și am pregătit Conferința de la Haga !
Deci Bibico e director de cabinet. Dar n-are ministru.
„Moșulică" nu calcă la minister. Filaliti nu stă de vorbă eu
„apașii din presă". Bibico e însărcinat să vorbească el cu
ziariștii. Să le spună „ce se poate spune..." Și să ție Seama
de următoarele „directive" ; „solidaritate cu aliații — să
nu se exagereze primejdia rusească". Atît. Și de mai bine
de un an, Bibico vorbește cu presa fără nici un1 control și
nici o îndrumare.
Acum în urmă, un ziarist de la „Lupta" îl întreabă cum
stăm cu Rusia ? Desigur foarte rău ? — „Ba nu, răspunde
Bibico, destul de bine". Și istorisește ce știe : Propunerea
rusească către Polonia, condițiile polone favorabile Româ­
niei". De altfel Bibico e prudent: „Să nu spui că o știi, de
la mine !"
Gazetarul dă știrea la gazetă. Scandal. Telegrame furi­
oase : Zaleski lui Szembeck, Szembeek intervine la Po-
povici, Popovici telegrafiază lui Mironescu, Mironescu
aruncă vina, ca totdeauna, pe minister și cere capul vino­
vatului.
Bibico e descoperit. Mărturisește. E suspendat. Trece în
fața Consiliului de Disciplină. Mișa Arion e judecător, în­
tre alți doi. Comedia deveni tragedie.
Mișa întreabă : Ai dat această știre secretă, presei ? —•
Bibico vrea să răspundă cu argumente politice. Mișa, bol­
nav de ficat, ca totdeauna, nu admite diversiuni : „Nu ju­
decăm în drept, ci în fapt. Constatăm faptele". Și Mișa
constată faptul că Bibico a dat o știre scurtă publicității.
Deci : „divulgarea unui secret profesional".
Sentința e gata : revocarea din serviciu. Bibico mă în­
treabă ce gîndesc.
Gândesc următoarele. E aci o chestie de formă și alta de
fond.
39
 Chestia de formă : cazul Bibico. Ministerul a procedat,
.indiscutabil, în mod greșit. A pierdut capul. în loc să dea
o simplă dezmințire prin presă, să asigure pe polonezi că
indiscreția nu vine de la noi, și să ocărască pe prealim-
butul director de cabinet — potolind astfel toată afacerea
•—a transformat incidentul în dramă, i-a dat o publicitate
răsunătoare, s-a dat de gol și a confirmat în mod explicit
și tragic faptele destăinuite de Bibico. A agravat deci o
indiscreție printr-o indiscreție eu mult mai gravă și o
prostie printr-o prostie mult mai mare.
In ce privește culpabilitatea propriu-zisă a lui Laho-
vari, ea îmi pare foarte redusă. Nu poate fi vorba, firește,
de „divulgarea unui secret profesional", cum susține Arion,
deoarece, în opoziție cu toți diplomații de la minister care
trebuie să tacă, Bibico avea funcțiunea de a vorbi. El era
însărcinat să informeze presa și făcea aceasta de mai bine
de un an. Informațiile și le culegea, firește, în dosarele „se­
crete" ale ministerului. Rămînea la aprecierea lui ce tre­
buie să spuie și ce‘ trebuie să tacă. In cazul de față, a apre­
ciat, indiscutabil, greșit. A spus ceea ce nu trebuia să
spuie. Nu poate însă fi vorba de indiscreție profesională,
ci de o greșeală politică. E o greșeală politică a unui func­
ționar fără răspundere politică. Adevăratul vinovat e Mi­
nistrul de Externe care nu-și vecie ele minister, nu ține
nici un contact cu funcționarii săi, chiar cu cei legați de
el prin funcția lor, și admite ca un funcționar necontrolat
de el să informeze presa — adică să expuie politica mi­
nisterului țării întregi, cea mai grea și cea mai delicată din­
tre îndatoririle ministrului însuși. Dar e și o chestie de
fond.
De ce s-au supărat polonii ? De ce ne-au amenințat că
nu ne vor mai încredința — atîta pagubă să fie ! — nici
un secret ? De ce pretind acuma că rușii dau îndărăt din
pricina indiscreției românești ?
Dacă rușii dau îndărăt e că nu aveau intenții serioase.
Iar dacă aveau intenții serioase nu se vor opri din pricina
indiscrețiilor lui Bibico !
Supărarea polonezilor s-ar înțelege mai bine dacă ști­
rile ce ne-au comunicat în secret ar fi. fost., îritr-un anumit
scop, mult exagerate de ei, dacă nu chiar „aranjate" de ei,
în parte sau în întregime. în ce scop ? Pentru a grăbi,
poate, semnarea noului nostru tratat, de alianță, cu modi­
ficările de text, propuse de poloni. E un gînd care mi-a
40
venit cînd .în noaptea revelionului, la doamna Procopiu —-
deci mult înaintea scandalului Bibico, secretarul Legației
Polone, Dembinski, mi-a încredințat „secretul" , propunerii
rusești, cu rugămintea să nu spun nimănui nimica, l-am
răspuns, tot sub formă de secret, că nemții ne fac propuneri
la fel ca cele făcute lor de ruși... Dacă e vorba de „confi­
dențe" de ce-am rămîne noi în urmă. Și dacă le fac curte
bolșevicii, de ce nu ne vor face curte nemții.
De altfel, cînd a apărut articolul din „Lupta", bietul
Dembinski a petrecut o noapte cu picioarele în apă rece.
Se temea ca nu cumva eu să fi divulgat secretul. Din fe­
ricire pentru el, Filaliti a dus, a doua zi,-Legației Polone pe
o tavă de argint, capul nefericitului Bibico,

16 ianuarie 1931. Dejun la noi. Preziosi, Manoilescu,

Filip Lahovari, Radu Irimescu, Poalev și doamnele res­
pective. Preziosi mă întreabă ce e cu planurile mele di­
plomatice. îi vorbesc — sous le sceau du secret — de
propunerea și de demersurile lui Szembeck. Pr. : Nu se
poate, trebuia să vii. la Roma'. Eu : Și ce facem cu Ghica ?
Pr. : Tot iese la pensie. Eu : Ar fi și alt mijloc. în loc de
a trece la pensie să treacă la Varșovia, unde ar fi foarte
bine primit. Szembeck mi-a spus că Ghica e foarte apreciat
la Varșovia, unde calitățile sale aristocratice îi asigură o
considerație generală. Pr. : E o idee excelentă. Am. să vor­
besc cu Manoilescu. De altfel, într-o conversație cu regele,
i-am arătat că ar fi bine să avem pe cineva tînăr la Roma.
In câteva cuvinte la plecare, pregătesc pe Manoilescu
pentru această conversație. Dacă e vorba să plec, mai bine
să plec acolo unde doresc și eu și Nușeta. Nu cred de alt­
fel să fi făcut un rău lui Ghica la care țin-și pe care îl apre­
ciez. Știu că ar dori să rămîie la Roma, știu de altă parte
însă, chiar de la rege, că nu va fi menținut acolo. E mai
bine pentru dânsul să rămîie în activitate șl la un post bun.
De altfel nu îmi fac nici o iluzie despre succesul acestor
demersuri, atâta vreme cît nu se va schimba Ministrul de
Externei

17 ianuarie 1931. Semne ce dau de gândit :

La Comunicații, se înlătură un contract, se gonește un om
cinstit.
41
La Interne, se. confiscă zilnic un ziar, se îngăduie apoi apa­
riția din nou, de „probă", se suprimă apoi, în mod defi­
nitiv.
La Externe, se destituie un funcționar cinstit, muncitor
și onorabil (Bibico a fost destituit), pentru o indiscreție de
care sînt vinovați și superiorii săi.
La Sănătate, se numește, împotriva guvernului, Directorul
General al Teatrelor. Printr-un decret regal, cerut „în alb"
de către Curtea Regală, Mavrodi e numit în această func­
ție. Guvernul reține decretul, regele se supără. Guvernul
va ceda.
Ce titlu de articol : De la demisiile în alb la decretele |
în alb ! Dar cine să-1 scrie ? E o atmosferă de lichelism 1
general. în fața tînărului rege, uimit desigur și ispitit d
a profita de o atît de desăvîrșită lipsă de rezistență, nu se
ridică nimeni să spună un cuvînt, să facă un act de ca­
racter.
Niciodată oamenii noștri politici nu au fost mai umi­
liți și mai supuși ca în zilele de azi. în afară de Maniu
care se plimbă pe Riviere, după ce și-a împăcat conștiința,
nu e unul care să ție fruntea sus. în timp ce Nae loneseu
face zilnic, cu revoltătoare nerușinare, teoria perfectei
slugărnicii, presa, oamenii politici, opinia publică tac și
înghit.
Și dacă ne-am afla cel puțin în fața unei voinți atot­
puternice, a unui tiran hotărît, energic și impunător —
astfel ca timiditatea, ca frica generală să fie întovărășite
de încredere, de admirație, de entuziasm ! Dar nu 1 „Ti­
ranul" e un tînăr șovăitor, simpatic și bine intenționat.
Dacă unii prieteni, mai ambițioși, i-au pus în cap să „gu­
verneze" înlăturînd toate piedicile politice, ei i-au schim--
bat firea, care desigur s-ar fi împăcat minunat cu un re­
gim mai normal, mai liniștit și mai lipsit de răspunderi.
Dovadă e că nu profită de lichelismul tuturor pentru a
impune schimbări radicale sau fapte mari, ci numai sa­
tisfacerea unor capricii care nu sînt nici măcar ale sale,
ci ale „prietenilor" săi, Manoilescu, Nae, Puiu etc., ca de
pildă darea afară a lui Vidrighin sau numirea lui Mavrodi.
Prietenii șoptesc că va inventa forme noi de guvernămînt.
Dacă ar fi după capul lui nu ar inventa decît doar cîteva
uniforme ministeriale, cu nasturi poleiți, epoleți și coif. E
vioi și inteligent, dar îi place o oareșicare estetică — eti­
chetă și parade —, forma dictaturii, nu fondul. Teoriile
42
politice ale lui Nae, planurile economice ale lui Aristbls
îl amuză. în realitate e mai inteligent decît araîndoi acești
sfătuitori și nu e atît de grăbit să reformeze lumea.
Dar o să îl strice. Ambiția și devotamentul interesat
ale unora, lingușirile și supunerea servilă ale altora vor
împinge pe acest băiat drăguț, cu multe însușiri frumc .se
și cu o fierbinte dragoste de țară, spre o domnie capricios<ă.
și arbitrară. Indus în eroare de pilda și de părerile cco.-r
ce îl înconjoară, va socoti orice rezistență drept rebeliune,
orice părere sinceră drept ofensă...
Și aceasta fiindcă de la început nu a găsit, în afară ds»
Maniu, nici un bărbat în calea sa. lunian era paralizat in
reacțâunile sale bărbătești prin ura sa împotriva lui Ma­
niu. Cînd caracterul său se., va trezi, va fi prea târziu. Nu
va mai putea fi un sfătuitor, ci va trece drept un sediți-.'m
Și Partidul Național—Țărănesc înlesnește toată această
îngrijitoare desfășurare a situației. Partidul democrației
integrale, redus la cea mai simplă a sa expresiune : Mi-
ronescu-Popovici — căci ceilalți nu contează sau urmăresc
alte rosturi, Madgearu terorizat, Mihalache lichefiat, Ma-
noilescu cu un picior în democrație, cu altul în dictatură —,
primește porunci și le execută. Și e încîntat. Fruntașii se
felicită reciproc. Popovici a telegrafiat lui Mironescu -a
Geneva, pentru a-1 felicita de reînnoirea tratatului de aii -
anță cu Polonia : „Vei rămîne în istorie !“ Popovici lui
Mironescu !
Amîndoi sînt demni de istorie.

18 ianuarie 1931. Primesc vizita contelui Quafanta,

vărul lui Bibico. Legînd demersul său de discursul meu
de la Cameră, despre politica noastră externă, încearcă
să-mi dovedească motivele politice pentru care vărul său
a crezut de cuviință să „dea pe față planurile Poloniei",
îl opresc numaidecît spunîndu-i că B. nu are nici un in­
teres să se pună pe acest teren. Am spus-o de altfel și
lui B. — „Demascarea acțiunii poloneze" nu e treaba unui
director de cabinet. E un act de înaltă politică, pe care
numai Ministrul de Externe îl poate face, dacă îl socotește
oportun. B. ar face bine să se ferească de argumente po­
litice și să se apere numai cu argumentul pe care i l-am dr.i
în conversația care am avut-o împreună :. nu poate fi
vorba de indiscreție profesională, de violare a secretului
profesional, cum a opinat stupida Comisie de Disciplină,
43
deoarece B. era însărcinat de șefii săi să informeze presa,
fără control din partea lor — ci de o greșită interpretare
a importanței și a gradului de confidențialitate a unei
știri...
Quaranta recunoaște că punctul meu de vedere e just,
dar că nici un argument nu mai folosește acum, deoarece
destituirea a fost hotărîtă. Regele s-a grăbit să contrasem­
neze decretul. Quaranta mă întreabă dacă nu aș putea
provoca la parlament o lămurire din care să reiasă cel puțin,
că Lahovari a fost un diplomat cinstit, muncitor și
conștiincios și că sancțiunea ce i-a fost aplicată — des­
tituirea —, deși are un caracter infamant, nu privește decît
indiscreția de care a fost învinuit și nu atinge întru nimic
onoarea sa. O asemenea declarație ar fi o mîngîiere pentru
familie.
Răspund că mă voi gîndi, înainte de a interveni la
parlament. Deocamdată nu cred o asemenea intervenție
oportună pentru următoarele motive :
1. Dacă voi formula o simplă întrebare, nu cred ca Mi­
ronescu să aibă cavalerismul să dea răspunsul dorit. Miro­
nescu e gata oricînd să împartă răspunderea cu Titulescu,
de cîte ori acesta are un succes în străinătate, în schimb
se leapădă de orice răspundere cînd e vorba de o greșeală
a inferiorilor săi. în cazul de față mă tem că se va feri să
dea un certificat favorabil fostului său șef de cabinet —
certificat care va vădi și mai mult și absurda exagerație
a pedepsei și partea de vină a ministrului care nu-șx vede
de minister.
2. Va fi greu să pun Ministrului de Externe o simplă
întrebare fără a ajunge la unele explicații și răfuieli pe
care Ie urmăresc demult, la care voi ajunge desigur odată,
dar care, în cazul de față, numai bine nu pot face lui
Bibi co...
3. Familia Lahovari și Bibico, în primul rînd, trebuie
să urmărească înlăturarea într-un viitor apropiat a de­
cretului de destituire. Nu trebuie zgîndărită chestia acum
pentru ca cei care poartă, de aproape sau de departe, răs­
punderea sancțiunii să nu se solidarizeze împotriva Iui
Bibico. Presa a protestat — arătînd meritele lui B. De
acum tăcere, răbdare — și la prima schimbare de guvern
o acțiune energică.
Promit că voi lua și avizul lui Argetoianu.
44 *
 Vizită la Argetoianu. Balaurul e guturărit Mă primește
eu un șup de gomenol la nas. în culise, Parigâl, eminența ■
francmasonă.
A. condamnă procedarea Ministerului de Externe. Amin­
tește mai multe indiscreții ale lui Biblco, pe care el, în
calitate de Ministru dp Externe, le-a dres. „C’est un brave
gargon, mais un sacro bavard !“
E absolut de părerea mea că deocamdată trebuie tăcere
și răbdare. Cu atît mai mult, că... ! Și îmi istorisește că
Simki Lahovari, intervenind la. Popovici, a primit răspun­
sul : „E o pedeapsă ce vine de sus 1“ Și iată de ce : Biblco
în calitate de însărcinat de afaceri la Viena a primit pașa­
portul lui Barbu loPescu ca să i-1 vizeze și în’ loc de a-1 viza
l-a confiscat și l-a' trimis lui ‘Duca. De aci, intervenția de
sus. Nu cred zice A. -- ca să .fi intervenit chiar regele,
poate numai un prieten mai supărăcios. în orice caz nu
trebuie să zgîndărim chestia. Mai tîrziu, voi căuta să con­
ving chiar eu pe rege că trebuie ridicată această pedeapsă
nedreaptă.
îl întreb vești despre politică. îmi răspunde prințr-o
grimasă. Nu știe cît va ține „bietul Mironescu". In orice
caz, trebuie să ne dăm seama că chestiunea economică,
mai ales tehnică, primează chestia politică.

21 ianuarie 1931. Ieri seară conferința lui Serruys

despre colaborați» economică a Europei. Expertul francez
face istoricul acestei ,,elaborări" de la război pînă azi :
visurile de la Versailles, perioada inflației și a naționa­
lismului industrial, cartelurile internaționale, Conferința
din mai 1927 de la Geneva, noțiunea nouă : Europa eco­
nomică, formula românească : clauza preferențială... Re­
zervele franceze Ia această clauză.
Public numeros și „select". Vorbind de propunerea ro­
mânească, S. pomenește numele lui Madgearu și al lui
Manoilescu. Laudă cu stăruință pe cel dintîi. Despre Ma­
noilescu, spune că a apărat, „într-o formă puțin deosebită",
ideile lui Madgdaru. Sic !
La plecare și Madgearu și Manoilescu sînt palizi. Primul
de bucurie, cu greu stăpînită. Al doilea de indignare. Tre­
când pp lingă mine, îmi spune : Nu am auzit niciodată o
conferință mai slabă 1
45
 Ce fericiți sînt oamenii care eu Meu“-ul lor izbutesc
să cuprindă tot spațiul și să umple toate golurile vieții...

22 ianuarie 1931. Conferința mea, ieri seară, despre

Aviația romantică. Publicul pare mulțumit. Prințul Ni-
colae asistă, foarte bine dispus. în auditoriu, drept critici
mai severi, Paleologu și Crăciun. A doua zi dimineața pri­
mesc o telegramă care mă scoală din somn : „Te felicităm
cu entuziasm pentru minunata ta conferință. P. și C.“
Bodaproste.

23 ianuarie 1931. După cîteva zile de ședințe anemice,

într-o jalnică atmosferă de amorțeală și de demoralizare,
parlamentul ia vacanță pe o săptămână pentru pregătirea
alegerilor parțiale.
înainte de despărțire, consfătuirea majorităților. Iu
Senat. Vorbesc : Mironescu, Cicio-Pop, Mihalache. Cei doi
din urmă, mai slabi ca niciodată. Cicio, cu obișnuitul tv.
molo, face apel la optimism și la solidaritate. Ca prici- n
al iui Maniu și al lui Vaida — „cam bolnavi" —, Ciri->
asigură guvernul Mironescu, care ține „în mîini puternice
destinele țării, de tot sprijinul său. Mihalache, cu o em­
fază neobișnuită, și cu o energie forțată, apără ordinea
publică, partidul, dinastia de „clevetirile de la Capsa",
pomenește din nou de „toată încrederea suveranului" și
vestește o guvernare de încă cel puțin doi. ani...
Doi ani, în această atmosferă și în această slugărnicie ?
Vai de capul nostru.
Cît de departe e Mihalache, omul Palatului și al Or­
dinii Publice, cu O mare și cu P mare, omul „programu­
lui, nu de partid, ci național" și al guvernului etern, de
vînjosul tribun din opoziție și de ,1a Alba lulia.
Mironescu a fost mai bine decît colegii săi. E pe mă­
sura împrejurărilor — are obiceiul lichelismului și de aceea
știe să păstreze oareșicare ținută. Nu se bate cu pumnii
în piept — zâmbește. Discursurile sale zâmbite nu lipsesc
de oareșicare abilitate. Știe să deâ șireteniei sale un aer
de bun-simț. Vorbește despre împrumut. A doua tranșă a
împrumutului de stabilizare e pregătită — poate fi con­
tractată. Nu e nici prea mare, nici prea mică, spune pri-
mul-ministru, căci „sîntem oameni mai mult sau mai
puțin serioși, care au lucrat, lucrăm și vom lucra pentru
40
interesele țării".. Dar în afară de această neașteptată fi­
gură oratorică, Mironescu nu bate cîmpii. Arată necesi­
tatea împrumutului, condamnă cu dreptate. pretențiile de
a contracta un împrumut mare, care ar încărca peste mă­
sură cu amortismentul său bugetul statului, șî stăruie, în
sfîrșit, asupra -perfectei înțelegeri între toți factorii răs­
punzători, cu privire la acest împrumut.
Aci stă tot rostul declarațiilor sale. împotriva împru­
mutului urmărit de guvern și oferit de Franța, se duce
în presă, de mai bine de o lună, o campanie vie, inspirată
de -Aristide Blank, prietenul și consilierul economic al
regelui. Ziarele lui Blank, „Adevărul" și „Dimineața", -dar
mei ales „Cuvîntul", oficiosul ritmului nou, susțin aceasta
campanie cu înverșunare. Blank are proiectele sale : con­
cesiuni, pe o scară întinsă, printr-un oficiu „particular" de
concesionare a avuțiilor publice. Se zice că regele ar fi apro­
bat aceste planuri (împotriva cărora 'Corteanu a dus cam­
panie în „Argus") și că a autorizat pe Blank să le discute,
chiar în numele său, mai întîi eu Titulescu la St. 'Moritz,
apoi cu financiari străini.
Nu 'știu ce-o fi făcut Aristide cu Titulescu. Desigur nu
l-a convins. Tit. e prea serios ca să fie ademenit de mesia­
nismul și de megalomania lui Aristide, care dintr-o singură
lovitură vrea să procopsească România și Banca Blank.
Știu, în schimb, din diferite părți, că financiarii străini
consideră planul Blank drept o foarte bine intenționată
fumisterie.
Ce gîndește însă regele ?
Campania „Cuvîntului", care pînă azi nu a ieșit din
cuvîntul regal, lasă să se presupună că e împotriva îm­
prumutului.
De altă parte, declarațiile lui Mironescu, atît de cate­
gorice, înseamnă că regele l-a autorizat să încheie împru­
mutul.
Să fi reușit Mironescu să cîștige pe rege de partea sa,
depărtîndu-1 de proiectul Blank, apărat de „Cuvîntul" și
care era și al său ?
Sau încearcă Mironescu, după ce a făcut toate con­
cesiile și a înghițit toate șopîrlele (numirile lui Mavrodi la
Teatrul Național și a generalului lonescu la -Căile Ferate),
să forțase mîna regelui In chestia împrumutului, proMnd
47
și de situația financiară gravă și de urgenta nevoie de
bani ?
în orice caz, cu sau fără aprobarea regelui, guvernul
și-a fixat atitudinea cu privire la împrumut. Nu mai poate
da îndărăt. Oricît de lipsit de prestigiu și de demnitate ar
fi, nu poate ieși din această dilemă : împrumut sau de­
misie.
Și aceasta, oricît s-ar strădui „Cuvîntul" să sprijine
în același timp și guvernul și planul Blank, silindu-se să
dovedească, conform teoriei perfectului lichelism, că soar­
ta guvernului nu depindea de împrumut și că dl. Miro­
nescu nu are de tras nici o consecință dacă cumva „Con­
siliul de Miniștri" —■ e eufemismul întrebuințat pentru
a. nu descoperi pe rege — nu va încuviința contractarea —
im pruncuțului. Teoria lui Nae e de un cinism în care se
oglindește toată decăderea vieții noastre publice : „Gu­
vernul e un instrument de execuție —• programul ce tre­
buie împlinit nu trebuie să fie numaidecît al său, trebuie
să fie al țării, și atîta vreme cît guvernul va executa întoc­
mai programul țării (!), nu e nici un motiv ca el să fie con­
cediat. Cu alte cuvinte, atîta vreme cît guvernul va fi slugă
plecată și va asculta de poruncile pe care le primește, va
fi menținut. Va putea ține și doi ani — cum se laudă bie­
tul Mihalache. Singura condiție, să nu conceapă — să
execute...
Prin cuvîntarea lui, Mironescu a renunțat la această
punte de salvare. A intrat pe o cale care nu poate duce
decît la succes sau demisie. Oaia s-a transformat în leu...
De aceea „Argus" o va susține — deocamdată.

Seara, masă la Cina, în onoarea lui Serruys, oferită de

Manoilescu. în timpul mesei, Manoilescu, în vervă, ne dez­
văluie o adîncă și nebănuită cunoștință a literaturii știin­
țifice și politice franceze, impresionînd pe Serruys și pe
Puaux.
După masă am o lungă convorbire cu ministrul Fran­
ței. Puaux socotește că niciodată situația noastră politică
nu a fost mai confuză decît acum. Nu vede cum s-ar putea
limpezi. Așteaptă cu interes întoarcerea lui Maniu. Cînd
oare se va întoarce ?
li răspund că nu cred că se. va întoarce în curînd, de­
oarece, în mod logic, întoarcerea lui ar trebui să cores­
pundă sau cu luarea puterii, sau eu chemarea partidului
48
său în opoziție. Nu-1 văd pe Maniu urmărind de la Cluj sau
din băncile majorității frumoasele discursuri ale lui Mi-
ronescu. De aceea va profita încă mai multe luni de liber­
tatea care îi îngăduie, spre marele lui folos de altfel, să cu­
noască Franța, Parisul și viața politică a Europei occiden­
tale.
Puaux îmi exprimă temerile sale cu privire la convin­
gerile de politică externă ale suveranului. „E prea inte­
ligent ca să-și afișeze convingerile, dar știu că e germano­
fil, pătruns de importanța politică și. economică a Germa­
niei și că nu iubește Franța, că are față de ea sentimentele
unui iuncher prusac, crescut în regimentele Gărzii Impe­
riale. Sînt impresiuni puternice, din copilărie, pe care le-a
păstrat". Această versiune a germanofili ei regelui am mai
auzit-o în cercuri diplomatice, îndeosebi de la miniștrii ce­
hoslovac și iugoslav. Se pare, în adevăr, că regele nu iu­
bește peste măsură aceste două țări, în special Iugoslavia,
față de al cărei rege viteaz și conștiincios are un sentiment
de jenă și de invidie... într-o convorbire pe care am avut-o
cu suveranul, l-am auzit făcînd și anumite rezerve pri­
vitoare la Polonia și la faimosul coridor, care ar fi „o ab­
surditate ce nu poate dăinui..." Nu l-am auzit însă nicio­
dată atacând Franța.
Am răspuns deci lui Puaux că socotesc temerile sale *
nejustifieate, că regele nu s-a pronunțat niciodată împo­
triva Franței, că în timpul marelui război pe frontul ro­
mânesc a avut prilej să uite amintirile bune de la Potsdam
și că, în sfîrșit, în două convorbiri pe care le-am avut cu
regele după întoarcerea mea din Italia (toamna ’30), am
eîștigat convingerea că suveranul condamna politica de ne­
încetată agitație a lui Mussolini și că își dă perfect seama
eă interesele noastre sînt absolut identiee cu interesele
Franței și nu pot fi mai bine apărate decît prin sistemu)
nostru de alianțe defensive. Am adăugat că, chiar dacă
regele ar urmări o altă politică, ceea ce mie îmi pare ex­
clus, nu ar putea-o executa, deoarece toți oamenii politici —
partidele și chiar „personalitățile" — sînt de partea poli­
ticii noastre de mică și mare Antantă.
Puaux : Toți, afară de Averescu. Din fericire, acesta
îmi pare exclus.
Eu : E într-ădevăr exclus. Nu-1 cred. însă nici pe dînsul
un francofob intransigent. în timpul războiului a suferit
49
de pe urmele politicii liberale care a întrebuințat toate
mijloacele împotriva lui, îndeosebi cele mai josnice in­
trigi pe lîngă St. Aulaire și Berthelot. Greșeala Misiunii
Franceze a fost că s-a lăsat indusă în eroare 'de aceste
intrigi. De aci, răceala și resentimentele lui Avereseu îm­
potriva Franței. Dată fiind însă vanitatea personajului,
câteva cuvinte bune l-ar schimba cu desăvârșire.
Vorbind apoi de politica internă. încerc să-i explic
lipsa de reaețiune a cercurilor politice față de doctrina
ahsoiutirtă — de doctrina bunului plac — pe care o pro-
povăduiește Nae, ca și cum ar vorbi în numele majestății
sale. îi spun că nu e lașitate și indiferență, ci răbdare, ceea
ce caracterizează azi atitudinea partidelor. Trebuie să în­
găduim, să înlesnim chiar, prin toate mijloacele, regelui
Carol, să poată îndeplini marile nădejdi ce au fost puse în
el. Critica și rezistența nu au ce căuta deocamdată. Situa­
ția e grea. Nu trebuie să îngreuiem și mai mult suveranu­
lui posibilitatea de a „take his chance", cum zice englezul.
Chiar greșelile sale trebuiesc, deocamdată, trecute cu ve­
derea și uitate. De aceea a plecat Maniu. De aceea s-au su­
pus toți ceilalți. Toți sînt de altfel convinși că regele nu se
va îndepărta, oricare ar fi sfaturile interesate sau slugar­
nice ce i se dau din unele părți, de pe calea dreaptă a le­
gilor și a uzanțelor noastre constituționale. Și aceasta pen­
tru mai multe motive : întîi, fiindcă a declarat-o în mai
multe rânduri, cu toată hotărîrea. în al doilea rând, fiindcă
e prea inteligent ca să nu-și dea seama de toate avanta­
jele și de toate garanțiile pe care le oferă'unui rege tâ­
năr, în vremuri grele, regimul constituțional-parlamentar.
în al treilea rîud, și mai ales, fiindcă greutățile se adună
astfel încât, în mai puțin de două luni, ele vor exclude de
la ele orice fantezii și capricii „fasciste" sau „absolutiste"
și vor sili pe rege să renunțe la sprijinul și sfatul unor per­
sonagii de talia lui Blank, a lui Nae și a lui Puiu D., pen­
tru a recurge, în interesul țării și în interesul său, la par­
tide și la șefii lor.
De nu, va fi timp destul ca aceștia să reacționeze.
Puaux : Dacă se strică lucrurile să nu cumva să fie ten­
t'd; să plece clin nou 1 Ar fi o mare nenorocire, căci oricare
ar fi greșelile regelui e mai bine cu el decît fără el. Nimeni
nu-și poate închipui o Românie lipsită de sprijinul regi­
mului monarhic !
50
 Eu ; (îmi aduc aminte de cuvintele Nușetei de cîte ori
aude noaptea un avion : Pour que ce ne soit pas le roi qui
parte... !) Nu împărtășesc acest pesimism. în vremile n.ă-
mîntate de la război încoace, România a sprijinit ideea
monarhică mai vîrtos decît ideea monarhică a sprijinit
România. Și nu trebuie să uităm că, din punct de vedere
al conducerii luminate, nu am trăit niciodată mai bine
decît sub republica lui Buzdugan. România are : plusieurs
filches ă son arc ! Dar nu vom ajunge așa de departe, fi­
indcă regele Carol nu-și va părăsi postul de datorie. Cea
mai sigură chezășie pentru fidelitatea sa față de țară sînt
legăturile ce le are cu armata, și buna influență ce o au
asupra lui militarii care îl înconjoară, și dintre care toți
(în deosebire de prietenii civili) sînt elemente excelente.
La despărțire, Puaux îmi mărturisește că discuțiile cu
privire la împrumut au indispus Franța : „Ni se reproșează
că vrem să vă dăm bani după ce ni s-a reproșat, luni de
zile, că nu vă dăm bani. Ce trebuie să facem ca să fiți
mulțumiți ?“

24 ianuarie 1231. Popovici îmi telefonează dimineața,

sculîndu-mă din somn. Mă întreabă cum stau cu leii și
cu oile ? îi. răspund că mi-e dor de „leul" din străinătate,
dar că sînt bucuros să văd că și oile încep să prindă curaj.
Și îi exprim mulțumirea mea pentru declarațiile lui Miro­
nescu despre împrumut și despre acordul tuturor cu pri-
. ire la împrumut. Popovici răspunde : „Așa a fost el, tot­
deauna, optimist. De ce nu fac și eu declarații ? Fiindcă nu
sînt așa de sigur cum e el“.

25 ianuarie 1931. Mare recepție la Legația Japoniei în

cinstea prințului imperial Takamatzu și a soției sale prin­
țesa Kikuko.
Ministrul japonez și ministresa primesc invitații la in­
trarea hall-ului, cu un zîmbet de supremă fericire. Minis-
tresa nu știe decît limba niponă. Cînd face vizite doamnelor
din corpul diplomatic, rîde. Un sfert de oră de rîs celest.
Celest din partea ei. Celelalte, neobișnuite să-și manifes­
teze astfel fericirea, fac fel de fel de mutre. Doamna de
Săli a rămas, cu un rictus în colțul gurii.
Regele și prințul Nicolae primesc în hali defilarea invir
taților. E prima ieșire în lume a suveranului — toți îl ur­
măresc cu interes și băgare de seamă.
51
 Cînd trec în fața lui, îi prezint pe Nușeta. Se intere­
sează de marele meu cordon. Port „Meritul Civil" spa­
niol. Ce culoare frumoasă !, îmi zice regele. De acest albas­
tru trebuie să ne servim și noi, zice Nicolae. Apbi regele
îmi spune că a auzit despre conferința mea. în care „ai vor­
bit mai. mult politică decît aviație". Cine a putut să-i spuie
o asemenea prostie ? Mă tem. că e prințul Nicolae, care se
clatină, inocent, de pe un picior pe altul. De aceea pro­
testa pe un ton măsurat, declarînd că, dimpotrivă, nu am
vorbit decît de aviație, și aceasta din toată inima.
' . Cum. îi aruncăm în aer ?, mă întreabă Nicolae. Ghicesc
că e vorba de arcul de triumf împotriva căruia mă ridi­
casem în conferința mea. „Dați-mi treizeci de milioane,
zice regele, și vă fac unul frumos, după un plan al meu“.
„Pentru asta trebuie să dai jos și fundamentele" — răs­
punde Nicolae. — „Ba nu le dau". „Ba nu se poate alt­
fel...". Pe această controversă, mă retrag.
Regele are aerul obosit ochii holbați și ficși. E vădit |
că lumea nu-1 interesează. Cu femeile nu vorbește. Din
principiu ? Din ordin ? în orice caz, atitudinea sa e cu­
noscută și de aceea, resemnate, doamnele se îngrămădesc
in saloanele de alături. Ofițeri multicolori, în uniforme
eludate, nevăzute încă, veniți. parcă în suita lui Taina-
tauka, asediază bufetul." Sînt. militarii din garda regelui,
sghiotanții și înalții comandanți. Ministrul de Război poarta
guler tare și cravată, pantalon gris și o vestă englezească
âsi» ceremonie ce coboară numai pînă la talie și sub care sc ■.
de prinde, enorm, sprijinit pe două picioare scurte și groase,
posteriorul său valah. Moda anglo-saxonă descoperă ceea
ce, pe bună dreptate, ne-am silit întotdeauna să acoperim.
Diplomații, după mai multe zadarnice încercări de a se 1
apropia de suveran, renunță la această onoare și datorie. ‘
profesională, miriind prin colțuri. Atrag atenția lui Maitoi-
lescu, acesta vorbește cu Mironescu,. care suav și candid
urmărește pe rege cu aerul devotat al cîinelui Azor. Azor/J
șoptește ceva la urechea suveranului, Carol se apropie, u:
aruncă cu hotărîre printre diplomați. .Vorbește, r i i
jâmbește — pentru cîteva clipe ochii holbați au dispt ut.
Mare succes. E atît de ușor să mulțumești pe acești neno-
■găsiți, care nu au altă ambiție decît a putea trimete, a
52
 doua zi, guvernelor respective un raport despre părerile
regelui Carol.
■ Preziosi' mă atrage intr-un colț. Are știri pe care le
socotește foarte bune.' Manoilescu i-a spus că a vorbit cu
regele despre Legația din Roma, despre nepotrivirea Iui
Ghica și despre mine. Regele nu ar fi răspuns : nu. Ma­
noilescu l-ar fi întrebat ce gîndește, el Preziosi, despre
mine. Preziosi, fericit că nu a fost nevoit să vorbească el
cel dintîi, ci că i s-a făcut lui propunerea, a răspuns că
găsește ideea lui Manoilescu excelentă și că n-ar putea
avea un colaborator mai bun — tînăr, activ și priceput —
decît pe mine, pentru strângerea relațiilor între cele două,
țări. Etc. Etc. Manoilescu a întrebat atunci dacă faptul
că soția mea e franceză nu ar fi socotit nepotrivit, la Roma,
pentru numirea mea acolo. Preziosi a răspuns că tensiunea
franco-italiană nu a ajuns în halul acesta ! — și că, de altă
parte, așa cum cunoaște el pe Nușeta, e convins că va avea
la Roma „le plus grand succes".
Ministrul italian a rămas îneîntat de convorbirea sa. eu
Manoilescu și consideră că toate merg „pour le mieux".
Dacă nu ar fi convins de aceasta, nici nu mi-ar fi vorbit.
Cîteva clipe mai tîrziu, discut aceeași chestiune cu Ma­
noilescu. îmi confirmă Ceea ce a spus lui Preziosi despre
buna dispoziție a regelui. E drept că regele l-ar fi zis că
tocmai acuma a primit un foarte interesant. raport de la
Ghica, despre „grava situație" din. Italia și despre „sfîr­
șitul regimului fascist". Totuși, e hotărît să schimbe titu­
larul Legației de la Roma. îi trebuie un om mai activ. Ma­
noilescu îmi. spune că a vorbit și cu Mironescu despre nece­
sitatea de a schimba pe Ghica de la Roma. Mironescu ar
fi primit să discute chestia, în principiu. Bineînțeles, nu
s-a pomenit de numele meu.
Repet din nou lui Manoilescu părerea mea despre Ghi­
ca : e un diplomat foarte distins care nu trebuie „reche­
mat", ci, în cel mai rău caz, „mutat" la Varșovia și men­
ținut în activitate. E singura formulă bună.
La plecare, întîlnim pe contele Szembeck care ne înto­
vărășește cîțiva pași. Ne spune că e trist, căci planurile
sale nu se împlinesc. E convins că Mironescu nu mă va
numi la Varșovia. Mir. i-ar fi zis că îi va cere, în curând,
agrementul pentru un diplomat de carieră. în drum șpre
53 .
casă, Nușeta și cu mine cădem de acord că toate aceste
tratative diplomatice nu au nici un rost și că nu trebuie
să le mai încurajăm. Mironescu se va opune cu încăpă­
țînate la orice numire a mea și va căuta argumente și
pretexte care nu vor putea decît să ne păgubească. Chiar
dacă la urma urmei va ceda, față de stăruințele colegilor
săi și — poate, dar nu sigur — a regelui, mă va urmări
pretutindeni și totdeauna cu antipatia sa. îmi voi slăbi
astfel, fără nici un folos și nici o cinste, o excelentă situ­
ație ! După căderea lui Mironescu, firește, situația va fi
alia. Pînă atunci însă : România.

26 ianuarie 1931. Ieri a avut loc Adunarea Generală a

Sindicatului Ziariștilor.
După realegerea Comitetului, a început o foarte peni­
bilă discuție.
Burileanu, reamintind confiscarea „Ordinii", îmi mul­
țumește mie pentru atitudinea pe care am luat-o împo­
triva acestei măsuri și atacă cu ultima violență pe Fagure,
fiindcă, deși membru în Comitet, a aprobat confiscarea „Or­
dinii". Aduce apoi guvernului o serie de învinuiri și de
injurii și isprăvește cerînd să se trimeată o telegramă re­
gelui, marelui protector al libertății presei. Am luat atunci
cuvîntul și am zis cam următoarele : „DL Burileanu a re­
amintit aci cazul ziarului său și a crezut de cuviință să
mulțumească unora, să atace pe alții, pentru atitudinea lor
față de confiscare. Sînt printre acei care au primit mul­
țumiri. Nu am ce face cu aceste mulțumiri. Atitudinea
mea mi-a fost impusă de un sentiment de datorie față de
un principiu, față de presă și față de mine însumi. Am apă­
rat libertatea presei azi cu aceeași convingere cu care am
apărat-o acum trei ani, cînd era batjocorită de guvernul
de atunci, și cu satisfacția că azi o asemenea apărare pare
să stîrnească un ecou mai viu și o aprobare mai entuzi­
astă în rîndurile d-voastră (către rîndurile compacte ale
oamenilor «Universului»).
Resping mulțumirile d-lui Burileanu fiindcă nu îl con­
sider calificat să vorbească de solidaritatea presei și să
facă apel la această solidaritate. Dl. Burileanu nu respecta
54
 nici presa, nici ziariștii. Nu respectă presa fiindcă o înjo­
sește zilnic prin scrisul său, prin învinuirile și calomniile
pe care le aruncă împotriva orișicui, fără nici o răspun­
dere. E drept că face apel la răspunderea legală. Știm cu
toții că această răspundere, de fapt, nu există. Nesoco­
tește în schimb răspunderea morală, pe care fiecare zia­
rist ar trebui s-o aibă, față de conștiința sa și față de scrisul
său. Nu respectă pe ziariști, fiindcă îndreaptă în primul
rînd împotriva colegilor din presă — nu a apașilor de pre­
să, ci a ziariștilor cei mai de seamă — calomniile cele nuu
perfide și atacurile cele mai revoltătoare.
De aceea resping ideea unei telegrame către rege, căci
nu avem dreptul să legăm numele suveranului de cel ir?;
penibil episod al luptei pe care o ducem pentru libertatea
presei, și anume , de scandalul din jurul «-Ordinii»".
Prietenii au aplaudat călduros aceste cuvinte. Oamenii.
„Universului" veniți în număr mare pentru a vota pe Po-
pescu-Necșești (care de altfel a ținut să-mi mulțumea? *. ă
pentru că i-am luat apărarea în Comitet) au ascultat ir.
tăcere, fără a întrerupe. Efectul a fost desigur puterm
căci atunci cînd Burileanu a încercat să răspundă pi i i
amenințări și insinuări, vorbind de „Steward" și de ahe
infamii, a fost violent întrerupt și apostrofat de num<-
roși ziariști, printre care Râul Crăciun, Filotti, CeeropMv
Ciorăneanu, Miciora etc., îneît nu am mai fost nevoit sâ
răspund.
I-a rămas să se certe cu Fagure. Bătrânul Pisani a fost
nemulțumit de ieșirea mea : „Cine se vîră în tărîțe îl mț--
nîncă porcii!" Pisani considera „mulțumirile" lui Bun-
leanu ea o retractare de care trebuia să iau act, pentru a
scăpa din gura spurcată a presei de scandal.
Se poate ca tăcerea să fi fost mai prudentă. Cuvînta-
rea mea a fost însă mai bărbătească. Mulțumirile lui Bu­
rileanu m-au atins ca o nouă ofensă, după toate atacurile
murdare la care am fost expus împreună cu prietenii mei
din partea „Ordinii". De aceea am ținut să pun lucrurile
la punct.

27 ianuarie 1931. Henri Mânu moare la Leysin.

Georges Crețianu moare la Viena.
Moartea lui Henri răscolea și tulbura toate sentimen­
tele de încredere în viață. Ea amintește moartea lui Jean
55
Chrissoveloni. Două focare de viață, de o intensitate puțin
obișnuită, lovite în plin șl distruse în puține zile de o boala
absurdă, în uimitoare contrazicere cu firea lor, cu felul:
și calitatea sănătății lor. Jean Chrissoveloni, lovit la cap,
Ia creier, în centrul luminos al inteligenței sale ascuțite,
pătrunzătoare și atît de deplin, echilibrate. Henri Mânu,
atletul, atacat la plămâni, în centrul puterilor sale fizicei
și al avântului său sportiv.
O simpatie ciudată atrăgea pe Jean spre Henri. „Îmi
place sănătatea lui — obișnuia el să zică —, brutalitatea
directă, și totuși atît de mlădioasă a puterii, sale". Cercel
țător atent și sensibil al pornirilor subconștiente. Jean
nu-și putea totuși da seama că taina simpatiei sale era
presimțirea că aceeași umbră amenințătoare îi pândește p;>
amândoi.
Henri a fost îngropat în cimitirul do lingă biserica or­
todoxă — la Vevey.

29 ianuarie 1931. Citesc în noua editură a Cărții

Românești, Viața lui Cuza Vodă, de Xenbpol. Ce dramă
admirabilă și care, totuși, nu a tentat nici un poet ’ M.ă
încânte împletitura de însușiri și de cusururi, de virtuți
și de vicii în care se zbate viața domnitorului, ca și a prin­
cipalilor conjurați. O dramă istorică, legată de acte mari
ale vieții noastre de stat și de porniri mărunte ale politicii
noastre de ieri, de azi și de totdeauna, dar mai ales o dral
mă profund umană, în care însușirile bune și. rele sînt îm­
părțite cu o nepărtinire dumnezeiască între principalii .ero|
încât ciocnirea între ele produce și azi atît interes și-atâta
supărare.
îmi readuc aminte, citind pe Xenopol, de nedumerirea
pasionată pe care mi-o lăsase în tinerețe citirea lui Iulie
Caesar de Shakespeare. Cine avea dreptate, Caesar, tiranul,
inteligent și drept, care călcase legile, dar întărise și -mă­
rise Imperiul Roman, sau Brutus, apărătorul libertății,
care, mânat de un ideal dezinteresat și nobil, ridică o banca
de ambițioși vulgari și de asasini de profesie împotrivi
imperatorului ?
Istorisirea liniștită și cugetările' atît de înțelepte ale
bătrânului istoric moldovean nu au firește aceeași întin­
dere și aceleași proporții ca drama shakespeariană ele
sînt totuși, pentru o imaginație mai vio, cit se poate <k‘
56
sugestive. Cuza Vodă după ce, prin răbdare și iscusință,
a îndeplinit Unirea vrea să făurească un neam româ­
nesc — nu o societate de două mii proprietari moldo-valahi,
ci un popor de „cinci milioane" de suflete. Pentru a in­
fringe împotrivirea dîrză a camerelor înfăptuiește lovi­
tura de stat. Vede bine, bărbătește, departe. Dar calcă
unele forme de care se leagă, pe lîngă multe interese mă­
runte, și cîteva credinți. Lovitura reușește, dar domnitorul
victorios, sleit de uriașa sforțare, împins de ușurința dom­
niei personale, ros de slăbiciunile cuprinse în fapta sa cea
mai măreață, alunecă pc panta fatală.
Și în jurul acestei vieți, acestor izbînzi dureroase, aces­
tei bărbații și acestor slăbiciuni, clocotesc patimile și sc
țes intrigile.
In primul rînd, boierii. „Prinții" și beizadelele. Ura
împotriva „parvenitului", pe care l-au ridicat în clipe de-
entuziasm dezinteresat și pe care, cînd slăbiciunile ome­
nești și-au recâștigat drepturile, doresc să-l coboare, să-t
umilească. Grigore Suțu trimete un răvaș sultanului, pen­
tru ca „luminatul împărat" să trimeată o oaste turcească
să gonească pe domnul „trădător". Ceilalți prinți sînt fră-
mîntați de o ură neputincioasă. Kogălniceanu le Răspunde
tuturor : „ ...Fii și nepoți ai domniilor regulamentare ! Adu-
ceți-vă aminte de umilințele ce așteptau pe părinții voș­
tri cînd mergeau la Constantinopol pentru a-și lua învesti­
tura : ei își încovoiau capul pînă la pămînt și sărutau pul­
berea de sub picioarele sultanului. Comparați vizita și pri­
mirea lui Alexandru Ion I la Poartă... !“ Parvenitul era
răzbunat.
Apoi liberalii. Apărătorii formelor „constituționale".
Inamicii guvernelor personale și ai camarilei ! Flămînzi da
putere — atunci ca totdeauna, atunci ca niciodată.
Și intrigile. „Vodă e rusofil „învinuirea, zice Xe-
nopol, era o iscodire nedreptățită. Nu e mai puțin ade­
vărat că ea a contribuit mult la căderea domnitorului. în
istorie nu lucrează numai ideile adevărate. Ba s-ar putea
chiar că eroarea, falsul și minciuna joacă un rol mult mai
mare în viața popoarelor. Desfășurarea evenimentelor se
face pe baza ideilor. Este absolut indiferent dacă acestea
conțin adevărul sau contraparteă lui".
Și în sfîrșit complotul. Conjurații — civili și militari.
Atacul. Vodă nu e păzit, nu se apără. De ce ? Fiindcă „era
57
dezgustat despre tot, chiar de domnia personală ce o câș­
tigase cu atîta greutate. El pierduse cea din urmă energie :
nu era amețeala iluziilor, ci abaterea descurajării". Mo­
nopol citează după Bolintineanu.
Nu era amețeala iluziilor, ci abaterea descurajării...
Cuvinte admirabile, care ne arată pe înfăptuitor, dobori, t
de politică. De politica de ieri, de azi, de totdeauna. Aba­
te cea descurajării față de intrigă, de patimi potrivnice, de
„ideea falsă ce stăpânește desfășurarea evenimentelor" —
față de nepăsarea unui popor de cinci milioane de țara r i
de clacă liberați de el, ele nepăsarea celor două provincii,
unite de el — față de el însuși, de slăbiciunile firii, de obo­
selile muncii, de dezamăgirile puterii...
Exilul și moartea.
Și, în sfîrșit, pe mormântul său, cuvintele lui Kogâl-
niceanu, celui mai mare dintre tovarășii săi : „Nu greșe­
lile, ci faptele lui Cuza Vodă aduseră a lui detronare".

30 ianuarie 1931. Alegerile parțiale : guvernul reu­

șește la Putna, la Bihor și la Caraș. Liberalii iau locul ’din
Vlașca, averescanii (Ghițescu) locul din Teleorman. La
Cernăuți, ucrainienii înving pe Grigorovici, socialistul,
sprijinit de guvern.
însemnătatea alegerilor ? Popularitatea național-țără-
'nișiilor se menține în Ardeal, dar e în scădere în țară. Na­
ționalii rezistă — țărăniștii pierd. Succesul e al lui Mania
și al lui Duca — cei doi ostracizați.
Firește toate partidele trag spuza pe turta lor. Chiar
și „personalitățile" văd în rezultatul alegerilor o indicație
pentru ambițiile și pretențiile lor.
In realitate singurul înțeles al alegerilor' e acela că ne­
mulțumirile se îndreaptă spre liberali și că ardelenii sin­
guri, care au tradiție, școală politică și răbdare, rămân cre­
dincioși guvernului.
Mă întreb dacă prilejul nu e binevenit pentru a cere
în parlament unele lămuriri cu privire la lipsa de atitu­
dine a guvernului față de greutățile politice și economice
la ordinea zilei. Partidul cînd s-a despărțit de șef a re­
nunțat în același timp la program și la tradiție. Zhnbetul
slugarnic al lui Mironescu a fost, de trei luni de zile, sin­
gurul nostru program. La orice poruncă venită de sus,
guvernul s-a supus. Vidrighin a fost dat afară, contractul
58
 său a fost rupt. Generalul lonescu e director la Căile Fe­
rate, Mavrodi, director la Teatrul Național. Cînd Lahovari
e revocat de la externe, Popovici invocă ordinul de sus.
Iar în chestia împrumutului, guvernul anunță, afirmă, in­
sistă —- dar toate cu jumătate glas și cu rezerva expresă
eă nu leagă soarta sa de soarta împrumutului.
Grija de a nu displace, de a nu se împotrivi, de a păs­
tra sufletul plecat și spinarea încovoiată — grija de a ră-
mîne la putere, în orișice condiție și cu prețul orișicăror
umilinți a întunecat toate ambițiile și toate credințele echi­
pei noastre ministeriale. Am ajuns astfel că același partid,
care zece ani a luptat în opoziție împotrivă camarilei și a
...intrigilor de culise", să tremure în fața planurilor lui Aris­
tide, resentimentelor lui Manoilescu, teoriilor lui Nae și
capriciilor lui Puiu I
Și dacă ne~am putea mîngîia, cel puțin, cu credința câ
jertfa mândriei noastre slujește tânărului rege ! Dar nu ne
e îngăduită o asemenea iluzie ! Regele are nevoie de dra­
goste credincioasă și de devotament, nu însă de slăbiciune,
de lipsă de caracter și de slugărnicie. Partide care să-i
înfățișeze, cu hotărîre și demnitate, diferitele curente din
țară-și care să-i dea în orișice împrejurare sprijinul'expe­
rienței, al sfatului și al puterii lor de muncă, ar putea în
adevăr să-i fie de mare folos. Partide care renunță însă în
fața bunelor intenții, dar a văditei lipse de experiență și
a unor vinovate resentimente ale suveranului, la orișice
părere, la orișice hotărîre, sînt deopotrivă de fatale țării
și regelui. Regele vrea numaidecît să facă ceva. Hotărârea
lui se oprește însă aci. Căci nu știe încă ce vrea1 să facă...
Ce poate fi mai periculos pentru un monarh pornit, dar
nelămurit, decît doctrina absolutists a lui Nae și zâmbetul
supus al lui Mironeseu ?
Cam despre acestea aș fi dorit să vorbesc în parlament.
Dar Pisani, căruia m-am spovedit, mă oprește cu hotă­
rîre : „Politica nu se face de unul singur. OriCît de bine
ai vorbi — dacă rămîi singur, după discurs, ai făcut o gre­
șeală politică. Trebuie un sprijin, un grup, o organizare..."
Poate că Pisani are dreptate. Dar de ce nu am organiza
rezistența ?

3-3 ianuarie 1931. Sf. Grigore 39 ani. Un an pînă

la patruzeci. Să-i zicem, încă, un an de tinerețe...
59
 1 februarie 1931. Ieri-seară, masă Ia Puaux.
Finanțe : Puaux îmi spune că motivul plecării precipitate
a lui Popovici la Paris, chiar în această seară, e datorită
unei înștiințări primite de la financiarii francezi că mai
mult decît o săptămînă nu mai așteaptă cu propunerile lor.
Dacă pînă într-o săptămînă guvernul român nu se hotă­
răște, vor veni alții la rînd, iugoslavii de pildă.
în urma acestei presiuni exercitate de financiarii
străini, vădit indispuși și impacientați de comentariile și
discuțiile din presa română („Cuvîntul", „Curentul",
presa Blank), Popovici a fost la rege și a trecut apoi la
Puaux, anunțîndu-i : „Plec diseară. Regele mi-a dat
mînă liberă !“ Blank s-a agitat pare-se mult în cursul zilei,
dai’ fără rezultat.
Condițiile oferite de francezi par a nu fi strălucite.
Puaux îmi mărturisește că Mironescu avea aer plictisit
și nemulțumit. Ministrul Franței i-ar fi declarat : „Oamenii
de afaceri sînt totdeauna dispuși să discute condițiile. Dacă
nu vreți să pierdeți termenul, mergeți la Paris și dis­
cutați..."
Cîtă zăpăceală au produs, chiar în capete solide și
liniștite, discuțiile financiare din ultimele zile, o dovedește
întrebarea pe care, după masa de la Puaux, mi-a pus-o
în mare taină generalul Cihoski : „Ce faci cu disponibilul
(sic !) d-tale ? în ce valută străină îl schimbi ? E o întrebare
care mă chinuiește 1“
întrebarea era firește adresată directorului ziarului
„Argus". .
Am răspuns generalului că tot „disponibilul" meu e
băgat în „Argus", de unde nu-1 pot scoate și nu vreau să
îl scot. în ce privește leul, îl consider solid și dacă din ne­
norocire ar slăbi sîntem datori, prin toate mijloacele, să îl
întărim.
Generalul a dat din cap și mi-a declarat că „chiar astă
seară" un „secretar de la Palat" i-ar fi spus că împrumutul
nu se face.
Informațiile secretarului sînt înrudite cu violenta
campanie a „Cuvântului" împotriva împrumutului și pen­
tru „un ajutor din partea Băncii Naționale", adică pentru
inflație.
E vorba oare de un plan — de un adevărat complot
împotriva finanțelor țării sau numai de frămîntările
dezordonate ale unor inconștienți ?
60
 Diplomația : Kiinzle. lizerski îmi spune că criticile și co­
mentariile presei liberale la discursul meu în parlament,
care mă învinuiau de „italianofilie" au neliniștit cer­
curile diplomatice cehoslovace și unele ziare din Praga,
care urmăresc cu multă nervozitate activitatea diploma­
tică a Italiei, în Europa orientală. Kiinzle ar fi aran­
jat lucrurile, trimițînd la Praga traducerea „in extenso"
a discursului meu, astfel cum a apărut în „Argus"
și insistînd personal asupra „adevăratelor sentimente
ale fostului secretar general de la externe, care va
fi desigur, în curînd, ministru la acest departament".
în curînd ? Am mulțumit pentru politețe, stăruind
Ia rândul meu asupra faptului că felul cum am apărat în
discursul meu tratativele și alianțele noastre defensive
nu putea da loc la bănuieli decît din partea unor răuvoi­
tori.
Pomenov, ministrul Bulgariei, se întreține eu mine
despre ultimele noastre numiri diplomatice. Se zice, în
adevăr, că Bilciurescu ar fi mutat de la Sofia la Varșovia-
și Stoica de la Tirana Ia Sofia.
Numirea lui Bilciurescu, funcționar conștiincios, dar
mediocru, lipsit de orizont, de simț politic și de cel mai
elementar „usage du monde", îmi pare rușinoasă și de
altfel demnă de regimul mediocrității înscăunat de Miro-
nescu. Cu Cesianu la Paris, bietul Tașcă la Berlin și Bil­
ciurescu la Varșovia, Mironescu se poate lăuda că e repre­
zentat, cit mai fidel, în străinătate.
Numirea lui Stoica, în schimb, e excelentă și îl felicit
pe ministrul Bulgariei pentru noul său colaborator.
Pomenov îmi răspunde că toată lumea ar fi fericită
la Sofia de numirea lui Stoica, care prin energia și inte­
ligența lui ar putea contribui mult la apropierea între
cele două țări, apropiere „atit de fericit începută de noi doi
și, din păcate, atît de iute întreruptă". Un bun ministru
român la Sofia ar putea avea, după părerea lui Pomenov,
o înrâurire hotărîtoare asupra politicii internaționale în
Balcani !
Din păcate, s-ar părea că Mironescu nu e hotărât să
numească pe Stoica. Ar fi spus lui Pomenov că Stoica e
cam... tînăr și că se gîndește să numească un director din
minister ’
Nu mă miră din partea lui Mironescu. Stoica nu e prea
tînâr — cusurul lui e de a fi deștept și de a avea talent.
61
Tn minunatele sale Caractere, Vauvenargues, care și el
era tînăr — a murit la treizeci și doi de âni —, scrie despre
*
Midas, prostul glorios, următoarele : „Prostul care e fudul
e dușmanul talentelor".
(în textul vechi francez : Midas, ou le sot qui est glo
rieux. Le sot qui a de la vanite est l’ennemi ne des
talents.)

3 februarie 1931. Am fost poftit ieri, de către preșe­

dintele Camerei, la o masă din cele mai reușite : un dejun
în onoarea d-lui Cheradame.
Dl. Cheradame e un publicist francez a cărui ultimă
meserie e să apere tratatele. El face ocolul Europei, ține
conferințe, denunță revizionismul german și lipsa de
reacțiune a Societății Națiunilor — spune de altfel multe
lucruri chibzuite — și isprăvește prin a întemeia „un
Comitet". Un Comitet Național pentru apărarea tratatelor,
în Franța nu a reușit să adune decît un număr redus de
politicieni bătrîni, de mîna a doua. Cu cît s-a apropiat însă
mai mult de Orient, cu atît Comitetele erau mai numeroase-
și mai strălucite. La noi s-au strîns, sub președinția prin­
țului Basarab-Brîncoveanu, mai mulți foști și actual^
miniștri, iar alții, printre care eu, am fost numiți „din
oficiu".
Cicio-Pop poftise la dejun Comitetul : prințul pre­
ședinte, Argetoianu, Goga, Trancu-Iași, I. Th. Forescu,
Guști, Dumitriu-Dovlecel, Mircea Djuvara, Șerbescu etc.
La desert, firește, discursuri. în loc de un toast, Cicio
scoate un caiet întreg din buzunar și începe, pe franțuzește ;
Cher, cher... cher... — Adam ! suflăm eu toții. Cicio însă nu
vroia să spună decît : Cher ami !
După o dureroasă citire, de mai bine de zece minute,
într-o franțuzească bănățeană, Cicio .se așază, epuizat.
Se repede atunci, zvelt și maiestuos, prințul Basarab-
Brîncoveanu. De la prima apostrofă : Messieurs ! -— cu
intonație impecabilă — simțim că vom afla în sfîrșit cum
se vorbește franțuzește. Urmează trei fraze minunate,
grăite repede, într-un suflet. Apoi o întorsătură palpi­
tantă : „Vous savez tons, messieurs, ce que veut l’Alle­
magne. L’Allemagne veut... l’Allemagne veut...“ Degeaba,
prințul pierduse firul. Fratele contesei de Noailles uitase
ce vrea Germania. Nu se lăsa însă. Roșu; congestionat, cu
o îndărătnicie stoică, demnă de o cauză mai bună, repeta
62
mereu cuvintele fatale, trăgînd nădejde că ele vor des­
fășura, în sfîrșit, șirul logic al unei periods învățată pe
de rost. Și a continuat astfel, timp de un sfert de oră, po-
ticniadu-se la fiecare frază, și trăgînd din fundul memo­
riei, cu sforțări eroice, idei și imagini străine și așezate
'colo, desigur cu multă trudă.
Cînd s-a așezat, eram cu toții epuizați. „Cine ne re­
abilitează ?“ șopti Goga, îndurerat. — „Eu 1 răspunse
modest Dovlecel Și, înainte ca să îl putem împiedica, era
i.a picioare, cu discursul, gata pregătit, în mînă : Afară e
frig și iarnă. Aci e cald și entuziasm, Franța, România,
prieteni, eternitate, glorie, sînge latin, toujeurs, toujou.es
aceste toate pe franțuzește — iar Ia sfîrșit un răsună­
tor : Vive la France !
Bătrînul Cheradame, în răspunsul său, s-a felicitat că
marele său Comitet român -cuprinde : „Ies plus iUustres
ei les plus dignes fils de Roumanie l“.
Ba bine că nu !

La cafea, Goga mă atrage într-un colț ca să-mi vor­

bească de... partide. „Ce facem cu partidele ? Situați;) de
azi nu mai poate ține. Bietul Mironescu compromite ideea
guvernului de partid. Trebuie să ne vedem și să ne si im,
eu toții împreună, să întreprindem o acțiune pentru rea­
bilitarea partidelor și a singurei forme de guvernămînt
care a dat probe și rezultate serioase. Am spus regelui
pe față că confuzia de azi e dezastruoasă și că ar trebui să-i
puie capăt luînd sau pe Averescu, sau pe Duca". —- „Sau
pe Maniu“, adaug eu. — „Desigur, răspunde Goga. și Ma-
mu era mai bun“. — „Ai spus-o regelui ?“ — Poetul zîm-
bește și face un gest evaziv. Sîntem înțeleși,

4 februarie 1931. Ieri, ședință de doliu, la Cameră,

pentru Berthelot. Vorbesc toți șefii — Cicio. Mironescu,
Duca, Goga, lorga, Lupu, George Brătianu, I. Th. Flo-
rescu ! O revărsare de elocință pompoasă — de dureroase
banalități. Românul are simț 'critic. Nu are însă măsură,
îndeosebi, la ceremonii funebre, fiecare orator exprimă
atîtea regrete, ca și cum personal -ar fi pridnuit moartea
defunctului.
Cicio plînge și se tînjește, pe românește și, vai, pe
franțuzește, abuzînd în med dureros de accentele sale i pa­
tetice, care uneori, de pildă, la primirea ce a făcut-o re«
U3
goliți, au fost atît de reușite. Mironescu, solemn și grav,
recită „în numele guvernului, al țării și al armatei" o li­
tanie jalnică, trăgând cu ochiul la manuscrisul de pe pu­
pitru. Când isprăvește zâmbește fericit, căci nu s-a încurcai
în vorbă.
Duca corect, rotund, sonor —• cuvinte frumoase, bine
alese, bine echilibrate — și gol,. Goga prea solemn ca
imaginile sale înaripate să se poată înălța.
Singurul original — nici banal, nici pompos —, ui­
mitor ca totdeauna, lorga. începe prin a bate câmpii, ca
de obicei. Atacă pe cei care la Iași nu au vrut lupta până la
capăt. De ce ? Nu-1 știam, de altfel, un adept înverșunat,
al Triunghiului Morții. Apoi vorbește de „noaptea des­
părțirii" de la Iași, cînd misiunea Berthelot a părăsit țara?
lorga nu a văzut, la acea despărțire, decît prea puțină
lume : regele, regina și el. Ceilalți români, ihgrații, nu au
venit. Nu este exact. Tot lașiul, toată România în exil erau
la gară. îmi aduc aminte cum, în trăsuri, în căruțe,
unii pe jos, cu toții ne-am'dus la stația îndepărtată, să
salutăm plecarea francezilor. A fost noaptea cea mai
neagră, cea mai dureroasă a întregului război. lorga nu
a văzut, în afară de el, decît pe prea puțini. Așa se
serie Istoria. în schimb a văzut, a văzut bine, ultima
privire a generalului Berthelot. Privire de dragoste,
de credință, de încredere desăvârșită în victorie. Ace­
eași privire, lorga a văzut-o acum în urmă, cînd a vi­
zitat, două zile înainte de moarte, pe bătrînul general.
Și pe această temă, oratorul se avântă, se înalță și ispră­
vește printr-o zguduitoare perorație. Ce minte sucită !
Dar ce talent ! ! Ce admirabil talent. E singurul mare,
printre pitici, printre minuscule gîngămi...

Vorbesc despre Stoica lui Madgearu și lui Manoilescu.

Amândoi dau același răspuns : „Nu e nimic de făcut ! Mi­
ronescu s-a încăpățînat. Din fericire, Mironescu nu mai
ține mult". Madgearu înțelege prin aceste cuvinte că ță-|
răniștii din guvern, Mihalache și el, s-au convins că Mi­
ronescu duce prin incapacitate și lichelism partidul de
râpă și s-au hotărât să lucreze pentru un guvern de con­
centrare, de preferință un guvern Titulescu.
Ce a înțeles Manoileseu prin cuvintele ce mi-a spus,
nu pot să știu.
64
 La orele 7 (-1. II) vorbesc la Radio despre Statorni­
cirea hotarelor.
5 februarie 1931. Ieri, ședință agitată la Cameră.
Comunicări cu privire la incidentele dintre lucrătorii de
la Căile Ferate și poliție. Mirescu, socialist, istorisește
faptele întîmplate : O adunare de lucrători pentru a pro­
testa împotriva „curbei de sacrificiu". O afluență enormă:
șase mii de oameni umplu sala de întrunire și străzile dim­
prejur. Prefectul poliției trece, apostrofează lucrătorii din
stradă, care împiedică circulația, îi înjură, „birjărește"
— deputatul socialist insistă asupra acestor expresii —,
și îi amenință că „va umple spitalele cu ei". Lucrătorii
fluieră. Poliția înaintează, jitacă, lovește cu bastoane de
cauciuc. încăierare și bătaie sângeroasă. Șefii lucrătorilor
n-au cu cine parlamenta, prefectul stă ascuns,' departe,
în spatele bătăușilor. Lucrătorii fug. Pe străzile din apro­
piere se aud detunături de arme de foc. Doi lucrători cad.
Unul din ei'declară, pe masa de operație, înainte de a muri,
fratelui său, că a fost împușcat de un agent de poliție.
Comunicarea Iui Mirescu e întreruptă de vociferările
socialiștilor împotriva prefectului de poliție : lașul, cana­
lia, asasinul !, iar cererea lui, Mirescu ca prefectul vinovat
Să fie numaidecât concediat e primită cu aplauze. Majori­
tatea tace. Ea se deșteaptă numai și se agită când depu­
tatul socialist încearcă să implice și răspunderea guver­
nului și cere o anchetă parlamentară. La cererea ele
anchetă se asociază și Leon, î.n numele său, nu al parti­
dului „țărănesc" (Lupu s-a eschivat : e absent), Frana-
Sovici, în numele liberalilor (nu pomenește însă un cuvînt
despre vinovăția prefectului), și lorga, cu toată apăsarea :
„Nu mai pricep nimic din ce se petrece. Nu mai e guvern,
nu mai e ordine, nu mai e nimic !“
Pe banca ministerială, Mironescu în jachetă zîmbește
jenat. Ceilalți miniștri au aere de doliu,- ca și cum Bert­
helot ar fi murit din nou. Mihalache, de două zile, nu pă­
răsește casa. E gripat. O gripă binevenită. Răspunde Că-
linescu Armând. O pledoarie lipsită de căldură și de putere
de convingere. Situația sa e de altfel jenantă, rolul său in­
grat. Pomenește de „comuniștii, agenți provocatori" care
populează întrunirile muncitorilor, declară că nu se știe
cine a tras, glonțul găsit e de un calibru inferior gloanțelor
din revolverele poliției — regretă de altfel moartea celor
65
doi muncitori cu totul nevinovați, din care unul, Crăciun,
ora membru al Partidului Național—Țărănesc (sic !). Pro­
mite o anchetă administrativă sub conducerea lui Cădere
și o anchetă judiciară, care poate să ție mai multă vreme...
Intervine Mirto. Neagă caracterul politic al nenoro­
cirii. Guvernul nu poate fi învinuit de cele -întîmplate. Ca
să se știe, însă, cine sînt vinovății, cere ca cele două an­
chete, anunțate de guvern, să fie cît mai repede încheiate,
ca parlamentul să se poată pronunța asupra propunerii
de anchetă parlamentară. „E datoria, guvernului să des­
copere adevărul și nu e interesul nimănui ca vinovății să
fie acoperiti". Aplauze generale.
Nu toată lumea a simțit șahul la rege. Nu e mai pu­
țin adevărat că singur Mirto a avut curajul să pună pun­
ctele pe i. Toată dezbaterea se învârtește în jurul prefec­
tului, pe care opoziția, în afară de socialiști, se teme să-1
descopere și pe care guvernul se teme ca nu cumva să nu-1
fi acoperit îndeajuns. Și aceasta, fiindcă prefectul e „omul
regelui".
Se dovedește cu acest prilej cît de greșite sînt numi­
rile, pe față, ale Palatului. Prefectul, în cazul de față, o
vădit vinovat. Incidentele sângeroase se datoresc lip. ei
sale de experiență, de tact, de cuviință și de sînge rece.
Guvernul însă trebuie să tacă,' să înghită și să acopere !
Iar regele și-a luat o răspundere grea, care nu cadrează
cu înaltele sale atribuții și prerogative. Dacă revocă pe co­
lonelul Marinescu, poate să dea impresia unui gest de slă­
biciune în fața unor dezordini. Dacă îl menține, nemulțu­
mirile și patimile ce se îndreaptă împotriva acestuia vor
trece, peste capul său, spre rege. Agitația muncitorilor
poate să capete un caracter antidinastic, în orice caz, anti-
cărlist.
Iată unde duc sfaturile rele ale „prietenilor" și slă­
biciunea nemaipomenită a guvernului. Regele în care
toată lumea vedea un arbitru suprem și un suveran consti­
tuțional, care, după formula engleză, nu poate face rău,
va fi răspunzător de acum înainte, nu numai de brutali­
tățile poliției, dar și de ciocnirile trenurilor generalului
lonescu, de căderea pieselor de teatru, la Național.
Prin glasul lui Mirto, parlamentul a dat un prim aver­
tisment guvernului că nu-1 va urma pe această cale gre­
șită, umilitoare pentru partid, dăunătoare pentru țară»
primejdioasă pentru rege.
66
 Pompiliu loanițescu, care a intervenit și ei în discu­
ție, cu gesturi dezordonate, dar cuvinte n mult decît
măsurate, îmi mărturisește că nu putea vorbi altfel deoa­
rece Mihalache i-a zis că are mandat de sus să scoată pe
Marinescu „basma curată".
Pompiliu o fi avînd dreptate s-o scalde cum a scăl­
dat-o, prefectul o fi ieșind basma mai mult sau’mai pu­
țin curată, dar cum iese Mihalache din toată această afa­
cere — Mihalache cu sufletul, cu mintea și cu mîndria sa ?

6 februarie '1931. Citesc Introducerea istorică a lui

Maiorescu la Discursurile sale parlamentare. La căde­
rea lui Ion Brătianu, în 1888, noul regim conservator vor­
bea de : intrare în legalitate, ‘eră nouă, ritm nou. Opoziția
se temea și denunța : guvernele personale.
Vorba francezului : Plus ca change, plus c’est la meme
chose.
Guverne personale sau de personalități, eră și rit­
muri noi, intrai e și ieșire din legalitate — cuvinte noi și
totuși atît de vechi, care ne amintesc că politica, așa cum
o înțelegem și o urmărim, nu a început cu noi. E o deza­
măgire în această constatare și, alături de ea, e și o mîn-
gîiere.
Dezamăgirea : atîtea noțiuni și valori, pe care le cre­
dem noi-nouțe, proaspăt descoperite, și care stîrnesc in­
teres, indignare, speranța și lupte, dorm în „colb de cro­
nici", cum dormeau desigur și în acea vreme cînd Titu
Maiorescu, în această casă, chiar pe acest birou, pe care
scriu acum, își așternea-programul său de viitor, pe care
îl credea cu totul nou, nemaivăzut, nemaiauzit... !
Mîngîierea : iluziile și greșelile politice nu încep de
la noi. De cînd e țara țară și politicienii o cîrmuiesc, ea e
necontenit : „pe marginea prăpastiei", frămîntată de „o
criză economică fără precedent" care necesită „un mare
program de refacere", o grabnică „reintrare în legalitate1*
și, mai cu seamă, ca toate să reînceapă, de la început, în-
tr-o salvatoare și glorioasă Eră Nouă.

Iată alte considerații, de o uimitoare actualitate. Ma­

iorescu scria : „Oamenii publici — care au un program —•
stau și cad cu programul lor, dînd astfel o garanție de in­
dependență. în ideea lor despre respectul absolut cuvenit
67
regelui inviolabil și neresponsabil, datoria omului de stat
este de a avea și de a manifesta de mai înainte programul
său de acțiune în privința chestiilor însemnate la ordinea
zilei, iar dreptul coroanei este de a aduce acești oameni
cu acest program la guvern dacă îi crede în interesul țării,
firește cu aprobarea ulterioară sau anterioară a parla­
mentului, și de ai îndepărta de la guvern, cînd nu-i mat
crede în interesul țării, cu același acord între coroană și
parlament.
Din contră, cine nu are și nu arată de mai înainte
convingerile sale asupra viitoarei acțiuni de guvern, sau
dacă le are și le arată în opoziție este gata să le părăsească
la guvern, acela se va învîrti întotdeauna după voința
altora : în opoziție- se va pleca în fața suveranității de jos,
la guvern înaintea celei de sus. Și astfel antidinasticii din
opoziție devin adeseori lingușitorii de la guvern, cu marele
pericol că, sub pretext de a atribui regelui toate meritele,
îi atribuie în fapt toată răspunderea și slăbesc sîmțămintul
dinastic, de-abiă statornicit după atâtea peripeții".
Trebuie să recunoaștem că în „Era nouă" a lui Maio-
rescu se vorbea cu mai multă minte și cu mai mult curaj
decît în „Era nouă" a bietului Mironescu.

8 februarie 1931. Ieri seară am avut la mine o mică

întrunire de amici politici : Andrei, Ghelmegeanu, Graur,
Paleologu, Moldovan, Crișan, Augustin Popa. Halea și Eug.
Crăciun nu au putut veni.
Expun motivele pentru care i-am convocat. în criza
politică care ne frămîntă și care .va pricinui, probabil în
curînd, căderea guvernului, e nevoie să lămurim : 1.' si­
tuația generală a partidului ; 2. raporturile dintre guvern
și partid ; 3. neajunsurile pe care o prelungire a guver­
nării actuale le-ar putea prilejui partidului —- programu-t
lui, demnității, misiunii politice a partidului ; 4. acțiunea-,
ce am putea-o 'întreprinde, fie în parlament, fie în afară,
pentru a restabili unitatea de program și de atitudine, a
întregului partid, față de problemele politice și economice
la ordinea zilei.
Ghelmegeanu la cel dintîi cuvîritul pentru a cere ca
primul punct de discuție să se poarte asupra „unității parti­
dului". Această unitate e amenințată din două părți. De
o parte, sînt unii membri ai'partidului care nu mai cred
ta folosul ei și doresc despărțirea dintre naționali și țară-
68
 niști. De altă parte, se pare că. o acțiune de sus urmărește
această despărțire. (Amintesc, în această privință, artico­
lul lui Nae, în „Cuvîntul", care vorbește de o fuziune în­
tre țărăniști și chemariști). Toate problemele care ne in­
teresează sînt în funcție de această chestiune : se va păstra,
sau nu, unitatea partidului ?
Crișan arată rolul „chernariștilor". Grupați în jurul
ziarului „Chemarea" din Cluj, tinerii intelectuali ardeleni,
pentru a protesta împotriva felonie! Goldiș-Lupaș din 1926,
au hotărît să joace un rol mai activ în rîndurile Partidu­
lui Național—Țărănesc. Acțiunea lor nu s-a deosebit nici­
odată de acțiunea partidului ; chemariști i sînt cuprinși în
cadrele partidului și s-au supus cu desăvârșire-ideologiei
-și disciplinei acestuia. Ei nu au un președinte. în. comite­
tul lor de direcție, Viorel Tiîfia, în care' „Cuvintul" -și-a
pus toată nădejdea, nu-și poate păstra autoritatea de-.-ît
dezmințind necontenit orice, tendință, separatistă și- afir­
mând sentimentele sale de desăvîrșilă supunere față de
șef și. ele partid.
Deci, indiferent de ce ar spune sau ar asculta unii
chemariști din București, ci 1 (
integrantă din partid, nu vor și nici nu-pot să se des­
partă de el, iar dacă unii dintre ei ar încerca să se des­
partă, ar rămâne în aer și nu ar mai însemnă nimic poli­
ticește. '
Augustin Popa, chemarist el însuși, confirmă în totul
aceste declarații și le întregește. ' ■ ■ -
Crișan. în continuare, afirmă că Maniu „va trăi și va
muri" cu ideea «unității partidului și că toți ardelenii ur­
mează cu hotărâre și disciplină credința și voința șefului,
în această privință nu sînt în Ardeal nici o defecțiune și
nici o șovăire '
Ghelmegeanu arată că în Vechiul Regat și în Basa­
rabia situația e mai puțin strălucită. Partizani convinși
ai fuziunii au rămas Mihalache și Madgearu. -Răducanu
e mai puțin convins, Mirto caută o altă ieșire, Ionian are
de mult politica sa proprie. Acțiunea noastră, care sîntem
cu toții partizani convinși ai unității partidului, ar trebui
să se îndrepte în primul rând asupra colegilor noștri mai
vîrstnici în partid — îndeosebi asupra celor trei șovăi­
tori — pentru a-i îndemna să strângă rîndurile.
Graur e de părere că ideea unității e prea înseninată
ca ea să depindă de unele persoane, oricît de interesante
69
ar fi aceste persoane. De altfel unitatea e garantată prin
legătura care există între singurele două persoane care au
o importanță hotărâtoare în partid, Maniu și Mihala'che.
Atâta vreme cit vor ține împreună aceștia, acțiunea sepa­
ratistă a celorlalți nu are nici o însemnătate.
De aceeași părere sînt Augustin Popa și eu.
Ghelmegeanu insistă asupra necesității de a influența
personal pe lunian, Mirto și Răducanu — căci orișice idee
e legată de oameni și degeaba apărăm ideea unității, dacă
nu ajungem să convingem pe cei trei fruntași să-și lămu­
rească convingerile față de partid.
Andrei e de aceeași părere și insistă asupra neînțe­
legerilor din partid, îndeosebi asupra chestiei basarabe­
anilor. După părerea lui, partidul cuprinde cinci grupuri :
maniștii, mihalachiștii, iunianiștii, steriștii și... oportu­
niștii. Deocamdată guvernează aceștia din urmă. Să ce­
rem ca „biroul partidului" să lămurească odată toate
aceste diferențieri.

Rezum această discuție, care a ținut trei ore, arătând

că : 1. Sîntem de acord că unitatea partidului trebuie cu
orișice preț .salvată și întărită.
.2. Sîntem de acord, prin acțiunea noastră, să ajutăm
la această .întărire, cerînd tuturor fruntașilor să-și lă­
murească, în această privință, atitudinea și convingerile.
3. Sîntem de acord să invităm în mijlocul nostru, în
ședințele care vor urma de acum înainte, în fiecare săp­
tămână, membrii biroului partidului pentru a lămuri cu
dânșii și aceasta și alte probleme.
4. în întrunirea viitoare, fixată pentru joi, 13 februa­
rie, vom discuta raporturile dintre guvern și partid.

în cursul discuției generale s-au manifestat: nemul­

țumiri cu privire la planurile economice care se bat cap
în cap ale diferiților miniștri (ultraprotecționismul indus­
trial al lui Manoilescu, ultraprotecționismul agrar al lui
Madgearu), o nedumerire cu privire la situația politică
generală, nemulțumire față ’de politica lipsită de condu-,
cere, de șir și de demnitate a guvernului.

Mă 'gîndesc la © interpelare asupra politicii generale

a guvernului, cam în felul următor :
70
 Nu urmăresc, cum s-a zis, răsturnarea guvernului,
întîi, fiindcă o asemenea operație nu e în puterile mele,
în al doilea rînd, fiindcă nu ar sluji la nimic. Nimeni nu
poate tăgădui că trăim într-o desăvîrșită nedumerire și
confuzie politică. Se poate că acțiunea guvernului mărește
această confuzie — ea nu a pricinuit-o însă și nu e singu­
rul factor care o determină. Toate partidele politice, toate
cercurile care participă la viața noastră publică, au con­
tribuit să agraveze starea de nesiguranță, de nestabilitate
în care trăim. De aceea șederea mai departe la putere sau
căderea guvernului nu pot dezlega situația, atîta vreme
cît nu ne silim să lănțurim unele aspecte ale vieții noastre
politice și să stabilim cu toții împreună, guvern, majori­
tate și opoziție — dacă nu ne-'am fi aflat în fața unei pro­
bleme cu caracter general, ci numai în fața unei afaceri
de partid, nu aș fi dezvoltat interpelarea mea aci, ci în
sînul partidului din care fac parte —, care sînt manifesta­
țiile trecătoare, 'manifestațiile de suprafață ale vieții
noastre publice de azi, și care sînt principiile statornice,
așezămintele temeinice pe care cu toții înțelegem să le res­
pectăm și să le apărăm, în orișice vreme și în orișice
împrejurare.
O asemenea lămurire îmi pare cu atît mai necesară, cu
cît ne aflăm la începutul unei domnii pe care cu toții o
dorim cît mai rodnică și cît mai glorioasă. Din primele zile
ale suirii șale pe tron, azi, mai mult încă, decît în acele zile,
regele nostru se poate sprijini pe dragostea și pe fidelitatea
tuturor partidelor și ale tuturor cercurilor politice. Orișici­
ne își dă seama cum, într-o vreme atît de scurtă, regele
Carol a știut să întărească principiul autorității și presti­
giul autorității în lumea noastră civilă, ca și în aceea mili­
tară. Iar acei care au avut cinstea să se apropie de el știu
cu cîtă pătrundere și cu cîtă pricepere a cercetat greută­
țile prin care trecem, cu cîtă inteligență și cu cîtă energie
se pregătește să le facă față.
Toate urmele greșelii funeste, care a tulburat ordinea
dinastică, timp de patru ani, s-au șters. Dacă e un senti­
ment care leagă azi pe toți oamenii politici și în jurul că­
ruia s-ar putea face front oricînd, e acela care îi poartă să
înlesnească și să ajute pe tînărul suveran să izbutească în
marea operă de refacere economică și de consolidare poli­
tică pe care o are de îndeplinit.
H
 Poporul nostru a fost, totdeauna dinastic. Niciodată însă,
în cursul istoriei noastre contemporane, de la Unirea Prin­
cipatelor pînă azi, sentimentul dinastic, ferit de orice spirit
de opoziție, de rezistență sau de frondă, nu s-a manifestat
cu mai multă hotărîre și nu s-a contopit mai mult cu în­
suși sentimentul național —• sentimentul siguranței națio­
nale, interne și externe — decît în zilele de azi. Se vor­
bește în unele cercuri, în unele ziare, de „prietenii" regelui.
Regele nu are decît prieteni —- orice specificare a aces­
tei noțiuni trezește ideea unei opoziții care hu există.
Aceasta e nu numai adevărul politic — e adevărul. încre­
derea și dragostea generală înlesnesc suveranului ca, dea­
supra tuturor și dimpotrivă apropiat de toți, să aleagă
între soluțiile politice și economice ce i se prezintă, progra­
mul pe care îl socotește cel mai bun, ținînd seama nu atît
de persoane, cît de idei.
Care sînt însă soluțiile ce se prezintă și cum se prezintă
aceste soluții ? Aci începe confuzia de care am vorbit, aci
începe un amestec atît de ciudat de principii și de teorii
potrivnice, toate, și cele politice și cele economice, deopo­
trivă de îndepărtate de regulile care stăpînesc — care ar
trebui să stăpînească — viața noastră constituțională, încît
se pune întrebarea îngrijitoare dacă nu cumva soluțiile
propuse și felul cum au fost prezentate au agravat cu mult
greutățile în fața cărora ne aflăm.
Și aci, trebuie să mărturisesc că am impresia -- impre­
sie împărtășită de altfel și de mulți prieteni — că guvernul
Mironescu hu a contribuit îndeajuns, prin acțiunea șa de
guvernare, prin programul său și prin felul de a-1 pune în
aplicare, să înlăture „Soluțiile" pe care le-am numit ciu­
date și să întărească regulile care sînt constituționale.
E drept că guvernul Mironescu s-a sprijinit, atunci cînd
a fost format, pe încrederea unei majorități demoerati.ee.
Dar în patru luni cîte nu se pot întîmpla ! Se poate întîm-
pla, de pildă, ca dl. Mironescu să fi rămas eu încrederea
•și noi cu democrația. Nu îmi voi îngădui niciodată să bă­
nuiesc sinceritatea sentimentelor democratice ale unora
dintre 'membrii guvernului, care au fost și sînt cinstea și
podoaba partidului nostru. Respectul și dragostea pe care
le am pentru ei mă îndrituiesc să cred că dacă ar vedea- lu­
crurile cum le Vedem noi, din depărtare și neștînjeniți de
povara zilnică a răspunderilor, ar fi îndemnați, din fundul
72
acelor convingeri pe care le împărtășim și care ne-au legat
pe veci, să vorbească azi, așa cum vorbesc eu.
Să ne oprim, întâi, în domeniul economic. Ceea ce se
petrece în acest domeniu ne va înlesni să pricepem confu­
zia din domeniul politic.
în gospodăria noastră națională se petrec lucruri mart
Avem de o parte o mare criză —■ o mare sărăcie și multe
mari greutăți. Avem de altă parte planuri cel puțin tot
atît de mari. Nu unul singur. Foarte multe. Planuri pentru
a ne salva de datorii, planuri pentru a revaloriza cerealele,
pentru a sindicaliza industriile, pentru a reface țara în
bloc sau în rate, avem în sfîrșit sau vom avea în curîn d
un plan cincinal [pentru a-1 face marț pe Stalin și a put -a
la rîndul nostru și să distrugem prin ,,dumping"-comerțul
rusesc]. îmi dau seama că aceste planuri reprezintă o mare
și frumoasă sforțare de inteligență, de imaginație și de
muncă. Știu că ele sînt datorate unor bărbați politici, ti­
neri și destoinici, pentru care am și prietenie și admirație,
bărbați politici care, totdeauna, vor face parte din cea mai
bună echipă de muncă pe care o poate compune nu numai
partidul nostru, ci întreaga țară. Nu am deci îndrăzneala,
nici dorința să mă cert cu ei, după cum nu am dorință să-i
îndemn să se certe între ei.
Am convingerea însă că, stimulați de seriozitatea si­
tuației economice, de care nimeni nu-și dă mai bine seama
decît ei, și de dorința de a găsi, cît mai repede și cît mai
frumos — la vîrsta noastră, elementul estetic are o în­
râurire covârșitoare chiar în domeniul economic —-, mij­
loacele potrivite de îndreptare, au descoperit soluții atît de
frumoase încît nu se potrivesc cu o situație care e, mai
degrabă, urîtă.
Nu voi intra în amănuntele acestor soluții. O asemenea
cercetare nu ar putea fi cuprinsă în expunerea sintetică pe
care o fac azi. Mă voi mărgini să fac următoarele obser­
vații : /
î. Diferitele planuri, la ordinea zilei, chiar dacă ar fi.
bune, nu se potrivesc -între ele și nu -pot fi cuprinse într-
un program unitar, într-o acțiune unitară de guvemămînt.
Planul pentru asanarea datoriilor agricole, în ciuda unor
eroice sforțări și a unor tentative de compromis, nu s-a
putut împăca niciodată cu grija pe .care o are ■— pe care
trebuie să o aibă — orice ministru de finanțe serios, pentru
creditul țării. Nu văd, de asemenea, cum s-ar putea împăca
73
protecționismul industrial al d-lui Ministru de Industrie
și Comerț, cuprins în proiectul său de sindicalizare a indus­
triei, cu protecționismul agrar al domnului Ministru de
Agricultură, și amîndouă aceste proiecte, cu politica ofi­
cială a guvernului față de străinătate, cu acea faimoasă
clauză de preferință, apărată cu un talent deopotrivă de
mare de ambii miniștri la Geneva ?
Unul și același guvern nu poate însă da soluții deose­
bite și potrivnice problemelor la ordinea zilei. Planurile
cele mai frumoase, cînd nu sînt coordonate și cuprinse
într-un program unitar, produc nu îndreptare, ci confuzie.
2. Planurile mari ce se întind, purtate pe aripile ima­
ginației, în spațiu și în timp, sînt menite să rămîie pe hîr-
tie. Aceasta în orișice țară, dar mai ales în țările agri­
cole, unde producția fiecărui an și, împreună cu produc­
ția, întreaga viață economică depinde de ploaie, de soare
și de vînt. Ni se va răspunde cu pilda Rusiei. Știm — pla­
nul cincinal. E o pildă care nu ne place. Dacă e o țară unde
s-a lucrat mult pe hîrtie, e nefericitul imperiu bolșevist.
Teoreticienii și doctrinarii vecini au vărsat valuri de cer­
neală. Ca să justifice acest exces, au fost nevoiți să verse
mai tîrziu văluri de sînge. Din toate acestea nu s-a des­
prins, pînă azi, o fericită realitate.
Ni se spune că organizarea producției industriale face
progrese uriașe... Se poate. Partea rea a acestor■ progrese
am simțit-o. Dumpingul. Mizeria ce se întinde în lume.
Șomajul care crește. Partea bună nu s-a ivit încă. Căci
creșterea producției, prin ea însăși, nu înseamnă un progres
atîta vreme cît nu e întovărășită printr-o bunăstare gene­
rală. Planurile bolșevice, înfăptuite printr-o nemaipome­
nită nesocotire și tiranizare a elementului omenesc, nu au
dobîndit pînă azi decît succese tehnice. în schimb carac­
terul lor artificial, „teoretic" nefiresc, face ca ele să ame­
nințe de pe acum omenirea, înăuntrul și în afară de hota­
rele rusești, cu noi suferinți și grele necazuri.
Departe de mine gîndul să dau planului nostru cinci­
nal un caracter atît de grav. în afară de criticile formulate
și anume de „artificialitatea" lui, dat fiind caracterul va­
riabil al producției noastre agricole, în afară de o altă greu­
tate, aceea de a stabili de mai înainte și de a evalua nevoi­
le gospodăriei naționale care pot crește sau schimba de la
un an la altul, recunosc bucuros că un plan sistematic și
74
bine chibzuit pentru punerea în valoare a bogățiilor țării
poate fi de oarecare valoare... Cu o singură condiție. Să
ne dăm seama, totdeauna, de importanța lui secundară. El
trebuie să întovărășească refacerea noastră, economică, nu
s-o determine. Importanța capitală rărnîne, în domeniul
economic, ca și în acel politic, sforțării vii, actuale, ime­
diate, pentru a face față, în fiecare zi, greutăților ce se
prezintă, pe măsură ce se prezintă.
3. Dar pericolul cei mai mare al planurilor mari e că
stimulează toate imaginațiile generoase și provoacă ne­
contenit invenția unor planuri noi, din ce' în ce mai mari.
Era o vreme cînd toată lumea era pasionată ele jocul cu­
vintelor încrucișate. Fiecare se trudea să gîndească litera,
silaba sau cuvîntul necesar. pentru a completa o frază eu
mai mult sau mai puțin înțbles. Azi fiecare economist sca
financiar ce se respectă caută planul pentru a reface
dintr-o dată cu o 'singură lovitură — finanțele țării. Și
ce e mai grav, e că îl găsește. Ni se asigură că după planul
cincinal, adică în cinci ani, al guvernului de azi, dar fi­
rește, înainte de a se înfăptui, vom avea planul în cinci
minute al 'guvernului de mîine, care prin vînzarea unei
serii întregi de concesii — nu o concesie după alta, ci
toate laolaltă, cît mai repede și, firește, cît mai scump !
—- ne va îngădui tuturor, numaidecît, să ne refacem șose­
lele și să ne plătim datoriile. Meseria mea de gazetar m-a
obișnuit, din păcate, să nu mai cred în minuni. Ea m-a în­
vățat, de asemenea, că, oricît de interesantă și de plăcută
ar putea fi îndeletnicirea de a întocmi mari planuri de
viitor, ea nu poate înlocui, mai ales în domeniul econo­
mic, o sforțare mai modestă, mai ingrată,, dar cu mult
măi folositoare, și anume aceea de a împlini regulat și
conștiincios datoria zilei. Imaginația ne îndeamnă și ne
ademenește adesea să căutăm un adăpost plăcut, dar în­
șelător, în viitor cînd sarcina prezentului ne pare prea grea.
Urmărind plănui de refacere al cutărui distins financiar,
mi se părea că ascult cuvintele inspirate ale profetului,
făgăduindu-ne împărăția cerurilor. [împărăția cerurilor e
un azil pentru poeți, profeți și poate chiar pentru anumiți
financiari]. Oamenii politici au însă de împlinit pe pămînt
sarcina lor de toate zilele. Și cînd nu și-o împlinesc, sar­
cina zilelor viitoare e din ce în ce mai grea.
Firește, e un plan — nu de cinci, nici de zece ani, ci de
totdeauna —- care ar trebui să cuprindă toată această mun­
75
că, toate aceste, silinți zilnice, care ar trebui să domine
viața noastră economică și căruia ar trebui să se supuie
toți miniștrii, toate partidele, toate personalitățile ce se
vor perinda pe aceste bănci. E planul pentru care Partidul
Național—Țărănesc a dus o luptă vajnică și însuflețită de
zece ani, planul pentru care am biruit o politică econo­
mică îndărătnică și absurdă — biruință ce va cinsti pe
veci partidul și fruntașii săi —, e planul simplu și modest,
eu atît mai înțelept, însă de a cunoaște și de a respecta
întocmai marile legi generale care stau la temelia vieții
economice a lumii civilizate.
Criza de care suferim e azi, ca și ieri, în primul rînd,
o criză de bani -— o criză de credit. Viitorul țării depinde
de putința de a pune în valoare bogățiile naturale, care
sînt reale și însemnate, și situația de tranzit între Europa
Occidentală și Nordică și. Orientul Apropiat. Ța-a noastră
nu are însă mijloacele financiare pentru o asemenea.dez­
voltare. Trebuie să le caute în afară.
Nu le poate găsi însă, oricît de înrădăcinată ar fi
această credință la noi, nici în tezaurele stăfoi rr, bogate,
nici în acelea- ale, finanțe! internaționale. Statele, bărcile,
chiar cele mai mari., nu au bani de împrumute t.;C 'editorii
ce ne pot ajuta sînt particularii, masa celor ce au ecou urnii.
Pentru ca aceștia să ne vie însă în ajutor — atrași de
posibilitatea Unor condiții avantajoase —, trebuie feă. pu­
tem da o serie'de garanții, pe care experiența creditorilor
particulari, o experiență adesea dureroasă, le-a dovedit'
că sînt de neînlăturat.
Aceste garanții sînt: o monedă sănătoasă, finanțe pu­
blice ordonate, instituții de stat care' să apere proprieta­
tea bunurilor și siguranța tranzacțiilor chiar împotriva
abuzurilor puterilor publice și, mai cu seamă, "respectul
obligațiilor luate.
Am intrat, sub guvernul Maniu, pe calea..refacerii.
S-au comis desigur și multe greșeli. Nimeni nu. poate însă
tăgădui următoarele rezultate : Banca Națională a renun­
țat la obiceiurile ei, atît de greșite, care au dus-o pe pra­
gul prăbușirii. Statul a început să lichideze datoriile sale
întârziate, să alcătuiască bugete sincere, să prevadă azi
ce va avea mîine de plătit.
Firește, capitalurile străine nu au dat năvală. Sînțem
încă la . începutul sforțării. noastre. Ar fi îndrăzneț din
76
partea noastră să pretindem că am pus- o ordine do-ăvîr-
șită în gospodărie, în ideile și în apucăturile noastre.
Nu avem de altă parte nici organizația internă, care
să ne îngăduie să întrebuințăm capitalurile străine, în
forma și cu garanțiile elementare, pe care le găsesc aiu­
rea. Nu avem un Credit Fonciar viu — creditul pe măr­
furi și pe gaj de cereale, esențial în orișice țară agricolă,
nu e la noi decît în stare embrionară. [Ne lipsesc mijloa­
cele tehnice pentru ca piața noastră să poată profita de
pe urma faptului că dobînzile sînt la noi mai ridicate de­
cît aiurea]. înăbușim în jalnica noastră izolare și ne plîn-
gem de nepăsarea și de ingratitudinea țărilor amice, în
loc de a trage singurul cuminte învățămînt : să creăm prin
noi înșine —- putem astfel reabilita și faimoasa formulă —
organizațiile care ne lipsesc. Asemenea organizații ar fi
cu mult mai folositoare decît minunatele proiecte pe care
le clădim în imaginația noastră și care nu au, din păcate,
nici o trecere în străinătate.
Avem norocul că ideea solidarității internaționale a
făcut, în ultimul timp, progrese însemnate. Firește, nu tre­
buie să ne -așteptăm să primim ajutoare sentimentale —
în acest domeniu sînt numai dezamăgiri de cules —, iar
dacă din întîmplare și din motive politice am primi oareși-
cari satisfacții de acest gen, am fi nevoiți să le plătim
foarte scump. în schimb, s-a dezvoltat la orișice popor
civilizat și conștient un sentiment de solidaritate, un in­
teres ca popoarele vecine să nu se prăbușească în dezor­
dine și mizerie economică. Fiecare țară își dă seama că e
în propriul său interes ca celelalte țări să aibă o monedă
sănătoasă, finanțele în ordine, o gospodărie normală, cu
care se poate lucra și face schimburi. Cînd chestiunile po­
litice aveau întîietatea, Societatea Națiunilor s-a străduit
să dezlege și multe chestiuni financiare și economice, în­
sănătoșind gospodăria statelor învinse. Mai tîrziu, sub o
formă mai mlădioasă și exclusiv bancară, solidaritatea in­
ternațională s-a manifestat prin grupări de bănci de emi­
siune. care au colaborat la stabilirea unui program de re­
facere financiară în mai multe state, ca în România de
pildă. Azi, această solidaritate și-a găsit o fericită expre-
siune în Banca pentru Plățile Internaționale, care are ma­
rea însușire de a avea nu numai o desăvîrșită autoritate
morală, deoarece reprezintă toate băncile de emisiune și
e administrată de cele mai înalte personalități financiare
77
dm lume, în afară și deasupra cercului de interese parti­
culare ale așa-zisei „finanțe internaționale", dar dispune
și de mijloace, de capitaluri însemnate.
România a participat, ca și celelalte țări, eu finanțe
consolidate, la înființarea acestei Bănci. La rîndul ei,
Banca pentru Plățile Internaționale a plasat în România
sume importante — mult mai importante decît partea
subscrisă de țara noastră din capitalul Băncii.
Această colaborare care se poate dezvolta și poate
avea, în viitor, un rol hotărîtor pentru noi înseamnă că
sîntem pe calea de a intra în comunitatea statelor care re­
cunosc și respectă un număr oarecare de principii sănă­
toase și că vom beneficia de solidaritatea care rezultă din
această comunitate.
Firește, putem încă să ieșim din comunitate. Sîntem
liberi să nu ascultăm decît de îndemnul imaginației noas­
tre, care e mare, și al spiritului nostru inventiv care n-arc
margini, croind acele planuri mărețe, care ca prin far­
mec, cu ajutorul unor legi, decrete și al unei necontenite
intervenții de stat, să transforme dintr-o dată, în aur,
toate polițele noastre protestate. Din nefericire, farmecul
acestor proiecte nu trece granițele țării...
Liberi sîntem, de asemenea, să imităm pe vecinii noș­
tri de la Răsărit, în luptă aprigă cu ideile și deprinderile
occidentale și veșnic în căutarea unei formule magice care
să cuprindă toate iluziile de viitor.
Dar putem noi oare nădăjdui că vom avea dreptate,
împotriva tuturor ?
în toate țările calea refacerii a fost anevoioasă, grea,
neplăcută. în Franța a fost o vreme cînd, în lipsa unui bu­
get echilibrat și a unei bănci de emisiune restaurate, pu­
blicul se revolta împotriva „finanței internaționale" și a
turiștilor americani. Dar bunul-simț, și-a reeîștigat toate
drepturile. Azi, Franța, Anglia, Germania, Italia, Austria
— prieteni și adversari din timpul marelui război — au
revenit la un minimum de ordine și de bun-simț financiar.
A'iații noștri, cehoslovacii și polonezii, și-au restabilit fi­
nanțele cu prețul unor sacrificii din cele mai grele. Iugo­
slavia e de asemenea azi.pe calea refacerii.
De ce nu am profita de experiența atîtor țări și de
metode care s-au dovedit a fi cele bune ? De ce să ne în-
căpățînăm să credem că țara noastră nu e o țară ca cele­
lalte și că trebuie, numaidecît, să întrebuințăm metode
. 78
deosebite — metodele noastre ? Trăim sub obsesiunca
unor prejudecăți pe care le datorăm structurii noastre so­
ciale din trecut : prejudecata creditului personal pe care
marii proprietari îl aveau pe simpla lor iscălitură.
Azi structura noastră socială și organizația noastră
politică sînt aceleași ca cele ale țărilor democratice din
Occident. Garanția creditului nu e în rangul celui care îl
cere și îl capătă, ci în organizarea care, față de orișice
avans, cercetează felul operației economice pe care acest
avans îl îngăduie și leagă felul și termenul acestei ope­
rații de natura și de durata capitalurilor necesare,
Sînt regulile elementare ale băncilor apusene, pe care
trebuie să le adaptăm situației noastre economice.
De cîte ori, prin acțiunea noastră politică sau legisla­
tivă, am respectat aceste reguli, am făcut un pas înainte
pe calea refacerii. De cîte ori ne-am îndepărtat de ele sau
le-am nesocotit, fie din nerăbdare, din dorința de a ajunge
mai repede la capăt, fie din teamă, sub presiunea unor
nevoi, unor suferinți în adevăr îngrijitoare, am stânjenit
refacerea și am mărit confuzia în viața noastră economică.
De aceea trebuie să supunem, să subordonăm tonte
planurile, proiectele și legile noastre, ideii hotărâtor, se,
ideii care trebuie să domine întreaga noastră sforțare de
refacere : ideii creditului țării, înăuntru și în afară. Ea
subordonăm, în acest scop mântuitor, îndrăzneala, ima­
ginația, avîntul creator, unor însușiri mai modeste, dar
care în domeniul economic ău un curs internațional: stă­
ruința, măsura și bunul-simț.

Aceste însușiri ne pot fi de mare folos și în domeniul

politic. Și aci sînt unele reguli de respectat — reguli ele­
mentare și fundamentale. Și aci, nesocotirea regulilor ele­
mentare, prin fel de fel de planuri și de proiecte, duce
neapărat la dezordine în idei și în situație, la o. dăună­
toare și desăvîrșită confuzie.
Regulile ce stau la temelia organizației noastre consti­
tuționale au fost statornicite după lupte grele și jertfe
sângeroase. Ele nu sînt, ce e drept, datorate decît în misă
parte experiențelor proprii ale țării noastre. La făurirea
lor au contribuit frământările prin care au trecut, în cursul
ultimului -secol, mai toate statele europene. Totuși, țara
noastră nu și le-a însușit decît prin jertfe proprii. De aceea
a ținut să le așeze la temelia tuturor marilor înfăptuiri
79
cărora le datorăm România de azi : Unirea Principatelor,
alegerea prințului străin, proclamarea regatului și, în
sfîrșit, înfăptuirea României Mari.
Constituția noastră democratică și parlamentară, ast­
fel cum a consfințit-o, în decursul anilor, istoria națională,
a îngăduit celor doi regi mari ai trecutului nostru și sfet­
nicilor lor să îndeplinească minunea înălțării și a unirii
neamului nostru. Ea datorește de altă parte originei ei
apusene, unele însușiri prețioase, cu un caracter cit mai
larg, cît mai european, care sînt o chezășie, înăuntru și în
afară, de viață liberă, pașnică și civilizată.
Iată însă că, în vremea din urmă, imaginația și spi­
ritul nostru inventiv au intrat în luptă și în acest dome­
niu, consfințit prin atîta sînge și atîta glorie, dacă nu cu
Constituția însăși; în orișice caz cu sprijinitorii ei cei mai
c; dincioși : cu măsura și cu bunul-simț.
Ni se vorbește de guverne de personalități -— de gu­
verne de tehnicieni. Ni se spune, de teoreticieni politici
improvizați și chiar de unii oameni politici cu expert iță,
că partidele nu mai au nici un rost și nici un folos, și că
ar putea fi tolerate, la nevoie, numai dacă se sup ■ ; să
dăinuiască fără șef, fără conducere, fără directiv?... Di-
■feriți „experți" politici și financiari — ieri încă a- r-rlori
printre amatori, azi „specialiști" și „tehnicieni" — se gră­
besc să pună la dispoziția tronului sprijinul, sfatul și teo­
riile lor, gata să regenereze țara prin intrarea lor în gu­
vern. Fiecare are doctrina sa constituțională pentru a
ajunge la putere. Aci, ca și în domeniul economic, se ne­
socotesc regulile elementare, dai’ se văd lucrurile în mare :
se făuresc proiecte de sindicalizare a personalităților, pla­
nuri cincinale de domnie a tehnicienilor politici. Rezulta-
U'.l: confuzia. Confuzia în1 viața politică, la fel ca și în viața
economică. • ;>;>■ ■
E ușor de dovedit că toți, aproape toți, oamenii cu
pvNonții. și teorii noi sînt de mult clienți statornici și în­
cercați. ai vieții noastre politice. E firesc să fie așa : clasa
noastră conducătoare e foarte restrînsă. Numărul acelora
are pot cîrmui, mai bine sau mai rău, această țară, dacă,
din păcate, nu e mai ales, azi ca înainte de război, nu e
nici mult mai mare. Nu putem face apel, ca țările de veche
cultură, la rezerve nesfîrșite de oameni pregătiți și lumi­
nați, gata să înlocuiască, în orișice clipă, pe fruntașii zilei.
80
 Ministrul Franței, într-o foarte frumoasă conferință,
ținută mai zilele trecute în Capitală, a amintit faimoasele
cuvinte ale contelui de laucourt către ducele de * ...., în
zilele Marii Revoluții. Acesta din urmă, apărând ordinea
și vechiul regim, zicea : „Nu mă veți convinge niciodată
că toată lumea trebuie să fie ofițer. Avem nevoie de ofi­
țeri și de soldați !“ — „Da, alteță, a răspuns laucourt, dar
nu uitați că, în Franța, ofițerii și soldații sînt de aceeași
stofă". Și ccmplectînd această idee, dl. Puaux adăuga :
„Adesea, numai întâmplarea hotărăște dacă pe această stofă
se înseamnă galoanele de lînă ale caporalului sau cele trei
trese de aur ale mareșalului de Franța !“ Nu am ajuns
încă, în calea dezvoltării noastre, atît de departe și atît de
sus. Conducătorii noștri șînt puțini la număr — și acei
cuprinși în partide și acei ce se cred independenți, fiindcă
din întâmplare se află deocamdată între două sau mai multe
partide. Am putea spune despre ei, parafrazând o altă
frază. celebră : „Oricum i-am îmbrăca, în negru, alb sau
roșu, aceiași sînt și aceeași treabă vdr face".
Culoarea uniformei, adică eticheta politică, are to­
tuși îi ^emnătatea ei. Căci dacă singura noutate din pro-
grnrrv.’l unor oameni vechi e nesocotirea regulilor consti­
tuționale, care au fost stabilite. cu multă trudă, tocmai
pocire a înfrâna anumite porniri și pentru a îndrepta
unde nen.iumuri ale firii omenești, avem tot dreptul să
fim îngrijorați de pretențiile „experților" noștri politici
și financiari.
O „personalitate" e un om politic fără garanție. Căci
ce e partidul — ce ar trebui să fie —, dacă nu o garanție
permanentă pentru credința, programul, disciplina omu­
lui politic și pentru desăvârșitul său respect față de insti­
tuțiile și de legile țării ?
Frământările prin care trecem ar putea avea o parte
bună, dacă partidele politice s-ar strădui să dovedească
trăinicia și puterea lor. Ele sînt învinuite de tiranie, de
egoism și de o vădită înclinare pentru mediocrități. E da­
toria lor să-și ierarhizeze ambițiile și să-și selecționeze va­
lorile. E datoria lor să-și revizuiască metodele și moravu­
rile. E datoria lor, mai ales, să afirme sus și tare, în vre-
mile frământate în care trăim, credința, programul și res-
* Conform cu originalul.

<âl
 pectul lox
* statornic și desăvîrșit, față de așezămintele
țării.
își împlinesc ele oare, cu tărie și conștiință această
datorie ?
Nu mă voi ocupa decît de ce se petrece sub ochii noș­
tri, în acest parlament. Să luăm întîi opoziția. Nu ne oprim
la partidele mai mici sau mai tinere, care se află azi la o
răscruce : de o parte, calea anevoioasă a organizării, a
propagandei, a doctrinei de partid, de alta, drumul ade­
menitor al formulelor noi. Numărul redus al membrilor
lor îngăduie acestor organizații politice să-i considere,
după împrejurare, drept partizani sau personalități.
Să luăm partidul cel mai mare, Partidul Liberal de sub
șefia d-lui Duca. Acest partid avea obiceiul să vorbească
foarte tare. Azi vorbește mult mai domol. Nu e nici un
păcat. Dacă amenințările și anatemele, pentru a avea o
deplină autoritate, trebuie să fie rostite la un diapazon
foarte înalt, programul și credința pot fi afirmate cu voce
liniștită și măsurată.

Ele cer totuși curaj moral, preciziune în idei, tărie

în suflet. Să mărturisiri că atitudinea „marelui" partid,
la discuția la Mesaj, și de atunci încoace, ne-a cam sur­
prins ? Se poate că leaderul liberalilor în Cameră, Simpa­
ticul nostru coleg dl. Justin Stănescu nu a întrebuințat,
la Mesaj, toată autoritatea și tot talentul său pentru a ne
convinge despre ce vrea și ce nu vrea Partidul Liberal ?...
De aceea, ne-a rămas în suflet bănuiala că marele partid
se ferește să aibă vreo părere cu privire la planurile de azi
sau de mîine, politice și financiare, la ordinea zilei... Cită
discreție și cîtă modestie ! Și cînd te gîndești că era o
vreme cînd „Viitorul" mă amenința eu închisoarea sau
exilul, pe mine, modest director al unui ziar economic,
fiindcă ceream stăruitor... stabilizarea monetară.
Un alt mare partid de opoziție — de opoziție veșnică,
dar glorioasă — sau, mai exact, cu trupul în opoziție, cu
autoritatea minții și a talentului veșnic la putere, e par­
tidul Nicolae lorga. Dl. profesor lorga ne-a spus acum, do
curînd — căci el nu se teme să vorbească în parlament —,
că nu mai înțelege nimic din ce se petrece la noi. Dl. lorga
nu e singurul care nu pricepe. Dar mărturisirea lui are
o deosebită importanță, căci dl. lorga are o răspundere
82
 față de noi — tocmai din pricina interesului cu care îl
ascultăm răspunderea unui lămuritor. Așteptăm de la
el ca să-și împlinească aatoria — noblesse uui.be ! — cu
toată consecvența și toată preciziunea.
Și acum guvernul. Guvernul Partidului Național—Ță­
rănesc — nu-i așa ?
Am arătat că un partid trebuie să aibă — drept zestre
politică și supremă justificare — o credință, -un program
și o conducere unitară. Nu e partid care, de~ia război în­
coace, să fi întrunit aceste însușiri, mai desăvîrșit și mai
frumos, decît Partidul Național—Țărănesc. Tradiția sacră
a celor de peste munți, idealul nou, plin de viață și de cu-
vînt, al celor din Vechiul Regat și Basarabia s-au conto­
pit într-o acțiune unitară care, respingînd toate propune­
rile de compromis, toate ademenirile puterii, după o luptă
de zece «ani — una din cele mai însuflețite, din cele mai
nobile lupte, din cîte au fost în istox’ia noastră politică, la
care au participat, într-un gînd și într-un suflet, cu frun­
tașii, înregimentați în partid, marile mase țărănești din
toate ținuturile României Unite —, a impus principiul su­
veranității naționale și al respectului desăvîrșit datorat
tuturor așezămintelor, tuturor legilor țării.
Nu-mi voi pune întrebarea — ieftină și banală — ce
a rămas din toată această vlagă, din toată această minu­
nată izbîndă ? Un partid de guvernămînt își cheltuiește
totdeauna la putere zestrea sa din timpul opoziției. Dacă
scăderea, de care azi ne putem da seama, ar fi numai
„cantitativă", nu am avea de ce să ne îngrijim. Dacă însă
e și calitativă, dacă anume, pe lingă greșelile firești ale
guvernării, ministerele formate de Partidul Național—Ță­
rănesc, îndeosebi ultimul minister, au putut lăsa impresia
că au fost știrbite unele puncte din program și din cre­
dința partidului, atunci e nevoie, nu numai în interesul
acestui partid, dar în interesul general al vieții noastre po­
litice, ca partidul azi la putere să lămurească din nou, cu
toată preciziunea, temelia politică și constituțională pe
care e hotărît să stea, să muncească sau să lupte.
în Introducerea istorică a Discursurilor sale paria
*,
mentare, Titu Maiorescu face următoarele observațiuni,
totdeauna de actualitate : [Citație reprodusă în acest volum,
la 6 februarie 1931, pag. 67—68],
Adevărate și înțelepte sub un regim conservator,
aceste cuvinte sînt cu atît mai adevărate, cu atît mai în­
83
 țelepte sub un regim ■ de largă democrație. în lumina lor,
să cercetăm, fiecare în conștiință — asemenea examene
nu au nevoie să fie apăsate și publice —, dacă ne-am înde­
plinit întreaga datorie față de țară, față de tron și față
de noi înșine.
Atitudinile cele mai bune sînt, totdeauna, cele mai
limpezi. Admit ca în țara noastră, unde gospodăria parti­
delor a fost adesea atît de rea și a lăsat amintirile cele mai
dureroase, să fie bărbați politici care în afară de orișice
interese personale, în afară de orice combinații egoiste,
să dorească guverne personale, în credința că asemenea
.guverne ar putea mai ușor și mai bine administra țara și
averea publică.
Nu pot pricepe însă ca partidele politice să justifice
prin purtarea lor, prin lipsa lor de rezistența și de reac-
țiune, asemenea credinți și să nu opuie împrejurărilor și
curentelor zilei decît un zîmbet de complezență. Nu pot
pricepe ca guvernul unui partid, care s-a impus după o
luptă grea, printr-o nobilă și dezinteresată stăruință, să
ia măsuri administrative și inițiative de legi care nu co­
respund nici programului, nici credinței sale, renunțând
de altă parte la reforma electorală după norme democra­
tice, la înlăturarea acelei legi electorale care a fost și a
rămas cel mai crunt obstacol în calea unei largi și sincera
democrații.
E drept că un regim politic, fie el de dreapta sau de
stânga, nu se justifică numai prin vorbe și afirmații, ci
prin fapte, prin muncă rodnică și statornice înfăptuiri.
Partidul Național-—-Țărănesc, ca și celelalte partide de gu­
vernământ, trebuie să priceapă că în vremile grele prin
care trecem, nu argumente dialectice, ci eficacitatea lor
la muncă, spiritul loi’ de organizare, și cîteodată — de sa­
crificiu, vor hotărî de soarta democrației.
Nu e mai puțin adevărat că dacă e îngăduit așa-zise-i
lor personalități să se mîntuiasca — vorba marelui Fre­
deric —, fiecare după felul său, în schimb partidele poli­
tice trăiesc și mor, după cum își slujesc și își apără cre­
dința.
Partidul Național-—Țărănesc are rezerve nebănuite de
energii și de puteri neîntrebuințate. El și-a păstrat nea­
tinsă, încrederea în șef, în unitatea partidului, în pro­
gramul său. Această credință, dacă e afirmată și apărată,
84
îl poate îndreptăți la o rodnică activitate de guvernămînt
sau la o mîndră luptă de opoziție.
Un partid care știe ce vrea — cînd are școala poli­
tică și tradiția Partidului Național—Țărănesc, iar în spa­
tele său, masele țărănești unite din toate ținuturile Ro­
mâniei — poate fi folositor țării și tronului, la guvern, ca
și în opoziție.
Nu lui îi revine să-și aleagă locul. în grija lui însă
cade, ca oriunde ar fi, să-și facă întreaga datorie.

12 februarie 1931. Recepție la Sybill Chrissoveloni în

onoarea reginei Iugoslaviei. Regina Marioâra, bolnavă,
nu poate veni. în schimb, vin regina Maria și prințesa
Ileana. Nu sînt poftit, deoarece regina Maria „nu are
voie să vorbească cu oamdriii politici !“ — Totuși, pe. la
orele șapte rb-.t chemat telefonic de la „Argus". Itegiha
Maria 'se plictisește și ar vrea să vorbească cu clțiv’a
priMânn
Abia ajuns la Sybill, sînt așezat pe un fotoliu, ală­
turi de rggmă, în marele salon unde tineretul ca -sează
pe o muzică răsunătoare de gramofon. Cu acest acorn-
■■•■niarnent, am o convorbire de mai bine de o oră cu
toata suverană.
Regina pare obosită, adînc frămîntată. Un singur
gînd : fiul ei, regele Carol. îl urmărește cu’bănuieli, îh-
grij orare, neîncredere și un suflet neîmpăcat, ce -nu iartă
și nu se supune. Faptul de a fi fost înlăturată de 'la
putere —- de la ce reprezenta pentru ea „puterea", și
anume influența ei continuă și directă, mai închipuită
de altfel decît reală, asupra oamenilor și a lucrurilor și,
mai ales, ofensa ce i s-a adus prin înlăturarea dcsăvîrșită
din viața publică și socială a lui Barbu Știrbei — legă­
tură pe care regina o afișase cu o trufie regală, cu un
splendid curaj.-., moral — au rănit-o adînc. E o furtună
ce se stăpînește cu greu. O furtună în care clocotesc pa­
timi trufașe, ambiții zădărnicite, porniri generoase, tot
sufletul chinuit al unei femei de o uimitoare vitalitate.
Un spectacol frumos.
Regina se interesează de împrumutul din străinătate.
„Mi se spune că va fi încheiat în condiții foarte grele.
Ar fi păcat să-și înceapă cu o asemenea greșeală domnia
sa, de la care ’se așteaptă atîta...". Răspund că, în îm­
prejurările de azi, împrumutul e absolut necesar. Nu mai
85
 e timp de pierdut. „Totuși, zice regina, ginerele meu, re­
gele Alexandru al Iugoslaviei, care negociază și el un
împrumut la Paris, pretinde că stricăm condițiile pentru
toată lumea dacă primim oferta bancherilor străini. Mă
tem ca regele să nu fie rău sfătuit".
E vădit că regele o interesează mai mult decît îm­
prumutul. Convorbirea alunecă deci înspre acest august
subiect.
„Nu are pe nimeni, alături de el, ca să-l sfătuiască,
Nu primește nici un aviz politic sau diplomatic dezinte­
resat. Aghiotahții săi sînt băieți cumsecade, dar ce pot
șjti ei ? Iar de la acel tînăr secretar Puiu Dumitrescu
cules în stradă (cueilli dans la rue !), nu te poți aștepta
lă nimic bun. Ideea de a trimite tocmai pe acest individ
la șefii de partide cu o misiune importantă a fost nefe­
ricită. Averescu a avut dreptate să se simtă ofensat, nu
se tratează astfel un om care a stat o viață întreagă în
slujba statului. Am sentimentul dureros că e cineva, o
putere misterioasă, care îl îndepărtează de toți prietenii
săi adevărați și îndeosebi de familia sa * și care îl păs­
trează în cea mai deprimantă singurătate. De cîte ori îl
poftim în intimitate la Cotroceni,' se informează dacă nu
cumva e cineva străin. Nu vrea să vadă pe nimeni care
ai’ putea să-i amintească trecutul. De Nicolae, care i-a
arătat atîta dragoste și un atît de rar devotament, a re­
ușit să se îndepărteze. îl tratează cu dispreț, îl ia d«.-
foarte sus, ceea ce nu mai convine lui Nicolae, care s-a
format în timpul din urmă, cunoaște oamenii, armata
și chiar viața politică și are și el pretențiile sale față de
un frate -— căruia i-a cedat locul ! S-a întâmplat chiar
o ceartă mai serioasă între frați. într-o convorbire, Cai. oi
a spus lui Nicolae că el se va instala la Cotroceni, iar
Nicolae la șosea, cînd -«femeile vor fi îndepărtate !» Ni­
colae, drept protestare, a mers a'doua zi, ostentativ, să
ia masa cu prințesa Elena, cu care a reluat cele mai cor­
diale relații".
Exprim reginei teama mea că această atitudine a re­
gelui să fie datorită vechii sale pasiuni, care l-ar tira­
niza azi, cum l-a tiranizat odinioară, zădărnicind astfel
toate bunele sale intenții și toate strălucitele sale însu­
șiri.
. „Nu știu. — îmi răspunde regina dacă femeia
aceea, Elena Lupescu, e în țară sau. nu. S-ar părea că
86
este, în orice caz, e bine ascunsă. Eu mă tem însă de ceva
mai grav. Am auzit vorbindu-se toată viața mea de con­
jurații, de societăți secrete și activități oculte. Nu am
crezut niciodată în ele. Acum am început să cred. Cred
în mîna neagră ! Oricît de ridicolă ar părea o asemenea
mărturisire, ea .exprimă totuși sentimentul meu adevă­
rat : cred că regele e înconjurat de o influență nefastă
și că acei ce-i stau mai de aproape, fie femeia aceea, fie
alții, nu sînt decît instrumente în slujba unei puteri oculte
care urmărește, prin rege, cine știe ce plan. Am dovezi
că în urma unei intervenții misterioase și-a schimbat
adesea intențiile, părerile, întreaga atitudine. Iată o pil­
dă : cînd prinții japonezi, au fost la București, am dat
o masă la Cotroceni. Am poftit familia regală și cîțivâ
intimi. Am trimes regelui spre aprobare lista invitâțiior.
Regele a șters cîteva num.e, a cerut înlocuirea lor prin
alte invitații. M-am supus dorinței sale. Chiar în ziua
seratei și după ce trimisesem lista de invitați, aprobată
de rege, la Legația Japoneză, regele îmi trimete vorbă
că, dacă nu retrag numaidecît invitația regelui și reginei
Greciei, el nu ha veni. .A trebuit să înghit și aceasta
și să fac o crudă ofensă Elisabetei, care de atunci a
rupt relațiile cu fratele ei. Cine a intervenit, în ultima
clipă, pentru a cere excluderea regelui Gheorghe și a
împiedica întîlnirea între cei doi cumnați ? E vădit că
regele și-a schimbat părerea de la o zi la alta. De la
sine judecată a admis prezența la masă a foștilor suve­
rani ai Greciei. După o intervenție, desigur stăruitoare,
a cerut excluderea lor. Nu am dreptul să cred că e o
putere ocultă care prin intimii săi îl controlează, îl ține
în frîu, îndepărtează din calea sa oameni politici, prieteni
și prietene de lume, chiar membri ai familiei sale, și
îl întrebuințează, ca o unealtă docilă, în vederea nu știu
cărui scop ?“ .. v
„Nu ar fi mai simplu —- răspund eu — să atribuim
această influență nefastă unor prieteni în care are încre­
dere și care exploatează în folosul lor încrederea regală,
îndepărtînd prin intrigi și calomnii pe toți cei care ar
putea să micșoreze influența și puterea lor ? Eu cred că
pînă și asupra sentimentelor sale față de prințesa Elena
87
 ,;-a exercitat acțiunea distrugătoare a așa-zîșilor prieteni
care se temeau de influența binefăcătoare a acestei femei,
înzestrată eu atît tact, cu atît bun-simț și cu atîta mă­
sură. Aceiași prieteni spun regelui că e înconjurat de ina­
mici, cînd în adevăr oricine așteaptă un gest de încre­
dere din partea sa pentru a-i da tot ajutorul și tot. spri­
jinul pe care l-ar cere".
„Da, spune regina, i-au băgat în. cap că trebuie , să
se teamă de toată lumea. îl înconjoară cu cordoane de
sergenți și de oameni de la Siguranță, oriunde se află,
,1a București, la Sinăia, la Predeal... De ce atîtea forțe
de apărare ? Nădăjduiesc că nu se teme. Dacă i-ar fi
iteamă, nu ar fi fiul meu ! (ochii albaștri ai reginei stră­
lucesc și ard de mînie). Nici tatăl său, nici eu nu am cu­
noscut acest. sentiment. Eu m-am plimbat, la Roman,
printre bolșevici, fără nici o apărare — și m-am înțeles
de altfel foarte bine cu ei".’
„E poate un exces de zel al curții sale". — „Ar fi
explicația cea mai plăcută, răspunde regina, zîmbind.
Eu mă tem însă că e o măsură de control și de garanție,
a celor pe care îi bănuiesc și care îi impun și în această
privință, ca în multe altele, o atitudine lipsită de mîn-
drle și de generozitate. Cînd s-a întors în țară, ar fi fost
atît de frumos din partea lui dacă ar fi recunoscut că
a greșit și că de acum înainte se va sili, prin devota­
mentul său față de țară, să-și izbăvească greșelile sale.
Eu, în locul său, aș fi făcut așa —■ mi-ar fi plăcut o
asemenea atitudine. Dar el nu a recunoscut nimic. S-a
întors ca un nevinovat, un nedreptățit. A vorbit de pă­
catele altora și a făgăduit de altfel că le va ierta. Foarte
bine. Să se ție de cuvînt. Să ne ierte cel -puțin păcatele
pe care nu le-am făcut. Să ne ierte păcatele sale. Dar nu
le iartă. E pornit pe bănuieli și răzbunare. Se informează
de ce. a vorbit cutare, de ce a gîndit cutare despre el,
cînd era departe; își respinge scîția. își bănuiește mama,
își îndepărtează prietenii. Și distruge astfel, el însuși,
legenda nevinovăției sale —- legendă pe care eu, deși e
îndreptată împotriva mea, aș dori, în interesul lui și ăl
țării, să o văd întărită, salvată... îmi trebuie o mare răb­
dare să sufăr toate aceste ofense și toate aceste micimi.
Mă sfâpînesc, căci dacă aș izbucni și eu, ar rămîne sin­
gur...". Și regina cu ochi de' foc repetă de mai multe
ori cuvîntul amenințător : singur, singur !
88
 Și adaugă apoi: „De ce se teme de inamici ? Un
rege nu are inamici. Dacă am dorit toată viața mea
puterea, puterea efectivă, pe care, din păcate, nu am
avut-o niciodată, e ca să pot cîștiga de partea mea toți
inamicii. E sentimentul cel mai plăcut — mi-a zis-o
bătrînul rege Carol, care mi-a dat sfaturi politice înțe­
lepte — să cucerești, prin o bună chibzuită generozitate,
pe inamicii cei mai îndărătnici..."

Sîntem reținuți la supeu. Lumea se strînge în sufra­

geria cea mare. în salon, o masă mică, de șase locuri, la
care se așază regina, prințesa Ileana, Valentina Argeto-
ianu, Niki Chrissoveloni, George Duca și cu mine. Regina
mă poftește ia dreapta ei. In timpul mesei, cineva vor­
bește despre boala lui Grigore Filipescu, care ar fi foarte
serioasă. „Ce bine ar fi !, exclamă regina, pe englezește:
Apoi adaugă, pe franțuzește : E un laș. Atacă o femeie care
nu se poate apăra. Și e cu atît mai laș, cu cît atacă o fe­
meie care ar vrea să se apere, căci nu se teme de luptă..."
Din nou ochii aruncă scîntei și întreaga atitudine tră­
dează o patimă încordată. Ce minunat spectacol î Regina
Maria e învinsă, învinsă de oameni și de împrejurări.
Dar așa cum e, cu păcatele și patimile ei, e mai mare
decît toți biruitorii ei la un loc.

13 februarie 1931. întrunire politică la mine : Andrei,

Ralea, Ghelmegeanu, Moldovan, Augustin Popa, Solomon,
Graur, Udrea, Stan.
Recapitulez dezbaterile din ședința trecută. Arăt că,
după ce am afirmat necesitatea de a apăra unitatea par­
tidului, trebuie să trecem la cercetarea situației guver­
nului, la legăturile dintre guvern și partid, la acțiunea
noastră eventuală pentru a lamuri aceste legături. Amin­
tesc că toți prietenii noștri au stăruit în ultima ședință
asupra dezorientării desăvârșite a partidului, dat fiind
politica de continuă capitulare a guvernului.
Aygustin Popa repetă crițicile împotriva guvernării de
azi, se opune însă oricărei idei de retragere voluntară,
deoarece partidul are încă puteri neîntrebuințate, iar de
altă parte, nu trebuie să înlesnească, prin abdicarea sa,
formarea, unor guverne personale..-Dorește o regrupare
a forțelor, o împrospătare a energiilor, sub... Maniu.
89
 Dr. Solomon face o critică aspră guvernării de azi,'
care slăbește autoritatea morală a partidului. ' Ardealul
e încă regalist, fiindcă nu s-a pus încă în opoziție nu­
mele regelui cu acela al lui Maniu. Dacă Maniu ai“ ieși
însă din rezerva ce și-a impus-o, nu e nici o îndoială
că Ardealul îi rămîne credincios. Trebuie ca regele să
priceapă că înlăturarea lui Maniu din viața politică nu
e nici cu putință, nici cu folos. E datoria partidului să-i
atragă atenția, cu toată hotărârea, asupra acestui'adevăr.
De aceea, dacă își va afirma unitatea sub Maniu, ori
va dobîndi. puteri noi pentru o prelungire a guvernării
noastre, în bune condiții, ori ne va retrage de la putere,
păstrând demnitatea sa și puterile sale întregi.
Amîndoi ardelenii sînt însă de acord ca pînă la în­
toarcerea lui Maniu nu trebuie nimic întreprins, care ar
putea părea o desolidarizare de guvernul actual și deci
o slăbire a însăși unității de partid. Dl. Maniu a cerut,
de altfel, înainte de plecare, de la colegii și prietenii săi
ardeleni, supunere necondiționată față de guvern, chiar
dacă ar trebui să „taie lemne pe spinarea lor“. Toți ar­
delenii sînt hotărîți să-și respecte cuvîntul dat, pînă la
întoarcerea d-lui Maniu.
Ralea, Ghelmegeanu și Andrei sînt mai puțin opti­
miști cu privire la putința noastră de a ne întări la pu­
tere prințr-o manifestație de energie și de demnitate. Ei
cred că soarta noastră e pecetluită deocamdată. Ralea,
în special, insistă asupra intențiilor regale de a ajunge
ia un guvern personal. Și ei arată însă că starea actuală
dărâmă partidul și sînt de acord că acțiunea noastră tre­
buie să urmărească o clarificare a situației, în sensul
afirmării credinței noastre în șef, în program și în uni­
tatea desăvîrșită a partidului, conștienți de altfel că <J
asemenea afirmare ne duce în opoziție.
Nici unul din ei nu vede putința de a face această
. operă de clarificare înaintea sosirii lui Maniu în țară.
Ghelmegeanu stăruie asupra ideii sale că sosirea d-lui
Maniu la București poate da cel mai bun prilej pentru
manifestarea publică, solemnă și solidară a sentimentelor
noastre.
Recapitulînd cele spuse de toți vorbitorii, arăt pă­
rerea mea, că, deși și eu am promis d-lui Maniu să rabd
și să tac, totuși simt necesitatea, printr-o manifestare
de energie și de credință, să tulbur convingerea falsă.,
90
dar generală, că partidul a abdicat de la orișice pro­
gram și demnitate și este, ca și guvernul care îl repre­
zintă, o unealtă docilă de execuție, o unealtă care în
aceste zile de dezorientare pregătește calea unei alte
unelte și mai docile, dar cu mult mai puțin inofensive.
De aceea mă gîndeam cu prilejul unei interpelări, pe
propria și exclusiva mea răspundere, bineînțeles, să pun
aceste lucruri la punct.
Toți cei prezenți s-au rostit împotriva unei asemenea
interpelări, inoportune și primejdioase în situația de azi
a partidului. Totuși, au propus, pentru a satisface în parte
dorința mea după o reacțiune imediată, următoarele mă­
suri asupra cărora, cu toții, am căzut de acord.
1. Să aducem la cunoștința d-lui Maniu felul cum ju­
decăm situația politică a guvernului și a partidului, de­
zorientarea și descurajarea cadrelor noastre intelectuale
și, în sfîrșit, rugămintea noastră stăruitoare ca să se în­
toarcă în țară.
2. Cu prilejul unui banchet la care vom participa
împreună cu un număr mai mare de parlamentari, să
exprimăm cu hotărîre firește și în fața presei — cre­
dința noastră în șef, în program, în tradiția și în uni­
tatea partidului. Despre guvern nu se va rosti o vorbă.
3. înainte de orișice, am fost delegat să iau contact,
împreună cu Andrei, cu Mihalache și apoi să pun în cu­
noștință cu dezbaterile noastre pe dl. Vaida, la Cluj.

14 februarie 1931. Serată intimă la regina Elisabeta’.

Prezenți : regina Maria, prințesa Elena, principele Nicolae,
prințesa Ileana. Printre foarte puținii invitați, Valentina
A. și Argetoianu ! întîlnirea prințesei Elena cu Argeto-
ianu, după faimosul interviev, e neașteptată și provoacă
nedumerire și, firește, fel de fel de comentarii.-Prințesa
se retrage de altfel într-un colț al salonului cu „adver­
sarul" ei, unde are o lungă și pașnică explicație cu el.
Un intim al Elenei îmi spune că prințesa ar fi-trimes,
a doua zi după interviev, fotografia ei, Valentinei, cu
cîteva cuvinte afectuoase și următoarea judicioasă obser­
vație : „je regrette le geste de votre mari et je crains que
eela ne lui serviră ă rien !“

15 februarie 1931. La Cameră, Andrei și cu mine

cerem lui Mihalache să ne asculte, păsurile. Urmează o
91
lungă convorbire într-una din secțiunile parlamentului.
Expun, și Andrei mă completează, rostul întrunirilor
noastre și grija ce o avem față de politica de capitulare
continuă a guvernului.
Mihalache răspunde : „Exact ! Dar ce să facem ? Să
grăbim retragerea ? Să lăsăm pe rege să se lupte singur
cu greutățile ? Să-1 aruncăm noi în brațele dictaturii,
care prin răspunderea ce îngrămădește pe capul său
poate să-i fie fatală ? Și ce se întâmplă cu țara dacă dis­
pare regele ? Nu e oare atunci prăbușirea generală ? Nu
c mai bine oare să combatem toate aceste primejdii,
■ l:înd și luptând la postul nostru, ajutînd pe rege în por­
nirile sale bune, frînînd pornirile sale rele, zădărnicind
cât ne stă în putință regimul personal ? Putem noi re­
nunța la o asemenea datorie,' față de țară și față de rege,
de dragul credinței noastre democratice de partid ? Sânt
democrat și parlamentar convins — sînt credincios par­
tidului —, ciar cred că sînt anumite situații în care nu
trebuie să punem mereu' înainte '• lozinca parlamentaris­
mului și a democrației. Și aceasta mai ales în vremi grele,
cînd cu toții am gustat unele amare dezamăgiri de pe
urma credințelor noastre. In .ce mă p ivește, nu cred că
guvernul de mâine va putea lucra, J.l ă a ține în. frâu
presa, care chiar prin ziarele de dreapta — „Universul" —
face o operă de sistematică bolșevism e, și să controleze
îndeaproape parlamentul. Știți că jumătate din parla­
mentul nostru trăiește din afaceri și din mișiție ? ■ Iată
atâtea motive care ar trebui să ne îndemne, să .privim
cu toată seriozitatea situația —- fără lozinci și. fraze. în
acest scop am adresat un călduros apel către Maniu, să
vie cit mai repede".
Răspundem că ne îndoim dacă acțiunea de rezistență
și de „frînare" a guvernului va sluji la ceva. Regele pare
hotărît să încerce experiența începută pînă la sfîrșit.
Ce interes avem, prin complezența și slăbiciunea noastră,
să pregătim și să: justificăm .un regim personal ?
Nu fraze cu caracter democratic și ■ parlamentar ne
împing la acțiunea ce am început-o, ci convingerea că
atît regele, cît și țara au nevoie în vremile grele prin
care trecem, fie la guvern, fie în opoziție, dacă nu merge
altfel, de organizații politice puternice, de forțe de rezis­
tență, forțe vii, active, care pot combate și zădărnici
unele tendințe personale, dar pe care, în schimb, se poate
sprijini o operă sănătoasă de guvernământ.
ț. 92
 Partidul nostru a fost' și mai poate fi o, asemenea pu­
tere. E răspîndit în toată țara, are adinei rădăcini în
mase, e o icoană vie a unității naționale ; înăuntrul și
în afară de granițele noastre a reprezentat cu autoritate
ideea unității și dorința de progres a poporului român.
Dacă urmăm politica de complezență, nu salvăm gu­
vernarea, deoarece soarta noastră e pecetluită. în schimb,
slăbim partidul, compromitem forța politică pe care o
reprezintă. Aceasta e cu atît mai primejdios îneît - am
avut prilejul să ne convingem că se urmărește în mod
sistematic o slăbire și o descompunere a partidului prin
înlăturarea șefilor săi. Acțiunea noastră nu e deci inspi­
rată de o ideologie nebuloasă, ci de dorința de a salva
o realitate, singura realitate de mari proporții care ne-a
rămas : puterea vie a unui partid național, a unui partid
de mase — putere pe care se poate sprijini și rezistența
și acțiunea unor oameni care nu depind de capriciile .su­
veranității de sus. Iată de ce dorim, cît mai degrabă, o
manifestațiune de solidaritate a partidului în jurul șe­
fului, al programului, al ideii de unitate.
Mihalache nu ne contrazice. Găsește străduința noas­
tră îndreptățită. Nu dorește însă nici o manifestațiune care
ar putea apărea drept o rezistență împotriva politicii re­
gale. Atitudinea lui Mihalache îmi pare înrîurită de două
elemente : de o parte, decepțiile sale personale politice,
în urma violentelor atacuri de presă și a activității ne­
cinstite a unor parlamentari, de altă parte, dorința de a
menaja și a acoperi pe rege, a cărui activitate nu-i mai
convine, ale cărui tendințe îl îngrijdțează, dar de care
se simte legat, prin răspunderea ce și-a luat-o, atunci
cînd i-a înlesnit întoarcerea și felul cum s-a întors.

17 februarie 1931. O vizită lui Vaida la Cluj. Trenul

sosește la douăsprezece ziua. De la gară mă duc de-a
dreptul la casa fruntașului ardelean, de unde nu ies decît
la orele șapte seara, cînd iau trenul de întoarcere.
Găsesc pe Vaida bine dispus, odihnit, cu un zîmbet
de resemnare și de răbdare, ce nu ar putea dăinui la
București în atmosfera tulbure a parlamentului. Face, or­
dine în biblioteca sa, în cărțile și în arhivele sale. îmi
arată o colecție de cărți groase, bine legate, trîntite pe
jos : „E istoria milenium-ului maghiar ! O colecție fru-
93
moașă cumpărată pe vremuri la Budapesta. O evacuez
nu mai am ce face cu ea. Sînt cărți scumpe, dar copiii
nu mai știu să citească ungurește". „Atîta pagubă să
fie", îi răspund rîzînd.
Vorbim politică. îi istorisesc întrunirile noastre și do­
rința noastră de a ruga pe dl. Maniu să se întoarcă mai
curînd în țară. îi arăt cum judecăm situația țării și si­
tuația partidului. Insist asupra hotărîrii noastre de a face
o manifestație de solidaritate în onoarea șefului și a ideii
unității partidului.
Vaida îmi analizează, la rîndul său, situația politică
așa cum o vede el. O expunere lungă, foarte lungă, după
felul său, presărată de observații juste, de idei originale,
dar care nu se ridică decît foarte anevoios, prin mii de
amănunte inutile, spre concluzii cam vagi.
Cunosc prea bine acest fel de a discuta. îmi aduc
aminte de vizitele pe care Vaida mi Ie făcea, în calitate
de interimar' la externe, în cabinetul meu de secretar
general. Pe birou așteptau hărțile și rapoartele ee tre­
buiau „rezolvate". Afară aștepta publicul. Miniștrii
străini, Nunțiul Papal. Vaida se așeza și îmi istorisea
istoria Imperiului Habsburgic. Nu uita nici un amănunt.
Presăra istoria faptelor cu anecdote și glume. Era în
bune dispoziții și pitoresc. Cînd isprăvea 'și pleca, mul­
țumit de a sa inspecție, trebuia să potolesc revolta publi­
cului nerăbdător, să dau satisfacție diplomaților ofensați,
să deștept pe Nunțiul Papal, adormit pe canapeaua de
lingă ușă.
Digresiunile d-lui Vaida sînt mai agreabile în timp
de opoziție sau de vacanță, cînd ai timp să asculți. Ele
țv incintă atunci, prin unele observații de o desăvîrșită
justețe, dovada unei inteligențe care oricît ar fi contes­
tată în Vechiul Regat, din pricina lipsei sale de grație,
de măsură și de mlădiere, nu e mai puțin foarte reală
și prin lealitatea, prin virilitatea gîndirii sale. Nușeta,
care are darul să distingă pe cei deștepți de semiproști
sau de proști sadea, mi-a atras întotdeauna atenția asu­
pra calității gîndirii lui Vaida, cu toate, firește, că îl gă­
sește „kijouable" din pricina nelimitatei consumații de
timp pe care o face cu vorba sa.
94
 Printre anecdotele care au înflorit de data aceasta
expunerea lui Vaida, una merită să fie reținută. Pentru
a stabili cu preciziune atitudinea sa în chestia Carol,
îmi arată o broșură intitulată : Să vie Salvatorul !;— „Știi
cine e autorul acestei broșuri de propagandă carlistă,
apărută, răspîndită și bineînțeles confiscată de autorități,
eu fiind Ministru de Interne o lună înainte de sosirea
regelui ?“
—- „?“ — „Ei bine, eu sînt autorul ! Revoltat de
prostia broșurilor carliste antiguvernamentale și de ne­
mernicia propagandei anticariiste, am dictat eu însumi
în cabinetul meu de ministru de interne această broșură
incendiară. Am somat prin ea guvernul să nu se prefacă,
deoarece toată lumea știe că și el așteaptă și pregătește
întoarcerea prințului. A două zi, broșura a fost tipărită
în mare secret în chiar tipografia lui Angelescu, subse­
cretarul de stat la interne. Lucrătorii credeau că e vorba
de un complot împotriva patronului lor și a guvernului.
Tot Angelescu a pus să fie răspîndită apoi, pe străzi,
în cafenele, în ministere. Mai multe exemplare au fost
aruncate pe ferestrele deschise ale Palatului Regal. Cinci
Siguranța a prins-de veste, era prea tîrziu. Crima era con­
sumată. Stan Emanuel, inefabilul meu subaltern, a venit
la mine înspăimîntat, cu cîteva broșuri confiscate. Am
convocat toate autoritățile de siguranță și de poliție în
biroul meu. Am ordonat o anchetă severă. Am cerut
capul vinovaților : autorul și tipograful. Trei zile mai
tîrziu mi s-a prezentat un raport, cu «supoziții». Se po­
menea de numele lui Grigore Filipescu și al lui Radu Bu-
dișteanu. Simple supoziții, însă. Am fost nevoit să clasez
afacerea. De atuncea însă cum vrei să mai cred în di­
băcia Siguranței ? Cum vrei să fiu mirat, dacă pînă azi
nu se știe, bunăoară, unde șade doamna Lupescu ?“
Cît despre rezultatele politice ale vizitei mele, iată,
concentrată, în trei rînduri, esența unei discuții ce a
ținut mai bine de cinci ore : Vaida nu crede că Maniu
va grăbi întoarcerea sa. Și-a stabilit bine planul său de
călătorie, măsurînd de mai înainte timpul ce-i trebuie,
ca să vadă ce are de văzut în străinătate și ca să nu
vadă ce nu are de văzut în țară. Apelurile noastre vor
întări numai convingerea lui despre necesitatea absenței
95
sale. Că lucrurile vor merge prost, așa cum au fost în­
drumate, nu-1 va mira. Știa aceasta de mai înainte. Dar
își dă seama, probabil, că nu le poate încă îndrepta. O
manifestare a unității noastre de partid și a dragostei
noastre pentru șef nu poate fi însă decît binevenită și
îi va face, desigur, și lui plăcere. Ar trebui însă ca la
această manifestație să asiste și Mihalache și Madgearu
(Hațieganu și Tilea). El, Vaida, va chema chiar duminica
viitoare pe parlamentarii ardeleni, ca să-i îndemne să
se asocieze la inițiativa noastră. Pînă atunci ar găsi de
cuviință ca în parlament să se facă o manifestație de
simpatie pentru Maniu, în legătură, de pildă, cu inter-
vievul său de politică externă din „Neue Freie Presse".
în rezumat : Vaida simte ca noi nevoia unei reacțiuni
politice și sufletești și e gata s-o sprijine cu toată hotă-
rîrea.

Discuția noastră politică a -fost întreruptă de dejunul

pe care l-am luat în mijlocul familiei atît de simpatice
și de primitoare a d-lui Vaida.

18 februarie 1931. Dineu la ministrul cehoslovac : Cicio-

Pop, lorga, Basarab-Brîncoveanu etc. etc.
lorga, firește, perorează în timpul mesei. Plin de
viață, de temperament, de talent și indiscret, ca de
obicei. Vorbește de Memoriile sale, din care a extras
„răutățile" asupra contemporanilor și care vor apărea în
curînd. Ne împărtășește că aceste răutăți privesc pe
colegii săi politici, pe oamenii r&zboiului în special, Duca,
Argetoianu, Averescu și „Ies frs®ues de notre souve-
rain !" Laudă, în schimb, pe... Leonte Moldovan.
După masă, cerc în jurul lui lorga. Istorisește între­
vederea sa cu Carol la Paris. Puiu Dumitrescu l-a cules
la coborîrea sa din vapor. Venea din America. Totuși,
nu s-a dus să vadă pe prinț, decît după nenumărate stă­
ruință. Carol îi vorbește de dorința sa de a se întoarce
in țară. Foarte bine, zice lorga, fă o cerere în scris către
Regență. întoarce-te ca simplu cetățean. Apoi vei intra în
Regență, vei fi singurul regent. Nu trebuie să dăm im­
presia că ne jucăm de-a regii, cînd fiul, cînd tatăl... Și
împacă-te cu Elena ! — Ce ? — ar fi ripostat Puiu Du­
mitrescu — să ne plecăm în fața acestei femei ?J
96
 Prințul Carol vorbește atunci despre Elena. „îmi
spune lucruri teribile 1 Nu le pot repeta !“ Toată lumea
răsuflă ușurată de această neobișnuită discreție a lui
lorga. Dar profesorul continuă : „îmi vorbește apoi de
d-na Lupescu, de gentilețea ei, de calitățile ei. Devin roșu,
nu mă mai stăpînesc, exclam că am fost adus într-o cap­
cană, ca să mi se vorbească despre o femeie pe care țin
să o ignorez, și plec, trîntind ușa. La București, mă duc
să văd pe prințesa Elena. Mă întreabă dacă am văzut pe
CaroL Da, alteță : Ți-a vorbit de mine ? — Da, alteță.
— Ce ți-a spus ? ~ Nu pot să repet. — Te rog, spune-mi
tot ! — Și i-am spus tot, lucrurile cele mai grave — pri­
vind-o în ochi. Nu a coborît privirea, a ascultat învinui­
rile cu un aer demn și liniștit — nu am întîlnit niciodată
mai multă demnitate în viață —, apoi a zis, numai, pe un
ton mîhnit : „Comment peut-il dire...“
Toată lumea, diplomați străini și invitați români slă­
vesc apoi, împreună cu lorga, însușirile alese, grația și
nobila înfățișare ale Elenei.

19 februarie 1931. Dejun la Buftea, în casă proscrisu­

lui. Primisem invitația în timpul călătoriei mele la Cluj.
Nușeta a acceptat-o. Mă sfătuiește însă să găsesc un pre­
text pentru a nu mă duce. De ce să risc situația mea și
cariera mea politică, de dragul unei invitații care nu
ne vine de la un prieten ? Dacă aș fi fost de față la pri­
mirea invitației, aș fi refuzat. Nii am nici o obligație față
de Știrbei. Nimic nu mă atrage în casa sa. Dacă sînt
gata, bucuros, să nesocotesc orice interdicție pentru a
vedea, de pildă, pe Elena, față de care am cel mai adînc
respect, nu văd de ce aș nesocoti asemenea interdicții
de dragul unui om, a cărui carieră tainică a pricinuit
multe neajunsuri vieții noastre publice.
Invitația a fost însă primită. Nu aș căuta un pretext
pentru nimic în lume. îmi place de altfel, oricare ar fi
riscul, să calc consemnele ce vin de sus, întovărășite cu
amenințări șoptite în taină. Cînd prințul Carol a abdicat,
am protestat în ziarul meu, sub iscălitură, împotriva du­
rerosului eveniment. Cînd Manoilescu a fost arestat,
mi-am bătut joc, tot sub iscălitură, de ridicolele anchete
ale lui Tătărescu și de absurdele sale comunicate. „Ar-
97
gus“ a fost confiscat atunci, trei zile în șir. Azi Tăță-
rescu e un prieten al regelui, iar eu sînt suspect! Qnd,
în sfîrșit, Paul Teodorescu a fost pus sub urmărire, am
început o campanie violentă în favoarea sa. Atunci am
fost chemat la Banca Chrissoveloni, proprietara „Argus"-
ultți pe atunci. Poulet Ghica văzuse pe Duca. Acesta îi
spusese răstit : Dacă Gafencu nu se astâmpără, îl trimit
la Jilava ! De unde panică la Bancă. Am continuat cam­
pania. Situațiile și consemnele s-au schimbat. „Interdic­
țiile" au rămas însă tot atît de absurde, tot atît de supă­
rătoare față de conștiința și de spiritul de independență
ale individului.'
Mergem deci la Buftea. Musafiri puțini : ministrul
Franței și doamna Puaux, generalul Vălleanu și doamna
Poenaru. Restul :faniiîia, două fete și Hiott.
Cu privire la ministrul Franței mi se istorisește ur­
mătoarea anecdotă, care pare că se confirmă prin pre­
zența lui Puaux la Buftea. Stîrcea, în numele regelui, ar
fi cerut principalilor miniștri străini să rupă relațiile lor
cu Știrbei. Englezul ar fi răspuns că primește instrucții
și sfaturi numai de la guvernul său. Americanul ar fi
zis că e cetățean independent și nu primește asemenea
sfaturi de la nimeni. Puaux a promis că se va conforma
dorinței regale. Și a avizat pe Știrbei că, pentru motive
politice, se va abține de a mai vizita Buftea. După o săp­
tămână însă, a trimis vorbă la Buftea că e gata să con­
tinue vechile relații. Ce se întîmplase ? Probabil, instrucții
proaspete, venite de la Paris.
După dejun, Știrbei mă atrage într-un colț și- îmi
vorbește, firește, de rege. Mă întreabă dacă sînt „bine­
venit" sau „suspect". Iși amintește că, pe vremuri, eram
prieten intim al prințului Carol. Răspund că în adevăr,
pe vremuri, Carol îmi arăta prietenie și încredere. Mă
tem că azi, din pricina desigur a intimilor zilei, nu mai
are aceleași sentimente. „Nu ai ajuns însă în halul meu
— zice Știrbei rîzînd. în halul unui proscris ! Mă învi­
nuiește pînă și de atît de pașnica mea atitudine de azi",
îi răspund, foarte sincer, că regele îl crede vinovat de
campania de știri tendențioase duse împotriva sa în An­
glia. „Cum aș putea face așa ceva !, declară Știrbei. Dar
nu aș avea posibilitatea să influențez presa engleză, deși
trebuie să recunosc eă mă bucur de ceva mai mult credit
în Anglia decît el. Regele nu-și dâ seama că nu lucrez
S3
împotriva sa. Mai întîi, fiindcă nu pot face nimic,, chiar
dacă aș vrea. în al doilea rînd, fiindcă sînt un monarhist
convins, fiindcă îmi dau seama că azi, așa cum s-au întîm-
plat lucrurile, soarta monarhiei e legată de soarta sa și
că, în asemenea împrejurări, nu pot decît să doresc ca
el să reușească să se întărească la putere".
Vorbim de situația politică, schimbînd asupra stării
confuze de a-zi toate ideile confuze la ordinea zilei.
Știrbei declară că situația e așa de complicată azi, că nu
vede cum ar putea fi descurcată, chiar cu cea mai mare
bunăvoință. Prelungirea guvernului Mironescu e imposi­
bilă. Un guvern de concentrare e imposibil. Un guvern
liberal e imposibil. Un guvern de personalități, adică per­
sonal, e periculos, căci atrage toată răspunderea unei si­
tuații economice disperate asupra regelui. E de altfel pro­
blematic, deoarece ar cădea la alegeri în fața unei coa­
liții național-țărăniste-liberale. Rămîne, ca ultimă scă­
pare, un guvern de dictatură fățișă !
Răspund că situația politică — în afară firește și
abstracțiune făcînd de cumplita criză economică, care
dă o înfățișare atît de gravă tuturor greutăților poli-.
tice — e complicată fiindcă a fost încurcată în ziua în­
depărtării lui Maniu. Dacă în loc de a urmări slăbirea
partidelor, adică a acelor organizații politice menite să-l
acopere cu răspunderea lor, tocmai în vremi grele, re­
gele ar fi păstrat, firește sub controlul său constant și
inteligent, guvernul Maniu, pînă la sfîrșitul legislaturii,
și l-ar fi înlocuit atunci cu un. guvern liberal, care pînă
atunci ar fi putut da toate garanțiile de pocăință, de su­
punere și' de lealitate, totul s-ar fi desfășurat normal și
în cea mai deplină ordine. îndreptarea ar putea veni și
nu- poate veni decît în punctul unde s-a făcut greșeala.
Un guvern de coaliție e imposibil și nu e de dorit. Un
guvern de personalități e absurd. Soluția e un nou gu­
vern Maniu, lărgit, împrospătat, cu parlamentul actual,
pînă la sfîrșitul legislaturii., Și atunci, Duca cu ai săi.
Din nefericire o asemenea soluție se lovește de planul
urmărit de rege și de doctrina noilor teoreticieni cons­
tituționali, îndreptată împotriva vechilor șefi și a vechilor
partide. Și de aceea confuzia va dura. Regele e azi chinuit
de două sentimente potrivnice. De o parte, ar dori șă-și
împlinească menirea romantică de a salva țara prin pro
99
priile sale puteri, de a fi el inspiratorul și animatorul
guvernului său personal, al partidului său, al parlamen­
tului său. De altă parte, e prea inteligent ca să nu-și dea
seama de riscurile unei asemenea întreprinderi, de. greu­
tățile vremii de azi, de răspunderea de care ar putea
scăpa, unnînd «dea constituțională, și cu care e gata să
ne încarce, dacă se hotărăște să salveze țara împreună
cu Argetoianu și Grigoraș.
Mironescu profită de această dilemă — și noi profităm,
și putem să profităm încă multă vreme _ de Mironescu.
Știrbei îmi mărturisește apoi, față de martori, admi­
rația sa pentru Mania, care, „cu toate greșelile sale, e pri­
mul nostru orn de stat 1“ (Vălleanu dă din cap, Știrbei in­
sistă, Puaux aprobă).și îmi mărturisește în secret că ar
dori să-l vadă la Paris, unde se duce să se opereze : „Nu­
mai dacă va primi să stea de vorbă cu un proscris !“
înainte de plecare, cei doi copii ai d-neî Hîott animează
societatea. Cercul familiei s-a întregit. „Iată puterea, mîn-
gîierea și independența unui bărbat!“, îmi zice, arătînd
pe ai săi, nu fără oareșicare melancolie în glas, prințul
Știrbei, E un spectacol neașteptat : Don Juan, cărunțit,
gustînd plăcerile unui patriarh.

Pe drumul de întoarcere^ Nușeta dezvoltă tema ei fa­

vorită despre distrugerea amantului prin o femeie prea
în vază. Știrbei e odios în opinia publică, fiindcă se zice
că datorește situația și influența pe care le-a avut regalei
sale legături. în adevăr, regala legătură i-a distrus și re­
putația și puterea. Bogat, deștept, distins, bun cunoscător
al problemelor politice și financiare, purtînd un nume
mare, ar fi putut juca un rol de frunte prin propriile sala
puteri. Era azi mai desăvîrșit și cu mai mult prestigiu de-
cît Duca, șeful Partidul Liberal. Din nefericire pentru
el, l-a urmărit pretutindeni umbra fatală a favoarei regale.
Și-a irosit puterile în culise. Și în culise 1-â atins Mvltura
de grație, în culise s-a prăbușit, fără ca nimeni să-și fi
dat seama măcar’ de dramă, fără ca nimănui să-i fi venit
în minte că ceea ce a fost ar fi putut să fie, și încă mulț
mai desăvîrșit, la lumina zilei. - *;

25 februarie 1931. Ieri am vorbit la Cameră, la Legea

cametei. Hotărîsem acum trei zile, în a treia întrunire a
100
prietenilor mei politici (în care am expus rezultatul con­
vorbirilor mele cu Mihalache și cu Vaida), ca să luăm
cuvîntul' rînd pe rînd, la diferitele legi ce se discută pînă
la sfîrșitul sesiunii, pentru a trezi majoritatea din amor­
țeala ei și a ridica prestigiul partidului. Leitmotiv : șef,
unitatea partidului, programul.
Andrei trebuia să vorbească cel dintâi, căutînd să adap­
teze acest leitmotiv cu legea împotriva cametei. în ulti­
mul moment, m-a rugat să-l înlocuiesc. M-am executat.
Am plasat, cu unele modificări și cu o introducere potri­
vită subiectului, de care nu m-am mai ocupat apoi, dis­
cursul notat în acest caiet, la data de 8 februarie ’31.
Am fost ascultat cu multă atenție și simpatie. în unele
locuri mai aride, aveam impresia, cam deprimantă, că par­
lamentul se interesa mai mult de sunetul plăcut al vodii,
decît de idei. Luptam cu un auditoriu neobișnuit de medi­
ocru. Părțile politice ale cuvântării au stârnit oareșicare
nedumerire și de altfel multe aplauze. La sfârșit, mi s-a
făcut o caldă demonstrație de simpatie.
Camarazii au observat cu acest prilej (Ghdmegeanu,
Stan, Paleologu, Ralea, Graur...) cît de dezorientate sînt
majoritățile și cît de refractare orișicăror discuții de idei
generale. îi pasionează numai unele legi cu caracter de­
magogic (interese electorale) și se feresc, ca dracul de
tămîie, de unele manifestații de curaj politic, care ar pu­
tea apropia ziua fatală și atît de temută a dizolvării. Eve­
nimentele . din urmă, plecarea și prelungita absență ale lui
Maniu, capitulările și abilitățile lui Mironescu au nimicit
orice mîndrie de partid, orice dorință de acțiune și de re-
acțiune parlamentară.
E o dovadă că acțiunea noastră e absolut necesară.

26 februarie 1931. Comentariile presei la cuvântarea

mea au fost cît se poate de elogioase. Nu numai ziarele
noastre de partid, dai’ și ziarele independente și adver­
sare mi-au adus laude. Astfel, „L’Independance Roumanie"
scrie : „M. Gafenco a developpe sa conception ăconomique
et financiare des problemes ă l’qrde du jour. M. Gafenco,
qui est un homme de talent, n’est pas â proprement parter
un specialiste, et ceci est tout â son avantage. Aussi la
Chambre a-t-elle ecoute avec une attention soutenue un
discours bien etudid et profundement pense". (!)
101
 Iar „Adevărul", sub titlul Vn talent, scrie : „Dl, Gafen-
c-u își are locul bine fixat în rândurile elementelor de va­
loare din sînul Partidului Național—Țărănesc. Intervențiile
d- sale la tribună sau de pe banca ministerială au marcat
suficient talentul, finețea, dialectica și cunoștințele. Pe ziua
de marți am avut însă mai mult. Am văzut toate însușirile
de mai sus complectate cu o mare pregătire de specialist.
Fostul subsecretar de stat a avut și o notă de polemică
fină, civilizată (Aci se reproduce partea din cuvîntare re­
feritoare la personalitate). Se dovedește astfel, că orice
s-ar zice Partidul Național—Țărănesc dispune de valori
reale, care au avantajul să fie tinere — ceea ce pare a fi
o exigență a vremurilor actuale — și să fie și elemente
bine pregătite și de o adevărată maturitate politică".

Discursul Iui Mironescu. Ședeam la bufetul Camerei

cu Nicușor Graur și dr. Graur. Primul-mînistru trecu prin­
tre mese, întovărășit de Costăchescu, strîngînd, după obice­
iul său, toate mîinile. Trecu și pe la masa noastră. Zîmbet
și Shake-Flanda. (!) Costăchescu rămase în urmă și mă
rugă să pui primului-ministru o întrebare de la tribună
cu privire la o notiță apărută în „Universul", referitoare la
negocierile pentru împrumut. Am început prin a refuza de
teamă ca intervenția mea să nu fie luată drept o încer­
care de a face greutăți guvernului. După insistența lui
Graur, am acceptat. Am pus deci întrebarea și Mironescu
a răspuns printr-un lung discurs, destul de abil și neaș­
teptat de energic, care a făcut cea mai bună impresiune.
Un moment, moșulică, enervat de întreruperile liberale
(Mircea Djuvara și Negură), și-a pierdut cumpătul și s-a
răstit la ei cu o ireparabilă indignare. Scandal, protestări.
Credeam că totul e pierdut. Dar și-a revenit în fire și a
dus pînă la capăt discursul său, reușind să lămurească în
mod satisfăcător atitudinea guvernului și în chestia îm­
prumutului și în chestia problemei constituționale, afir­
mând că nimic nu se va întîmpla ce ar ieși din uzanțele
și din cadrul constituțional.
După cuvântarea mea din ședința trecută, declarațiile,
autorizate desigur, ale președintelui de Consiliu au făcut
cel mai bun efect asupra unei majorități deșteptate din
somnul ei de moarte și asupra întregului parlament.

27 februarie 1931. Ieri seară, serată de gală la Teatrul

102
 Național, în onoarea lui Nicu Filipescu și în prezența re­
gelui. Serată aranjată de Senat. De două luni s-a căutat o
piesă de teatru care să fie la înălțimea solemnității și totuși
să nu cuprindă aluzii la situația de azi. Se alesese mai întîi
Viforul de Delavrancea. La repetiție s-a observat însă, du­
rere ! (vorba ardelenilor), că în această piesă Ștefăniță
Vodă alungă pe tînăra domniță, iubită de tot norodul. S-a
oprit numaidecît repetiția. Apus de soare nu a convenit
din pricina titlului oarecum pesimist. S-a ales, în sfîrșit î
Vlaicu Vodă. E tocmai bine, a zis Mavrodi. Dar, la repre­
zentație, publicul a asistat oarecum jenat la șovăirile lui
Mircea Basarab, între dragoste și domnie, și la lupta cruntă,
neîmpăcată, a doamnei Clara, femeia însetată de putere,
împotriva fiului ei vitreg Vlaicu Vodă, care se termină
cu violenta apostrofă a voievodului biruitor : „la mănăs­
tire, această fiară !“ Vorba lui Mavrodi : E tocmai bine!
Atmosfera, cam prea oficială și destul de răcoare la
sosirea suveranului, care s-a ascuns sub perdeaua avani-
scenei din dreapta, a fost încălzită prin o scurtă, dar mi-
’nunată, conferință a lui Pisani, despre viața lui Nicu Fi­
lipescu. La sfîrșitul conferinței, Pisani a salutat pe rege
în cuvinte calde și a amintit descripția intrării lui Traian
la Roma, care se potrivește în adevăr uimitor la sosirea
lui Carol în București. Aplauze frenetice, ovații. Regele
a fost vădit impresionat de această manifestație de dra­
goste.
Andrei vorbește la Legea cametei, în același sens cum
am vorbit eu. Partea privitoare -la șef, la partid, la pro­
gram e foarte viu aplaudată. Parlamentul s-a deșteptat.
Acțiunea noastră a început să dea roadele cele mai bune.
28 februarie 1931. Se vorbește în oraș despre ciudata
pățanie a lui Barbu Știrbei în „Orient Express
*'. .Prințul
plecase la Paris, la 23 al acestei luni, pentru a se supune
unei operații la intestine. Pe drum a avut un incident cu
un călător român, care a fost dat jos din tren de către po­
liția austriacă, la Salzburg.
Ce s-a întîmplat ? Sînt mai multe versiuni. E versiu­
nea Știrbei : un călător român, ce s-a recomandat Teri-
anu, ar fi rugat pe Știrbei să intre în compartimentul său,
deoarece are să-i spuie lucruri grave. Știrbei refuzînd, Te-
rianu i-ar fi mărturisit că are un pașaport de la Ministf-
103
 Cuprins

Notă asupra ediției 5

Anul 1929 » •« St j 9 £
S

Anul 1930
n ■? a
4 15
Anul 1931 . . * 29
Anul 1932 ; a ♦ * 4 ® * * » 4 290
Anul 1934 . •
r
•««•««A
3
4g 307
Anul 1935 ; • « • e » o» ■* 326
Anul 1936 . . •
*
«««« »
* 333
Anul 1939 î * t * 4 *
S
♦
•
"•
"
*
9
•’ 4 336

Anexe 4 f. ; î . ! î * î J 347

Postfață î ' | J s î i i .£ î I J . 351

Indice adnotat — nume de persoane i » î î » » 357

fehnoredUAOT : S, GEORGE-RADU
: ELENA STUPA'RU și MIOZOTIS MARICA

armat carte 16/54X84. Coli tipar 24 •

Comanda 103/393
Combinai ul Poligrafic București
ROMÂNIA