Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr.

2/2011

PROTECȚIA DREPTURILOR PROTECTION OF THE BASIC RIGHTS

9
IN THE EUROPEAN UNION IN THE
FUNDAMENTALE ÎN UNIUNEA
LIGHT OF THE LISBON TREATY
EUROPEANĂ ÎN LUMINA
TRATATULUI DE LA LISABONA
University Assistant Ana Daniela BOBARU
Constantin Brâncuși University of Târgu Jiu
Asist.univ. Ana Daniela BOBARU
Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu
Jiu Abstract: The juridical protection of the
human rights in the European Union has represented a
prior field for the member states, but also for the Union
in its ensemble, fact that has led to the coding of the
Abstract: Protecția juridică a drepturilor rights and liberties, giving birth thus to the document
omului în Uniunea Europeană a reprezentat și that is very important for the European citizens - the
reprezintă în continuare un domeniu prioritar pentru Charter of the basic rights of the European Union.
statele membre, dar și pentru Uniune în ansamblu, fapt The Lisbon Treaty brings new elements in this
ce a condus la codificarea drepturilor și libertăților,
field, respectively gaining the juridical force of the
dând astfel naștere la documentul de o mare Charter of the Basic Rights of the European Union and
însemnătate pentru cetățenii europeni - Carta the relation of the European Union with the European
drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Convention of the Human Rights and Basic Liberties.
Tratatul de la Lisabona aduce cu sine
elemente de noutate în acest domeniu, respectiv Key words: the Justice Court of the
dobândirea forței juridice a Cartei Drepturilor European Union, basic rights, Lisbon Treaty, the
Fundamentale ale Uniunii Europene și relația Uniunii Charter of the basic rights of the European Union.
Europene față de Convenția Europeană a Drepturilor
Omului și Libertăților Fundamentale.

Cuvinte cheie: Curtea de Justiție a Uniunii One of the principles consecrated by

Europene, drepturi fundamentale, Tratatul de la
Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene.
Unul dintre principiile consacrate de
jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene este principiul respectării
1
drepturilor omului.
Regimul juridic al drepturilor omului
reprezintă ansamblul dispozițiilor de drept
pozitiv internațional și european care îi permit
individului să se bucure de drepturile și
libertățile sale. Acest regim corespunde unei
anumite forme de organizare, valabilă în
funcție de drepturile în cauză și de
circumstanțe.2
La început, Curtea de Justiție a
Uniunii Europene a arătat că respectă
drepturile fundamentale și că asigură apărarea
acestor drepturi deoarece acestea
the jurisprudence of the Justice Court of the
European Union is the principle of respecting
the human rights.24
The juridical system of human rights
represents the group of the stipulations of
international and European positive law that
allow the individual to enjoy his rights and
liberties. This system corresponds to a certain
type of organization that is valid according to
the respective rights and circumstances.25
At the beginning, the Justice Court of
the European Union has shown that it
respected the basic rights and it provided the
protection of these rights as they are
acknowledged and guaranteed by the
constitutions of the member states and they
belong to the general law principles. sunt
recunoscute și garantate de către constituțiile
statelor membre și fac parte din principiile
generale de drept. Ulterior, a început să se
raporteze și la alte instrumente de protecție a

Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
3

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322

Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
acestora, cu precădere la CEDO.3
Tratatul de la Lisabona aduce cu sine
elemente de noutate în acest domeniu,
respectiv dobândirea forței juridice a Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
și relația Uniunii Europene față de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește prima noutate,
trebuie precizat că, în primii ani de activitate,
Curtea de Justiție a refuzat să examineze
validitatea unor acte cu privire la drepturi
fundamentale protejate de Constituția
Republicii Federale Germania, cum i se ceruse
de către petiționari (în anii 1959 și 1960).
Cu timpul, s-a modificat felul de a
aborda problemele drepturilor fundamentale
plecând de la considerentul că, referirea la
astfel de drepturi protejate de o constituție
națională ar prezenta pericole de dezagregare
pentru ordinea juridică a Uniunii Europene
aflată încă în formare. Dimpotrivă, elaborarea
unui sistem de protecție a drepturilor
fundamentale la nivelul Uniunii ar apărea ca
un factor integrator și ca un element de
legitimare a unor noi instituții. Este și motivul
pentru care Curtea de Justiție a decis că
"respectarea drepturilor fundamentale face
parte integrantă din principiile generale ale
dreptului căruia Curtea îi asigură respectarea"
și că "protecția acestor drepturi, inspirându-se
în întregime din tradițiile constituționale
comune ale statelor membre trebuie asigurată
în cadrul structurii și obiectivelor
Comunității/Uniunii".4
La 5 aprilie 1977 Parlamentul
European, Consiliul și Comisia au adoptat o
declarație comună cu privire la drepturile
fundamentale5 în care se sublinia importanța
pe care Comunitatea o acordă respectării
drepturilor omului așa cum acestea reies din
Subsequently, it has started to report to other
tools of protecting them, especially at
ECHR.26
The Lisbon Treaty brings new
elements in this field, respectively gaining the
juridical force of the Charter of the Basic
Rights of Rights of the European Union and
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
4
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
the relation of the European Union with the
European Convention of the Human Basic
Rights and Liberties.
Regarding the first new thing, we
should specify that, in its first years of
activity, the Justice Court refused to examine
the validity of certain documents regarding
the basic rights protected by the Constitution
of the Federal Republic of Germany, as it had
been required by the petitioners (in 1959 and
1960).
Across the time, it was changed the
way of approaching the problems of the basic
rights starting from the reason that the
reference to such rights protected by a
national constitution would present
disaggregation dangers for the juridical order
of the European Union that is still being
formed. On the contrary, the elaboration of a
protection system of the basic rights at the
Union level would appear as an integrator
factor and as an element of legitimizing new
institutions. It is also the reason why the
Justice Court has decided that “respecting the
basic rights is an integrant part of the general
principles of the law for which the Court
provides the respect" and that "the protection
of these rights, being entirely inspired from
the common constitutional traditions of the
member states should be provided in frame of
the structure and of the objectives of the
Community/Union".27
On April 5th, 1977 the European
Parliament, Council and Commission adopted
a common declaration regarding the basic
rights28 where it was spotlighted the
importance the Community grants to
respecting the human rights as they result
from the constitutions of the member states, 29
and also from the European Convention of the
Human Basic Rights and
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
constituțiile statelor membre,6
precum și din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale. Instituțiile Comunităților s-
au angajat în exercitarea atribuțiilor lor să
le respecte.
Un progres a fost marcat prin
semnarea Actului Unic care a permis
încorporarea drepturilor fundamentale în
sistemul comunitar. Pentru prima oară într- un
tratat comunitar în preambulul actului s-a
făcut referire la protecția lor. Părțile
contractante s-au declarat decise "să
promoveze împreună democrația, bazându-se
pe drepturile fundamentale recunoscute în
constituțiile și legile statelor membre, în
Convenția Europeană și în Carta Socială
Europeană."
La 12 aprilie 1989 Parlamentul
European a adoptat un alt act: Declarația
Drepturilor și Libertăților Fundamentale7
Declarația urma să devină instrumentul de
referință în materie pentru întreaga
Comunitate și îndeosebi pentru Curtea de
Justiție, declarație codificată după modelul
instituit de Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Propunerea unui Catalog de drepturi
fundamentale a apărut abia în concluziile
Consiliului European din 15-16 decembrie
1995, ca un punct aparte pe ordinea de zi a
Conferinței Interguvernamentale din 1996.
La reuniunea Consiliului European de
la Koln desfașurată la 4 iunie 1999, s-a decis,
la propunerea guvernului federal german
crearea unui organism special cu misiunea
elaborării unei Carte a drepturilor
fundamentale ale Uniunii Europene. După un
proces destul de rapid de elaborare, Convenția
pentru drepturile fundamentale a prezentat la
2 octombrie 2000 proiectul Cartei, iar la 7
decembrie 2000, Carta a fost semnată la Nisa,
în ședință solemnăcelor trei organe
de cătreeuropene: Președintele
reprezentanții European, Președintele
constituționale Președintele
Parlamentului
Comisiei Europene Consiliului încercat să
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
5
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
de miniștri.8
Adoptarea Cartei a Liberties. The
Community institutions committed in exerting
their attributions and the respect for them.
A progress has been marked by
signing the Unique Document allowing the
incorporation of the basic rights in the
community system. For the first time in a
community treaty, the document preamble
referred to their protection. The contracting
parties declared to be decided “to promote
democracy together, based on the basic rights
acknowledged in the constitutions and laws of
the member states, in the European
Convention and in the European Social
Charter."
On April 12th, the European
Parliament adopted another document:
Declaration of the Basic Rights and
Liberties.30 The Declaration was to become
the reference tool in matter for the entire
Community and especially for the Justice
Court, a declaration coded according to the
model instituted by the European Convention
of the Human Rights.
The suggestion of a Catalogue of basic
rights appeared only in the conclusions of the
European Council of December 15th- 16th,
1995, as a special point on the agenda of the
Intergovernmental Conference in 1996.
At the reunion of the European
Council in Koln developed on June 4th, 1999,
they decided, at the suggestion of the German
federal government to create a special
organism for elaborating a Charter f the basic
rights of the European Union. After a quite
quick process of elaboration, the Convention
for the basic rights presented the project of the
Charter on October 2nd, 2000, and on
December 7th, 2000, the Charter was signed in
Nice, in a solemn meeting by the
representatives of the three European
constitutional organs: the President of the
European Parliament, the President of the
European Commission and the President of
the Minister Council.31
The adoption of the Charter has tried
to answer to the critiques brought to the way
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
răspundă criticilor aduse modului în care sunt
protejate drepturile fundamentale la nivel
comunitar, situație creată de refuzul instanței
de la Luxembourg de a recunoaște competența
Comunității de a adera la C.E.D.O., precum și
criticilor legate de caracterul limitat și depășit
al acesteia.9
Astfel, ca proclamație a instituțiilor
Uniunii Europene, Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii nu a avut de la
început forță juridică obligatorie. Decizia
pronunțată în legătură cu statutul său juridic a
fost amânată de către Consiliul European de la
Laeken din 2001, pentru Convenția asupra
Viitorului Europei, care avea să aibă loc în
2004 și unde trebuia să se discute și eventuala
aderare la C.E.D.O. Drept urmare, Carta a fost
inclusă, cu câteva modificări în Tratatul de
instituire a unei Constituții pentru Europa,
urmând în acest fel să capete forță juridică
odată cu intrarea în vigoare a acestui Tratat.
Deși lipsită de forță juridică, Carta și- a făcut
deja simțită prezența, fiind amintită atât în
declarațiile instituțiilor politice, cât și în sfera
judiciară.10
Avocații generali au făcut trimitere la
prevederile sale, ca argumente în plus în
susținerea opiniilor lor, atât în favoarea
recunoașterii unui drept la nivelul Uniunii, cât
și în scopul excluderii unui asemenea drept.
De asemenea, atât Tribunalul, cât și Curtea de
Justiție au recurs la prevederile Cartei în
argumentele lor.11
Odată cu intrarea în vigoare a
Tratatului de Reformă de la Lisabona, la 1
decembrie 2009 Carta Drepturilor
fundamentale ale Uniunii Europene
dobândește aceeași valoare juridică cu cea a
tratatelor.12 Din acest moment ea intră în
blocul de constituționalitate al Uniunii
Europene asupra căruia Curtea de Justiție se
poate pronunța.
Textul Cartei drepturilor fundamentale
ale Uniunii Europene reprezintă un tur de
forță, care a constat în formularea de o
manieră relativ mai clară a unui număr de
principii incluse până în momentul adoptării
ei în tratatele institutive, they protect the basic
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
rights at the community level, a situation
created by the refuse of the Luxembourg
Court to acknowledge the Community
competence to access E.C.H.R., and also to
the critiques related to its limited and crossed
feature.32
Thus, as a proclamation of the
European Union, the Charter of the Union
Basic Rights had no compulsory juridical
force from the beginning. The pronounced
decision referring to its juridical status was
postponed by the European Council in Laeken
in 2001, for the Convention on Europe's
Future that was to have place in 2004 and
where they were to talk and the eventual
accession to E.C.H.R.. As a consequence, the
Charter was included, with a few changes, in
the Treaty of instituting a Constitution for
Europe, and thus it was going to get juridical
force at the same time with the validation of
this Treaty. Even if it has no juridical force,
the Charter made us feel its presence, being
mentioned both in the declarations of the
political institutions and in the judicial
sphere.33
The general attorneys referred to its
stipulations, as additional arguments for
supporting their opinions, both in favour of
acknowledging a right at the Union level and
in order to exclude such a right. Also, both the
Court and the Justice Court have appealed to
the stipulations of the Charter in
34 their arguments.
At the same time with the validation
of the Lisbon Reform Treaty, on December
1st, 2009 the Charter of the Basic Rights of the
European Union gains the same juridical
value as the value o fthe treaties.35 Starting
from this moment, it enters the
constitutionality block of the European Union
on which the Justice Court may pronounce.
The text of the Charter of the basic
rights of the European Union represents a
stunt consisting of the relatively clearer
wording of a number of principles included,
until the moment of adopting it in the
institutive treaties, in directives or other în
directive sau alte reglementări din cadrul
16
6
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
Uniunii, precum și în numeroase decizii ale
Curții de Justiție.
Față de textul Cartei din 2000,
prezenta Cartă este anexată Tratatului de la
Lisabona și este sistematizată pe titluri,
astfel : Titlul I: Demnitatea, Titlui II:
Libertățile, Titlul III: Egalitatea, Titlui IV:
Solidaritatea, Titlui V: Drepturile
cetățenilor, Titlul VI: Justiția, Titlul VII:
Dispoziții generale care reglementează
interpretarea și aplicarea cartei.
Un alt element de noutate este
reflectat în art. 51 alin. 2, care stipulează că:
Carta nu extinde domeniul de aplicare a
dreptului Uniunii în afara competențelor
Uniunii, dar nici nu creează vreo competență
sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică
competențele și sarcinile stabilite de tratate.
Carta drepturilor fundamentale ale
Uniunii Europene confirmă drepturile
fundamentale garantate prin Convenția
Europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale și astfel cum
rezultă acestea din tradițiile constituționale
comune statelor membre. În acest sens art. 52
alin. 4-7 dispune :
Alin.4 În măsura în care prezenta
Cartă recunoaște drepturile fundamentale,
așa cum rezultă acestea din tradițiile
constituționale comune statelor membre,
aceste drepturi sunt interpretate în
conformitate cu tradițiile menționate.
Alin.5 Dispozițiile prezentei Carte
care conțin principii pot fi puse în aplicare
prin acte legislative și de punere în aplicare
adoptate de instituții, organele, oficiile și
agențiile Uniunii, precum și prin acte ale
statelor membre în cazurile în care acestea
pun în aplicare dreptul Uniunii, în
exercitarea competențelor lor respective.
Invocarea lor în fața instanței judecătorești se
admite numai în scopul interpretării și
controlului legalității unor astfel de acte.
Alin.6 Legislațiile și practicile
naționale trebuie să fie luate în considerare
pe deplin, după cum se precizează în
regulations in frame of the Union, and also in
numerous decisions of the Justice Court.
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
7
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
In relation to the text of the Charter in
2000, the current Charter is annexed to the
Lisbon Treaty and it is systemized on titles,
thus: Title I: Dignity, Title II: Liberties, Title
III: Equality, Title IV: Solidarity, Title V: The
Citizens' Rights, Title VI: Justice, Title VII:
General Stipulations regulating the
Interpretation and the Application of the
Charter.
Another new element is reflected in
art. 51, paragraph 2 stipulating that: the
Charter does not extends the application field
of the Union law beside the Union
competences, but it creates no new
competence or task for the Union and it does
not change the competences and the tasks
established by the treaties.
The Charter of the basic rights of the
European Union confirms the basic rights
guaranteed by the European Convention for
protecting the human basic rights and liberties
as they result from the constitutional traditions
common to the member states. In this sense
art. 52 paragraph 4-7 stipulates:
Paragraph 4 As long as the present
Charter acknowledges the basic rights, as
they result from the constitutional traditions
common to the member states, these rights
are interpreted according to the mentioned
traditions.
Paragraph 5 The stipulations of the
present Charter, containing principles, may
be applied by legislative documents and
application documents adopted by the
institutions, organs, offices and agencies of
the Union, and also by documents of the
member states if they apply the Union law, in
exerting their respective competences. Their
invocation in front of the judicial court is
admitted only in order to interpret and
control the legality of such documents.
Paragraph 6 The national legislations
and practices should be fully considered, as it
is specified in the current Charter.
Paragraph 7. The judicial courts of
prezenta Cartă.
Alin. 7. Instanțele judecătorești ale
Uniunii și ale statelor membre țin seama de
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
explicațiile redactate în vederea orientării
înterpretării prezentei Carte.
În cazul invocării prevederilor Cartei
împotriva statelor membre, trebuie precizat că,
acestea pot fi îndreptate doar împotriva acelor
acte adoptate în aplicarea dreptului Uniunii
Europene, dacă acestea încalcă drepturile
fundamentale ale cetățeanului (de exemplu în
transpunerea prevederilor unei directive).
Drept urmare, Carta drepturilor fundamentale
nu poate fi invocată în cazul unor dispute
bazate pe dreptul intern al unui stat membru,
chiar dacă acesta încalcă drepturile
cetățeanului.
Tratatul de la Lisabona aduce în
discuție o chestiune nouă, anume aderarea
Uniunii la CEDO.13 În acest sens, Acordul
privind aderarea Uniunii la Convenția
europeană14 trebuie să reflecte necesitatea de a
conserva caracteristicile specifice ale Uniunii
și ale dreptului Uniunii Europene, în special în
ceea ce privește :
a) modalitățile speciale ale
participării eventuale a Uniunii Europene la
autoritățile de control ale Convenției;
b) mecanismele necesare pentru a
garanta că acțiunile formulate de statele
nemembre și acțiunile individuale sunt
îndreptate în mod corect împotriva statelor
membre și/sau, după caz, împotriva Uniunii.15
Trebuie să precizăm că, această Cartă
nu este opozabilă Regatului Unit al Marii
Britanii și Poloniei, care beneficiază de o
derogare potrivit căreia Carta nu extinde
capacitatea Curții de Justiție și a nici unei alte
instanțe din cele două state membre de a
considera că actele cu putere de lege și actele
administrative, practicile sau acțiunile
administrative sunt incompatibile cu
drepturile sau cu principiile fundamentale pe
care aceasta le reafirmă. Mai mult, șefii de
state și de guvern au convenit să extindă în
viitor această derogare la Republica Cehă.
Opinăm că se impun câteva precizări
the Union and of the member states consider
the explanations published in order to direct
the interpretation of the present Charter.
In case of invoking the Charter
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
8
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
stipulations against the member states, we
should specify that they may be only directed
against those documents adopted in the
application of the European Union law, if they
disrespect the citizen's basic rights (for
example, in transposing the stipulations of a
directive). As a consequence, the Charter of
the basic rights cannot be invoked in case of
some disputes based on the intern law of a
member state, even if it disrespects the
citizen's rights.
The Lisbon Treaty brings a new
problem, namely the Union's access to
ECHR.36 In this sense, the Agreement
regarding the Union's access to the European
Convention37 should reflect the necessity to
conserve the features specific to the Union
and to the European Union law, especially
regarding:
a) the special ways of the eventual
participation of the European Union to the
Convention control authorities;
b) the mechanisms necessary for
guaranteeing that the actions formulated by
the non-member states and the individual
actions are correctly directed against the
member state and/or, depending on the case,
against the Union.38
We should specify that this Charter is
not opposable to the United Kingdom of Great
Britain and to Poland that benefit from a
derogation according to which the Charter
does not extend the ability of the Justice Court
or of any other court of the two member states
to consider that the legislative and
administrative documents, the administrative
practices or actions are incompatible with the
basic rights or principle that it reaffirms.
Moreover, the state and government leaders
have agreed to extend in the future this
derogation to the Czech Republic.
We think that some specifications are
imposed regarding adopting this new în
privința adoptării acestui nou document și în
acest sens afirmăm faptul că:
a) Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene însumează în cadrul unui
singur document, pentru prima dată în istoria
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
Europei, întreaga arie a drepturilor și anume
drepturile civile, politice, economice și
sociale;
b) Carta reprezintă o aplicare în
practică a angajamentelor asumate de statele
membre în materia drepturilor omului, acestea
fiind pregătite încă din etapele premergătoare
adoptării Cartei;
c) Carta dezvoltă dreptul de cetățenie
europeană și pune în prim plan cetățeanul
european, acordândui-se o mai mare grijă față
de problemele sale, mai mult nu face
diferențieri între cetățeani și străini, făcând
referire la persoanele care se găsesc în mod
legal pe teritoriul Uniunii Europene.
Trebuie să menționăm că, în ceea ce
privește competența de judecată în materia
drepturilor omului, în practică s-au creat
confuzii și din acest punct de vedere
considerăm necesare următoarele precizări:
a) Curtea de Justiție a Drepturilor
Omului este instanță independentă creată de
Consiliul Europei în baza Convenției
Europene a Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale, semnată la Roma la 4
noiembrie 1950 și intrată în vigoare în
septembrie 1953, cu sediul la Strasbourg, este
instanța celor 47 de state semnatare ale
Convenției, în timp ce Curtea de Justiție a
Uniunii Europene este instanța tuturor statelor
membre ale Uniunii Europene (27);
b) Procedurile aplicabile sunt diferite,
în sensul că pentru a sesiza Curtea de la
Strasbourg sunt necesare a fi îndeplinite
cumulativ următoarele condiții: epuizarea
tuturor căilor de acțiune la nivel național,
trecerea unui termen de 6 luni de la rămânerea
defmitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate
de instanța supremă națională, în timp ce
pentru a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii
Europene nu sunt necesare aceste condiții,
aceasta poate fi sesizată în orice moment, fie
după obținerea unei hotărâri document and in
this sense we affirm the fact that:
a) the Charter of the basic rights of
the European Union collects in frame of only
one document, for the first time in the
European history, the entire area of the rights,
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
16
9
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
namely the civil, political and social rights;
b) the Charter represents a practical
application of the commitments assumed by
the member states in the matter of the human
rights, these being prepared since the
precursory steps of adopting the Charter;
c) the Charter develops the right to
European citizenship and settles that the
European citizen is the most important one,
taking care of his problems, and moreover it
makes no differentiations between citizens
and foreigners, referring to the persons that
are legally found on the European Union's
territory.
We should mention that, regarding the
judicial competence in matter of the human
rights, in practice, there were confusions and
from this viewpoint we consider the following
specifications as being necessary:
a) the Justice Court of the Human
Rights is an independent court created by the
European Council based on the European
Convention of the Human Basic Rights and
Liberties, signed in Rome on November 4th,
1950 and validated in September 1953, having
the headquarters in Strasbourg, it is the court
of the 47 signing states of the Convention,
while the Justice Court of the European Union
is the court of all the member states of the
European Union (27);
b) The applicable procedures are
different, namely in order to announce the
Court of Strasbourg, we need to accomplish
cumulatively the following conditions:
exhausting all the action ways at the national
level, expecting for a 6 months term since the
permanent and irrevocable remaining of the
decision pronounced by the national supreme
court, while, for announcing the Justice Court
of the European Union, these judecătorești
naționale, fie în timpul procesului aflat pe
rolul instanței de judecată națională;
c) Hotărârile pronunțate de Curtea de
Justiție de la Luxembourg sunt mai repede
puse în aplicare decât cele ale Curții de la
Strasbourg, așadar își produc mult mai repede
efectele juridice ;
d) Pentru statele membre ale Uniunii
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
Europene, Curtea de la Strasbourg poate fi
sesizată după pronunțarea unei hotărâri a
Curții de Justiție de la Luxembourg, ceea ce
face ca prima să fie asimilată cu instanțele de
ultim grad de jurisdicție.
Așadar, din noile reglementări aduse
de Tratatul de la Lisabona se constată că nu se
extinde competența Curții de Justiție a Uniunii
Europene în materii care sunt de competența
exclusivă a Curții de la Strasbourg și ca atare,
în limitele competențelor sale Curtea de la
Luxembourg va putea acționa numai în
calitate de instanță de control al respectării
drepturilor fundamentale în situațiile în care
este sesizată printr-o acțiune ce are ca obiect
anularea unui act al instituțiilor Uniunii
Europene.16
Conchidem aceste precizări
specificând că, în momentul de față, din punct
de vedere jurisdicțional nu se pune problema
unei justiții paralele în materia drepturilor
omului în spațiul european.17
Consiliul nu a reglementat încă
problema aderării Uniunii Europene la
Convenție, drept pentru care se impune, în
primul rând, aprobarea măririi numărului
membrilor Consiliului și, în al doilea rând
modificarea Convenției și completarea cu
norme care să reglementeze această
problematică, astfel încât să clarifice
chestiunea protecției drepturilor omului pe
termen lung.18
În acest sens, Comisia a propus în data
de 17 martie 2010 directive de negociere
pentru aderarea Uniunii Europene la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale. Tratatul de la
Lisabona prevede temeiul conditions are not
necessary, it may be announced anytime,
either after obtaining a national judicial
decision, or during the process placed on the
role of the national judicial court;
c) The decisions pronounced by the
Justice Court of Luxembourg are faster
applied than the ones of the Strasbourg Court,
so they produce much faster their juridical
effects;
d) For the member states of the
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
17
0
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
European Union, the Strasbourg Court may be
announced after pronouncing a decision of the
Justice Court of Luxembourg, fact that makes
the first one to be assimilated to the courts
having the last degree of jurisdiction.
Therefore, from the new regulations
brought by the Lisbon Treaty, it is found that
it is not extended the competence of the
Justice Court of the European Union in
matters that belong to the exclusive
competence of the Strasbourg Court so that, in
the limits of its competences, the Luxembourg
Court will be able to act only as a control
court for respecting the basic rights when it is
announced by an action having as an object
the annulment of a document of the
institutions of the European Union.39
We conclude these specifications by
mentioning that currently, from the
jurisdictional viewpoint, it is not about a
parallel justice in the matter of the human
rights in the European space.40
The council has not regulated yet the
problem of the European Union's access to the
Convention, a law imposing first the approval
of increasing the number of the Council
members and, second of all, changing the
Convention and completing with norms that
should regulate these problems, so that they
could clarify the problem of protecting the
human rights on a 41
long term.
In this sense, the Commission
suggested on March 17th, 2010 negotiation
directives for the European Union's access to
the European Convention of the Human Basic
Rights and Liberties. The Lisbon juridic
pentru ca Uniunea Europeană să adere la
CEDO, cel mai important instrument de
protecție a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale ale Uniunii Europene.
Pentru președintele Comisiei
Europene, Jose Manuel Barroso aderarea
Uniunii Europene la CEDO trebuie realizată
printr-un sistem coerent de protecție a
drepturilor fundamentale în Europa, Acesta va
crește în special nivelul de protecție stabilit
prin Tratatul semnat la Lisabona, de Carta
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene, care sunt obligatorii.
Aderarea la CEDO va introduce
protecție externă jurisdicțională a drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană. Aceasta
va face Curtea Europeană a Drepturilor
Omului de la Strasbourg competentă de a
revizui actele instituțiilor, organismelor și
agențiilor Uniunii Europene, inclusiv
hotărârile Curții de Justiție a Uniunii
Europene pentru a asigura conformitatea cu
CEDO. Va oferi, de asemenea o cale nouă de
atac pentru persoanele care pot acum, după ce
au epuizat toate căile de atac interne, la Curtea
de la Strasbourg.19
Mai mult decât atât, această aderare
contribuie la:
a) crearea unei culturi comune în ceea
ce privește drepturile fundamentale în
Uniunea Europeană;
b) consolidarea credibilității
sistemului de protecție a drepturilor omului în
Uniunea Europeană și în politica sa externă;
c) arată că Uniunea sprijină sistemul
său de greutate de protecție a drepturilor
fundamentale stabilite de către instituții la
Strasbourg;
d) asigurarea dezvoltării armonioase a
jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii
Europene și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.20
Din perspectiva aderării Uniunii la
CEDO, opinia juristului Marcela Comșa se
îndreaptă către evoluția situației economice,
sociale și politice, și în acest sens aceasta
apreciază că vor câștiga adepții aderării Treaty
stipulates the juridical reason for the European
Union to access ECHR, the most important
protecting tool of the human basic rights and
liberties of the European Union.
For the president of the European
Commission, Jose Manuel Barroso, the
European Union's access to ECHR should be
accomplished by a coherent protecting system
of the basic rights in Europe. This will
increase especially the protection level settled
by the Treaty signed in Lisbon, by the Charter
of the compulsory basic rights of the
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
European Union.
The access to ECHR will introduce the
jurisdictional extern protection of the basic
rights in the European Union. This will make
the Strasbourg European Court of Human
Rights able to review the documents of the
European Union's institutions, organisms and
agencies, inclusively the decisions of the
Justice Court of the European Union for
providing the conformity with ECHR. It will
also offer a new attack way for the persons
that are able to now, after exhausting all the
intern attack ways, at Strasbourg Court.42
Moreover, this access contributes to:
a) creating a common culture
regarding the basic rights in the European
Union;
b) reinforcing the credibility of the
protection system of the human rights in the
European Union and in its extern policy;
c) showing that the Union supports
its weight system of protecting the basic rights
established by the institutions in Strasbourg;
d) providing the harmonious
development of the jurisprudence of the
Justice Court of the European Union and of
the Union Court of the Human Rights.43
From the perspective of the Union's
access to ECHR, the jurist Marcela Comșa's
opinion is directed towards the evolution of
the economical, social and political situation
and in this sense it appreciates that the adepts
of the unconditioned access to ECHR will win
or, on the contrary, due to the current
17
1
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011

necondiționate la CEDO, sau the accession.

dimpotrivă, datorită crizei economice
actuale, va fi dificilă punerea în practică a
aderării.
În opinia distinsei autoare, în plină
expansiune economică era firesc să predomine
și în Uniune componenta socială și să se pună
accent pe respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale individuale ale omului, acum
prioritățile s-au schimbat și există riscul ca în
considerarea aspectelor economice și politice
să se susțină necesitatea îngrădirii unor
drepturi sau cel puțin limitarea exercitării lor
(pe anumite perioade de timp sau pentru
anumite teritorii), iar din acest punct de
vedere, completează același autor este posibil
ca multe din drepturile fundamentale
recunoscute să fie vidate de substanța lor și
practic să rămână fără conținut.21
Opinia menționată nu o împărtășim,
considerând că, indiferent de situația
economică sau socială a Uniunii Europene,
drepturile și libertățile fundamentale trebuie
respectate cu precădere și în acest context
statele membre trebuie să aibă în vedere la
stabilirea strategiilor de relansare economică
protecția cetățenilor săi.
În acest sens opinăm că, procedura
privind aderarea Uniunii la CEDO, se
desfășoară greoi, impunându-se accelerarea
acesteia, dar, în același timp, bine gândită,
pentru clarificarea cât mai rapidă a acestei
situații juridice privind protecția drepturilor
omului în Uniunea Europeană.22 Este firesc ca
aderarea să se facă după ce intră în vigoare
modificările ce se impun în cadrul textului
CEDO.
În concluzie precizăm că, principiile
consacrate și dezvoltate de Curtea de Justiție a
Uniunii Europene au creat premisele instituirii
unei ordini juridice specifice Uniunii
Europene23, diferită de cea internațională, dar
și de cele ale statelor membre ale Uniunii.
economical crisis, it will be difficult to apply
In the fine author's opinion, in a full
economical expansion, it was natural for the
Union to predominate the social component
and to emphasize the respect of the human
basic individual rights and liberties, now the
priorities have changed and there is the risk to
support, in the consideration of the
economical and political aspects, the necessity
to border certain rights or at least the
limitation of their exertion (on certain lapses
of time or for certain territories), and from this
viewpoint, the same author completes that it is
possible for many of the basic rights to be
emptied by their substance and to remain
practically with no content.44
We do not share the mentioned
opinion, considering that, no matter the
European Union's economical or social
situation, the basic rights and liberties should
be particularly respected and in this context
the member states should consider the
protection of its citizens when settling the
strategies of economical re-launch.
In this sense, we think that the
procedure regarding the Union's access to
ECHR develops hard, imposing its
acceleration, but at the same time, it is well
thought, for the clarification as fast as possible
of the juridical situation regarding the
protection of the human right in the European
Union.45 It is natural for the access to be made
after validating the changes imposed in frame
of the ECHR frame.
In conclusion, we specify that the
principles consecrated and developed by the
Justice Court of the European Union have
created the premises of instituting a juridical
order specific to the European Union 46,
different from the international one, but also
from the ones of the Union's member states.
Bibliography: sau etapă în reforma
instituțională a Uniunii Europene?, în Revista

Bibliografie: 1. I. Jinga, The Lisbon Treaty, Solution or

Step in the Institutional Reform of the
1. I. Jinga, Tratatul de la Lisabona, soluție European Union?, in Romanian Magazine of

Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
17
2

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322

Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011
română de drept comunitar nr.1/2008;
2. I. Diaconu, Protecția drepturilor omului în
cadrul Uniunii Europene, în Revista română
de drept comunitar nr.1/2009;
3. A.D. Bobaru, Principiile constituționale
aplicabile drepturilor, libertăților
îndatoririlor fundamentale, în Revista Studia
Lex nr.1/2009, Editura Academica Brâncuși
din Târgu Jiu ;
4. I.M. Anghel, Scurte considerațiuni asupra
textului Tratatului de la Lisabona ratificat de
România, în Revista română de drept
comunitar nr.3/2008;
5. T. Savu, Obiectivele și competențele
Uniunii Europene consacrate de Tratatul de la
Lisabona, în Revista română de drept
comunitar nr.1/2008 ;
6. M. Comșa, Scurte considerații referitoare
la raporturile viitoare între Curtea Europeană
a Drepturilor Omului și Curtea Europeană de
Justiție, în Revista Dreptul nr.11/2009;
7. C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept
constituțional european, Editura Lumina Lex,
București, 2008;
8. E. Dragomir, D. Niță, Tratatul de la
Lisabona. Versiunea consolidată a Tratatului
privind Uniunea Europeană și Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, Editura
Nomina Lex, București, 2009 ;
9. G. Issac, M. Blanquet, Droit general de
l'Union europeene, 9 edition, Editure Sirey,
2006;
10. V. Vese, A.L. Ivan, Istoria integrării
europene, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj, 2001;
11. G. Braibant, La Charte des droits
fondamentaux de l'Union europeene, Editions
de Seuil, Paris, 2001 ;
12. L.S. Rossi, Constitutionnalisation de
l'Union europeene et des droits fondamentaux,
RTD eur 41 (2), 2002;
13. E. Bribosia, Les droits fondamentaux
dans la Constitution de l'Union europeene, în
Volumul Commentaire de la Constitution de
l'Union europeene, Editions de l'Universite de
Bruxelles, 2005 ;
Community Law no. 1/2008;
2. I. Diaconu, Protection of the Human
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322
Rights in frame of the European Union, in
Romanian Magazine of Community Law no.
1/2009;
3. A.D. Bobaru, Constitutional Principles
Applicable to the Basic Rights, Liberties and
și Duties, in Studia Lex Magazine no. 1/2009,
Academica Brâncuși Press of Târgu Jiu ;
4. I.M. Anghel, Short Considerations on the
Text of the Lisbon Treaty Ratified by
Romania, in Romanian Magazine of
Community Law no. 3/2008;
5. T. Savu, Objectives and Competences of
the European Union Consecrated by the
Lisbon Treaty, in Romanian Magazine of
Community Law no. 1/2008 ;
6. M. Comșa, Short Considerations Referring
to the Future Reports between the European
Court of the Human Rights and the European
Justice Court, in Law Magazine no. 11/2009;
7. C. Călinoiu, V. Duculescu, European
Constitutional Law, Lumina Lex Press,
Bucharest, 2008;
8. E. Dragomir, D. Niță, The Lisbon Treaty.
Reinforced Version of the Treaty regarding
the European Union and the Treaty regarding
the Functioning of the European Union,
Nomina Lex Press, Bucharest, 2009 ;
9. G. Issac, M. Blanquet, Droit general de
l'Union europeene, 9 edition, Editure Sirey,
2006;
10. V. Vese, A.L. Ivan, History of European
Integration, Presa Universitară Clujeană Press,
Cluj, 2001;
11. G. Braibant, La Charte des droits
fondamentaux de l'Union europeene, Editions
de Seuil, Paris, 2001 ;
12. L.S. Rossi, Constitutionnalisation de
l'Union europeene et des droits fondamentaux,
RTD eur 41 (2), 2002;
13. E. Bribosia, Les droits fondamentaux
dans la Constitution de l'Union europeene, în
Volumul Commentaire de la Constitution de
l'Union europeene, Editions de l'Universite de
Bruxelles, 2005 ;
14. F. Sudre, European and International
Law of Human Rights, Polirom Press, Iași,
17
3
Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011

14. F. Sudre, Drept european și intemational 2006;

al drepturilor omului, Editura Polirom, Iași, 15. www.fenetreeurope.com
2006; 16. www.curia.eu
15. www.fenetreeurope.com
16. www.curia.eu

1
În statele membre ale Uniunii Europene există o dublă protecție a drepturilor omului. Prima protecție se
realizează la nivel național și este asigurată de către Curtea Constituțională, instanța supremă și celelelte instanțe
judecătorești, iar cea de a doua se realizează la nivel european prin Curtea Europeană a Drepturilor Omului și
Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Trebuie să precizăm că, protecția drepturilor omului se realizează în primul
rând la nivel național, statele convenind să creeze și unele sisteme de protecție internațională, asumîndu- și în
acest fel față de comunitatea internațională răspunderea pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului;
2
F. Sudre, Drept european și internațional al drepturilor omului, Editura Polirom, Iași, 2006, p.151;
3
I. Diaconu, Protecția drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene, în Revista română de drept comunitar
nr.1/2009, p.56-57;
4
J. Rideau, Traite etablissant une Constitution pour l'Europe, partie II, p.489, sursa www.google.ro, data
accesării 12.04.2010;
5
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, 1977, C.103, p. 1., sursa www.curia.eu, data accesării 1.04.2010;
6
A.D. Bobaru, Principiile constituționale aplicabile drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, în
Revista Studia Lex nr.1/2009, Editura Academica Brâncuși din Târgu Jiu, p.162-166;
7
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, 1989, C. 120, p. 51, sursa www.curia.eu, data accesării 1.04.2010;
8
G. Issac, M. Blanquet, Droit general de l'Union europeene, 9 edition, Editure Sirey, 2006, p.258;
9
V. Vese, A.L. Ivan, Istoria integrării europene, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2001, p. 225 ;
10
G. Braibant, La Charte des droits fondamentaux de l'Union europeene, Editions de Seuil, Paris, 2001, p.83 ;
11
E. Bribosia, Les droits fondamentaux dans la Constitution de l'Union europeene, în Volumul Commentaire de
la Constitution de l'Union europeene, Editions de l'Universite de Bruxelles, 2005, p.115 ;
12
Tratatul de la Lisabona reprezintă o etapă majoră în evoluția protecției drepturilor fundamentale în Europa.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene beneficiază acum de statutul de act obligatoriu din punct de
vedere juridic, astfel încât Curtea de Justiție și instanțele naționale dispun de un text care are vocația de a constitui
fundamental principal pentru a-și duce la îndeplinire sarcina de a asigura respectarea drepturilor fundamentale în
interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii, din Document de reflecție al Curții de Justiție a Uniunii Europene cu
privire la anumite aspecte ale aderării Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, sursa www.curia.eu, data accesării 02.09.2010;
13
I. Jinga, Tratatul de la Lisabona, soluție sau etapă în reforma instituțională a Uniunii Europene?, în Revista
română de drept comunitar nr.1/2008, p.15;
14
I.M. Anghel, Scurte considerațiuni asupra textului Tratatului de la Lisabona ratificat de România, în Revista
română de drept comunitar nr.3/2008, p.60;
15
Protocolul nr.8 cu privire la art.6 alin.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la aderarea Uniunii
Europene la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.1, E.
Dragomir, D. Niță, op.cit., p.345;
16
T. Savu, Obiectivele și competențele Uniunii Europene consacrate de Tratatul de la Lisabona, în Revista
română de drept comunitar nr.1/2008, p.47-49 ;
17
Potrivit art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea Europeană dispune de trei izvoare juridice
privind protecția drepturilor omului: Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, CEDO, precum și
normele constituționale comune ale statelor membre;
18
Creșterea numărului membrilor Consiliului a fost făcută prin Tratatul de Reformă de la Lisabona, odată cu
intrarea sa în vigoare la 1 decembrie 2009. În dreptul european, acest Tratat și în special art.6 alin.2 constituie
temeiul juridic pentru aderarea la Convenție. Uniunea ar trebui să devină al 48-lea membru contractant la
Convenție, fără a deveni un membru al Consiliului Europei. Toate cele 47 de membrii actuali ai Consiliului
Europei, inclusiv toate statele membre ale UE au ratificat Convenția, care a stabilit Curtea de la Strasbourg
responsabilă pentru asigurarea respectării de către statele membre a principiilor privind drepturile omului;
19
L.S. Rossi, Constitutionnalisation de l'Union europeene et des droits fondamentaux, RTD eur 41 (2), 2002, p.
47;
20
Aderarea Uniunii Europene la CEDO, sursa www.fenetreeurope.com., data accesării 1.05.2010;

Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
17
4

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322

Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011

21
M. Comșa, Scurte considerații referitoare la raporturile viitoare între Curtea Europeană a Drepturilor Omului și
Curtea Europeană de Justiție, în Revista Dreptul nr.11/2009, p.197;
22
În perspectiva aderării Uniunii la Convenție, această caracteristică specifică a sistemului jurisdicțional al
Uniunii trebuie să fie analizată în contextul principiilor care reglementează funcționarea mecanismelor de control
prevăzute de Convenție, în principal principiul subsidiarității. Potrivit acestui principiu, statele membre care au
ratificat Convenția au obligația de a garanta respectarea la nivel național a drepturilor consacrate prin aceasta, iar
Curtea Europeană a Drepturilor Omului are sarcina de a verifica dacă aceste state și-au respectat efectiv
angajamentele. Prin urmare, sarcina de a preveni, de a examina și de a sancționa încălcările Convenției incumbă în
primul rând acestor state. În temeiul acestui principiu al subsidiarității și în vederea garantării punerii lui în
aplicare în cadrul pregătirii aderării, Uniunea este chemată să verifice dacă, în domeniul său de acțiune susceptibil
să facă obiectul unei cereri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, controlul extern efectuat de organele
Convenției poate fi precedat de un control intern efectiv de către instanțele statelor membre și/sau de către
instanțele Uniunii, din Document de reflecție al Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la anumite aspecte
ale aderării Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, sursa www.curia.eu, data accesării 02.09.2010;
23
Ordinea juridică a Uniunii se întemeiază pe acceptarea transferării de către state a unor competențe către
instituțiile Uniunii, competențe care sunt exercitate în comun de către statele membre ale Uniunii Europene. Pe de
altă parte, în cadrul acestei ordini juridice se mențin importante elemente de suveranitate care determină păstrarea
unor competențe deloc neglijabile de către statele ce fac parte din Uniunea Europeană. Acestea dau expresie
dreptului fiecăruia din popoarele respective de a-și păstra identitatea structurilor naționale de guvernare, de a
decide în mod liber asupra problemelor care le interesează, în consonanță cu obiectivele Comunității stabilite prin
instrumentele comunitare de bază, C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept constituțional european, Editura Lumina Lex,
București, 2008, p.171;
24
In the member states of the European Union, there is a double protection of the human rights. The first
protection is accomplished at the national level and it is provided by the Constitutional Court, the supreme court
and the other judicial courts, and the second one is accomplished at the European level by the European Court of
the Human Rights and the Justice Court of the European Union. We should specify that the protection of the
human rights is first accomplished at the national level, the states agreeing to create some systems of international
protection, assuming thus their responsibility, in front of the international community, for respecting the human
basic rights and liberties;
25
F. Sudre, European and International Law of Human Rights, Polirom Press, Iași, 2006, p.151;
26
I. Diaconu, Protection of the Human Rights in Frame of the European Union, in Romanian Magazine of
Community Law no. 1/2009, p.56-57;
27
J. Rideau, Traite etablissant une Constitution pour l'Europe, partie II, p.489, source www.google.ro, access
date 12.04.2010;
28
Official Journal of the European Communities, 1977, C.103, p. 1., source www.curia.eu, access date
1.04.2010;
29
A.D. Bobaru, Constitutional Principles Applicable to the Basic Rights, Liberties and Duties, in Studia Lex
Magazine no. 1/2009, Academica Brâncuși Press of Târgu Jiu, p. 162-166;
30
The Official Journal of the European Communities, 1989, C. 120, p. 51, source www.curia.eu, access date
1.04.2010;
31
G. Issac, M. Blanquet, Droit general de l'Union europeene, 9 edition, Editure Sirey, 2006, p.258;
32
V. Vese, A.L. Ivan, European Integration History, Presa Universitară Clujeană Press, Cluj, 2001, p. 225 ;
33
G. Braibant, La Charte des droits fondamentaux de l'Union europeene, Editions de Seuil, Paris, 2001, p.83 ;
34
E. Bribosia, Les droits fondamentaux dans la Constitution de l'Union europeene, în Volumul Commentaire de
la Constitution de l'Union europeene, Editions de l'Universite de Bruxelles, 2005, p.115 ;
35
The Lisbon Treaty represents a major step in the evolution of the protection of the basic rights in Europe. The
Charter of the basic rights of the European Union benefits now from the status of judicially compulsory document,
so that the Justice Court and the national courts have access to a text skilled to constitute the main foundation for
accomplishing its task to respect the basic rights in interpreting and applying the Union law, from the Reflection
Document of the Justice Court of the European Union regarding certain aspects of accessing the European Union
to the European Convention for protecting the human rights and the basic liberties, source www.curia.eu, access
date 02.09.2010;
36
I. Jinga, The Lisbon Treaty, Solution or Step in the Institutional Reform of the European Union?, in Romanian
Magazine of Community Law no. 1/2008, p.15;
37
I.M. Anghel, Short Considerations on the Text of the Lisbon Treaty Ratified by Romania, in Romanian
Magazine of Community Law no. 3/2008, p.60;

Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
17
5

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322

Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2011

38
Protocol no.8 regarding art.6, paragraph 2 of the Treaty regarding the European Union referring to the
European Union's access to the European Convention for Protecting the Human Basic Rights and Liberties, art.1,
E. Dragomir, D. Niță, op.cit., p.345;
39
T. Savu, The European Union's Objectives and Competences Consecrated by the Lisbon Treaty, in Romanian
Magazine of Community Law no. 1/2008, p.47-49 ;
40
According to art.6 of the Treaty regarding the European Union, the European Union has three juridical sources
regarding the protection of the human rights: the Charter of the basic rights of the European Union, ECHR, and
also the common constitutional norms of the member states;
41
The increase of the number of the Council members has been made by the Lisbon Reform Treaty, at the same
time with its validation on December 1 st, 2009. In the European law, this Treaty and especially art.6 paragraph 2
constitute the juridical reason for accessing the Convention. The Union should become the 48 th contracting
member of the Convention, without becoming a member of the European Council. All the 47 current members of
the European Council, inclusively all the EU member states ratified the Convention that settled the Strasbourg
Court responsible for providing the respect of the member states for the principles regarding the human rights;
42
L.S. Rossi, Constitutionnalisation de l'Union europeene et des droits fondamentaux, RTD eur 41 (2), 2002, p.
47;
43
The European Union's access to ECHR, source www.fenetreeurope.com., access date 1.05.2010;
44
M. Comșa, Short Considerations Referring to the Future Reports between the European Court of the Human
Rights and the European Justice Court, in Law Magazine no. 11/2009, p.197;
45
In the perspective of the Union's access to the Convention, this feature specific to the Union's jurisdictional
system should be analysed in the context of the principles regulating the functioning of the control mechanisms
stipulated by the Convention, mainly the subsidiarity principle. According to this principle, the member states that
have ratified the Convention are obliged to guarantee the national respect of the consecrated rights by it, and the
European Court of the Human Rights has the task to check if these states actually respected their commitments.
Therefore, the task to prevent, examine and sanction the Convention's disrespects devolves first to these states.
Based on this subsidiarity principle and in order to guarantee its application in frame of the access preparation, the
Union is called to check if, in its action field susceptible to make the object of a demand in from of the European
Court of the Human Rights, the extern control accomplished by the Convention's organs may be preceded by an
intern actual control by the courts of the member states and/or by the Union's court, from the Reflection
Document of the Justice Court of the European Union regarding certain aspects of the European Union's access to
the European Convention for the protection of the human basic rights and liberties, source www.curia.eu, access
date 02.09.2010;
46
The Union's juridical order is based on accepting the states to transfer certain competences towards the Union's
institutions, competences that are commonly exerted by the member states of the European Union. On the other
hand, in frame of this juridical order there are important the sovereignty elements determining the keeping of
certain competences that should be considered by the states belonging to the European Union. These express the
right of every one of those people to keep their national identity and their national governing structures, to decide
in a free manner on the problems they are interested in, according to the Community's objectives settled by the
basic community tools, C. Călinoiu, V. Duculescu, European Constitutional Law, Lumina Lex Press, Bucharest,
2008, p.171;

Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
2/2011
17
6

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2297322