1.

Clasificarea cifozei :
A. Cifoza neuropatică
B. Cifoza poate fi vindecată cu suplimente de calciu.
C. Boala Scheuermann-Schantz
D. Cifoza este o curbură normală a coloanei vertebrale și nu necesit ă
tratament.
E. Cifoza congenitala
F. Cifoza este o tulburare care afectează doar baietii.
G. Cifoza posturală
H. Cifoza este un tip de afectiune tumorala care afecteaz ă coloana
vertebrală.
I. Cifoza este întotdeauna cauzată de o mutație genetică.
J. Cifoza rahitică
2. Ce este cifoza ?
A. Cifoza poate afecta ambele sexe, dar este mai frecventă la fete.
B. Cifoza este o tulburare care afectează doar băieții.
C. Cifoza este un tip de osteodistrofie care afectează coloana
vertebrală.
D. Cifoza este adesea menționată ca o postură de tip „cocoașa”.
E. Cifoza este întotdeauna cauzată de o mutație genetică.
F. Cifoza poate fi vindecată numai prin intervenție chirurgical ă.
G. Cifoza poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv de postura
incorecta.
H. Cifoza este o curbură normală a coloanei vertebrale și nu necesit ă
tratament.
I. Cifoza este o tulburare a coloanei vertebrale care provoacă o
curbură anormală a coloanei vertebrale în plan sagital.
J. Cifoza poate fi tratată prin exerciții fizice, iar în cazurile severe, prin
intervenții chirurgicale.
3. Care sunt caracteristicile cifozei?
A. Cifoza este o boală congenitală care poate fi tratată prin medicatie
orala.
B. Cifoza apare din cauza scoliozei.
C. Cifoza este o curbură anormală a coloanei superioare care provoac ă
o postură de tip gibozitate.
D. Cifoza afectează doar coloana inferioară.
E. Cifoza este o curbură normală a coloanei vertebrale și nu necesit ă
tratament.
F. Cifoza poate provoca dureri de spate, rigiditate și tulburari de
respirație.
G. Cifoza poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv de o
postură vicioasa.
H. Cifoza este întotdeauna cauzată de o mutație genetică.
I. Cifoza poate fi diagnosticată prin examen fizic, radiografic și CT.
J. Cifoza poate fi tratată cu exerciții de reabilitare și, în cazuri severe,
cu intervenție chirurgicala.
4. Care sunt caracteristicile cifozei posturale?
A. Cifoza este întotdeauna cauzată de o mutație genetică.
B. Cifoza afectează doar coloana inferioară.
C. Cifoza este o curbură normală a coloanei vertebrale și nu necesit ă
tratament.
D. Cifoza este asociată cu scolioza.
E. Cifoza posturală este o tulburare a coloanei vertebrale care
provoacă o curbură mai mică de 10 °.
F. Cifoza posturală este adesea asociată cu genu valgum , picior plat,
hipotonie a mușchilor abdominali și proiecția anterioară a capului.
G. În flexia ventrală, curbura cifozei posturale este uniform ă.
H. Cifoza posturală: o curbură a coloanei vertebrale între 40 ° - 60 °,
care este mai mare decât curbura normală de 30 °.
I. Cifoza posturală este frecvent asociată cu hiperlordoză, o curbură
exagerată spre interior a spatelui inferior. ??
J. În hiperextensie, curbura cifozei posturale este complet corectat ă și
nu există modificări radiologice vertebrale.
5. Care sunt modalitatile de tratament pentru cifoza postural ă?
A. Exercițiile care întăresc mușchii abdominali pot ajuta la
îmbunătățirea posturii și la reducerea curburii cifozei posturale.
B. Limitarea timpului petrecut in sezut la școală sau acasă poate ajuta,
de asemenea, la tratarea cifozei posturale.
C. Gimnastica medicală și kinetoterapia sunt tratamente eficiente
pentru cifoza posturală.
D. Cifoza poate fi tratată numai în perioada de adult.
E. Cifoza afectează doar coloana inferioară.
F. Chirurgia este singurul tratament eficient pentru cifoza postural ă.
G. Reeducarea posturii este un aspect important al tratarii cifozei
posturale, care presupune corectarea pozitiilor/atitudinilor vicioase
si adoptarea unei pozitii corecte in sezut.
H. Cifoza posturală poate fi vindecată cu medicamente osteogenetice .
I. Cifoza este o curbură normală a coloanei vertebrale și nu necesit ă
tratament.
J. Exercițiile care întăresc mușchii spatelui pot ajuta la îmbunătățirea
posturii și la reducerea curburii cifozei posturale.
6. Care este clasificarea cifozei congenitale?
A. Cifoza de tip III este cea mai severă.
B. Cifoza este clasificată în tipurile I, II și III.
C. Cifoza congenitală poate fi clasificată în Tipul I și Tipul II.
D. Cifoza congenitală de tip I este cauzată de un defect în formarea
unei părți mici sau a întregului corp vertebral, care poate implica 2
sau 3 vertebre.
E. Cifoza congenitală de tip II este cauzată de un defect de segmentare
a corpului vertebral anterior, care creează o bară anterioară
nesegmentată la 2-3 vertebre.
F. Cifoza congenitală de tip I este mai severă decât cifoza congenital ă
de tip II.
G. Atât în cifoza congenitală de tip I, cât și de tip II, severitatea curburii
depinde de numărul și locația vertebrelor afectate.
H. Cifoza congenitală de tip II este mai severă decât cifoza congenital ă
de tip I.
I. Cifoza de tip III este o combinație de tip I și II.
J. Cifoza congenitală are un singur tip, tipul I.
7. Ce este boala Scheuermann și etiopatogenia ei?
A. Boala Scheuermann este o afecțiune rară care afectează doar băieții
B. O predispoziție genetică poate juca un rol în dezvoltarea bolii
Scheuermann.
C. Boala Scheuermann este întotdeauna cauzată de o leziune
traumatică a coloanei vertebrale.
D. Boala Scheuermann este o afecțiune rară care afectează doar adul ții.
E. Boala Scheuermann este o cifoză congenitală rară
F. Boala Scheuermann este o afecțiune rară cu deviație a coloanei
vertebrale în plan frontal
G. Etiopatogenia bolii Scheuermann este incertă.
H. Creșterea anormală a vertebrelor în timpul adolescenței poate
contribui la dezvoltarea bolii Scheuermann.
I. Boala Scheuermann este cea mai frecventă cauză de cifoză în
copilărie, reprezentând 80% din cazuri.
J. Boala Scheuermann a fost descrisă pentru prima dată ca „ epifizită
deformantă juvenilă ”.
8. Care sunt simptomele bolii Scheuermann în perioada de debut?
A. Durerea apare doar la debutul afectiunii
B. Percuția apofizelor spinoase lezate poate provoca, de asemenea,
durere în boala Scheuermann.
C. Durerea nu este un simptom comun al bolii Scheuermann.
D. Perioada de debut a bolii Scheuermann apare de obicei la varsta de
1 an
E. Durerea este un simptom comun al bolii Scheuermann, dar poate fi
absentă în unele cazuri.
F. Cifoza dorsală este cea mai frecventă formă de boală Scheuermann,
cunoscută și sub numele de Scheuermann tip I, iar curbura este
reductibilă.
G. Durerea asociată cu boala Scheuermann afectează doar adultul
H. Perioada de debut a bolii Scheuermann are loc de obicei între 11-18
ani, adesea cu aproximativ 2 ani înainte de maturitatea scheletala.
I. Durerea asociată cu boala Scheuermann este doar dimineața
J. Durerea apare spre sfarsitul zilei, dupa activitate fizica prelungita si
se amelioreaza in repaus.
9. Care sunt caracteristicile perioadei de evoluție a cifozei?
A. Durerea nu este un simptom comun al bolii Scheuermann.
B. Amploarea leziunilor radiologice este proporțională cu severitatea
durerii
C. Cifoza fixa este o trăsătură caracteristică perioadei de evoluție, iar
gibozitatea nu își revine in hiperextensie.
D. Cifoza se accentuează în perioada de evoluție, iar din profil coloana
are un aspect angulat.
E. Hiperlordoza lombară compensatorie apare adesea în perioada de
evoluție.
F. Cifoza dispare în perioada de evoluție
G. Scolioza compensatorie apare adesea în perioada de evoluție
H. Durerea asociată cu cifoza se va agrava la sfârșitul evoluției bolii
I. Amploarea leziunilor radiologice nu este proporțională cu prezen ța
sau severitatea durerii, iar durerea nu este un factor de prognostic.
J. Durerea asociată cu cifoza poate rămâne aceeași sau poate dispărea
odată cu sfârșitul evoluției bolii.
10. Care sunt constatările radiologice asociate cu
cifoza?
A. Joncțiunea disco-vertebrală și discul intervertebral sunt intacte.
B. Examenul radiologic nu este util în diagnosticul de cifoză.
C. Neregularități de contur ale corpului vertebral la joncțiunea disco-
vertebrală.
D. Modificarea formei discului intervertebral, care poate ap ărea ca o
lentilă biconvexă.
E. Nu există modificări ale formei discului intervertebral în cifoză.
F. Nodulii Schmorl nu sunt observați frecvent în cifoză.
G. Prezența nodulilor retromarginali anteriori Schmorl, mai ales spre
versantul lombar.
H. Deformarea corpilor vertebrali, care pot avea formă cuneiform ă.
I. Alterările în joncțiunea disco-vertebrală pot duce la degenerarea
discului.
J. Neregularitățile de contur ale corpului vertebral nu sunt frecvent
observate în cifoza
11. Care este diagnosticul diferențial al cifozei?
A. Osteoporoza juvenilă idiopatică nu provoacă cifoză.
B. Boala Perthes.
C. Spatele rotund postural
D. Spondilita inflamatorie, care poate provoca cifoză și alte simptome
precum durerea și rigiditatea.
E. Sinovita acuta de sold.
F. Boala Pott caracterizată prin cifoză localizata ascutita, contractur ă
și rigiditate
G. Cifoza este întotdeauna cauzată de factori congenitali.
H. Osteoporoza juvenila idiopatica
I. Cifoza congenitala
J. Fractură costala vicios consolidata.
12. Care este evoluția naturală a cifozei?
A. Durerea este cea mai frecventă sechela a cifozei și poate ap ărea la
mulți ani după sfârșitul fazei evolutive.
B. Cifoza nu poate fi tratată cu fizioterapie
C. Cifoza poate fi vindecată fără nici un tratament.
D. Diagnosticul și tratamentul precoce pot îmbunătăți rezultatul și pot
preveni complicațiile.
E. Tratamentul este doar chirurgical pentru cifoză.
F. Tratamentul poate ajuta la reducerea simptomelor cifozei, dar nu
poate vindeca afecțiunea.
G. Durerea nu este o consecință comună a cifozei.
H. În timp, cifoza devine fixă și ireductibilă, chiar dacă este
nedureroasă.
I. Diagnosticul și tratamentul tardiv nu au nici un efect asupra
rezultatului evolutiei cifozei.
J. La finalul osificării coloanei vertebrale, evoluția cifozei se opre ște
spontan.
13. Ce este torticolisul muscular congenital și care
sunt ipotezele etiopatogenice ale acestuia?
A. Singurul tratament pentru torticolisul muscular congenital este
medicația
B. Teoria obstetrical-mecanică propusă de Dieffenbach este una dintre
ipotezele despre etiopatogenia torticolisului muscular congenital.
C. Torticolisul muscular congenital se caracterizeaza prin scurtarea
muschiului sterno - cleido -mastoidian ceea ce duce la o pozitionare
permanenta anormala a capului.
D. Singurul tratament pentru torticolisul muscular congenital este
intervenția chirurgicală.
E. Torticolisul muscular congenital este o poziționare vicioasă
permanentă a capului datorata scurtării mușchiului sterno - cleido -
mastoidian.
F. Teoria congenital- malformativă este o altă ipoteză despre
etiopatogenia torticolisului muscular congenital.
G. Etiopatogenia torticolisului muscular congenital este necunoscut ă.
H. Torticolisul muscular congenital este cauzat de o infecție viral ă în
timpul sarcinii.
I. Nu este nevoie de tratament pentru torticolisul muscular congenital
deoarece se va vindeca spontan
J. Singurul tratament pentru torticolisul muscular congenital este
kinetoterapia
14. Care sunt simptomele torticolisului muscular
congenital?
A. La nou-născuți, poate exista un pliu cutanat în partea inferioar ă a
regiunii urechii pe partea afectată, cu lobul urechii într-o poziție mai
joasă decât pe partea sănătoasă.
B. În torticolisul muscular congenital oliva caracteristica apare la 1 an
C. Torticolisul muscular congenital este produs de expunerea la frig
D. Torticolisul muscular congenital afectează mai frecvent partea
stângă.
E. Afecțiunea afectează numai copiii cu vârsta peste 1 an.
F. Atitudinea torticolara poate exista la nastere dar trece neobservata
datorita gatului scurt, cu capul la nivelul umerilor.
G. Mușchiul de pe partea afectată este mai gros, dar are aceeași
consistență ca partea opusă în absența olivei.
H. Mușchiul de pe partea afectată este foarte subtiat
I. Partea dreaptă este afectată predominant în 75% din cazuri.
J. Oliva torticolara constituita din țesut fibros dens, apare la 2-3
săptămâni de la naștere și dispare la 4-6 luni sau 1 an.
15. Care sunt trăsăturile și caracteristicile
hemiatrofiei faciale ?
A. Modelul Volker arată că toate liniile care unesc punctele
corespunzătoare celor două jumătăți ale capului converg către partea
afectată.
B. Hemiatrofia facială este întotdeauna însoțită de dureri severe.
C. Hemiatrofia facială poate exista încă de la naștere.
D. Hemiatrofia facială este tratată numai la adult.
E. Hemiatrofia facială nu poate exista de la nastere.
F. Erlache formează un arc cu concavitatea spre partea afectată, unind
mijlocul frunții, nasului, gurii și bărbiei.
G. Afecțiunea este caracterizată prin pierderea grăsimii subcutanate, a
mușchilor și a țesutului osos pe o parte a feței.
H. Afecțiunea este cauzată de o infecție virală.
I. Există două modele de hemiatrofie facială - Erlache și Volker.
J. Hemiatrofia facială afectează doar fetele.
16. Care sunt posibilele diagnostice diferențiale
pentru torticolis?
A. Torticolisul este întotdeauna cauzat de expunerea la frig
B. Torticolisul este întotdeauna cauzat de factori psihologici precum
stresul sau anxietatea.
C. Torticolis neurologic
D. Toate cazurile de torticolis sunt torticolis osos congenital
E. Torticolisul este întotdeauna cauzat de o leziune traumatică
F. Torticolis auditiv
G. Torticolis congenital osos
H. Torticolis ocular
I. Torticolis inflamator ( otomastoidita sau celulită retrofaringiană )
J. Numai adulții pot prezenta torticolis
17. Care sunt opțiunile de tratament pentru
torticolisul muscular congenital?
A. Așezarea capului sugarului între perne în repaus
B. Tratament chirurgical numai după perioada adolescenței
C. Mișcări de corectie a poziției capului după ședințele de masaj
D. Așezarea copilului la sânul mamei pentru alaptat pe partea opus ă
E. Guler Schantz - menținerea poziției corecte
F. Poate fi tratat doar prin intervenție chirurgicală
G. Fizioterapia nu este utila
H. Masajul olivei 10-15 minute de 3-4 ori pe zi, în direcția cranio-caudal ă
I. Poate fi tratat numai cu medicamente antiinflamatoare
J. Nu este nevoie de tratament
18. Sinovita acută de șold tranzitorie:
A. Etiologia este necunoscuta
B. Cea mai frecventă cauză a durerii de șold la copii
C. Are evoluţie benigna
D. Poate fi tratata prin puncția articulației șoldului
E. Poate fi tratata doar prin intervenție chirurgicală
F. Mai frecvent la fete
G. Fizioterapia nu este utilizata
H. Poate fi tratata numai prin imobilizare gipsată
I. Perioada de debut varsta 3-6 ani
J. Evoluție spre boala Perthes 2,5-10%
19. Care sunt semnele și simptomele sinovitei acute
tranzitorii de șold la copii?
A. Durere în partea inferioară a spatelui.
B. Nu există durere, descoperita incidental doar la radiografie
C. Mișcările pasive ale șoldului nu sunt afectate
D. Fără semne locale de infecție sau febră.
E. Semne inflamatorii pe zona șoldurilor
F. Durere în zona șoldului sau a coapsei.
G. Dificultate la mers sau șchiopătare.
H. Durerea poate fi agravată cu mișcarea sau activitatea.
I. Febră și semne de sepsis
J. Rigiditate în articulația șoldului.
20. Ce modalități imagistice sunt utilizate pentru a
diagnostica sinovita acută tranzitorie a șoldului și cum diferă
acestea de cele utilizate pentru a diagnostica boala Perthes?
A. Scintigrafia cu Tc99 poate diferenția sinovita de boala Perthes prin
evidențierea hipofixării sau fixării absente în zona necrozei in
Perthes.
B. Examenul radiologic de obicei nu arată nici o modificare a
articulației șoldului în cazurile de sinovită acută tranzitorie de șold.
C. Examenul radiologic arată de obicei necroză
D. RMN-ul este indicat doar în boala Perthes
E. Diagnosticul sinovitei acute numai prin puncția șoldului
F. RMN-ul poate fi folosit și pentru a diagnostica sinovita acut ă
tranzitorie a șoldului și pentru a o diferenția de boala Perthes.
G. Scintigrafia cu Tc99 poate fi utilizată pentru a diagnostica sinovita
în cazurile în care simptomele persistă mai mult de 3 săptămâni,
aratând o ușoară hiperfixare .
H. Ecografia poate detecta spațiul articular și grosimea cartilajului
articular pentru a diferenția sinovita acută tranzitorie a șoldului de
boala Perthes.
I. Ecografia nu are indicație în sinovita acută
J. Scintigrafia cu Tc99 poate fi folosită pentru a diagnostica sinovita în
primele 2-3 zile de la debut
21. Care este diagnosticul diferențial al durerii acute
de șold la copii și care sunt metodele de diagnostic utilizate pentru
fiecare?
A. Infecția tractului urinar: analize de urină, urocultură, tomografie,
RMN
B. Osteoartrita: electrocardiograma, CT scan, RMN
C. Scolioza: radiografia coloanei vertebrale, RMN, CT
D. Boala Perthes : radiografie , ultrasonografie , scintigrafie
E. Artrita juvenila idiopatica: factor reumatoid, anticorpi antinucleari,
viteza de sedimentare a eritrocitelor, proteina C reactiva,
radiografie, RMN
F. Sinovita acuta de sold: durere in zona soldului sau a coapsei
G. Tuberculoza coxo -femurală: radiografie, biopsie
H. Apendicita: ecografie abdominală, CT, RMN
I. Tulburări gastrointestinale: colonoscopie, endoscopie, ecografie
abdominală, tomografie
J. Artrita acuta septica a soldului: aspiratie, analiza lichidului sinovial,
hemoculturi, radiografie
22. Care sunt opțiunile de tratament eficiente pentru
sinovita acută tranzitorie de șold ?
A. Poate fi tratata numai prin puncția șoldului afectat
B. Poate fi tratata numai prin kinetoterapie
C. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot ajuta la
reducerea durerii și a inflamației asociate cu sinovita acută
tranzitorie a șoldului.
D. Repausul la pat este o opțiune eficientă de tratament pentru sinovita
acută tranzitorie de șold.
E. Terapia fizică poate ajuta la recuperarea după sinovita acut ă
tranzitorie a șoldului.
F. Tracțiunea continuă la marginea patului a membrului afectat, cu
genunchiul în ușoară flexie, poate ajuta la ameliorarea simptomelor.
G. Simptomele sinovitei acute tranzitorii de șold se pot rezolva în mod
obișnuit în 10 zile fără niciun tratament specific.
H. Poate fi tratat doar prin instalarea unei orteze de șold
I. Poate fi tratata numai prin imobilizare gipsată
J. Poate fi tratata doar prin intervenție chirurgicală
23. Care este tratamentul eficient pentru cifoză?
A. Poate fi tratata numai prin kinetoterapie în caz de cifoza congenitală
B. Ortezarea poate fi folosita pentru a opri progresia cifozei, în special
la adolescenți.
C. Exercițiile de streching pot ajuta la îmbunătățirea flexibilității și la
reducerea tensiunii musculare asociate cu cifoza
D. Poate fi tratata numai prin intervenţie chirurgicală în cifoza postural ă
E. Poate fi tratata prin restricționarea activității fizice
F. Corectarea posturii poate ajuta la prevenirea progresiei ulterioare a
cifozei.
G. Poate fi tratata numai prin intervenție chirurgicală precoce
H. Terapia fizică poate ajuta la corectarea posturii și la întărirea
mușchilor pentru a reduce cifoza.
I. Poate fi tratata numai în perioada de adult
J. Chirurgia poate fi necesară în cazurile severe de cifoză pentru a
corecta deformarea coloanei vertebrale.
24. Factorii de risc pentru dezvoltarea cifozei:
A. Poate fi tratata numai prin kinetoterapie
B. Scolioza este un factor de risc
C. Genetica poate juca un rol în dezvoltarea cifozei.
D. Statul îndelungat in sezut sau în picioare, poate contribui la
dezvoltarea cifozei.
E. Traumatismele coloanei vertebrale pot duce la dezvoltarea cifozei.
F. Cifoza este doar o boală dobândită
G. Deficitul de calciu este un factor de risc
H. Unele cazuri sunt tipuri congenitale de cifoză.
I. Poziția vicioasa poate contribui la dezvoltarea cifozei.
J. Torticolisul este un factor de risc
25. Care sunt opțiunile de tratament eficiente pentru
torticolisul muscular congenital?
A. Exercițiile pasive de întindere pot ajuta la întinderea mușchilor
afectați.
B. Terapia fizică poate ajuta la întinderea și întărirea mușchilor afecta ți
și la îmbunătățirea amplitudinii de mișcare.
C. Fizioterapia este importantă imediat după debutul bolii.
D. Poate fi tratat doar prin intervenție chirurgicală
E. Exercițiile fizice pot ajuta la întărirea musculaturii gâtului și umerilor
la sugarii cu torticolis muscular congenital.
F. Poate fi tratat prin imobilizarea gâtului
G. Operația nu este o opțiune până la vârsta adultă
H. Chirurgia poate fi necesară în cazurile severe de torticolis muscular
congenital.
I. Poate fi tratat numai prin kinetoterapie după 1 an
J. Poate fi tratat numai cu medicamente antiinflamatoare
26. Despre sinovita acută de șold tranzitorie ,
următoarele sunt Greșite:
A. Poate fi tratata prin puncția articulației șoldului
B. Poate fi tratata numai prin imobilizare gipsată
C. Are evoluţie benigna
D. Fizioterapie nu este utila
E. Evoluție spre boala Perthes 2,5-10%
F. Etiologia este necunoscuta
G. Mai frecventa la fete
H. Perioada de debut varsta 3-6 ani
I. Cea mai frecventă cauză a durerii de șold la copii
J. Poate fi tratata numai prin intervenție chirurgicală
27. Despre evoluția naturală a cifozei următoarele NU
sunt Corecte?
A. Durerea este cea mai frecventă sechela a cifozei și poate ap ărea la
mulți ani după sfârșitul fazei evolutive.
B. Tratamentul este doar chirurgical pentru cifoză.
C. Tratamentul poate ajuta la reducerea simptomelor cifozei, dar nu
poate vindeca afecțiunea
D. La finalul osificării coloanei vertebrale, evoluția cifozei se opre ște
spontan.
E. În timp, cifoza devine fixă și ireductibilă, chiar dacă este nedureroas ă
F. Cifoza poate fi vindecată fără nici un tratament.
G. Diagnosticul și tratamentul precoce pot îmbunătăți rezultatul și pot
preveni complicațiile.
H. Diagnosticul și tratamentul tardiv nu au nici un efect asupra
rezultatului cifozei.
I. Durerea nu este o consecință comună a cifozei.
J. Cifoza nu poate fi tratată prin fizioterapie
28. Semnele și simptomele sinovitei acute tranzitorii
de șold la copii nu sunt:
A. Durere în zona șoldului sau a coapsei.
B. Mișcările pasive ale șoldului nu sunt afectate
C. Nu există durere, este descoperita incidental doar la radiografie
D. Semne inflamatorii pe zona șoldurilor
E. Rigiditate în articulația șoldului.
F. Fără semne de infecție sau febră.
G. Dificultate la mers sau șchiopătând .
H. Durere în partea inferioară a spatelui.
I. Febră și semne de sepsis
J. Durerea poate fi agravată cu mișcarea sau activitatea.
29. Despre opțiunile de tratament pentru torticolisul
muscular congenital, următoarele nu sunt adevarate:
A. Fizioterapia nu este utila
B. Nu este nevoie de tratament
C. Tratament chirurgical numai după perioada adolescenței
D. Așezarea capului sugarului între perne în repaus
E. Mișcări de corectare a poziției capului după ședințele de masaj
F. Poate fi tratat numai cu medicamente antiinflamatoare
G. Așezarea copilului la sânul mamei pe partea opusă
H. Masajul olivei 10-15 minute de 3-4 ori pe zi, în direcția cranio-caudal ă
I. Guler Schantz - menținerea poziției corecte
J. Poate fi tratat numai prin intervenție chirurgicală
30. Diagnosticele diferențiale posibile pentru
torticolisul muscular congenital NU sunt:
A. Toate cazurile de torticolis sunt torticolis osos congenital
B. Torticolis inflamator ( otomastoidita sau celulită retrofaringiană)
C. Torticolis congenital osos
D. Torticolisul este întotdeauna cauzat de factori psihologici precum
stresul sau anxietatea.
E. Torticolisul este întotdeauna cauzat de o leziune traumatică
F. Torticolis neurologic
G. Torticolisul este întotdeauna cauzat de expunerea la frig
H. Torticolis auditiv
I. Torticolis ocular
J. Numai adulții pot prezenta torticolis
31. Simptomele torticolisului muscular congenital
sunt următoarele, cu excepția:
A. Oliva torticolara, țesut fibros dens, apare la 2-3 săptămâni de la
naștere și dispare la 4-6 luni sau 1 an.
B. Torticolisul muscular congenital afectează mai frecvent partea
stângă.
C. Mușchiul de pe partea afectată este mai gros, dar are aceeași
consistență ca partea opusă în absența olivei torticolare.
D. La nou-născuți, poate exista un pliu cutanat în partea inferioar ă a
regiunii urechii pe partea afectată, cu lobul urechii într-o pozi ție mai
joasă decât partea sănătoasă.
E. Torticolisul muscular congenital este produs de expunerea la frig
F. Mușchiul de pe partea afectată este foarte subtire
G. Afecțiunea afectează numai copiii cu vârsta peste 1 an.
H. În torticolisul muscular congenital oliva caracteristica apare la 1 an
I. Partea dreaptă este afectată predominant în 75% din cazuri.
J. Atitudinea torticolara poate exista la nastere si sa fie neobservata
datorita gatului scurt, cu capul la nivelul umerilor.
32. Despre constatările radiologice asociate cu
cifoza, următoarele nu sunt Corecte:
A. Nodulii Schmorl nu sunt observați frecvent în cifoză.
B. Modificarea formei discului intervertebral, care poate ap ărea ca o
lentilă biconvexă.
C. Examenul radiologic nu este util în diagnosticul de cifoză.
D. Neregularități de contur ale corpului vertebral la joncțiunea disco-
vertebrală.
E. Deformarea corpilor vertebrali poate avea formă cuneiform ă.
F. Joncțiunea disco-vertebrală și discul intervertebral sunt intacte.
G. Neregularitățile de contur ale corpului vertebral nu sunt frecvent
observate în cifoza
H. Alterările în joncțiunea disco-vertebrală pot duce la degenerarea
discului.
I. Nu există modificări ale formei discului intervertebral în cifoză.
J. Prezența nodulilor Schmorl retromarginali anteriori mai ales spre
versantul lombar.
33. Particularități ale sistemului osos la copii:
A. Sunt supuse unor schimbări constante
B. Fracturile obstetricale au prognostic prost
C. Creșterea grosimii prin osificare periostală
D. Prognostic sever în fractura obstetricală femurală
E. Creștere în lungime prin cartilajul de conjugare
F. Membrul inferior nu este implicat
G. Pentru nou-născut, matrice cartilaginoasă care se osifică ulterior
H. Creșterea este elementul specific
I. Oasele nu pot fi rupte în timpul nașterii
J. Fetele sunt mai fragile
34. Caracteristicile specifice morfo-funcționale ale
oaselor la copii:
A. Osul este elastic și flexibil
B. Periostul este bogat aderent la osul cortical
C. Os fără vascularizatie
D. Periostul este slab aderent la osul cortical
E. Absența cartilajului de creștere
F. Periostul nu este vascularizat
G. Osul este rigid
H. Prezența cartilajului de creștere
I. Periostul este bine vascularizat, gros, activ din punct de vedere
osteogenetic
J. Circulația metafizară – tip burete
35. Metafiza:
A. Arterele metafizare au un caracter terminal
B. Este prezenta doar la o extremitate a osului
C. Mai este numit și „burete vascular”
D. Este zona cea mai sărac vascularizată a osului
E. Este prezenta în 4 segmente în os
F. Este cea mai bogat vascularizată zona a osului
G. În lacurile metafizare venoase fagocitoza este scăzută ( Morrissy și
Hobo)
H. Circulația venoasă încetinita din cauza dispoziției viloase a
sinusoidelor venoase
I. Este prezent la mijlocul osului
J. Doar partea proximală a osului conține metafiză
36. Modificările adaptative la cresterea forțelor în
timpul dezvoltarii în copilărie:
A. Cartilajul de creștere se micșorează până la dispariție
B. Mineralizarea începe la vârsta adultă
C. Cartilajul de creștere rămâne și devine mai gros
D. Masa scheletului crește de la 1 la 20
E. Oasele vor rămâne flexibile
F. Oasele devin mai dure prin mineralizare
G. Masa musculară crește de la 1 la 40
H. Apariția liniilor trabeculare induse de forță în osul spongios
I. Masa musculară scade de la 40 la 1
J. Masa scheletului scade de la 20 la 1
37. Particularitățile fracturilor la copii:
A. Nu există nici o problemă de congruență articulara
B. Nu există nici o problemă de morfologie osoasă
C. Fractura care afectează extremitatea unui os lung întotdeauna grav ă
D. Existența cartilajului de creștere influențează vindecarea
E. Fracturile diafizare se vindecă mai dificil cu cât copilul este mai mic
F. Fracturile diafizare se vindecă mai repede in măsura in care copilul
este mai mic
G. O posibilă eroare este să consideri copilul ca un adult în miniatur ă
H. Nu există nicio influență a cartilajului de creștere
I. Probleme de morfologie osoasă, lungime sau congruență articulară
J. Fractura care afectează axul unui os lung este întotdeauna grav ă
38. Tipuri particulare de fracturi la copii:
A. Fractură de peroneu
B. Fractura apofizei spinoase L5
C. Fractură de metacarpian
D. Fractura cutiei toracice
E. Leziuni traumatice ale cartilajului de creștere (fracturi Salter-Harris)
F. Fractura crestei iliace
G. Fractură inflexiune osoasă
H. Fractură subperiostală
I. Fractură prin compactare („într-o bucată de unt”)
J. Fractură „in lemn verde”.
39. Particularități ale oaselor la copii:
A. Oasele copiilor nu cresc continuu
B. Oasele sunt mai elastice decât la adulți
C. Oasele copiilor sunt mai flexibile decât oasele adulților
D. Copiii se vindecă mai lent decât adulții, dar au potential de
remodelare osoasa
E. Oasele copiilor sunt mai mici decât oasele adulților
F. Oasele copiilor sunt mai mari decât oasele adulților
G. Copiii se vindecă mai repede decât adulții și au potențial de
remodelare osoasa
H. Oasele copiilor sunt mai puțin flexibile decât oasele adulților
I. Oasele copiilor cresc continuu
J. Copiii au mai puține oase decât adulții
40. Cum se schimbă oasele copiilor în timp?
A. Osul copiilor nu se poate remodela și realinia singur
B. Unele dintre „oase” sunt de fapt alcătuite dintr-o matrice
cartilaginoasă
C. Pe măsură ce osul unui copil crește, este probabil să se remodeleze
și să se realinieze
D. Oasele copiilor cresc continuu
E. Unele cartilaje fuzionează cu cresterea
F. Matricea cartilaginoasă este mineralizată progresiv și se transformă
în os
G. Dacă un os este rupt, acesta se poate îndrepta singur în timp
H. O parte din oase se mineralizeaza și se transformă în cartilaj
I. Unele dintre „oase” nu sunt alcătuite dintr-un cartilaj flexibil
J. Osul copiilor ar putea înceta să crească până la aproximativ 15 ani
41. De ce oasele copiilor trebuie tratate diferit?
A. Pentru că oasele copilului se vindecă mai puțin rapid
B. Acest lucru înseamnă adesea mai mult timp în ghips sau atele și mai
puține intervenții chirurgicale decât pentru un adult
C. Specialiștii în ortopedie pediatrică pot trata adesea fracturile
copiilor conservator și pot evita intervenția chirurgicală
D. Acest lucru înseamnă adesea mai puțin timp în ghips sau atele și mai
puține intervenții chirurgicale decât pentru un adult
E. Pentru că oasele copilului se vindecă mai repede
F. Specialiștii în ortopedie pediatrică la copii folosesc tehnici și
dispozitive concepute pentru oase care au finalizat
cresterea ???????
G. Chirurgul ortoped pediatru poate trata cel mai adesea fracturile
copiilor pe cale chirurgicală
H. Oasele unui copil sunt mai flexibile deoarece compoziția lor chimic ă
este diferită de cea a oaselor adulților
I. Specialiștii în ortopedie pediatrică la copii folosesc tehnici și
dispozitive concepute oasele in crestere
J. Oasele unui copil sunt mai puțin flexibile decât oasele unui adult
42. Caracteristicile calusului fracturilor la copii:
A. Antebraț 45-60 săptămâni
B. În fracturile obstetricale se formează în 7-21 de zile
C. Fracturi epifizare 21 săptămâni
D. Cele mai multe fracturi la copii 30-35 săptămâni
E. La antebrat in 45-60 de zile
F. Majoritatea fracturilor la copii- apare in 30-35 de zile
G. Extremitatea distala a piciorului 60-90 de zile
H. În fracturile obstetricale 7-21 săptămâni
I. În fracturile epifizare apare în 21 de zile
J. Picior 60-90 săptămâni
43. Perioade medii de consolidare (imobilizare)
pentru cele mai frecvente fracturi la copil <5 ani:
A. Radius proximal (cap radial) 7 luni
B. Radius proximal (cap radial) 1 lună
C. Olecran 7-8 luni
D. Fractură stabilă proximală a humerusului 9 luni
E. Clavicula 1 luna
F. Olecran 1 luna
G. Fractură instabilă proximală a humerusului 1 an
H. Fractură instabilă proximală a humerusului 1 lună
I. Clavicula 5 luni
J. Fractură stabilă proximală a humerusului 1 lună
44. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
restrictii de utilizare) pentru cele mai frecvente fracturi la copil <5
ani:
A. Clavicula 7-9 luni
B. Clavicula 1-2 luni
C. Radius distal și antebrat 4 luni
D. Baza metacarp 1-2 luni
E. Radius distal și antebrat 2 luni
F. Baza metacarp 7-8 luni
G. Diafiza humerusului 2 luni
H. Epifiza radiala distala 6 luni
I. Epifiza radiala distala 2 luni
J. Diafiza humerusului 5 luni
45. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie <5 ani:
A. Diafiza antebrațului 15 zile
B. Diafiza antebratului 2 luni
C. Condilul medial al humerusului 2 luni
D. Condilul lateral al humerusului 2 luni
E. Condilul medial al humerusului 20 de zile
F. Epicondilul medial humeral (+luxația cotului) 2 luni
G. Condilul lateral al humerusului 9 luni
H. Epicondilul medial humeral (+luxația cotului) 6-7 luni
I. Diafiza tibiei inferior 5-6 luni
J. Diafiza tibiei și piciorului 2-3 luni
46. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi la copil <5
ani:
A. Fracturi supramaleolare și articulare tibie și picior 2-3 luni
B. Subtrohanterian femur 20-30 zile
C. Supramaleolar și articulatie (glezna) tibie și picior 30
D. Condilii inclusiv epifize 25 de zile
E. Diafiza si subcapital metacarp 7-8 luni
F. Condil inclusiv epifize 2 luni
G. Subtrohanterian femur 3 luni
H. Metafiza proximală a tibiei și a piciorului 2-3 luni
I. Diafiza si subcapital metacarp 2 luni
J. Metafiza proximală a tibiei și a piciorului 6 luni
47. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi ale
copilului 5-10 ani:
A. Fractura epicondilului medial (+luxație de cot) a humerusului 8 luni
B. Fractura epicondilului medial (+luxație de cot) a humerusului 2-3 luni
C. Epifize radiale distale 8-9 luni
D. Fractură supracondiliană a humerusului 2-3 luni
E. Epifize radiale distale 2-3 luni
F. Fractură instabilă proximală a humerusului 5-6 luni
G. Fractură supracondiliană a humerusului 7 luni
H. Olecranon 20-30 de zile
I. Fractură instabilă proximală a humerusului 2-3 luni
J. Olecranon 2-3 luni
48. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie 5-10 ani:
A. Luxație a capului radial și a cotului 3 luni
B. Radius distal și antebrat 9 luni
C. Condilul lateral al humerusului 3 luni
D. Condilul medial al humerusului 15 zile
E. Condilul medial al humerusului 3 luni
F. Diafiza humerusului 7-8 luni
G. Diafiza humerusului 3 luni
H. Luxație a capului radial și a cotului 6 luni
I. Radius distal și antebrat 3 luni
J. Condilul lateral al humerusului 25 zile
49. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie 5-10 ani:
A. Subcapitala matatarsian 8-9 luni
B. Diafiza degetelor 3 luni
C. Metafiza proximală a tibiei 5 luni
D. Intercondiliana de tibie 20 de zile
E. Diafiza metacarpiene 2 săptămâni
F. Subcapitala matatarsian 3 luni
G. Diafiza degete 7 luni
H. Metafiza proximală a tibiei 3 luni
I. Tibia intercondiliană 3-4 luni
J. Diafiza metacarpiene 3 luni
50. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie 5-10 ani:
A. Col femural 3-4 luni
B. Diafiza antebratului 2 luni
C. Subtrohanterian femur 9-10 luni
D. Diafiza femurală 2-3 săptămâni
E. Pumn 2 luni
F. Diafiza femurală 3-4 luni
G. Diafiza antebratului 3 zile
H. Pumn 9-11 luni
I. Col femural 7-8 luni
J. Subtrohanterian femur 3-4 luni
51. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie > 10 ani:
A. Fractura epicondilului medial (+ dislocarea cotului ) a humerusului
15 săptămâni
B. Clavicula 2-3 luni
C. Fractură proximală (stabilă) a humerusului 2-3 luni
D. Clavicula 2 saptamani
E. Fractura epicondilului medial (+ dislocarea cotului ) a humerusului 1-
2 luni
F. Fractura baza metacarpian si subcapitala 2-3 luni
G. Degetele picioare 2-3 luni
H. Degetele picioare 4-5 luni
I. Fractură proximală (stabilă) a humerusului 7-8 luni
J. Fractura baza metacarpian si subcapitala 5-6 luni
52. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie > 10 ani:
A. Condil medial humeral 2 săptămâni
B. Fractură proximală (instabilă) a humerusului 2 săptămâni
C. Luxație a capului radial și a cotului 10 luni
D. Olecranon 3 luni
E. Olecranon 9 luni
F. Condilul medial humeral 3 luni
G. Fractură supracondiliană a humerusului 7-8 luni
H. Luxație a capului radial și a cotului 3 luni
I. Fractură supracondiliană a humerusului 3 luni
J. Fractură proximală (instabilă) a humerusului 3 luni
53. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi ale
copilăriei > 10 ani:
A. Diafiza metacarpiene 2 săptămâni
B. Radius distal și antebrat 8 luni
C. Diafiza antebratului 3-4 luni
D. Condilul lateral al humerusului 7 luni
E. Radius distal și antebrat 3-4 luni
F. Diafiza humerusului 3-4 luni
G. Condilul lateral al humerusului 3-4 luni
H. Diafiza humerusului 2 săptămâni
I. Diafiza antebrațului 10 luni
J. Diafiza bazei metacarpiene 4 luni
54. Perioade medii de consolidare (imobilizare sau
utilizare restricționată) pentru cele mai frecvente fracturi din
copilărie > 10 ani:
A. Diafiza tibiei 10-12 luni
B. Condilii femurului 4 luni
C. Supramaleolara si articulara (glezna) 4 luni
D. Metafiza proximală a tibiei 4 luni
E. Supramaleolara si articulara (glezna) 8 luni
F. Intercondiliană tibie 4 luni
G. Metafiza proximală a tibiei 2 săptămâni
H. Condilii femurului 3 săptămâni
I. Intercondiliană tibie 8-9 luni
J. Diafiza tibiei 4 luni
55. Remodelarea unui calus vicios depinde de:
A. Contribuția diferită la creșterea a celor două cartilaje
B. Stimularea creșterii longitudinale din cauza fracturii
C. Numărul de celule albe
D. Valoarea calciului seric
E. Alimentatia echilibrata
F. Contribuție egala la alungirea osului a cartilajelor de crestere
G. Activitate fizica
H. Distanța de la locul fracturii la extremitatea osului
I. Varsta cronologica
J. Valoarea angulației
56. Particularitățile terapeutice ale fracturilor la
copii:
A. Tratamentul conservator nu este indicat la nou-născuți
B. Tratament conservator -reintervenția nu mai este necesară pentru
îndepărtarea implantului metalic
C. Tratamentul conservator este cea mai bună alegere
D. Tratamentul chirurgical este cea mai bună alegere
E. Tratamentul conservator elimină riscul de infecție
F. Este același pentru fiecare copil
G. Tratamentul conservator respectă formarea normală a calusului
H. Tratament chirurgical întotdeauna la nou-născuți
I. Tratamentul conservator nu este o alegere
J. Tratament conservator -fara cicatrici postoperatorii
57. Dezavantajele tratamentului conservator:
A. Posibilitatea instalării sindromului de compartiment la membrul
imobilizat
B. Absența cicatricilor postoperatorii
C. Necesitatea controlului radiologic intermediar la 7 si 14 zile
D. Tensiune arterială anormală
E. Calus vicios (decalaj axial sau angulare nepermise)
F. Calus anormal
G. Escare sub gips in caz de imobilizare prelungita
H. Unele afecțiuni patologice incompatibile cu imobilizarea gipsata
(fracturi multiple, politraumatisme, deficite neurologice )
I. Interferează cu formarea normală a calusului
J. Risc scazut de infecție
58. Remodelarea unui calus vicios NU depinde de:
A. Activitate fizica
B. Stimularea creșterii longitudinale din cauza fracturii
C. Numărul de celule roșii
D. Valoarea angulației
E. Contribuție egala la alungirea osului a cartilajelor de crestere
F. Numărul de celule albe
G. Distanța de la locul fracturii la extremitatea osului
H. Varsta cronologica
I. Valoarea calciului in sange
J. Contribuția diferită la creștere a celor două cartilaje de crestere
59. Particularitățile terapeutice ale fracturilor la copii
sunt următoarele, cu excepția:
A. Tratamentul conservator nu respectă formarea normală a calusului
B. Tratamentul chirurgical este mai rar o alegere
C. Tratamentul conservator este cea mai bună alegere
D. Este același pentru fiecare copil
E. Tratament conservator fără cicatrici postoperatorii
F. Tratamentul conservator elimină riscul de infecție
G. Tratamentul chirurgical este cea mai bună alegere
H. Tratament chirurgical întotdeauna la nou-născuți
I. Tratamentul conservator nu este indicat la nou-născuți
J. Tratament conservator -reintervenția nu mai este necesară pentru
îndepărtarea implantului metalic
60. Particularitățile oaselor la copii sunt următoarele,
cu excepția:
A. Sunt supuse unor schimbări constante
B. Membrul inferior nu este implicat
C. Creștere în lungime prin cartilajul de conjugare
D. Creșterea grosimii prin osificare periostală
E. Fracturile obstetricale au prognostic prost
F. Creșterea este elementul specific
G. Oasele nu pot fi rupte în timpul nașterii
H. Fetele sunt mai fragile
I. Pentru nou-născut, matrice cartilaginoasă care se osifică ulterior
J. Prognostic sever în fractura obstetricală femurală
61. Caracteristicile morfo-funcționale specifice ale
oaselor la copii sunt următoarele, cu excepția:
A. Periostul este slab aderent la osul cortical
B. Periostul este bine vascularizat, gros, activ din punct de vedere
osteogenetic
C. Absența cartilajului de creștere
D. Periost fara vascularizatie
E. Periostul este aderent la osul cortical
F. Osul este rigid
G. Periostul nu flexibil
H. Prezența cartilajului de creștere
I. Osul este elastic și flexibil
J. Circulația metafizară – aspect de burete
62. Caracteristicile metafizei sunt următoarele, cu
excepția:
A. Este zona cea mai sarac vascularizată a osului
B. Este prezenta la mijlocul osului
C. Arterele metafizare au un caracter terminal
D. Este prezenta în 4 segmente osoase
E. Doar partea proximală a osului conține metafiză
F. Este zona cea mai bogat vascularizată a osului
G. Mai este numita și „burete vascular”
H. Circulația venoasă e încetinita din cauza dispoziției viloase a
sinusoidelor venoase
I. În lacurile metafizare venoase fagocitoza este scăzută ( Morrissy și
Hobo)
J. Este prezenta doar la o extremitate a osului
63. Particularitățile fracturilor la copii NU sunt:
A. Nu există nicio problemă de congruență comună
B. Fractură care afectează extremitatea unui os lung întotdeauna grav ă
C. O posibilă eroare este să consideri copilul ca un adult în miniatur ă
D. Fracturile diafizare se vindecă mai repede pe măsură ce copilul este
mai mic
E. Existența cartilajului de creștere influențează vindecarea
F. Fracturile diafizare se vindecă cu atat mai incet cu cât copilul este
mai mic
G. Probleme de morfologie osoasă, lungime sau congruență articulară
H. Nu există nicio problemă de morfologie osoasă
I. Fractură care afectează axul unui os lung întotdeauna gravă
J. Nu există nicio influență a cartilajului de creștere
64. Particularitățile oaselor la copii sunt următoarele,
cu excepția:
A. Oasele copiilor sunt mai puțin flexibile decât oasele adulților
B. Copiii au mai puține oase decât adulții
C. Oasele copiilor sunt mai elastice decât la adulți
D. Oasele copiilor sunt mai mici decât oasele adulților
E. Oasele copiilor nu cresc continuu
F. Oasele copiilor cresc continuu
G. Oasele copiilor sunt mai flexibile decât oasele adulților
H. Oasele copiilor sunt mai mari decât oasele adulților
I. Copiii se vindecă mai lent decât adulții, dar își pot remodela oasele
J. Copiii se vindecă mai repede decât adulții și își pot remodela oasele
65. Picior stramb congenital varus echin:
A. Este o anomalie posturală
B. Este o malformație rară a piciorului
C. Este printre cele mai frecvente malformații ale piciorului
D. Rareori este bilateral
E. Se găsește cu o incidență de 1-3/1000 nou-născuți
F. Este o malformație complexă
G. Se intalneste cu o incidență de 100-300/100000 nou-născuți
H. Este intalnit predominant la nou-născuții de sex masculin
I. Se intalneste mai ales în rândul nou-născuților de sex feminin
J. Are 50% șanse să fie bilateral
66. Piciorul stramb varus equin congenital ar putea fi
cauzat de:
A. Deficitul de vitamine în timpul sarcinii
B. O teorie mecanică
C. Factori mecanici traumatismele fetale
D. Factori mecanici, cum ar fi distocia feto-maternă
E. Factori mecanici cum ar fi sarcina multipla
F. Artrogripoza
G. Sindromul copilului batut
H. Displazie de șold
I. Hrănirea cu formulă de lapte
J. Factori mecanici patogeni, bride amniotice
67. Piciorul stramb varus equin congenital ar putea fi
cauzat de:
A. Factorul mecanic malformațiile uterine -uter bicorn
B. Picior talus valgus
C. Malnutriția fătului
D. Deficit de vitamine
E. O teorie mecanică
F. Infecție în timpul sarcinii
G. Factor mecanic - oligoamnios
H. Factorul mecanic patogen, cum ar fi malformațiile uterine, cum ar fi
uterul sugarului
I. O altă malformație congenitală a șoldului
J. O teorie genetică
68. Piciorul stramb varus equin congenital ar putea fi
cauzat de:
A. Hipoxie cerebrală
B. Nu se transmite genetic
C. Risc de transmitere ereditară
D. Posibilă anomalie cromozomială cariotipică
E. Trauma
F. O teorie genetică
G. Teoria opririi dezvoltării a piciorului fetal
H. Mutații genetice induse de factori teratogeni
I. Ischemia piciorului
J. Se transmite doar de la mama
69. Piciorul stramb varus equin congenital ar putea fi
cauzat de:
A. Teoria plăcilor neuro-motorii
B. Poziția incorectă a piciorului după naștere
C. Oprirea in dezvoltare a piciorului in timpul vietii intrauterine
D. Trauma
E. Oprirea in dezvoltare în stadiul de equin – luna a 3-a de dezvoltare
embrionară
F. Hrănirea cu formulă de lapte
G. Oprirea dezvoltării când piciorul este în equin și abducție – după luna
a 3-a de sarcină
H. Oprirea dezvoltării în momentul în care piciorul este în equin,
abducție și supinație – după luna a 3-a de sarcină
I. Sindromul apneei sugarului
J. Deficit de vitamine
70. Piciorul varus equin congenital ar putea fi cauzat
de:
A. Teoria plăcilor neuro-motorii
B. Malpoziție posturală
C. Insuficiența cardiacă a mamei
D. Un dezechilibru în tonusul mușchilor agonisti și antagonisti ( prono-
supinatori )
E. Deficitul de calciu
F. Osteoporoza
G. Un dezechilibru în tonusul mușchilor agonişti și antagonişti
(adductori-abductori)
H. Malnutritie
I. Un defect de transmisie sinaptică între sistemul extrapiramidal și
neuronul motor periferic
J. Un dezechilibru în tonusul mușchilor agonişti și antagonişti (flexori-
extensori)
71. Piciorul varus equin congenital ar putea fi cauzat
de:
A. O teorie multifactorială
B. Defect neuromuscular
C. Contractura musculara si fibroza structurilor piciorului
D. Displazia tibiei
E. Displazia primară a matricei cartilaginoase a astragalului (scăderea
unghiului de declinare a colului)
F. Țesut adipos in exces al piciorului
G. Adductia și supinația piciorului (contractură secundara a părților moi)
H. Malnutriție
I. Circulara cordonului ombilical
J. Sindromul Down
72. Caracteristicile poziției piciorului în piciorul varus
equin congenital includ:
A. Fără modificări ale țesuturilor moi sau oaselor
B. Adductia antepiciorului pe retropicior
C. Abducția piciorului pe gamba
D. Adductia piciorului pe gamba
E. Dorsiflexie exagerată a piciorului
F. Poziția piciorului in equin
G. Modificări ale țesuturilor moi și oaselor
H. Modificări ale tibiei
I. Pronatia plantara
J. Supinația plantei
73. Modificările osoase în piciorul varus equin
congenital afectează:
A. Scafoidul
B. Cuneiformele
C. Cuboidul
D. Humerus
E. Metacarpienele
F. Radiusul
G. Astragalul
H. Calcaneul
I. Ulna
J. Vertebrele
74. Atitudinea vicioasa de mers cu piciorul orientat
intern:
A. Cauza tibială: picior rotit intern
B. Poate avea origine metacarpiană
C. Nu poate fi diagnosticat
D. Pentru antetorsiunea femurală este întotdeauna necesară
osteotomia
E. Poate avea origine femurală
F. Poate avea origine humerală
G. Poate avea origine tibială
H. Cauza femurală: picior rotit extern
I. Poate avea origine pedioasa
J. Poate avea origine radială
75. Torsiunea exageratăa porțiunii proximalea
femurului:
A. Compensată instinctiv prin rotația internă a trunchiului
B. Diagnosticul clinic și radiologic
C. În clinostatism cu rotula la zenit, capul radial este palpat în
triunghiul lui Scarpa
D. Osteotomia de derotare femurală proximală este întotdeauna
necesară
E. În clinostatism cu rotula la zenit, capul femural este palpat în
triunghiul lui Scarpa.
F. Compensată instinctiv prin rotația internă a piciorului
G. Derotație spontană până la 8 ani
H. Diagnosticul clinic și radiologic nu este posibil
I. Derotație spontană până la 18 ani
J. Rareori este necesară osteotomia cu derotație femurală proximală
76. Anomalii de torsiune tibială:
A. Rareori este necesară derotarea chirurgicală
B. Tratamentul este exclusiv chirurgical
C. Cauza poate fi dobândită (traumatică)
D. Tratament: educarea mersului și stimularea folosirii
tricicletei/bicicletei
E. Nu pot fi congenitale
F. Cauza poate fi congenitala
G. Valoarea normală a rotatiei tibilale la 4 ani atinge + 90 ° (valori
pentru adulți)
H. Nu pot fi cauzate de o cauză traumatică
I. Valoarea normală a rotatiei tibilale la 4 ani -atinge + 20 ° (valori
pentru adulți)
J. Foarte des este necesară derotarea chirurgicală
77. Atitudini vicioase de mers ale piciorului:
A. Nu poate fi tratata conservator
B. Atitudini de mers cu piciorul rotit in exterior - persistenţa pozi ţiei
fetale: torsiune diafizară externă
C. Primitiv: metatarsus adductus congenital (piciorul rotit intern)
D. Pot fi tratate conservator
E. Retroversia patologică a colului humeral (coxa retorsa ) congenital ă
sau dobândită
F. Secundar: după tratamentul piciorului varus equinus congenital
(piciorul rotit intern)
G. Persistența poziției fetale: torsiune diafizară externă – Tratat numai
pe cale chirurgicală
H. Atitudini vicioase de mers cu piciorul rotit in exterior - retroversia
patologică a colului femural (coxa retorsa ) congenitală sau
dobândită
I. Secundar: după tratamentul mâinii strambe congenitale
J. Primitiv: metacarpus adductus congenital
78. Talus valgus postural:
A. Poziție incorectă generată de uterul tonic la primipare și musculatura
abdominala puternica la mamele tinere
B. Este nevoie de intervenție chirurgicală
C. Cea mai frecventă deformare a piciorului la naștere (mai mult de
80%)
D. Incidența este scăzută la copiii proveniti de la mamele tinere
E. Mai ales la băieti
F. Cea mai frecventă deformare a piciorului la naștere (35-50%)
G. Nu este nevoie de tratament deoarece in 3-6 luni piciorul devine
spontan normal
H. Are un prognostic foarte prost
I. Mai ales la fetite
J. Incidența crește la primul nou-născut și la copiii din mame tinere
79. Picior congenital talus valgus:
A. Manipulari corective cat mai devreme si apoi imobilizare timp de 4-8
luni
B. Astragal în flexie dorsală pronunțată
C. Interventie chirurgicala rar necesara: alungirea extensorilor si a
muschiului gambier anterior
D. Necesita scurtarea extensorilor și a mușchiului gambier anterior
E. Astragal în flexie plantară pronunțată
F. Agenezia extensorului comun al degetelor
G. Aspect clinic: flexia dorsală a întregului picior
H. Flexia plantară limitată de coarda extensorilor
I. Nu poate fi corectat prin manipulare
J. Aproape întotdeauna este necesară intervenția chirurgicală
80. Picior convex congenital:
A. Diagnostic clinic
B. Mai rar decât piciorul echinovar congenital
C. Supinație exagerată
D. Tratament: manipulări și imobilizări repetate până la vârsta de 3 luni
E. Mai frecvent decât piciorul echinovarus congenital
F. Tratament: numai chirurgical
G. Tratament numai manipulări și imobilizări
H. Nu este nevoie de tratament
I. In caz de esec sau prezentare tardiva – tratament chirurgical
J. Picior în dorsiflexie
81. Despre piciorul varus equin congenital
următoarele afirmatii nu sunt adevărate:
A. Se intalneste mai ales în rândul nou-născuților de sex feminin
B. Are 50% șanse să fie bilateral
C. Se intalneste cu o incidență de 1-3/1000 nou-născuți
D. Este intalnita predominant la nou-născuții de sex masculin
E. Este o deviere posturală
F. Este printre cele mai frecvente malformații ale piciorului
G. Este o malformație rară a piciorului
H. Este o malformație complexă
I. Rareori este bilateral
J. Se intalneste cu o incidență de 100-300/100000 nou-născuți
82. Piciorul varus equin congenital nu poate fi cauzat
de:
A. Factorul mecanic bride amniotice
B. Factorul mecanic gemelaritatea
C. O teorie mecanică
D. Deficitul de vitamine în timpul sarcinii
E. Sindromul copilului batut
F. Hrănirea cu formulă de lapte
G. Displazie de șold
H. Artrogripoza
I. Factorul mecanic distocia feto-maternă
J. Factorul mecanic traumatismele fetale
83. Piciorul varus equin congenital ar putea fi cauzat
de:
A. Picior talus valgus
B. Deficit de vitamine
C. Malnutriția fătului
D. O altă malformație congenitală a șoldului
E. O teorie genetică
F. Factorul mecanic patogen, oligoamnios
G. Factorul mecanic patogen, malformațiile uterine uterul bicorn
H. O teorie mecanică
I. Factorul mecanic patogen, malformațiile uterine uterul infantil
J. Infecție în timpul sarcinii
84. Piciorul varus equin congenital nu poate fi cauzat
de:
A. Nu se transmite genetic
B. Trauma
C. Anomalii cromozomiale
D. Se transmite doar de la mama
E. Hipoxie cerebrală
F. Risc de transmitere ereditară
G. Mutații genetice induse de factori teratogeni
H. Ischemia piciorului
I. O teorie genetică
J. Teoria opririi in dezvoltare a piciorului
85. Piciorul varus equin congenital nu poate fi cauzat
de:
A. Hrănirea cu formulă de lapte
B. Oprirea dezvoltării când piciorul este în equin și abducție – după luna
a 3-a de sarcină
C. Oprirea in dezvoltare în stadiul în care este in equin – luna a 3-a de
dezvoltare embrionară
D. Deficit de vitamine
E. Oprirea dezvoltării în momentul în care piciorul este în equiin,
abducție și supinație – după luna a 3-a de sarcină
F. Teoriea plăcilor neuro-motorii
G. Trauma
H. Sindromul copilului batut
I. Teoria opririi in dezvoltare a piciorului
J. Poziția incorectă a piciorului după naștere
86. Piciorul varus equin congenital nu poate fi cauzat
de:
A. Teoria plăcilor neuro-motorii
B. Un dezechilibru în tonusul mușchilor agonişti și antagonişti (flexori-
extensori)
C. Osteoporoza
D. Un dezechilibru în tonul mușchilor agonist și antagonist ( prono-
supinatori )
E. Insuficiența cardiacă a mamei
F. Deficitul de calciu
G. Malpoziție posturală
H. Hrănirea cu formulă
I. Un defect de transmisie sinaptică între sistemul extrapiramidal și
neuronul motor periferic
J. Un dezechilibru în tonusul mușchilor agonişti și antagonişti
(adductori-abductori)
87. Piciorul varus equin congenital nu poate fi cauzat
de:
A. Malnutriție
B. Sindromul Down
C. Displazia tibiei
D. Displazia primară a matricei cartilaginoase a astragalului (scăderea
unghiului de declinare a colului)
E. Defect neuromuscular
F. Circulara de Cordon ombilical
G. O teorie multifactorială
H. Adductia și supinația piciorului (contractură ulterioară a părților moi)
I. Contractura musculara si fibroza structurilor piciorului
J. Țesut adipos in exces pe picior
88. Anomaliile de poziție ale piciorului în piciorul
varus equin congenital nu includ:
A. Modificări ale tibiei
B. Fără modificări de structura ale țesuturilor moi sau oaselor
C. Poziția piciorului in equin
D. Abducția piciorului pe gamba
E. Adductia piciorului pe gamba
F. Dorsiflexie exagerată
G. Adductia antepiciorului pe retropicior
H. Pronatie exagerată
I. Modificări de structura ale țesuturilor moi și oaselor
J. Supinația plantei
89. Modificările osoase la piciorul varus equin
congenital nu afectează:
A. Scafoidul
B. Cuboidul
C. Ulna
D. Humerusul
E. Metacarpienele
F. Calcaneul
G. Vertebrele
H. Radiusul
I. Cuneiformele
J. Astragalul
90. Despre atitudinea vicioasa de mers cu piciorul
intern, următoarele afirmatii nu sunt adevărate:
A. Pentru antetorsiune femurală este întotdeauna necesară osteotomia
B. Poate avea origine femurală
C. Nu poate fi diagnosticat
D. Cauza tibială: picior rotit intern
E. Poate avea origine tibială
F. Poate avea origine humerală
G. Poate avea origine metacarpiană
H. Cauza femurală: picior rotit extern
I. Poate avea origine pedioasa
J. Poate avea origine radială
91. Despre torsiunea exageratăa porțiunii proximalea
femurului următoarele afirmatii nu sunt adevărate:
A. Diagnosticul clinic și radiologic
B. În clinostatism cu rotula la zenit, capul radial este palpat în
triunghiul lui Scarpa
C. Osteotomia de derotare femurală proximală este întotdeauna
necesară
D. Compensată instinctiv prin rotația internă a trunchiului
E. În clinostatism cu rotula la zenit, capul femural este palpat în
triunghiul lui Scarpa.
F. Rareori este necesară osteotomia de derotare femurală proximală
G. Derotare spontană până la 20 de ani
H. Compensată instinctiv prin rotația internă a piciorului
I. Derotare spontană până la 8 ani
J. Diagnosticul clinic și radiologic nu este posibil
92. Următoarele afirmatii nu sunt adevărate despre
anomaliile de torsiune tibială:
A. Tratament: educarea mersului și stimularea folosirii
tricicletei/bicicletei
B. Foarte des este necesară derotarea chirurgicală
C. Valoarea normală de torsiune tibiala la 4 ani atinge + 20 ° (valori
pentru adulți)
D. Rareori este necesară derotarea chirurgicală
E. Cauza poate fi dobândită (traumatică)
F. Cauza poate fi congenitala
G. Nu pot fi cauzate de o cauză traumatică
H. Valoarea normală de torsiune tibila la 4 ani atinge + 90 ° (valori
pentru adulți)
I. Nu pot fi congenitale
J. Tratamentul este exclusiv chirurgical
93. Talus valgus postural - afirmațiile incorecte sunt:
A. Incidența este scăzută la copiii proveniti de la mamele tinere
B. Mai ales la fete
C. Are un prognostic foarte prost
D. Cea mai frecventă deformare a piciorului la naștere (35-50%)
E. Cea mai frecventă anomalie a piciorului la naștere (mai mult de 80%)
F. Incidența crește la primul nou-născut și la copiii proveniti din mame
tinere
G. Poziția incorectă generată de uterul tonic la primipare și musculatura
abdominala puternica la mamele tinere
H. Este nevoie de intervenție chirurgicală
I. Nu este nevoie de tratament deoarece in 3-6 luni piciorul devine
spontan normal
J. Mai ales la băieti
94. Despre piciorul talus valgus congenital
următoarele nu sunt adevărate:
A. Necesita scurtarea extensorilor și a mușchiului gambier anterior
B. Agenezia extensorului comun al degetelor
C. Flexia plantară limitată de coarda extensorilor
D. Interventie chirurgicala rar necesara: alungirea extensorilor si a
muschiului gambier anterior
E. Nu poate fi corectat prin manipulare
F. Aspect clinic: flexia dorsală a întregului picior
G. Aproape întotdeauna este necesară intervenția chirurgicală
H. Astragal în flexie plantară pronunțată
I. Astragal în flexie dorsală pronunțată
J. Manipulari corective cat mai devreme si apoi imobilizare timp de 4-8
luni
95. Despre piciorul convex congenital următoarele nu
sunt adevărate:
A. Picior în flexie dorsală
B. Diagnostic clinic
C. Tratament numai manipulări și imobilizări
D. Supinație exagerată
E. Tratament: manipulări și imobilizări repetate până la vârsta de 3 luni
F. Mai rar decât echinovarul congenital
G. Tratament: numai chirurgical
H. În caz de eșec sau prezentare tardivă – tratament chirurgical
I. Mai frecvent decât echinovarul congenital
J. Nu este nevoie de tratament
96. Următoarele oase fac parte din structurile
anatomice ale piciorului:
A. Femur
B. Calcaneul
C. Navicular
D. Omoplat
E. Trapez
F. Metatarsienele
G. Talus
H. Scafoid
I. Ulna
J. cuneiforme
97. Definiția piciorului plat static la copii:
A. Este definit prin desenul amprentei plantare pe mai mult de 2/3 din
suprafata acesteia
B. Se definește printr-o prăbușire a arcului medial al piciorului
C. De obicei, este o afecțiune nedureroasă la copii
D. Este definit ca o înălțare a arcului piciorului
E. La copiii mici, această afecțiune este fiziologică
F. Este o patologie rară pentru copiii mici
G. Este o patologie comună pentru copiii mici
H. Este o afecțiune foarte dureroasă la copii
I. Se definește prin desenul amprentei plantare pe mai puțin de 2/3 din
suprafața acesteia
J. La copii piciorul plat nu este niciodată fiziologic
98. Anatomia patologica a piciorului plat static la
copii:
A. Arcul plantar se formează treptat prin cedarea hipertoniei musculare
și a hipolaxității ligamentelor
B. Arcul intern al piciorului se formează în mod natural în jurul vârstei
de cinci sau șase ani
C. Vorbim despre picior plat static după vârsta de 6 ani
D. Arcul plantar al piciorului se formează în mod natural în jurul vârstei
de unul sau doi ani
E. Vorbim despre picior plat veritabil până la 6 ani
F. Grăsimea plantară se resoarbe până la vârsta de 3 ani
G. Vorbim despre Corectul picior plat după vârsta de 6 ani
H. Arcul plantar se formează treptat prin cedarea hipotoniei musculare
și hiperlaxității ligamentelor
I. Grăsimea plantară este resorbită după vârsta de 3 ani
J. Vorbim despre picior plat static până la 6 ani
99. Aspectul clinic al piciorului plat static la copii:
A. La examinarea din spate Varus al retropiciorului
B. Încălțăminte purtată la interior
C. Fără durere tarsiana
D. La examinarea din spate, ridicarea arcului intern
E. În formele severe, piciorul etalat și plasat în abducție
F. Încălțăminte purtată la exterior
G. La examinarea din interior, colapsul arcului intern
H. La examinarea din spate valgus al retropiciorului
I. Durere tarsală la mers îndelungat
J. În formele severe, piciorul etalat și plasat în aducție
100. Aspectul clinic al piciorului plat static la copii:
A. În formele severe, piciorul etalat și plasat în abducție
B. La examinarea din spate, ridicarea arcului intern
C. Durerea tarsiană
D. La examinarea din spate, varus al retropiciorului
E. Încălțăminte purtată la interior
F. Încălțăminte purtată la exterior
G. Durerea tarsului la mers pentru o perioadă scurtă de timp
H. La examinarea din spate, colapsul arcului intern
I. În formele severe, piciorul etalat și plasat în aducție
J. La examinarea din spate, valgus al retropiciorului
101. Tratamentul nechirurgical pentru piciorul plat la
copii:
A. Exerciții de întindere
B. Psihoterapie
C. Terapie logopedică
D. Radioterapie
E. Ergoterapie
F. Observare clinica
G. Fizioterapie
H. Fizioterapie
I. Imunoterapie
J. Pantofi ortopedici cu inaltator plantar
102. Care sunt cauzele piciorului plat persistent la
copii:
A. Musculatura puternica
B. Genu valgus
C. Instabilitatea ligamentara
D. Boală ereditară
E. Anemie
F. Hipotonia musculara
G. Țesut adipos plantar în exces
H. Malnutritie
I. Genu Varus
J. Retractia ligamentara
103. Agenți cauzali ai arsurilor la copii:
A. Nu poate fi efectul curentului electric
B. Nu poate fi efectul radiațiilor
C. Expunerea la lumină intensă
D. Prin efectul radiațiilor (arsuri solare: radiații ultraviolete B, radia ții
infraroșii, radiații X)
E. Agresiune chimică
F. Lichide fierbinti
G. Căldură < 30 °C
H. Prin efectul curentului electric
I. Nu poate fi o agresiune chimică
J. Temperatura >46°C
104. Acțiunea caldurii in arsurile termice:
A. 46 ºC - 60 ºC produce o degradare enzimatică
B. >600°C produce o necroză de coagulare
C. >600°C carbonizare
D. >60°C carbonizare
E. >60°C produce o necroză de coagulare
F. >180°C caramelizare a carbohidraților
G. >1000°C calcinare
H. >1000°C caramelizare a carbohidraților
I. >180°C produce o degradare enzimatică
J. 46 ºC - 60 ºC calcinare
105. Severitatea leziunilor de arsura la copii depinde
de:
A. Timpul de acțiune
B. Agentul cauzal al arsurii
C. Greutatea pacientului
D. Vârsta mamei pacientului
E. Vârsta tatălui pacientului
F. Gradientul termic
G. Tipul de arsuri
H. Localizarea arsurii
I. Înălțimea pacientului
J. Genul pacientului
106. Fiziopatologia arsurilor superficiale:
A. Prezența edemului
B. Stratul bazal al epidermei este neafectat
C. Absența veziculelor cu conținut serocitrin
D. Stratul bazal al epidermei este afectat
E. Absența edemului
F. Prezența veziculelor cu conținut serocitrin
G. Absența eritemului
H. Prezența eritemului
I. Vindecarea se face cu sechele
J. Vindecarea se face fără sechele
107. Fiziopatologia arsurilor intermediare:
A. Există o deteriorare parțială a structurilor pielii
B. Evolutia se face fara granulatie
C. Absența flictenei hemoragice
D. Prezența flictenelor cu conținut hemoragic
E. Evolutia este proasta in 3 saptamani
F. Nu există o deteriorare parțială a structurilor pielii
G. Evolutia se face cu granulatie
H. Afectarea foliculilor pilosi si sebacei și a glandelor sudoripare
I. Evolutia este buna in 3 saptamani
J. Foliculii pilosebacei și glandele sudoripare nu sunt afectate
108. Fiziopatologia arsurilor profunde:
A. Nu există piele deteriorată
B. Zonele arse devin uscate și predispuse la infecții
C. Nu necesita grefa de piele
D. Nu mai există resurse de epitelizare
E. Zonele arse devin sensibile , umede și mai puțin predispuse la
infecție
F. Există suficiente resurse de epitelizare
G. Pielea deteriorată poate avea o culoare maro
H. Pielea afectata nu este vizibilă imediat
I. Pielea deteriorată poate avea o culoare neagră
J. Necesită grefa de piele
109. Următoarele afirmații despre fiziopatologia
arsurilor profunde sunt Greșite:
A. Zonele arse devin uscate și predispuse la infecții
B. Nu necesita grefa de piele
C. Pielea deteriorată poate lua o culoare neagră
D. Nu există piele deteriorată
E. Zonele arse devin sensibile, umede și mai puțin predispuse la infec ție
F. Nu mai există resurse de epitelizare
G. Necesită grefa de piele
H. Pielea deteriorată nu este vizibilă
I. Există suficiente resurse de epitelizare
J. Pielea deteriorată poate lua o culoare maro
110. Diferitele grade de arsură:
A. Clasificarea în grad nu se bazează pe aspectul leziunilor
B. Gradul este întotdeauna același în fiecare locație, la același individ
C. Arsurile de gradul II sunt caracterizate de apariția unei cicatrici
cheloide
D. Gradul poate varia în funcție de locație, de același individ
E. Arsurile de gradul I sunt cele mai grave și mai puțin frecvente arsuri
F. Arsurile de gradul I sunt cele mai puțin grave și cele mai frecvente
arsuri
G. Clasificarea în 3 grade se bazează pe aspectul leziunilor
H. Arsurile de gradul II sunt definite de apariția unei vezicule
I. Există unele tehnici pentru a încerca să cuantifice mai precis gradul
arsurii
J. Nu există tehnici care să încerce să cuantifice mai precis gradul de
ardere
111. Evoluția stadială a arsurilor, stadiul I:
A. Durerea nu poate provoca șoc
B. Durata etapei I este de 4-21 de zile
C. Hipoxia nu poate provoca șoc
D. Hipoxia poate provoca șoc
E. Etapa I constă într-un șoc post-combustiional
F. Toxinele nu pot provoca șoc
G. Durerea poate provoca șoc
H. Durata stadiului I este de 1-3 zile
I. Toxinele pot provoca șoc
J. Stadiul I constă într-o perioadă metaagresivă, dismetabolică
112. Semnele clinice ale unui șoc cronic în arsuri:
A. Leziuni de arsura vindecate
B. Adipozitate localizata
C. Forța musculară crescuta
D. Obezitatea
E. Leziuni hipersecretorii
F. Temperatura normala
G. Dynamia
H. Casexie
I. Febra mica/subfebrilitate
J. Anorexie
113. Complicatii digestive ale arsurilor:
A. HDI
B. Ulcer de stres
C. Delir
D. Psihoză
E. Deficiență vizuală
F. Schimbarea comportamentului
G. HDS
H. Enterocolită
I. Autism
J. Dilatatie gastrica
114. Complicațiile neuropsihiatrice ale arsurilor:
A. Schimbarea comportamentului
B. Nevroze
C. HDS
D. Enterocolită
E. Psihoză
F. Comă
G. HDI
H. Delir
I. Dilatatie gastrica
J. Ulcer de stres
115. Oasele următoare nu fac parte din anatomia
piciorului:
A. cuneiforme
B. Scafoid
C. Talus
D. Metatarsienele
E. Omoplat
F. Ulna
G. Femur
H. Trapez
I. Navicular
J. Calcaneul
116. Metodele nechirurgicale de tratament pentru
piciorul plat la copii nu sunt:
A. Kinetoterapie
B. Medicamente
C. Terapie logopedică
D. Radioterapie
E. Exerciții de întindere
F. Pantofi ortopedici cu taloneta plantara
G. Fizioterapie
H. Psihoterapie
I. Ergoterapie
J. Imunoterapii
117. Semnele clinice ale unui șoc cronic în arsuri nu
sunt:
A. Adipozitate localizata
B. Adinamia
C. Leziuni de arsura hipersecretorii
D. Febra mica
E. Caşexie
F. Obezitatea
G. Temperatura normala
H. Anorexie
I. Leziuni de arsura vindecate
J. Forța musculară crescuta
118. Indicele prognostic al arsurilor:
A. IP 60-80 –complicații majore, remedii> decese
B. IP < 40 – decese majoritare
C. IP >160 – evoluție necomplicată
D. IP 80-100 – apare șoc postcombustie, supraviețuire 100%.
E. IP 40-60 –cazuri complicate= cazuri necomplicate, decese foarte
rare
F. IP 40-60 – apare șoc post-combustie, supraviețuire 100%.
G. IP < 40 – evoluție necomplicată
H. IP 80-100 – complicatii majore, vindecari> decese
I. IP >160 – decese majoritare
J. IP 60-80 – cazuri complicate = cazuri necomplicate, decese foarte
rare
119. Regula cifrei nouă în arsuri reprezintă:
A. Extremitate inferioară (picioare) = 28%
B. Trunchiul posterior = 28%
C. Trunchiul anterior = 18%
D. Trunchiul posterior = 18%
E. Cap și gât = 9%
F. Extremitate superioară (brațe) = 19%
G. Trunchiul anterior = 28%
H. Cap și gât = 19%
I. Extremitate inferioară (picioare) = 18%
J. Extremitate superioară (brațe) = 9%
120. Cauzele piciorului plat persistent la copii nu sunt:
A. Genu Varus
B. Genu valgus
C. Țesut adipos în exces
D. Anemie
E. Malnutritie
F. Musculatura puternica
G. Stabilitatea ligamentelor
H. Boală ereditară
I. Instabilitatea ligamentelor
J. Slabiciune musculara
121. Agenții cauzali ai arsurilor la copii nu sunt:
A. Agresiune chimică
B. Expunerea la lumina rosie
C. Nu poate fi o agresiune chimică
D. Încălzire >46°C
E. Ultrasonografia
F. Căldură < 30 °C
G. Prin efectul radiațiilor (arsuri solare: radiații ultraviolete B, radia ții
infraroșii, radiații X
H. Prin efectul curentului electric
I. Lichide fierbinti
J. Radiații 5G
122. Severitatea leziunilor arsurilor la copii nu depinde
de :
A. Înălțimea pacientului
B. Agentul cauzal al arsurii
C. Greutatea pacientului
D. Tipul de arsuri
E. Timpul de acțiune
F. Vârsta tatălui
G. Gradientul termic
H. Vârsta mamei
I. Localizarea arsurii
J. Sexul pacientului
123. Despre fiziopatologia arsurilor superficiale
următoarele afirmații nu sunt Corecte:
A. Absența edemului
B. Stratul bazal al epidermei este neafectat
C. Absența eritemului
D. Prezența veziculelor cu conținut serocitrin
E. Stratul bazal al epidermei este afectat
F. Vindecarea se face cu sechele
G. Prezența eritemului
H. Absența veziculelor cu conținut serocitrin
I. Vindecarea se face fără sechele
J. Prezența edemului
124. Despre fiziopatologia arsurilor intermediare
următoarele afirmații nu sunt Corecte:
A. Evolutia se face cu granulatie
B. Evolutia se face fara granulatie
C. Evolutia este buna in 3 saptamani
D. Foliculii pilosebacei și glandele sudoripare nu sunt afectate
E. Afectarea foliculilor pilosebacee și a glandelor sudoripare
F. Absența flictenei hemoragice
G. Nu există o deteriorare parțială a structurilor pielii
H. Evolutia este proasta in 3 saptamani
I. Prezența flictenei hemoragice
J. Există o deteriorare parțială a structurilor pielii
125. Despre evoluția stadială a arsurilor, stadiul I,
următoarele nu sunt Corecte:
A. Toxinele nu pot provoca șoc
B. Hipoxia poate provoca șoc
C. Etapa I constă într-un șoc post-combustional
D. Stadiul I constă într-o perioadă metaagresivă, dismetabolică
E. Durerea poate provoca șoc
F. Durata etapei I este de 1-3 zile
G. Durerea nu poate provoca șoc
H. Durata etapei I este de 4-21 de zile
I. Hipoxia nu poate provoca șoc
J. Toxinele pot provoca șoc
126. Despre piciorul plat static la copii, următoarele
nu sunt Corecte:
A. Este definit prin desenul amprentei plantare pe mai mult de 2/3 din
suprafata acesteia
B. Se definește printr-o prăbușire a arcului medial al piciorului
C. De obicei, este o afecțiune nedureroasă la copii
D. La copiii mici, această afecțiune este fiziologică
E. Este definit de o înălțare a arcului intern al piciorului
F. Este o afecțiune foarte dureroasă la copii
G. Este o patologie comună pentru copiii mici
H. Se definește prin desenul amprentei plantare pe mai puțin de 2/3 din
suprafața acesteia
I. La copii piciorul plat nu este niciodată fiziologic
J. Este o patologie rară la copiii mici