3. Dispozitii generale. Organizarea si conducerea contabilitãtii.

Registrele de
contabilitate. Situatii financiare. Contabilitatea Trezoreriei Statului si a institutiilor
publice (Legea nr. 82/1991);ei Statului şi a instituţiilor publice (Legea nr. 82/1991

Contabilitatea publica cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte incasarea veniturilor
si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
b) contabilitatea Trezoreriei Statului;
c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care
sa reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a
deficitului patrimonial;
Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire
la :
- executia bugetelor de venituri si cheltuieli
- patrimoniul aflat in administrare
- intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de
executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a
conturilor anuale de executie ale bugetelor locale.
Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala.
Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in
valuta
Contabilitatea imobilizarilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta.
Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, in conditiile
stabilite de reglementarile legale.
Contabilitatea clientilor si furnizorilor, a celorlalte creante si obligatii se tine pe categorii,
precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinatia lor,
dupa caz.
 Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura sau sursa lor, dupa
caz.
Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidat se tine pe
subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Contabilitatea institutiilor publice asigura inregistrarea drepturilor constatate, veniturilor
incasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale, platilor de casa si a
cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit bugetului aprobat si
normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației

bugetare.
Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aproba în buget pe surse de proveniență și,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora,
potrivit clasificației bugetare

Pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor efectuate se intocmeste

balanta de verificare, cel putin la incheierea exercitiului financiar, la termenele de intocmire a
situatiilor financiare, a raportarilor contabile, precum si la finele perioadei pentru care
entitatea trebuie sa intocmeasca declaratia privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.

Situatiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt insotite de raportul

administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz, raportul privind
platile catre guverne, in cazul in care reglementarile contabile aplicabile prevad obligatia
intocmirii acestuia, precum si de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a
pierderii contabile.

Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea

situatiilor financiare anuale. Sumele aferente repartizarilor interimare de dividende se
inregistreaza in contabilitate si se reflecta in situatiile financiare interimare drept creante
fata de actionari, respectiv asociatii.
Dividendele repartizate si platite in plus in cursul exercitiului financiar se restituie in
termen de 60 de zile de la data aprobarii situatiilor financiare anuale.
Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat,
din rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotararii adunarii generale a
actionarilor sau asociatilor.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea
mare
Situatiile financiare trimestriale si anuale ale institutiilor publice se semneaza de
ordonatorul de credite si de conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de
alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie.
Situatiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute
la art. 10 alin. (1) prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare
anuale si confirma ca:
a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;
c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Situatiile financiare anuale si, dupa caz, situatiile financiare anuale consolidate se depun
la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, in conformitate cu prevederile
legale in vigoare.

Pe perioada lichidarii, persoanele juridice aflate in lichidare, potrivit legii, depun, in

termen de 90 de zile de la incheierea fiecarui an calendaristic, la unitatile teritoriale ale
Ministerului Finantelor Publice o raportare contabila anuala, al carei continut se
stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.
Autoritatile publice, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, institutiile publice finantate integral din venituri proprii, ai caror
conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite, precum si directiile
generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pentru situatiile
financiare centralizate pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti privind
executia bugetelor prevazute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finantele
publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, depun la Ministerul Finantelor
Publice un exemplar al situatiilor financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor
emise de acesta, la urmatoarele termene:

a) in termen de 50 de zile de la incheierea exercitiului financiar;

b) in termen de 40 de zile de la incheierea trimestrului de referinta.
(8) Institutiile publice de subordonare centrala ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori secundari de credite depun la institutiile ierarhic superioare un exemplar al
situatiilor financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor emise de Ministerul
Finantelor Publice, la urmatoarele termene:

a) in termen de 40 de zile de la incheierea exercitiului financiar;

b) in termen de 30 de zile de la incheierea trimestrului de referinta.
(9) Institutiile publice de subordonare centrala ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori tertiari de credite depun la institutiile ierarhic superioare un exemplar al
situatiilor financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor emise de Ministerul
Finantelor Publice, la urmatoarele termene:

a) in termen de 30 de zile de la incheierea exercitiului financiar;

b) in termen de 20 de zile de la incheierea trimestrului de referinta.
(10) Institutiile de subordonare locala ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori principali de credite depun un exemplar al situatiilor financiare trimestriale
si anuale la directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului
Bucuresti, potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor Publice, la urmatoarele
termene:

a) in termen de 40 de zile de la incheierea exercitiului financiar;

b) in termen de 30 de zile de la incheierea trimestrului de referinta

Pentru asigurarea informatiilor destinate sistemului institutional al statului, Ministerul

Finantelor Publice poate solicita persoanelor prevazute la art. 1 alin. (1)-(4) sa depuna, in
termen de 150 de zile de la incheierea exercitiului financiar, respectiv a anului
calendaristic, la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice o raportare
contabila anuala, al carei continut se stabileste prin ordin al ministrului finantelor
publice.
Contabilitatea Trezoreriei Statului se organizeaza si functioneaza pe principiul executiei
de casa si asigura inregistrarea operatiunilor de incasari si plati in conturi de venituri si
cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite si subdiviziunile clasificatiei bugetare
stabilite de Ministerul Finantelor Publice.
In contabilitatea Trezoreriei Statului se deschid, pe seama ordonatorilor de credite,
conturi distincte pentru creditele deschise si repartizate si pentru cheltuielile efectuate
din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic
de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetele locale,
precum si conturi de disponibilitati din care se pot efectua plati.
Contabilitatea Trezoreriei Statului asigura informatii cu privire la derularea executiei
bugetare in conditii de echilibru financiar, aprobata anual prin lege pentru fiecare buget,
precum si in limita disponibilitatilor aflate in conturi.
Organizarea si conducerea contabilitatii Trezoreriei Statului se efectueaza potrivit
normelor emise de Ministerul Finantelor Publice
La incheierea exercitiului financiar, in contabilitatea Trezoreriei Statului se procedeaza la
incheierea executiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de Ministerul
Finantelor Publice, dupa cum urmeaza:
a) incheierea executiei bugetului de stat se efectueaza de catre unitatile teritoriale
ale Trezoreriei Statului;
b) incheierea executiei bugetului asigurarilor sociale de stat se efectueaza de catre
unitatile Ministerului Muncii si Justitiei Sociale;
c) incheierea executiei bugetelor locale se efectueaza de ordonatorii principali de
credite ai bugetelor locale.
(2) Ministerul Finantelor Publice intocmeste trimestrial si anual bilantul general al
Trezoreriei Statului, in structura stabilita de acesta, care se aproba in conditiile legii.
Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual bilantul institutiilor publice.
(2) Bilantul anual al institutiilor publice, in structura stabilita de Ministerul
Finantelor Publice, se prezinta Guvernului pentru adoptare odata cu contul general anual
de executie a bugetului de stat.

4. Dispoziþii generale. Principii, reguli ºi responsabilitãþi. Procesul Bugetar. Finanþele

instituþiilor publice (Legea nr. 500/2002);
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul calendaristic
care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie;

2. angajament bugetar - actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea
stingerii obligației de plată ce rezultă din executarea angajamentului legal;

3. angajament legal - actul juridic prin care se creează, în cazul actelor administrative sau
contractelor ori se constată, în cazul legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor
judecătorești, obligația de plată pe seama fondurilor publice;

3^1. arierate - plăți restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, calculată de la data scadenței;

3^2. angajarea cheltuielilor - fază în procesul execuției bugetare, prin care instituția publică își
asumă obligația de a plăti o sumă de bani, rezultată în urma îndeplinirii condițiilor stipulate într-
un angajament legal pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii și
onorarea obligațiilor de plată rezultate în baza legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor,
hotărârilor judecătorești, în limita creditelor de angajament aprobate prin legea bugetară anuală;

3^3. acțiuni multianuale - acțiuni a căror perioadă de realizare depășește un an bugetar;

4. articol bugetar - subdiviziune a clasificației cheltuielilor bugetare, determinata în funcție de

caracterul economic al operațiunilor în care acestea se concretizează și care desemnează natura
unei cheltuieli, indiferent de acțiunea la care se referă;

5. autorizare bugetară - aprobare dată ordonatorilor de credite de a angaja și/sau de a efectua

plăți, într-o perioadă dată, în limita creditelor de angajament și/sau bugetare aprobate;

6. buget - document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile
sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice;

7^1. bugetele centralizate ale instituțiilor publice finanțate parțial de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale - sinteza bugetelor instituțiilor finanțate
parțial din bugetele menționate, anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, detaliate
la nivel de capitol și de titluri de cheltuieli;

7^2. cadru bugetar - totalitatea dispozițiilor și procedurilor care stau la baza aplicării sistemelor
de contabilitate bugetară și de raportare statistică, regulilor și procedurilor privind elaborarea
previziunilor pentru planificarea bugetară, regulilor fiscale numerice cu specific național,
procedurilor bugetare pe care se bazează procesul bugetar în toate etapele sale, cadrelor
bugetare pe termen mediu, acordurilor de monitorizare și analize independente destinate să
mărească transparența procesului bugetar, care se aplică de către instituțiile și autoritățile
publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare;
7^3. cadru bugetar pe termen mediu - reprezintă un ansamblu specific de proceduri bugetare
naționale care extind orizontul elaborării politicii bugetare dincolo de calendarul bugetar anual și
care includ definirea priorităților în materie de politică și a obiectivelor bugetare pe termen
mediu;

8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în limitele și
potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective;

8^1. cheltuieli urgente sau neprevăzute - acele cheltuieli generate de situații deosebite nou-
apărute în timpul exercițiului bugetar, care necesită finanțare imediată și pentru care fondurile
existente în bugetele ordonatorilor principali de credite sunt insuficiente în raport cu destinația
acestora, din motive independente de voința ordonatorilor de credite;

8^2. cheltuieli de investiții - parte a cheltuielilor publice destinate finanțării

obiectivelor/proiectelor de investiții și a celorlalte categorii de investiții, indiferent de
subdiviziunea clasificației bugetare la care se încadrează;

9. clasificație bugetară - gruparea veniturilor și cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie și

după criterii unitare. Clasificația bugetară nu reprezintă bază legală pentru efectuarea
angajamentelor legale și/sau efectuarea plăților;

10. clasificație economică - gruparea cheltuielilor după natura și efectul lor economic;

11. clasificație funcțională - gruparea cheltuielilor după destinația lor pentru a evalua alocarea
fondurilor publice unor activități sau obiective care definesc necesitățile publice;

12. abrogat;

13. compartiment financiar-contabil - denumire generică pentru structura organizatorică -

departament, direcție, serviciu, birou, compartiment sau alte structuri specifice - în cadrul
instituției publice, cu atribuții în fundamentarea, elaborarea și execuția bugetului instituției
și/sau în care este organizată evidența contabilă a elementelor patrimoniale de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii, a veniturilor și cheltuielilor în baze contabile de numerar și de
angajamente, se efectuează plata cheltuielilor, se întocmesc situațiile financiare și/sau se
elaborează și fundamentează proiectul bugetului instituției, după caz;

14. credite destinate unor acțiuni multianuale - sume alocate unor programe, proiecte,
subproiecte, obiective și altele asemenea, care se desfășoară pe o perioada mai mare de un an și
dau loc la credite de angajament și credite bugetare;

15. credit de angajament - limitamaximă în cadrul căreia pot fi încheiate angajamentele legale în
timpul anului bugetar;

16. credit bugetar - sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în
cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare;

17. cofinanțare - finanțarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv și altele asemenea,
parțial prin credite bugetare, parțial prin finanțarea provenită din surse externe;

18. consolidare - operațiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete

componente ale bugetului general consolidat, în vederea evitării dublei evidențieri a acestora;

19. contribuție - prelevare obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu
sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații;

20. deficit bugetar - parte a cheltuielilor bugetare ce depășește veniturile bugetare într-un an
bugetar;

20^1. deficit bugetar calculat conform Sistemului european de conturi - indicator ce măsoară
impactul administrațiilor publice asupra restului economiei interne sau internaționale, astfel:

a) excedentul exprimă resursele financiare puse la dispoziția altor sectoare instituționale;

b) deficitul bugetar exprimă resursele financiare generate de alte sectoare instituționale și

utilizate de sectorul administrației publice;

21. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată ordonatorului principal de credite de

către Ministerul Finanțelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua
repartizări de credite bugetare și plăți;

22. donație - fonduri bănești sau bunuri materiale primite de o instituție publică de la o persoana
juridică sau fizica cu titlu nerambursabil și fără contraprestație;

23. excedent bugetar - parte a veniturilor bugetare ce depășește cheltuielile bugetare într-un an
bugetar;

24. execuție bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății

cheltuielilor aprobate prin buget;

25. execuția de casa a bugetului - complex de operațiuni care se referă la încasarea veniturilor și
plata cheltuielilor bugetare;

26. exercițiu bugetar - perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aproba, se
executa și se raportează bugetul;

27. fonduri publice - sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);

27^1. fonduri rambursabile - asistență financiară rambursabilă primită de la instituțiile financiare

interne și internaționale și de la alți finanțatori potrivit
memorandumurilor/acordurilor/contractelor de finanțare încheiate cu acestea;
27^2. fonduri externe postaderare și alți donatori - totalitatea fondurilor externe nerambursabile
postaderare primite de România în cadrul unor proiecte/programe/instrumente/facilități
finanțate conform unor decizii/acorduri/înțelegeri/ memorandumuri ale Uniunii Europene și/sau
ale altor donatori;

28. fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc și
destinațiile acestora;

29. impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabila, efectuată de către

administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general;

30. instituții publice - denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială,

ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice,
instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora,
finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);

31. lege bugetară anuală - lege care prevede și autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile și
cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar;

32. lege de rectificare - lege care modifica în cursul exercițiului bugetar legea bugetară anuala;

33. lichidarea cheltuielilor - fază în procesul execuției bugetare în care ordonatorul de credite
verifică existența dreptului creditorului, determină sau verifică realitatea și cuantumul obligației
de plată și verifică condițiile de exigibilitate ale obligației de plată pe baza documentelor
justificative;

34. ordonanțarea cheltuielilor - fază în procesul execuției bugetare prin care ordonatorul de
credite dă dispoziție conducătorului compartimentului financiar-contabil să efectueze plata
cheltuielilor care au parcurs faza de lichidare;

35. plata cheltuielilor - faza în procesul execuției bugetare reprezentând actul final prin care
instituția publică achită obligațiile sale față de terți;

35^1. plăți restante - sume datorate și neachitate care au depășit termenul de plată prevăzut de
actele normative sau de contract/factură. Pentru sumele datorate și neachitate, reeșalonate la
plată, cu acordul părților, se modifică termenul de plată în mod corespunzător;

36. proces bugetar - etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control și raportare
ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuție a acestuia;

37. program - o acțiune sau un ansamblu coerent de acțiuni ce se referă la același ordonator
principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective definite și
pentru care sunt stabiliți indicatori de program care să evalueze rezultatele ce vor fi obținute, în
limitele de finanțare aprobate;

37^1. redistribuire de credite - operațiunea de realocare de credite de angajament și credite

bugetare între ordonatorii principali de credite ai bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și
între proiecte și programe cu finanțare din fonduri externe între ordonatorii principali de credite
ai bugetului de stat/bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetelor fondurilor speciale, în
condițiile prezentei legi;

38. sistem bugetar - sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și
bugetele locale;

39. conducătorul compartimentului financiar-contabil - persoana care ocupă funcția de

conducere a compartimentului financiar-contabil, precum și altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcție, cu studii economice superioare și care răspunde, împreună cu
personalul din subordine, de înregistrarea în contabilitate a operațiunilor patrimoniale de natura
activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, a veniturilor și cheltuielilor în baze contabile de numerar
și de angajamente, de plata cheltuielilor, de întocmirea situațiilor financiare și de elaborarea și
fundamentarea proiectului bugetului instituției, după caz. În situația în care instituția publică nu
are în structura sa un compartiment financiar-contabil, contabilitatea este condusă potrivit
prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și
completările ulterioare;

40. taxa - suma plătită de o persoana fizica sau juridică, de regula, pentru serviciile prestate
acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public;

40^1. trimestrializarea veniturilor și cheltuielilor bugetare - operațiune privind repartizarea

bugetului aprobat pe trimestre care, de regulă, se realizează până la finele lunii următoare celei
în care a fost aprobat bugetul;

41. vărsământ - modalitate de stingere a obligației legale, prin virarea unei sume de bani,
efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară;

42. venituri bugetare - resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), în
baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte;

43. virare de credite - operațiune prin care se diminuează creditul de angajament și/sau creditul
bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare și/sau program/proiecte și programe cu
finanțare din fonduri externe, care prezintă disponibilități, și se majorează corespunzător o altă
subdiviziune și/sau program/proiecte și programe cu finanțare din fonduri externe la care
fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor
respective, în cadrul bugetului aceluiași ordonator principal de credite.

Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, sub forma creditelor de angajament

și creditelor bugetare, în cadrul cãrora se angajeazã, se ordonanțeazã și se
efectueazã plãți, reprezintã limite maxime care nu pot fi depãșite.
Pentru acțiunile anuale și multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele
de angajament și creditele bugetare

n vederea realizãrii acțiunilor anuale și multianuale, ordonatorii de credite

încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin
buget pentru anul bugetar respectiv.

Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi
de rectificare, elaborate cel mai târziu pânã la data de 30 noiembrie. Legilor
de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale
inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.

Rezultatele fiecărui exercițiu bugetar se aproba prin:

a) legea privind contul general anual de execuție a bugetului de stat;

b) legea privind contul general anual de execuție a bugetului asigurãrilor

sociale de stat.

Principii și reguli bugetare :

– Principiul universalității

Veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume

brute.(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei
cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizãrilor,
care au stabilite destinații distincte.

– - Principiul publicității

Sistemul bugetar este deschis și transparent, acestea realizându-se

prin:a) dezbaterea publicã a proiectelor de buget, cu prilejul
aprobãrii acestora;b) dezbaterea publicã a conturilor generale
anuale de execuție a bugetelor, cu prilejul aprobãrii acestora;c)
publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor
normative de aprobare a bugetelor și conturilor anuale de execuție a
acestora;d) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea
informațiilor asupra conținutului bugetului, exceptând informațiile și
documentele nepublicabile, prevãzute de lege.

– Principiul unitatii
 – Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document,
pentru a se asigura utilizarea eficientã și monitorizarea fondurilor
publice.

– Principiul anualitatii

– Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada

de un an, care corespunde exercițiului bugetar.

– Principiul specializãrii bugetare

- Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aproba în buget pe

surse de proveniențã și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupã
natura lor economicã și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.

– Principiul unității monetare

– Toate operațiunile bugetare se exprima în moneda naționalã

În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de

acte normative/mãsuri/politici a cãror aplicare atrage micșorarea
veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, se va
întocmi o fișã financiarã, care va respecta condițiile prevãzute de
Legea nr. 69/2010. În această fișă se înscriu efectele financiare asupra bugetului
general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:

a) schimbãrile anticipate în veniturile și cheltuielile bugetare

pentru anul curent și urmãtorii 4 ani;

b) estimãri privind eșalonarea creditelor bugetare și a creditelor de

angajament, în cazul acțiunilor anuale și multianuale care conduc la
majorarea cheltuielilor;

c) mãsurile avute în vedere pentru acoperirea majorãrii

cheltuielilor sau a minusului de venituri pentru a nu influența
deficitul bugetar.

Aprobarea bugetelor
a) bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat și bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin
lege;

b) bugetele instituțiilor publice autonome, de cãtre organele

abilitate în acest scop prin legi speciale;

c) bugetele centralizate ale instituțiilor publice finanțate parțial de

la bugetele prevãzute la lit. a), prin lege, ca anexe la bugetele
ordonatorilor principali de credite, detaliate la nivel de capitol și de
titluri de cheltuieli;

d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele

prevãzute la lit. a), de cãtre ordonatorul de credite ierarhic
superior al acestora;

e) bugetele instituțiilor publice care se finanțeazã integral din

venituri proprii, de cãtre organul de conducere al instituției publice și
cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;

f) bugetul trezoreriei statului, prin hotãrâre a Guvernului.(2)

Ordonatorii de credite pot delega aceastã calitate înlocuitorilor de

drept, secretarului general sau altor persoane împuternicite în acest
scop, cu excepția conducãtorului compartimentului financiar-
contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii de credite vor preciza
competențele delegate și condițiile delegãrii acestora.

Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor

publice din subordine sau coordonare, ai cãror conducãtori sunt
ordonatori secundari sau terțiari de credite, dupã caz, în termen de
15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.

Pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, ordonatorii

principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele de
angajament și creditele bugetare dupã reținerea a 10% din
prevederile aprobate acestora*).

Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele

bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine
sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după
caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

(2) ``Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau
coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în
termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.

(3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și

bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor
publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii.

(4) Ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament

repartizate și utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea
sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în
condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și

creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit prevederilor art. 21;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea și utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și creditelor bugetare

pe baza bunei gestiuni financiare;

d) integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;

e) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare

asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de

lucrări de investiții publice;

g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;

h) organizarea și ținerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de

ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către conducătorul
compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plății. Angajarea și
ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar
preventiv propriu și a controlului financiar preventiv delegat, după caz, potrivit dispozițiilor
legale.

Plata cheltuielilor se efectuează de conducătorul compartimentului

financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plății în baza ordonanțării acestora, în
limita creditelor bugetare aprobate și a fondurilor disponibile cu această destinație.

Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finanțelor Publice, conform

legislației în domeniu.

Obligaþiile de platã înregistrate la nivelul unui an trebuie sã fie cel

mult egale cu creditele bugetare aprobate, cu excepþia serviciilor
privind furnizarea de utilitãþi ºi a drepturilor salariale la care
obligaþiile înregistrate pot depãºi creditul bugetar, cu diferenþa
dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent ºi cheltuielile lunii
decembrie a anului precedent, precum ºi a altor cauze independente
de voinþa ordonatorilor de credite.

Ministerul Finanþelor Publice va înainta Guvernului, pânã la data de

31 iulie a fiecãrui an, limitele de cheltuieli pentru anul bugetar
urmãtor, precum ºi estimãrile pentru urmãtorii 3 ani, stabilite pe
ordonatorii principali de credite.

Ministrul finanþelor publice va transmite ordonatorilor principali de

credite, pânã la data de 1 august a fiecãrui an, o scrisoare-cadru,
care va specificã contextul macroeconomic pe baza cãruia vor fi
întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora,
precum ºi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

Bugetele se aprobã de Parlament pe ansamblu, pe pãrþi, capitole,

subcapitole, titluri, articole, precum ºi alineate, dupã caz, ºi pe
ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum ºi
creditele de angajament pentru acþiuni anuale ºi multianuale.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de

investiþii publice pe surse de finanþare, pe capitole de cheltuieli ºi,
detaliat, pe clasificaþia economicã.

Plata cheltuielilor se efectueazã de conducãtorul compartimentului

financiar-contabil/persoana responsabilã cu efectuarea plãþii în baza
ordonanþãrii acestora, în limita creditelor bugetare aprobate ºi a
fondurilor disponibile cu aceastã destinaþie.

Deficitul bugetului de stat se finanþeazã temporar din

disponibilitãþile contului curent general al Trezoreriei Statului ºi
definitiv prin împrumuturi de stat."

Excedentele rezultate din execuþia bugetelor instituþiilor publice,

finanþate în condiþiile art. 62 alin. (1) lit. b), se regularizeazã la
sfârºitul anului cu bugetul din care sunt finanþate, în limita sumelor
primite de la acesta, dacã legea nu prevede altfel.(2) Excedentele
anuale rezultate din execuþia bugetelor instituþiilor publice,
finanþate integral din venituri proprii, se reporteazã în anul urmãtor,
cu aceeaºi destinaþie."

5. Scopul ºi sfera de cuprindere a Codului fiscal. Definiþii ale termenilor

comuni. Amortizarea fiscalã. Impozitul pe venit. Venituri din salarii ºi asimilate salariilor.
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãþi independente. Contribuþii
sociale obligatorii (Legea nr. 227/2015 ºi H.G. nr. 1/2016);

Principiile fiscalității

Impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele

principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale
investitorilor, capitalului român și străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să
fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și
înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui
contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de
mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia;
d) eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exercițiu bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și
contribuțiilor în toate fazele ciclului economic, atât în perioadele de avânt
economic, cât și în cele de criză;
e) predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și
contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu
pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe
și contribuții obligatorii.

mijloc fix - orice imobilizare corporalã, care este deținutã pentru a fi

utilizatã în producția sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii,
pentru a fi închiriatã terților sau în scopuri administrative, dacã are o duratã
normalã de utilizare mai mare de un an și o valoare egalã sau mai mare
decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului;

Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ
următoarele condiții:

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de

servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
b) are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de
închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune și altele
asemenea;
b) mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele
de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care
urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective
ocazionate de realizarea lor;
c) investițiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe
minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere și pregătire a extracției în
subteran și la suprafață;
d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor
ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care
conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii
mijlocului fix;
e) investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura
celor aparținând domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale
bunurilor aflate în proprietate publică;
f) amenajările de terenuri;
g) activele biologice, înregistrate de către contribuabili potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
(4) Nu reprezintă active amortizabile:
a) terenurile, inclusiv cele împădurite;
b) tablourile și operele de artă;
c) fondul comercial;
d) lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;
e) bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare;
f) orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit
normelor;
g) casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de
croazieră, altele decât cele utilizate pentru desfășurarea activității economice;
h) imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată, încadrate
astfel potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
(5) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform
următoarelor reguli:
a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și
instalațiilor de lucru, precum și pentru computere și echipamente periferice ale
acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară,
degresivă sau accelerată;
c) în cazul oricărui altui mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru
metoda de amortizare liniară sau degresivă.
(6) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabilește prin aplicarea
cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul
contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
(7) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5
ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6 și
10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare
de 10 ani.
(8) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după
cum urmează:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea
fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea
valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă
a acestuia.
(9) Cheltuielile aferente achiziționării de brevete, drepturi de autor, licențe, mărci
de comerț sau fabrică, drepturi de explorare a resurselor naturale și alte
imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepția
cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu
durată de viață utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, precum și cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere
contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul
deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de
utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziționării sau producerii
programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară sau degresivă pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de
invenție se poate utiliza și metoda de amortizare degresivă sau accelerată.
Cheltuielile aferente achiziționării contractelor de clienți, recunoscute ca
imobilizări necorporale potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se
amortizează pe durata acestor contracte.
(10) Cheltuielile ulterioare recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări
necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se recuperează prin
intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada din contract/durata de
utilizare rămasă. În cazul în care cheltuielile ulterioare sunt recunoscute în
valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale după expirarea duratei de
utilizare, amortizarea fiscală se determină pe baza duratei normale de utilizare
stabilite de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(11) În cazul în care cheltuielile de constituire sunt înregistrate ca imobilizări
necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, acestea se
recuperează prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea pe o perioadă de
maximum 5 ani.
(12) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune
în funcțiune, prin aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin. (5);
b) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe
din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de
utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după
caz;
c) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,
închiriate sau luate în locație de gestiune, de cel care a efectuat investiția, pe
perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz; în cazul
investițiilor efectuate la mijloace fixe utilizate în asocieri fără personalitate juridică
de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală
de utilizare, după caz, urmând să se aplice prevederile art. 34;
d) pentru investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor
ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care
conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, amortizarea fiscală se
calculează pe baza valorii rămase majorate cu investițiile efectuate, a metodei de
amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătățit, pe durata normală de utilizare
rămasă. În cazul în care investițiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile
pentru care durata normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală se
determină pe baza metodei de amortizare corespunzătoare mijlocului fix
îmbunătățit, pe durata normală de utilizare stabilită de către o comisie tehnică
internă sau un expert tehnic independent;
e) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar,
pe o perioadă de 10 ani;
h) mijloacele de transport pot fi amortizate și în funcție de numărul de kilometri
sau numărul de ore de funcționare prevăzut în cărțile tehnice;
i) pentru locuințele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul
corespunzător suprafeței construite prevăzute de Legea nr. 114/1996, republicată,
cu modificările și completările ulterioare;
j) numai pentru autoturismele folosite în condițiile prevăzute la art. 25 alin. (3) lit.
m);
k) în cazul în care mijloacele fixe amortizabile sunt trecute în regim de conservare,
în funcție de politica contabilă adoptată, valoarea fiscală rămasă neamortizată la
momentul trecerii în conservare se recuperează pe durata normală de utilizare
rămasă, începând cu luna următoare ieșirii din conservare a acestora, prin
recalcularea cotei de amortizare fiscală;
l) prin excepție de la prevederile lit. a), mijloacele fixe amortizabile transferate în
cadrul operațiunilor de reorganizare, prevăzute la art. 32 și 33, se amortizează prin
continuarea regimului de amortizare aplicat anterior momentului transferului, începând
cu luna efectuării transferului, respectiv prin continuarea regimului de conservare
potrivit lit. k), după caz;
m) pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care
formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere
valoarea întregului corp, lot sau set;
n) pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată
normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se poate
determina pentru fiecare componentă în parte.

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:

a) 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția
individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;
b) 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția
individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;
c) 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă
astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, cu modificările și completările ulterioare, din care 10,5% pentru
contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator
Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:

a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau

pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit
prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt
prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu
modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și juridice care au
calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt
prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice și juridice care au
calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
ci)

6. Amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale

(Legea nr. 15/1994, H.G. nr. 909/1997);
Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se
utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are o valoare de intrare mai mare de 200.000 lei;
b) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizarii:
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacitatile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele
de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care
urmează a se inregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor
efective ocazionate de realizarea lor;
Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizarii: lacurile,
baltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii, precum şi terenurile,
inclusiv cele împădurite, cu excepţia terenurilor cu destinaţie economică
obţinute prin acte de vînzare - cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul
exproprierilor.
Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în
scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel sau în
scopul efectuării unor mici modernizări în cadrul reparaţiilor capitale;
b) sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la
fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi,
indiferent de valoarea şi durata lor de funcţionare normală;
c)construcţiile şi instalaţiile provizorii executate din fondurile de investiţii;
d) animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale
adulte, animalele de ingrasat, păsările şi coloniile de albine;
e) pădurile;
h) echipamentul de protecţie şi de lucru, inbracamintea specială, precum şi
accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare.
Activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind:
a) cheltuielile de constituire: taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuielile privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile
de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de aceasta natura
legate de înfiinţarea şi dezvoltarea activităţii unităţii patrimoniale;
b) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile,
neconcretizate în mijloace fixe, la zacamintele puse în exploatare;
d) concesiuni, brevetele şi alte drepturi şi valori asimilate;
e) alte imobilizari necorporale, inclusiv programe informatice create de
agenţii economici sau achiziţionate de la terţi.
Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii
de intrare a mijloacelor fixe şi se include în cheltuielile de exploatare.

Amortizarea liniara se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la

valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
Amortizarea degresiva - consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniara
cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este
între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este
între 5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este
mai mare de 10 ani.
Amortizarea accelerată - constă în includerea, în primul an de funcţionare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a
mijlocului fix respectiv.

Declasarea şi casarea unor bunuri materiale, altele decît mijloacele fixe, sunt
de competenţa consiliilor de administraţie ale agenţilor economici cu capital
majoritar de stat. La instituţiile publice, în afară aprobării consiliului de
administraţie, este necesar şi avizul Ministerului Finanţelor pentru valorile ce
depăşesc 1.000 lei pe unitatea de măsura.
Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de
amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.
7. Obiectul, scopul şi principiile achizițiilor publice. Definiţii. Modalităţi
de atribuire (Legea nr. 98/2016, H.G. nr. 395/2016);
contract de achiziție publică - contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit
legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori
economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca obiect
execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii
ci)
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și a
organizării concursurilor de soluții sunt:
a) nediscriminarea;
b) tratamentul egal;
c) recunoașterea reciprocă;
d) transparența;
e) proporționalitatea;
f) asumarea răspunderii.
cii) Perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de
participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi
data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin 35 de zile. (2) În
cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor
la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are
dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) la cel puţin 15 zile dacă
sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) anunţul de intenţie
a inclus toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare, în măsura
în care informaţiile respective erau disponibile în momentul publicării
anunţului de intenţie; b) anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu
o perioadă cuprinsă între 35 de zile şi 12 luni înainte de data transmiterii
anunţului de participare.
In cazul în care o situaţie de urgenţă, demonstrată în mod corespunzător de
către autoritatea contractantă, face imposibil de respectat perioada
prevăzută la alin. (1), autoritatea contractantă poate stabili o perioadă
redusă pentru depunerea ofertelor, care nu poate fi mai mică de 15 zile de la
data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.
Autoritatea contractantă are dreptul de a reduce cu 5 zile perioada pentru
depunerea ofertelor prevăzută la alin. (1) în cazul în care acceptă
depunerea ofertelor prin mijloace electronice, în condiţiile prezentei legi.

Perioada cuprinsã între data transmiterii anunþului de participare

spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ºi data-limitã de
depunere a solicitãrilor de participare este de cel puþin 30 de zile.

5) Conform alin. (4) lit. a) ºi fãrã a aduce atingere dispoziþiilor alin. (3),
perioada minimã între data transmiterii anunþului de participare la procedura
simplificatã ºi data-limitã de depunere a ofertelor este de cel puþin:
a) 10 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de
achiziţie publică de servicii sau produse;
b) 6 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de
achiziţie publică de produse de complexitate redusă;
c) 15 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de
achiziţie publică de lucrări.

(6) În cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), dacă autoritatea contractantă decide
organizarea unei etape de negociere a ofertelor, acest aspect îl precizează în
anunţul de participare simplificat. (7) În cazul prevăzut la alin. (4) lit. b),
autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite anunţul de participare
simplificat, spre publicare în SEAP, cu cel puţin 10 zile înainte de data-limită
pentru depunerea solicitărilor de participare.

În etapa a doua a cazului prevăzut la alin. (4) lit. b), perioada minimă între
data transmiterii invitaţiei de participare şi data-limită de depunere a
ofertelor este de cel puţin 10 zile. În cazul în care se are în vedere atribuirea
unui contract de achiziţie publică de produse de complexitate redusă,
perioada minimă este de cel puţin 6 zile.

Art. 122*) - (1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta următoarele

termene:
a) perioada minimă pentru depunerea solicitărilor de participare este de 30 de
zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare;
b) perioada minimă pentru depunerea ofertelor este de 10 zile de la data
transmiterii invitaţiei de depunere a ofertelor.
2) Din momentul transmiterii invitaţiei de participare la etapa a doua a procedurii
pentru prima achiziţie specifică în cadrul unui sistem dinamic de achiziţii nu se
mai aplică alte termene pentru depunerea solicitărilor de participare. (3)

Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza evaluarea prevăzută la alin. (2) în

termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii solicitării de participare.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) poate fi prelungit până la 15 zile lucrătoare în situaţii
specifice, în cazul în care este justificat în special prin necesitatea de a examina
documente suplimentare sau de a verifica în alt mod îndeplinirea criteriilor de calificare
şi selecţie.

Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere

competitivă sau procedura de dialog competitiv pentru achiziția de lucrări,
produse sau servicii în cazul în care, în urma unei proceduri de licitație
deschisă sau de licitație restrânsă, au fost depuse numai oferte neconforme
sau inacceptabi

(2) Documentația de atribuire trebuie să cuprindă, fără a se limita la cele ce

urmează, cel puțin:Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)
a) informații generale privind autoritatea contractantă, în special cu privire la adresă
- inclusiv telefon, fax, e-mail -, persoane de contact, mijloace de comunicare
etc.;Jurisprudență
b) instrucțiuni privind date limită care trebuie respectate și formalități care trebuie
îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire; Modificări (1),
Jurisprudență

c) dacă sunt solicitate, cerințele minime de calificare, precum și documentele care

urmează să fie prezentate de ofertanți/candidați pentru dovedirea îndeplinirii
criteriilor de calificare și selecție;Jurisprudență
d) caietul de sarcini sau documentația descriptivă, aceasta din urmă fiind utilizată în
cazul aplicării procedurii de dialog competitiv sau de negociere;Jurisprudență
e) instrucțiuni privind modul de elaborare și de prezentare a propunerii tehnice și
financiare;
f) informații detaliate și complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru
stabilirea ofertei câștigătoare, corespunzător prevederilor cap. V secțiunea a 3-
a;Jurisprudență
g) instrucțiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;Jurisprudență
h) informații referitoare la clauzele contractuale obligatorii.

Specificațiile tehnice reprezintă cerințe, prescripții, caracteristici de natură tehnică

ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, în așa
manieră încât să corespundă necesității autorității contractante.

Merespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) și (3) constituie infracțiune și se pedepsește cu

închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă

(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, sub forma creditelor de angajament și creditelor
bugetare, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă
limite maxime care nu pot fi depășite.

(3) Angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) se face numai în limita
creditelor de angajament și în scopurile pentru care au fost aprobate.
În vederea realizării acțiunilor anuale și multianuale, ordonatorii de credite încheie
angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul
bugetar respectiv.

Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă. Contabilitatea

stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările
legale.

Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie, de

producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după
caz. Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii,

precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după
caz. Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.
Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat se ţine pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare.

Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea plăţilor de casă şi a cheltuielilor

efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor

financiare anuale.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din
rezerve şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se stabileşte anual prin închiderea

conturilor de cheltuieli efective şi a conturilor de surse din care au fost efectuate.

Ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarului general
sau altor persoane împuternicite în acest scop, cu excepția conducătorului compartimentului
financiar-contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii de credite vor preciza competențele
delegate și condițiile delegării acestora
Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:

a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme

juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor
enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele
minime și maxime prevăzute prin prezenta lege;

b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii

unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași
activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție;

c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

d) principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul

bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul

studiilor;

e) principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și

recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și

regulamentelor proprii;

f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în

funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate;

g) principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării

predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar;

h) principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru

personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal
ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii;

i) principiul publicității în sensul transparenței veniturilor de natură salarială, precum și a altor

drepturi în bani și/sau în natură pentru toate funcțiile din sectorul bugetar.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune,

până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare.

A. Amortizarea liniară - se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a

unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a
mijlocului fix. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la
valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

B. Amortizarea degresivă - constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul

dintrecoeficienţii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 şi 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.

Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

Ministerului Finanţelor.

C. Amortizarea accelerată - constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de

exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de

amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și a organizării

concursurilor de soluții sunt:

a) nediscriminarea;

b) tratamentul egal;

c) recunoașterea reciprocă;

d) transparența;

e) proporționalitatea;

f) asumarea răspunderii.

contract de achiziție publică - contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului
administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai
multe autorități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau
prestarea de servicii;

achiziție sau achiziție publică - achiziția de lucrări, de produse sau de servicii prin intermediul
unui contract de achiziție publică de către una ori mai multe autorități contractante de la
operatori economici desemnați de către acestea, indiferent dacă lucrările, produsele sau
serviciile sunt destinate ori nu realizării unui interes public;

c) acord-cadru - acordul încheiat în formă scrisă între una sau mai multe autorități
contractante și unul ori mai mulți operatori economici care are ca obiect stabilirea termenilor
și condițiilor care guvernează contractele de achiziție publică ce urmează a fi atribuite într-o
anumită perioadă, în special în ceea ce privește prețul și, după caz, cantitățile avute în vedere;

20. Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor

publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a
acestuia. Normele metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale
instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii, inclusiv a bugetelor
creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor fondurilor externe
nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea de privatizare,
gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare a
acestora. (O.M.F.P. nr. 1.917/2005, O.M.F.P. nr. 2.021/2013 şi O.M.F.P. nr. 720/2014);

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiuneaşi

controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute
dinactivitatea instituţiilor publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi
sistematica,prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,
performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi
pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienţii, dar şi alţi
utilizatori(organismele financiare internaţionale).

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la

execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în
administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar şi
informaţii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a
contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale

Potrivit reglementărilor existente în domeniul finanţelor publice şi a contabilităţii,contabilitatea

publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor

şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;*)

c) contabilitatea generală bazata pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, caresă reflecte
evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi excedentul sau deficitulpatrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate

În aplicarea prevederilor pct. a) şi c), planul de conturi va cuprinde:

- conturi bugetare - pentru reflectarea încasării veniturilor şi plaţii cheltuielilor şideterminarea

rezultatului execuţiei bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitateaveniturilor şi
cheltuielilor bugetare, se realizează cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura
clasificaţiei bugetare în vigoare. Aceste conturi asigură înregistrarea veniturilor încasate şi a
cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat şi furnizează informaţiile necesare întocmirii
contului de execuţie bugetară şi stabilirii rezultatului execuţiei bugetare.

- conturi generale - pentru reflectarea activelor şi pasivelor instituţiei, a cheltuielilor şiveniturilor

aferente exerciţiului, indiferent dacă veniturile au fost încasate iar cheltuielile plătite, pentru
determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial);.

Instituţiile publice, au obligaţia să conducă contabilitatea în partida dubla cu ajutorulconturilor

prevăzute în planul de conturi general.

Planul de conturi general cuprinde următoarele clase de conturi:

- clasa 1 "Conturi de capitaluri";

- clasa 2 "Conturi de active fixe";

- clasa 3 "Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie";

- clasa 4 "Conturi de terţi";

- clasa 5 "Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale";

- clasa 6 "Conturi de cheltuieli";

- clasa 7 "Conturi de venituri şi finanţări".

În cadrul claselor există mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate peconturi
sintetice de gradul I şi II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitice în funcţie de
specificul activităţii şi de necesităţile proprii de informare.

Cu ajutorul acestor conturi, instituţiile publice înregistrează operaţiunile economicofinanciare pe

baza principiilor contabilităţii de drepturi şi obligaţii (de angajamente), respectiv în momentul
creării, transformării sau dispariţiei/anulării unei valori economice, a unei creanţe sau unei
obligaţii.

Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupa funcţia de conducere a

compartimentului financiar-contabil şi care răspunde şi de activitatea de încasare a veniturilor şi
de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în
cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau
persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract, încondiţiile legii.

Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure,potrivit

legii, condiţiile necesare pentru organizarea şi conducerea corecta şi la zi acontabilităţii,
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum şi valorificarea
rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, depunerea la
termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi
situaţiilor financiare, organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul instituţiei
publice.

Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale:

- denumirea documentului;

- denumirea şi, după caz, sediul unităţii care întocmeşte documentul;

- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

- menţionarea părţilor care participa la efectuarea operaţiunii economico-financiare (cândeste

cazul);

- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legalal
efectuării acesteia;

- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate;

- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea

operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi

ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completa a operaţiunilor efectuate.

Înregistrările în contabilitate se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii

documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic, în conturi
sintetice şi analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru forma de înregistrare în
contabilitate "maestru-şah"

În cadrul formei de înregistrare "maestru-şah", principalele registre şi formulare care

seutilizează sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea-mare şi Balanţa de verificare.

La instituţiile publice se poate folosi forma de înregistrare în contabilitate "maestru-

şahsimplificat". În acest caz, contabilitatea sintetică se ţine pe "Fise de cont pentru
operaţiidiverse", deschise pentru fiecare cont sintetic în Cartea-mare (şah), iar contabilitatea
analitică se ţine pe fişele menţionate la forma de înregistrare "maestru-şah".

Evidenţa analitică a creditelor bugetare, plaţilor de casa şi a cheltuielilor efective se ţine cu

ajutorul "Fisei pentru operaţii bugetare".

1.Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematica

a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale instituţiei.

Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar, după ce a fost
numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei.

Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în
ordinea completării lor.

Se întocmeşte zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără ştersături şispatii
libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.

2. Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

toateelementele de activ şi de pasiv grupate în funcţie de natura lor, inventariate potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar,după ce a

fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei.

Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei, cel puţin o dată pe an peparcursul

funcţionarii instituţiei, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii
prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o forma recapitulativă, elementele inventariate dupănatura lor,
suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şide pasiv.
Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la baza listele deinventariere sau
alte documente care justifica conţinutul acestora.

3. Registrul "Cartea mare" este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar

şi sistematic, prin regruparea conturilor, existenta şi mişcarea elementelor de activ şi de pasiv, la

un moment dat.

Registrul Cartea mare (şah) se întocmeşte într-un exemplar, lunar, separat pentru debitulşi
separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării operaţiunilor.

Cartea mare sta la baza întocmirii balanţei de verificare. Registrul Cartea mare poate fiînlocuit cu
Fisa de cont pentru operaţiuni diverse. Editarea Cărţii mari se va efectua numai lacererea
organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii.

4. Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactităţii

înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică,
precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare.

Balanţa de verificare se întocmeşte pe baza datelor preluate din Cartea mare (şah),respectiv din
fişele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic.

Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică se întocmesc balanţe de verificare

analitice. La instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se întocmesc luna iar balanţele
de verificare analitice, cel mai târziu la sfârşitul perioadei pentru care se întocmesc situaţiile
financiare.

Balanţa de verificare cuprinde pentru toate conturile instituţiei următoarele elemente:

- simbolul şi denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul de conturi;

- soldurile iniţiale sau totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente după caz,;

- rulajele curente debitoare şi creditoare;

- totalul sumelor debitoare şi creditoare;

- soldurile finale debitoare şi creditoare;

În balanţa de verificare pentru luna ianuarie rubrica "solduri iniţiale" se completează cu

soldurile finale debitoare şi creditoare ale lunii decembrie ale anului precedent

Termenul de păstrare a registrelor şi documentelor justificative şi contabile este de 10 anicu

începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cuexcepţia
statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani. Situaţiile financiare anuale sepăstrează
timp de 50 de ani.

Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind:

a) bilanţul;

b) contul de rezultat patrimonial;

c) situaţia fluxurilor de trezorerie;

d) situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;

e) anexe la situaţiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative;

f) contul de execuţie bugetară

A. Bilanţul este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă elementele de activ,datorii şi
capital propriu ale instituţiei publice la sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte situaţii
prevăzute de lege.Pentru fiecare element de bilanţ trebuie prezentată valoarea aferentă
elementului respectiv pentru exerciţiul financiar precedent.

În bilanţ, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al

lichidităţii iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al
exigibilităţii.

Structura Bilanţului

A. ACTIVE

Active necurente; Active fixe necorporale; Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale,
plantaţii, mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale; Terenuri şi clădiri;Alte active
nefinanciare; Active financiare; Creanţe (peste un an); Total active necurente

Active curente: Stocuri, Creanţe (sub un an),Investiţii pe termen scurt; Conturi la trezorerie şi
bănci; Cheltuieli în avans; Total active curente; Total active

B. DATORII

Datorii necurente; Datorii (peste un an);Împrumuturi pe termen lung;Provizioane;Total datorii

necurente; Datorii curente;Datorii (sub un an);Împrumuturi pe termen scurt; Împrumuturi pe
termen lung ce trebuie plătite în exerciţiul curent; Venituri în avans; Provizioane; Total datorii
curente; Total datorii

Active nete/Capitaluri proprii = Total active - Total datorii

C. Capitaluri proprii

Rezerve şi fonduri

Rezultatul patrimonial

Rezultatul reportat

B. Contul de rezultat patrimonial prezintă situaţia veniturilor, finanţărilor şi cheltuielilor din

cursul exerciţiului curent. Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie
prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă performanţa financiară a

instituţiei publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determină pe
fiecare sursa de finanţare în parte, precum şi pe total, ca diferenţa între veniturile realizate şi
cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent.

Structura Contului de rezultat patrimonial

Venituri operaţionale

- venituri din impozite şi taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale bugetelor

- venituri din activităţi economice

- finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu destinaţie speciala

- alte venituri operaţionale

Total venituri operaţionale

Cheltuieli operaţionale

- cheltuieli cu salariile şi contribuţiile aferente

- subvenţii, transferuri

- cheltuieli privind stocurile, lucrările şi serviciile executate de terţi

- cheltuieli de capital, amortizări şi provizioane

- alte cheltuieli operaţionale

Rezultatul patrimonial (excedent/deficit din activitatea curenta +/-excedent/deficit din

activitatea extraordinara).

C. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Situaţia Fluxurilor de trezorerie prezintă existenta şi mişcările de numerar divizate în:

Fluxuri de trezorerie din activitatea operaţională/de investitii/de finantare, care prezintă

mişcările de numerar rezultate din activitatea curenta:

- Încasări

- Plaţi

D.Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor

Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor trebuie să ofere informaţii referitoare la

structura capitalurilor proprii, influentele rezultate din schimbarea politicilor contabile,
influentele rezultate în urma reevaluării activelor, calculului şi înregistrării amortizării sau din
corectarea erorilor contabile.

Situaţia prezintă în detaliu creşterile şi diminuările din timpul anului al fiecărui elemental
conturilor de capital
E. Anexele la situaţiile financiare. Ele conţin: politici contabile şi note explicative.

Principii contabile

Principiul continuităţii activităţii - Presupune ca instituţia publică îşi continua în mod normal
funcţionarea, fără a intră în stare de desfiinţare sau reducere semnificativa a activităţii dacă
ordonatorii de credite au luat cunoştinţa de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite
evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente
trebuie prezentate în notele explicative.

Principiul permanentei metodelor - Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de

la un exerciţiu financiar la altul.

Principiul prudenţei - Evaluarea trebuie făcută pe o baza prudenta şi în special trebuie să se ţină
cont de toate angajamentele apărute în cursul exerciţiului financia curent sau al unui exerciţiu
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data depunerii
acestuia;.

Principiul contabilităţii pe bază de angajamente - Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente

sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe măsura ce
numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit şi sunt înregistrate în evidentele contabile
şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor de raportare.

Situaţiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informaţii nu numai despre
tranzacţiile şi evenimentele trecute care au determinat încasări şi plaţi dar şi despre resursele
viitoare, respectiv obligaţiile de plată viitoare.

Acest principiu se bazează pe independenta exerciţiului potrivit căruia toate veniturile şi toate
cheltuielile se raportează la exerciţiul la care se referă, fără a se ţine seama de data incasării
veniturilor, respectiv data plaţii cheltuielilor.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii - Componentele

elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul intangibilităţii - Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar

trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.

Principiul necompensării - Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă, cu excepţia compensărilor între active şi datorii
permise de reglementările legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi
cheltuielilor la valoarea integrală.
Principiul compatibilităţii informaţiilor - Elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea
comparării în timp a informaţiilor.

- Principiul materialităţii (pragului de semnificaţie) - Orice element care are o valoare

semnificativa trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare iar elementele cu valori
nesemnificative dar care au aceeaşi natura sau au funcţii similare trebuie însumate şiprezentate
într-o poziţie globală. Un element patrimonial este considerat semnificativ dacăomiterea să ar
influenţa în mod vădit decizia utilizatorilor situaţiilor financiare.

- Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (realităţii asupra aparenţei) -

Informaţiile contabile prezentate în situaţiile financiare trebuie să fie credibile, să

respecterealitatea economica a evenimentelor sau tranzacţiilor, nu numai forma lor
juridica.Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în
cazuriexcepţionale. Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi
motivelecare le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii
activelor,datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului patrimonial

La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, denumita valoare contabilă (costul istoric), care se stabileşte astfel:

- la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

- la cost de producţie - pentru bunurile produse în instituţie;

- la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratui

Activele fixe - sunt active deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor pe termen
lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale şi activele financiare.

Activele fixe necorporale - sunt active fără substanţa fizica, care se utilizează pe o perioadă mai
mare de un an.

Contabilitatea sintetică a activelor fixe necorporale se ţine pe categorii iar contabilitatea analitică
pe feluri de active fixe necorporale.

Activele fixe necorporale cuprind:

- cheltuieli de dezvoltare;(contul 203)

- concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia celor
create intern de instituţie; (contul 205).
- înregistrări ale reprezentaţiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale,
evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi
magnetice sau alte suporturi;(contul 206)

- alte active fixe necorporale, includ programele informatice create de instituţiesau achiziţionate
de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare(contul 208)

- avansuri (234) şi active fixe necorporale în curs de execuţie(233)

Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrarea

activelor fixe necorporale

Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeazăca atare
şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au valoare de intrare mai maredecât limita
stabilită prin hotărâre a Guvernului şi o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ţine pe categorii, iar contabilitateaanalitică

pe fiecare obiect de evidenta, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu
toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în
totalitate, o funcţie distinctă

Activele fixe corporale cuprind:

- terenuri (contul 2111) şi amenajări la terenuri (contul 2112)

- construcţii(contul 212);

- instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii(contul 213;

- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şialte

active corporale(contul 214);

- avansuri şi active fixe corporale în curs de execuţie(contul 232).

Activele fixe corporale se înregistrează la momentul transferului dreptului de proprietate pentru

cele achiziţionate cu titlu oneros sau la data întocmirii documentelor pentru cele construite sau
produse de instituţie, respectiv primite cu titlu gratuit.

Un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de capitaluri proprii al
unei alte entităţi, un drept contractual

Activele financiare cuprind:

- titluri de participare - drepturile sub forma de acţiuni deţinute de stat sau unităţile
administrativ-teritoriale potrivit legii, în capitalul unor societăţi comerciale sau organisme
internaţionale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungata aduce venituri sub formade dividende
(contul 260).
- alte titluri imobilizate- obligaţiunile deţinute de stat, a căror deţinere pe o perioadă îndelungata
aduce venituri sub forma de dobânzi (contul 265)

- creanţe imobilizate - drepturile instituţiilor publice pentru împrumuturi acordate pe termen

lung şi alte creanţe pe termen lung, potrivit legii.

Contabilitatea creanţelor imobilizate se ţine pe următoarele categorii: împrumuturiacordate pe

termen lung şi alte creanţe imobilizate. În conturile de împrumuturi pe termen lung se
înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte de împrumut pentru care se percep
dobânzi, potrivit legii (cont 267). În categoria altor creanţe imobilizate intra: garanţiile,
depozitele, depuse de instituţia publică la terţi (cont 267).

Activele financiare de natura titlurilor de participare şi a altor titluri imobilizate seînregistrează la

momentul dobândirii acestora, în condiţiile prevăzute de lege.Împrumuturile acordate pe
termen lung se înregistrează în momentul constatării dreptului de creanţă respectiv.

Un activ se clasifica ca activ circulant (curent) atunci când:

- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă
să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este

restricţionată.

Activele circulante (curente) cuprind:

- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

- creanţe;

- investiţii pe termen scurt;

- casa şi conturi la bănci.

Plățile ce se efectuează de către instituțiile publice se evidențiază în conturile de

cheltuieli bugetare deschise la unitățile Trezoreriei Statului, pe capitole, subcapitole,

paragrafe, titluri, articole şi alineate de cheltuieli bugetare, potrivit bugetelor de venituri şi

cheltuieli ale acestora şi potrivit Clasificației indicatorilor privind finanțele publice, aprobată

prin OMFP nr. 1.954/2005.

ECUATIA PATRIMONIULUI d.p.d.v. contabil :

ACTIV = PASIV sau ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII

Contul 8048 “Garantie bancara pentru oferta depusa” - Cu ajutorul acestui cont se inregistreaza
garantia pentru oferta depusa de contractanti prin care persoana juridica achizitoare este
asigurata de mentinerea ofertelor pe toata durata licitatiei si de semnarea contractului si a
documentelor de catre contractantul desemnat castigatorul licitatie

Contul 8049 “Garantie bancara pentru buna executie - Cu ajutorul acestui cont se inregistreaza
garantia de buna executie constituita in scopul asigurarii persoanei juridice achizitoare de
realizarea calitativa, convenita prin contractul de executie si in durata de executie aprobata a
investitie

Contul 8050 “Disponibil din garantia constituita pentru buna executie” - Cu ajutorul acestui cont
se tine evidenta disponibilitatilor din garantia constituita pentru buna executie

Conturi uzuale:

1.Inregistrare comision banca

627„Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate” = 5121 „Conturi la banci in lei”

2. Depunere numerar la banca

5121„Conturi la banci in lei” = 5311 „Casa in lei”

3. Retragere numerar de la banca

5311 „Casa in lei” = 5121„Conturi la banci in lei”

4. Creditare societate

5121„Conturi la banci in lei”= 4551 „Decontari intre entitatile afiliate”

5. Restituire creditare societate

4551 „Decontari intre entitatile afiliate” = 5121„Conturi la banci in lei”

6. Inregistrarea salariului brut:

641 “Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 “Personal-salarii datorate”

7. Inregistrare CAS (25%):

421 “Personal-salarii datorate” = 4315 “Contributia de asigurari sociale”

8. Inregistrare CASS (10%):

421 “Personal-salarii datorate” = 4316 “Contributia de asigurari sociale de sanatate”

9. Inregistrare impozit pe salarii (10%):

421 “Personal-salarii datorate” = 444 “Impozitul pe venituri de natura salariilor”

10. Inregistrare CAM (2.25%):

646 “Cheltuieli privind contributia asiguratorie pentru munca = 436 “Contributia asiguratorie
pentru munca”

11. Inregistrare acordare de avans de la salarii:

421 “Personal-salarii datorate” = 425 “Avansuri acordate personalului”

12. Inregistrare retinere din salariu:

421 “Personal-salarii datorate” = 427 “Retineri din salarii datorate tertilor”

13. Plata retinerii din salariu (poprire)

427 „Retineri din salarii datorate tertilor”= 5121„Conturi la banci in lei”

14. Plata impozit microintreprindere

4418 „Impozit pe venit” = 5121„Conturi la banci in lei”

15. Plata impozit pe salarii

444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor” = 5121„Conturi la banci in lei”

16. Incasare credit bancar

5121„Conturi la banci in lei” = 1621”Credite bancare pe termen lung”

17. Plata dobanzilor

666 „Cheltuieli privind dobanzile” = 5121„Conturi la banci in lei”

18. Inregistrarea diferentei de curs valutar ca urmare a reevaluarii la curs de la finalul lunii

6651 „Diferente nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare

exprimate in valuta” = 1621 „Credite bancare pe termen lung

19. Inchiderea conturilor de cheltuieli

121 „Profit sau pierdere” = %

6xx „Cont de cheltuiala”

691 „Chetuieli cu impozitul pe profit”

20. Inchiderea conturilor de venituri

7xx „Cont de venit = 121 „Profit sau pierdere”

21. Sumele platite furnizorilor de active fixe din contul unitatii de trezorarie se inregistreaza

404 furnizori de active fixe= 770 finantare de la buget

21.Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata

cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale (O.M.F.P. nr. 1.792/2002);

Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă doua forme de angajamente:
a) Angajamentul legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic
din care rezultă sau ar putea rezultă o obligaţie pe seama fondurilor publice.

Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub forma scrisă şi să fie semnat de ordonatorul
de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie publică, comanda,
convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.

Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control

financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.

b) Angajamentul bugetar - orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii,
afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.

În aplicarea principiului anualitatii, potrivit căruia "plăţile efectuate în cursul unui an

bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv", şi a prevederilor legale, potrivit cărora pentru a efectua o plata este obligatorie
parcurgerea prealabilă a celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea, se
impune punerea în rezerva a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele
legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în exerciţiile precedente de
ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul
exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate.

In scopul garantarii acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate actele prin care
statul sau unităţile administrativ-teritoriale contractează o datorie faţă de terţii creditori,
sunt precedate de angajamente bugetare, respectiv de rezervarea creditelor necesare plăţii
angajamentelor legale.
Angajamentele bugetare pot fi:
b1) angajamente bugetare individuale;
b2) angajamente bugetare globale.
b1) Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite operaţiuni
noi care urmează să se efectueze.
Angajamentul bugetar individual se prezintă la viza persoanei împuternicite sa exercite
controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
b2) Pentru cheltuieli curente de natura administrativă, ce se efectuează în mod repetat pe
parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar, se pot întocmi propuneri de angajamente legale
provizorii, materializate în bugete previzionale, care se înaintează pentru viza de control
financiar preventiv împreună cu angajamentele bugetare globale.
Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal
provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natura administrativă, cum
ar fi:
- cheltuieli de deplasare;
- cheltuieli de protocol;
- cheltuieli de întreţinere şi gospodărie (încălzit, iluminat, apa, canal, salubritate, posta,
telefon, radio, furnituri de birou etc.);
- cheltuieli cu asigurările;
- cheltuieli cu chiriile;
- cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.
Angajamentele legale individuale aprobate până la finele anului, acoperite de aceste
angajamente legale provizorii, nu trebuie înaintate pentru viza de control financiar
preventiv.
Angajamentele legale individuale care depăşesc valoarea angajamentelor legale
provizorii se supun vizei de control financiar preventiv.
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se certifica
existenta unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezerva (se blocheaza) creditele
aferente unei cheltuieli, potrivit destinaţiei prevăzute în buget.

2. Lichidarea cheltuielilor
Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica existenta angajamentelor, se
determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se verifica condiţiile de exigibilitate
ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile
respective.
Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor
justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului
efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz,
existenta unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de
grant etc.)

Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către

persoana imputernicita de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factura şi a
documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de
recepţie - cod 14-2-5, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe
- cod 14-3-1A, în cazul bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).
Documentele care atesta bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din
care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de
credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirma ca:
- bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii;
- lucrările au fost executate şi serviciile prestate;
- bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea
gestiunii şi a notei contabile de înregistrare;
- condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursarilor de rate sau a plăţilor de
dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
- alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite.

3. Ordonanţarea cheltuielilor
Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirma ca livrările de bunuri au fost
efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi ca plata poate fi realizată. Persoana
desemnată de ordonatorul de credite confirma ca exista o obligaţie certa şi o sumă
datorată, exigibilă la o anumită data, şi în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate
emite "Ordonanţarea de plată" pentru efectuarea plăţii.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite da
dispoziţie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) sa întocmească
instrumentele de plată a cheltuielilor.
Ordonanţarea de plată trebuie să conţină date cu privire la:
- exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;
- subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;
- suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în moneda naţionala sau în moneda străină,
după caz;
- datele de identificare a beneficiarului plăţii;
- natura cheltuielilor;
- modalitatea de plată.

Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul
instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor
revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite sa exercite
aceasta calitate prin delegare, potrivit legii.

Plata cheltuielilor este asigurata de şeful compartimentului financiar (financiar-contabil)

în limita creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în
conturi, după caz.
4. Plata cheltuielilor
Plata cheltuielilor este faza finala a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este
eliberata de obligaţiile sale faţă de terţii-creditori.
Conturile de ordine şi evidenta 940 "Credite bugetare aprobate", 950 "Angajamente
bugetare" şi 960 "Angajamente legale" au următoarea funcţiune de evidenta a
creditelor/angajamentelor legale/angajamentelor bugetare aprobate pentru efectuarea
cheltuielilor aprobate prin buget.

În vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta unităţilor

de trezorerie şi contabilitate publică la care au conturile deschise bugetul de venituri şi
cheltuieli aprobat şi repartizat pe trimestre, pe modelele elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice.Pentru efectuarea cheltuielilor de capital instituţiile publice vor
prezenta unităţilor de trezorerie şi contabilitate publică şi programul de investiţii aprobat
în condiţiile legii.

22.Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura

activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. Normele metodologice privind organizarea şi
efectuarea inventarierii patrimoniului în unităţile M.A.I. (O.M.F.P. nr. 2.861/2009,
O.M.A.I. nr. 231/2012);

Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor

elementelor patrimoniale, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care
aceasta se efectuează.

Inventarierea are drept scop stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor patrimoniale de
natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum şi a bunurilor materiale
aparţinând altor unităţi, persoane juridice sau fizice şi care temporar se află în păstrarea
unităţii în custodie, comodat, închiriate, pentru reparare şi prelucrare ori sub orice altă
formă prevăzută de lege.

Unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul

activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării acestora, de regulă cu ocazia
încheierii exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuzionării sau încetării activităţii,
potrivit legii.

Inventarierea patrimoniului poate fi efectuată şi în următoarele situaţii:

a)cu prilejul reorganizării gestiunilor;

b)ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite
cert decât prin inventariere;

c)la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe
prevăzute de lege;

d)după incendii, inundaţii sau alte calamităţi naturale ori evenimente neprevăzute, în
urma cărora s-au produs pagube, precum şi în caz de furturi, delapidări, degradări de
bunuri;
e)ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

f)cu ocazia reorganizării unităţilor în baza unor acte normative;

g)în alte cazuri prevăzute de lege.

Listele de inventariere întocmite pentru bunurile din domeniul public al statului se

completează cu următoarele date referitoare la bunurile inventariate:

a)codul de clasificare conform clasificării oficiale;

b)regimul juridic şi titlul de deţinere;

c)numărul de identificare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice.

25.Regulamentul operaţiunilor de casă (Decret nr. 209/1976);

26.Reguli şi politici contabile în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (O.M.A.I. nr.

126/2016);

(1) Contabilitatea sintetică a materialelor se ţine cu ajutorul Fişei de cont pentru operaţiuni
diverse (cod 14-6-22), în cadrul formei de înregistrare "maestru-şah simplificat".

(2) Contabilitatea analitică a materialelor se ţine cu ajutorul Fişei de cont analitic pentru valori
materiale, deschisă separat pe fiecare fel de material.

(3) La ieşirea din gestiune, bunurile materiale se evaluează şi se înregistrează în contabilitate

prin aplicarea metodei costului mediu ponderat (CMP

CMP = (VSI + VI)/(SI + I),

unde:

CMP = costul mediu ponderat;

VSI = valoarea stocului iniţial;

VI = valoarea intrărilor din cursul lunii;

SI = cantitatea din stocul iniţial;

I = cantitatea intrată în cursul lunii.

(4) Toate ieşirile din cursul unei luni se înregistrează în contabilitate la valoarea stocului iniţial,
calculată prin metoda costului mediu ponderat la sfârşitul lunii precedente. Consemnarea în
documentele justificative privind ieşirile de bunuri materiale a valorii unitare a acestora se
face de persoanele din compartimentele logistice, pe baza datelor puse la dispoziţie de
compartimentele financiar-contabile.

(5) La sfârşitul lunii, pe baza costului mediu ponderat calculat pentru luna încheiată, se
efectuează regularizarea soldului astfel:

a) stocul final se înmulţeşte cu costul mediu ponderat calculat la sfârşitul lunii, obţinându-se
valoarea stocului final (valoarea stocului iniţial al lunii următoare);

b) se stabileşte diferenţa faţă de valoarea stocului final existentă în contabilitate înainte de

regularizare şi se înregistrează în contabilitate pe cheltuieli.

(1) Evidenţa contabilă a activelor fixe se ţine cu ajutorul următoarelor documente de

înregistrare contabilă:

a) Registrul numerelor de inventar (cod 14-2-1) - document de atribuire a numerelor de

inventar la toate activele fixe

b) Fişa mijlocului fix (cod 14-2-2) - document pentru ţinerea contabilităţii analitice a
mijloacelor fixe, cantitativ şi valoric;

c) Fişa de cont pentru operaţii diverse (cod 14-6-22) - document contabil de înregistrare în
evidenţa sintetică în cadrul formei de înregistrare contabilă "maestru-şah simplificat".

Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate în legătură cu existenţa şi mişcarea

materialelor de natura obiectelor de inventar sunt:

a) intrări de materiale de natura obiectelor de inventar în patrimoniul unităţii;

b) ieşiri de materiale de natura obiectelor de inventar din patrimoniul unităţii;

c) mişcări ale materialelor de natura obiectelor de inventar în cadrul unităţii şi între unităţi ale
M.A.I.

Documentele justificative de înregistrare în contabilitate a intrărilor de active fixe sunt:

a) Procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a mijlocului fix, pentru intrările de

mijloace fixe din dotări, donaţii, sponsorizări, transferuri de la alte unităţi ale M.A.I.,
aprovizionări centralizate, transformări şi modernizări, operaţiuni de distribuire/retragere de
bunuri materiale în/din inventarul completului;

b) Procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă pentru obiective de investiţii, al cărui

model este prevăzut pentru intrările de mijloace fixe de natura obiectivelor de investiţii,
inclusiv pentru reparaţii capitale şi modernizări;

c) Procesul-verbal de recepţie provizorie/parţială cantitativă şi calitativă, întocmit pentru

utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum şi pentru
clădirile sau construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, considerate ca puse
în funcţiune la data terminării montajului, respectiv data terminării construcţiei;

d) Procesul-verbal de punere în funcţiune a obiectivului de investiţii, întocmit pentru utilajele

şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi pentru clădirile şi
construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice, considerate ca puse în funcţiune la
terminarea probelor tehnologice.

Documentele justificative privind intrările materialelor de natura obiectelor de inventar în

gestiune sunt:

a) Procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a materialelor de natura obiectelor de

inventar,

b) Procesul-verbal de transformare, întocmit de către comisia numită pentru verificarea

operaţiunilor respective şi recepţia bunurilor rezultate, pentru intrările de materiale de natura
obiectelor de inventar obţinute din producţie proprie sau rezultate în urma unui proces de
prelucrare sau asamblare în unitate;

c) Procesul-verbal de predare-preluare, pentru materialele de natura obiectelor de inventar

intrate ca urmare a comasării sau desfiinţării unor unităţi, în cazul în care nu are loc o dislocare
a bunurilor respective, însoţit de Procesulverbal de inventariere şi de Listele de inventariere
(cod 14-3-12);

d) Bonul de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A), pentru înregistrarea în contabilitate a

materialelor de natura obiectelor de inventar rezultate ca urmare a înlocuirilor de componente
de această natură, uzate, din inventarul de complet al unui mijloc fix;

e) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de declasare şi casare

a unor bunuri materiale,prevăzut de Instrucţiunile viceprim-ministrului, ministrul
administraţiei şi internelor, nr. 167/2009, cu modificările şi completările ulterioare, care se
întocmeşte pentru materialele de natura obiectelor de inventar rezultate în urma
dezmembrării unor active fixe sau materiale de natura obiectelor de inventar;

f) Procesul-verbal de inventariere, pentru materialele de natura obiectelor de inventar

constatate plus la inventariere, însoţit de Listele de inventariere (cod 14-3-12)

Procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a mijlocului fix menţionat la alin. (1) lit. a)
se întocmeşte pe baza:
a) unei facturi sau a altui document legal cu funcţie similarăpentru intrările de mijloace fixe din
achiziţii proprii;

b) Avizului de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A), pentru intrările de mijloace fixe primite prin
transfer;

c) Procesului-verbal de transformare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4, întocmit de

către comisia numită pentru verificarea operaţiunilor respective şi recepţia bunurilor rezultate,
pentru intrările de active fixe obţinute în urma unui proces de transformare sau pentru
modernizări;

d) Procesului-verbal de predare-preluare, însoţit, după caz, de Avizul de însoţire a mărfii (cod

14-3-6/A) şi Fişa mijlocului fix (cod 14-2-2), pentru activele fixe primite prin transfer cu titlu
gratuit de la alte instituţii publice, sau de Procesul-verbal de inventariere şi de Listele de
inventariere (cod 14-3-12), pentru mijloacele fixe intrate ca urmare a comasării sau desfiinţării
unor unităţi, în cazul în care nu are loc o dislocare a bunurilor respective;

e) Procesului-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de declasare şi

casare a unor bunuri materiale prevăzut de Instrucţiunile viceprim-ministrului, ministrul
administraţiei şi internelor, nr. 167/2009 privind scoaterea din funcţiune, valorificarea şi
casarea bunurilor în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şicompletările
ulterioare, care se întocmeşte pentru activele fixe rezultate în urma dezmembrării altor active
fixe;

f) Procesului-verbal de inventariere, pentru activele fixe constatate plus la inventariere, însoţit

de Procesul-verbal de evaluare pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a activelor fixe
constatate plus la inventariere şi de Listele de inventariere (cod 14-3-12);

Documentele justificative de înregistrare în contabilitate a ieşirilor de mijloace fixe sunt:

a) factura;

b) Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A), pentru ieşirile de mijloace fixe, inclusiv cele de
natura armamenului, prin transfer cu titlu gratuit către alte unităţi sau către unităţile M.A.I.,
precum şi cele distribuite din aprovizionări centralizate sau descentralizate;

c) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de declasare şi casare

a unor bunuri materiale

d) Procesul-verbal de inventariere pentru activele fixe constatate lipsă la inventariere, la care

se anexează Lista de inventariere (cod 14-3-12).

(2) Pentru mijloacele fixe transmise fără plată către alte instituţii publice, la Avizul de însoţire a
mărfii se anexează Procesul-verbal de predare-preluare, întocmit conform modelului prevăzut
de Instrucţiunile viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, nr. 167/2009, cu
modificările şi completările ulterioare. Unitatea predătoare areobligaţia de a urmări şi solicita
instituţiei primitoare exemplarul 2 al avizului de însoţire a mărfii cu menţiunea "Recepţionat
integral mijlocul fix", pentru înregistrarea în contabilitate a ieşirii mijlocului fix.

În cazul transmiterii fără plată a mijloacelor fixe amortizabile către alte unităţi ale M.A.I., la
Avizul de însoţire al mărfii (cod 14-3-6A) se anexează Fişa mijlocului fix (cod 14-2-2), în vederea
asigurării informaţiilor necesare pentrucalculul şi evidenţierea amortizării de către unitatea
primitoare. Unitatea predătoare are obligaţia de a urmări şi solicita unităţii primitoare
exemplarul 2 din avizul de însoţire a mărfii cu menţiunea "Recepţionat integral mijlocul fix",
pentru înregistrarea în contabilitate a ieşirii mijlocului fix.

Contabilitatea sintetică a materialelor de natura obiectelor de inventar se ţine cu ajutorul Fişei

de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22), în cadrul formei de înregistrare contabilă
"maestru-şah simplificat".

Documentele justificative pentru ieşirea materialelor de natura obiectelor de inventar sunt:

a) factura, pentru valorificări;

b) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de declasare şi ;

c) Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A), în cazul materialelor de natura obiectelor de

inventar transferate la alte

d) Bonul de consum (cod 14-3-4A) sau Bonul de consum (colectiv) (cod 14-3-4/aA), în cazul
echipamentului acordat personalului conform drepturilor de echipament cuvenite, întocmit
conform Buletinului de distribuţie-retragere

e) Procesul-verbal de inventariere pentru materialele de natura obiectelor de inventar

constatate lipsă la inventariere,

f) Procesul-verbal de transformare întocmit de către comisia numită pentru verificarea

operaţiunilor respective şi recepţia bunurilor rezultate, pentru ieşirile de materiale de natura
obiectelor de inventar supuse unui proces de transformare.

Documentele justificative privind mişcarea materialelor de natura obiectelor de inventar în

cadrul unităţii sunt:

a) Bonul de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A),

b) Avizul de însoţire a mărfii, pentru transferurile de materiale de natura obiectelor de

inventar între subunităţi şi gestiuni dispersate teritorial.