Introducere:

Parte integrantă a Cartei Europene a Cercetătorilor, Codul de Conduită pentru Recrutarea

Cercetătorilor reprezintă o importantă sursă de orientare și de îndeplinire a regulilor și a valorilor
etice în cadrul procesului de recrutare a cercetătorilor. Acest cod de conduită conține norme de
etică și de drept care asigură atât bunăstarea participanților, selecția obiectivă, evaluarea corectă a
competențelor dar și evitarea unor conflicte legate de interesele candidaților, a falsificării sau a
plagiatului informațiilor. Consider că această temă este relevantă pentru perioada în care trăim
deoarece datorită evoluției substanțiale a tehnologiei, cercetarea de calitate și etică poate fi
afectată.

1.Apariția Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor

Secolul al xx-lea reprezintă un mare salt pentru evoluția omenirii pentru că în cadrul
acestei perioade de timp s-a reușit dezvoltarea și crearea unor noi tehnologii menite să
îmbunătățească viața oamenilor. Desigur, nu toate invențiile au fost create pentru un scop licit sau
unele chiar au fost create din pură întâmplare iar din păcate o bună parte din acestea au fost
modificate, copiate, sau falsificate, atât de către națiuni dar și de oameni.

Perioada postbelică este marcată de nașterea unor organizații internaționale importante

vremurilor actuale, un bun exemplu fiind Uniunea Europeană. Astfel la data de 11 martie 2005
Comisia Comunităților Europene adoptă recomandarea 2005/251/CE: Carta Europeană a
Cercetătorilor incluzând și Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor care ” constă într-
un set de principii și condiții generale care trebuie urmate de către angajatori și/ sau sponsori
atunci când numesc sau recrutează cercetători. Aceste principii și condiții trebuie să asigure
respectarea valorilor de tipul transparenței procesului de recrutare și a tratamentului egal pentru
toți solicitanții, în special avându-se în vedere dezvoltarea unei piețe europene atractive, deschise
și sustenabile”.1

2.Atribuțiile unui cercetător

1
Carta Europeană a Cercetătorilor- CODUL DE CONDUITĂ PENTRU RECRUTAREA
CERCETĂTORILOR, pg 14

1
 Până să vorbim propriu-zis despre procesul de recrutare al cercetătorilor, trebuie să avem
în vedere responsabilitatea unei persoane emerite din punct de vedere el eticii.

În primul rând, cercetătorul este nevoit să fie un model pentru colegii sau descendenții săi,
prin respectul față de tema pe care o cercetează dar și față de membrii colectivului cu care
colaborează astfel încât să obțină cele mai bune rezultate. Roadele sale trebuie să fie obținute prin
asumarea unei responsabilități atât profesionale cât și morale, ceea ce presupune și comunicarea
în mod sincer a metodelor sau informațiilor pe care acesta le-a utilizat pentru a-și duce la bun
sfârșit obiectivul.

În al doilea lea rând cercetătorul este supus asupra unor obligații privind abaterile
morale, prin aceste abateri morale se conturează faptul că îi este interzis a copia ideile altor
savanți sau de a comunica informațiile false din punct de vedere teoretic cu scopul de a satisface
interese contrare legii și a moralei, acest lucru fiind pedepsit în conformitate cu legile și
regulamentele în vigoare.

În plus în cadrul acestui referat trebuie să aducem în vedere și faptul că un cercetător nu

are mereu doar de câștigat, acesta poate presta o muncă în activitatea sa de invidiat însă poate să
aibă parte de mai multe pierderi decât câștiguri. Dacă lucrarea sa nu este acceptată de către opinia
publică sau de către alți cercetători chiar dacă aceasta prezintă o inovație în cadrul domeniului
său omul de activitate, poate suferi diferite sancțiuni precum pierderi economice, excluderea din
anumite cercuri științifice, formarea unei opinii publice greșite sau chiar excluderea sa din cadrul
științei.

Prin urmare, fiecare cercetător este responsabil pentru munca sa, astfel acesta poate fi
recunoscut pentru noile informații pe care le aduce în domeniul științei dar poate fi și sancționat
pentru încălcarea condițiilor impuse de lege, de morală, de societate, de etică și de știință.

3.Definirea participanților din cadrul procesul de recrutare al Codului de Conduită

Codul de conduită statuează personajele care participă în cadrul acestui proces,

acestea fiind:

2
  Cercetătorii sau Frascați pentru cercetare care sunt definiți ca “Profesionişti angajaţi în
conceperea sau crearea de noi cunoştinţe, produse, procese, metode şi sisteme, precum şi
în managementul proiectelor respective(...) Se face o distincţie între Cercetătorul debutant
şi Cercetătorul cu experienţă: Termenul de Cercetător debutant se referă la cercetătorii din
primii patru ani de activitate în domeniu iar Cercetătorii cu experienţă sunt definiţi ca
cercetătorii care au minim 4 ani de experienţă în domeniu (echivalentul cu normă
întreagă) de la obţinerea diplomei universitare care le-a acordat acces la studii de doctorat.
Cercetătorii cu experienţă sunt definiţi cercetătorii care au minim 4 ani de experienţă în
domeniu (echivalentul cu normă întreagă) de la obţinerea diplomei universitare care le-a
acordat acces la studii de doctorat(...).”2
 Angajatorii: Totalitatea formată din instituțiile private si publice, ce încheie un contract cu
cercetătorii, acest act juridic fiind foarte riguros formulat pentru asigurarea calității în
muncă si în bunăstarea angajatului.
 Sponsorii: Susținători ai unei cauze sau a unei teme științifice care asigură finanțarea
suplimentară a procesului de cercetare.

Principala acțiune a celor trei partizani este angajarea unei persoane competente, pe baza unui
contract.

4.Principii şi Condiţii generale ale Codului de Conduită

”Carta și Codul de Conduită vor atribui fiecărui cercetător în parte aceleași drepturi și
obligații indiferent de locul din Uniunea Europeană în care își pot desfășura activitatea. Aceasta
ar trebui să ajute la contracararea faptului că cercetarea în Europa este fragmentată la nivel local,
regional, național sau sectorial și permite Europei să-și valorifice la maxim potențialul științific.” 3

Principiile și condițiile consemnate în acest document sunt valabile atât instituțiilor cât și
angajatorilor care aderă la codul de conduită astfel încât să se acționeze în mod responsabil în
vederea îndeplinirii condițiilor actului cat și pentru dezvoltarea spațiului european al cercetării .

2
Carta Europeană a Cercetătorilor- CODUL DE CONDUITĂ PENTRU RECRUTAREA- pg 17

3
GHID PRACTIC PRIVIND ETICA ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ, pg 26

3
 Principiile și condițiile reprezentative ale acestui act sunt: recrutarea, selecția,
transparența, evaluarea meritului, recunoașterea experienței dobândite prin mobilitate,
recunoașterea calificărilor, vechime în activitate și numirea post doctorat.

 Recrutarea: aceasta reprezintă acțiunea incipientă în cadrul angajării unui

cercetător, astfel angajatorul sau instituția publică care recrutează teoreticienii
respectivi sunt obligați să pună la dispoziție toate detaliile referitoare la condițiile
de lucru(locul, materialele de lucru sau perioada de timp lucrată), a drepturilor sale
dar și a obligațiilor acestuia.
 Selecția: aceasta trebuie să se realizeze într-un mod nediscriminatoriu, fără să se
țină cont de sex, rasă, apartenență religioasă, vârstă, opinii publice sau deficiențe
care să nu-i afecteze activitatea. De asemenea, codul prevede faptul că ” Oricând
este posibil, trebuie utilizată o diversitate de practici de selectare, cum ar fi
evaluarea externă de expertiză și interviul.”4
 Transparența: candidații au dreptul de a fi informați cu referire la toate aspectele
postului la care aderă, aceste aspecte fiind compuse din totalitatea drepturilor și
obligațiilor celor două parți ale contractului.
 Evaluarea meritului:” Procesul de selecție trebuie să ia în considerare toată
experiența acumulată de candidați. De asemenea, trebuie luate în considerare
creativitatea și nivelul de experiență al candidaților, în același timp accentul
punându-se pe potențialul lor ca cercetători.”5- în urma acestui citat se subliniază
faptul că activitatea eruditului trebuie să fie apreciată pentru calitatea si inovația
pe care o aduce domeniului științific. Această apreciere trebuie să fie realizată de
către persoane competente în domeniul respectiv al lucrării, încât ” să aibă dublă
responsabilitate: atât morală– sub forma acțiunii conforme cu standardele etice –,
cât și profesională– acțiune conformă cu cele mai bune practici –, cu evaluarea și
urmărirea celor mai bune rezultate.”6

4
Carta Europeană a Cercetătorilor- CODUL DE CONDUITĂ PENTRU RECRUTAREA
CERCETĂTORILOR, pg 14
5
Idem, pg 15
6
ETICĂ PROFESIONALĂ ȘI TRANSPARENȚĂ ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ-prof univ dr. Antonio Sandu, editura Suceava
2019, pg 69

4
  Recunoașterea experienței dobândite prin mobilitate: Orice stagiu sau pregătire
realizată în cadrul unei regiunii sau unei țări diferite trebuie să fie nu doar
recunoscută, dar și apreciată deoarece reprezintă o consolidare a cunoștințelor
savantului.
 Recunoașterea calificărilor: Exceptând faptul că angajatorii, sponsorii sau
instituțiile publice trebuie să ofere o evaluarea pertinentă a bagajului informațional
al teoreticianului, aceștia mai au obligația să se documenteze și ” să dobândească o
înțelegere deplină a regulilor, procedurilor și standardelor care reglementează
recunoașterea unor astfel de calificări și, în consecință, să studieze legislația
națională în vigoare, convențiile și reglementările specifice privind recunoașterea
acestor calificări pe toate canalele posibile”7
 Vechimea în activitate: Vechimea unui om de știință nu trebuie să fie apreciată
doar prin prisma anilor de activitate dar și prin totalitatea realizărilor acestuia în
cadrul strădaniei sale, astfel persoana vizată trebuie să se afle întotdeauna într-un
proces de formare și perfecționare continuu.
 Numirea post-doctorat: Statutul de post-doctorand este oferit de către instituțiile
de investire a cercetătorilor post-doctoranzi(persoane care având titlul de doctor,
conduc un proiect de cercetare într-o instituție de învățământ superior sau un
centru de cercetare, în cadrul unui contract pe timp determinat.)8

Concluzie:

Procesul de recrutare al unui cercetător nu trebuie confundat cu o simplă angajare,

deoarece persoana desemnată într-o funcție de cercetare științifică nu activează în muncă doar
pentru remunerație, ci pentru consolidarea în materia în care acesta operează, informațiile sale
ducând la diferite inovații care pot ajuta atât la reformarea cât și la evoluția societății în care
trăim.

Bibliografie:

7
Carta Europeană a Cercetătorilor- CODUL DE CONDUITĂ PENTRU RECRUTAREA
CERCETĂTORILOR, pg 16
8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercet%C4%83tor_postdoctoral

5
1) Carta Europeană a Cercetătorilor
2) Carta Europeană a Cercetătorilor- CODUL DE CONDUITĂ PENTRU RECRUTAREA
3) CERCETĂTORILOR
4) ETICĂ PROFESIONALĂ ȘI TRANSPARENȚĂ ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ-prof
univ dr. Antonio Sandu, editura Suceava 2019
5) https://ro.wikipedia.org
6) GHID PRACTIC PRIVIND ETICA ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ(proiect cofinanțat
din Fondul Social European prin Programul Operațional ”Dezvoltarea Capacității
Administrative” în perioada 2007 -2013)