1.

Divine - s nte
Se zbate - se mișcă
Pier - mor
Înțeleg - pătrund

2. A veni ora morții

A trece prin viață ca peștele prin apă
Su et negru ca o noapte

3. Nu mi-a fost dat să-mi aleg soarta.

Su etul tău are culoare angelică.
Lumina minții l-a ajutat să treacă mai ușor peste probleme.

4. Rimă încrucișată: “… mea / [..] .. plăcea”

Catrene: “Cerneala […] / de o […] / și nu […] / dar … […]”

5. Eul liric are o stare de incertitudine, transmisă prin intermediul imaginii vizuale: “e plină ochi și
nu știu cine”, cauzată de ignoranța cu privire la ința care umple călimara. Această stare îl duce
pe eul liric la complianță, făcându-l să e mulțumit de ce primește: “și-mi place negrul ce mi-i
dat”, libertatea de a alege indu-i înlăturată. Prin intermediul simbolului “călimării”, eului liric i se
conferă universul de neclătinat și destinul scris apriori asupra căruia nu are control.

6. Simbolul călimării și al cernelii sunt recurente în opera poetică, ind două noțiuni
complementare ale conceptului creației. “Călimara” este amintită în poezie ca pânza a tot și a
toate: “călimara […] o umple cu plânsori divine” în care, un demiurg-creator croiește destinul
muritorilor și îl materializează prin intermediul cernelii, cea din urmă ind materia propriu-zisă a
lumii, tot ce e viu și palpabil: “viața ce mi s-a întâmplat”, dar care are caracter aleatoriu: “și
cerneala-i întâmplare”. Cel din urmă concept amintește de faptul că suntem limitați în puterea
noastră de decizie, tot ceea ce nu e prestabilit de noi ind catalogat ca și hazard.

7. Titlul poeziei “Cerneala mi-i de o culoare” sugerează limitările oamenilor de rând de a-și croi
propriul destin. În timp ce avem iluzia controlului, subliniată în versurile: “să scriu ce înțeleg că
pare/Viața ce mi s-a-ntâmplat”, această devine cu atât mai puțin potentă, cu cât noaptea se
apropie și sporesc “uimiri, nedumerire”, elemente provenite din domeniul fantasticului, care ne fac
confuzi și cărora le dăm explicații, iar acolo unde nu putem, reducem totul la hazard: “și cerneala-i
întâmplare”.

8. Semnele de întrebare din versul “Cu ce mi-s plini? Cu ce lumină?” marchează sfârșitul unui
enunț interogativ. Acestea îmbogățesc imaginile artistice, întrebările retorice, ce subliniază starea
de incertitudine și necunoaștere a eului liric.
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi