Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ZBOR,
PE ARIPI CĂLĂTOR
Colectivul de redacţie:
Tehnoredactor,
Prof.înv.primar, Cioroianu Sanda
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
CUVÂNT DE ÎNCEPUT
Cel de-al doilea număr al revistei școlare ”Pe-un fluture-n zbor,/ Pe aripi
călător” reflectă strădania multor elevi din diverse județe ale țării, aptitudinile şi
competenţele lor lingvistice și artistico-plastice.
Este meritul lor că această revistă există, dar e loc şi de aprecieri pentru toate
cadrele didactice coordonatoare care, cu devotament şi pricepere ştiu să valorifice
ceea ce e bun, pozitiv în fiecare dintre elevii săi. Paginile revistei oglindesc munca
acestor hărnicuți copii. Prin lucrările create atât la secțiunea creații literare, cât și la
cea de creații plastice, elevii și-au exprimat sinceritatea gândurilor, sentimentelor
față de tradiţiile culturale şi religioase ale comunităţii lor locale.
Cele mai semnificative sărbători religioase, Crăciunul şi Sfintele Sărbători
de Paşte, reprezintă un prilej de bucurie şi veselie, de încărcare sufletească pozitivă
pentru toţi oamenii. În aceste momente fiecare îşi manifestă buna-cuviinţă, bunul
simţ, fie prin intermediul artelor, fie prin intermediul oricărei alte ştiinţe. Copiii ne
uimesc cu imaginaţia lor bogată prin diferite lucrări de arte plastice şi creaţii
literare. Organizarea unei astfel de expoziţii cu lucrări pline de lumină şi culoare au
prilejuit descoperirea şi promovarea copiilor talentaţi.
De asemenea, prin intermediul unei astfel de reviste se poate realiza un real
şi eficient schimb de experienţă între copiii şi cadrele didactice participante la
concurs.
Tot în cadrul acestei reviste sunt cuprinse activități extrașcolare organizate
de elevii claselor I-IV din școala noastră, precum și câteva sfaturi utile acordate de
cadrele didatice care alcătuiesc echipa de redacție a revistei noastre școlare.
Coordonator,
Prof.înv.primar, Cioroianu Sanda
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Din cuprins:
Sfaturi practice
Sfaturi practice
I.
- proiect educațional –
“Toți cei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai
puternici, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede.”
Mircea Eliade
Obiectivul general:
Obiective specifice:
O2: -Creșterea respectului față de carte și păstrarea ei în bună stare, pentru ca aceasta să poată fi
citită de cât mai multe persoane.
O3: -Formarea obișnuinței de a merge la bibliotecă, de a căuta cărți sau alte informații pe care
aceasta le oferă.
O6: -Stimularea capacității creatoare ale elevilor prin realizarea unor compoziții literare.
O13: -Conștientizarea rolului lecturării cărților pentru achiziționarea unor cunoștințe utile în
formarea lor ca oameni.
O14: -Implicarea părinților și a altor factori în formarea și dezvoltarea interesului pentru lectură.
Grup țintă:
-comunitatea locală
Parteneri:
Durata proiectului:
Argument
Viața noastră trăită la început de secol XXI este marcată de amprenta marilor descoperiri
științifice care au făcut pași uriași într-un timp foarte scurt. Televizorul, calculatorul și Internetul
sunt mijloace de informare rapidă și comodă, care oferă elevilor un meniu complet în orice
domeniu de cunoaștere, acoperind o parte substanțială a timpului liber, care rămâne din ce în ce
mai puțin. De aici se naște întrebarea: “mai este cartea o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin
suflete, gânduri și frumuseți” cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi?
Unii părinți nu mai reprezintă un model pentru copil, din acest punct de vedere, pentru că
nici ei nu citesc. Rămâne obligația părinților, dar mai ales a școlii, de a repune cartea în drepturi.
Gustul pentru lectură se formează mai timpuriu.
Activități propuse:
Activitatea nr. 1
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Părinții și elevii clasei a IV-a C, de la Școala cu cls. I-VIII Nr. 2
Caracal, alături de conducerea unității, cadre didactice și bibliotecara școlii vor primi câte o
invitație pentru a participa la lansarea proiectului “Cartea, comoară de înțelepciune”. Aceștia vor
urmări o prezentare power-point, în care se va detalia proiectul. Coordonatorul proiectului, prof.
Cioroianu Sanda, va propune invitaților să participe la o dezbatere despre importanța cărților în
educația copiilor și despre rolul acestora pentru formarea intelectuală a lor. La finalul activității,
părinții și elevii vor primi chestionare pentru a vedea care e impactul acestui proiect.
Activitatea nr. 2
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Elevii clasei însoțiți de părinți și profesorul coordonator vor merge la
Biblioteca Municipală Caracal. Aici d-na bibliotecară le va prezenta biblioteca și regulile care se
respectă atât la intrarea în instituție, cât și pe parcursul derulării vizitei. Se discută despre modul
cum trebuie păstrată o carte și cum se amenajează o bibliotecă personală. “Micii reporteri” vor
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
lua un interviu d-nei bibliotecare. Se va viziona filmul „Drumul cărții”, după care se va desfășura
jocul de rol “La bibliotecă”.
Activitatea nr. 3
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Se va face o vizită la Centrul de zi Cristina pentru a-i delecta pe copii
cu cântecele legate de sărbătorile de iarnă. La rândul lor și copiii gazdă ne vor încânta cu un scurt
program artistic. Ca drept răsplată vor primi cărți și mici pachețele din partea vizitatorilor
realizate din sponsorizări și cărți. Atmosfera în care se va desfășura activitatea va fi una de
bucurie, cu o încărcare sufletească deosebită.
Activitatea nr. 4
Obiectivele activității:
-să cultive sentimente de dragoste și respect față de marile personalități ale literaturii române și
universale
-să se dezvolte capacitățile creatoare ale elevilor
-să îmbogățească nivelul de cunoaștere
-să dezvolte limbajul, vocabularul copiilor
-să se dezvolte capacitatea de exprimare orală și scrisă
Rezultate așteptate:
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Descrierea activității: Elevii vor susține la biblioteca școlii un scurt recital de poezii scrise de
Mihai Eminescu. Vor prezenta eseuri cu titlul “Mihai Eminescu, luceafărul poeziei românești”.
Se va organiza o expoziție cu lucrări plastice care să ilustreze poeziile marelui poet. D-na
bibliotecară le va recomanda câteva cărți ale poetului.
Activitatea nr. 5
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Elevii vor aduce câte o carte specifică vârstei lor pentru a amenaja
biblioteca clasei. Vor face schimb de cărți între ei. Acest lucru se va consemna într-un caiet.
Biblioteca clasei o vom numi-o Biblioteca Artwe, care are la bază sistemul de împrumut ce
funcționează după o regulă: oricine poate împrumuta o carte, atâta timp cât va lăsa alta în loc
(Lași o carte și iei una în loc!). Săptămânal vor fi numiți câte doi bibliotecari din clasă, care vor
ține evidența cărților. Elevii care citesc cartea vor completa o fișă de lectură, pe care o vor
depune-o la biblioteca clasei. La sfârșitul anului școlar vor primi diplome copiii care au citit cel
mai mult.
Activitatea nr. 6
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Se vor studia diverse tipuri de texte legate de anotimpul primăvara.
Prin modul cum vor completa fișele de concurs, elevii vor demonstra ceea ce și-au însușit din
textele studiate. În a doua parte a concursului vor avea să realizeze creații literare și plastice pe
aceeași temă. Se vor acorda diplome pe grupe, dar și individual. Din comisia de jurizare vor face
parte părinți și cade didactice. Cele mai bune lucrări vor fi trimise la “Concursul Național
Bucuriile Sărbătorilor de Paște”.
Activitatea nr. 7
Obiectivele activității:
-să informeze părinții și copiii cu drumul pe care-l parcurg cărțile în realizarea lor
-să cultive respect pentru munca celor ce o depun în conceperea și realizarea unei cărți
-să creeze respect față de carte și păstrarea ei în bune condiții pentru a putea fi refolosită și de
alte persoane.
Rezultate așteptate:
Descrierea activității: Elevii și părinții se vor deplasa cu ajutorul unui microbuz sau autocar
la o tipografie. Aici ei vor observa procesul de tipărire al cărților. Reprezentantul tipografiei va
descrie importanța tipografiilor și va povesti despre istoria tipografiei sale. “Micii reporteri” vor
lua un scurt interviu. Împreună vom intra și în câteva librătii pentru a procura cărți. La final vor
completa jurnalul de impresii.
Activitatea nr. 8
Obiectivele activității:
Rezultate așteptate:
-Premierea elevilor cu cele mai bune rezultate și cei mai activi în cadrul proiectului derulat în
acest an școlar 2001 – 2012.
–Premierea părinților pentru contribuția adusă la buna desfășurare a proiectului.
Descrierea activității: În cadrul acestei activități, o comisie formată din elevi, părinți și cadre
didactice va verifica fișele de lectură ale fiecăriu elev participant la proiect și va face o apreciere
asupra lor și o centralizare. Elevii vor fi premiați în funcție de rezultatele obținute.
Autoevaluarea proiectului:
Propunător,
amănunţit am recomandat lecturi potrivite vârstei , pe marginea cărora s-au purtat discuţii. După
ce textele au fost parcurse am lansat următoarele cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le
adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate; să redea
prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască ilustraţiile care înfăţişează
personaje sau scene din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.
Începând cu clasa a II-a, o altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea
bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de
copii şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor.
La clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La studierea unor
autori am căutat să îi stimulez pe elevi să citească şi alte opere scrise de aceştia. Am întocmit cu
elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi
aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care am stârnit curiozitatea şi interesul pentru lectură.
Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se
pot desfăşura astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să
recunoască lectura în care erou principal este Nică etc.
Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită unu-două versuri
dintr-o poezie, iar elevii continuă.
Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc de
îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură
elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.
Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori,reprezintă, de asemenea, un mijloc
de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către
învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot
fi lecturate de elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre
animale.
Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.
Dramatizările făcute cu şcolarii după unele texte literare i-au stimulat pe elevi să
citească mai mult din dramaturgia românească.
În afară de citirea independentă a lecturii particulare am folosit şi citirea în colectiv.
Această citire se realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv; are rol de a
aprofunda şi purta discuţii pe marginea lecturii citite.
Lectura necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a controlului
sunt variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele, controlul fişelor de cititor de la
bibliotecă, convorbiri cu elevii, fişe de lectură.
Pentru învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum înţeleg
ei să citească o carte. Am considerat important ca elevii mei să înţeleagă ceea ce citesc, să fie în
măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător
şi, în sfârşit, să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită.
Lectura este şi va rămâne un factor important al învăţării, educaţiei, fără de care nu se
poate, chiar dacă alte mijloace încearcă să o elimine. Datoria noastră a cadrelor didactice este să
aducem în centrul atenţiei lectura, folosind ca sursă, nelipsitele cărţi ,cu multiplele lor exemple.
Acestea nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă şi mai ales trebuie să fie citite, nu doar şterse
de praf, cum se întâmplă deseori .
Iubiţi lectura, căci ea vă aşteaptă şi vă dăruieşte tot ce are ea mai frumos şi mai bun!
Rândurile scrise cu sudoare, sacrificii sau plăcere vă sunt transmise cu drag de cei care v-au
considerat prieteni, de cei care au vrut să aflaţi secretele lor şi vi le-au împărtăşit. Veţi fi
surprinşi câte lucruri veţi afla !
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Bibliografie:
- www.didactic.ro
- Eugenia Şincan, Îndrumător pentru învăţători,părinţi şi copii, Editura „Gheorghe Alexandru”,
Craiova,1993
- Silvia Nuţă, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, Bucureşti,
2000
a nivelului exprimării. Aceste diferenţe în limbajul copiilor se menţin şi după intrarea la şcoală,
ca efect al influenţelor instructiv-educative receptate şi asimilate diferit.
Dacă în clasa I şi a II-a se întâlnesc expuneri incomplete, în clasa a III-a şi a IV-a apar
răspunsuri mai complexe, organizate şi sistematizate. O astfel de exprimare fluentă şi coerentă
este facilitată şi de dezvoltarea limbajului interior care constituie cadrul de organizare al
limbajului exterior.
Progresul în limbaj pe care îl realizează copilul are la bază o serie de achiziţii ce se
completează şi se îmbină unele cu altele. În asimilarea limbajului, M.Cohen în ,,Psihologia
copilului de la naştere la adolescenţă,, a descris patru etape:
- prezentarea elementelor prime în comunicare;
- multiplicarea acestor elemente de comunicare care sunt întrebuinţate separat;
- prezenţa sintezelor;
- prezenţa formelor gramaticale specifice limbajului adult.
Dezvoltarea limbajului se face şi în contextul altor activităţi şcolare de muncă: educaţie
plastică, educaţie fizică, istorie, cunoaşterea mediului înconjurător-cu prilejul cărora copilul face
cunoştinţă cu o nouă terminologie care variază de la un domeniu la altul.
Rolul învăţătorului este foarte important deoarece el reprezintă persoana oficială din
partea societăţii şi prin metodele didactice activ-participative folosite în cadrul activităţilor ce se
desfăşoară la clasă cât şi în activităţile extracurriculare, poate, şi chiar are datoria profesională şi
morală de a-i ajuta pe cei cu deficienţe de limbaj până la o corectare totală ,dacă este posibil, iar
celorlalţi să le înfrumuseţeze şi să le îmbogăţească vocabularul la un nivel ridicat, nivel ce va fi o
rampă de lansare pentru o viaţă frumoasă.
BIBLIOGRAFIE:
- Badea,Elena, Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului, E.D.P, Bucureşti, 1993
- Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, Polirom, Iaşi,1996;
- Verza,Emil,Verza,Florin,Emil,Psihologia,vârstelor,ProHumanitate,Bucureşti,2004;
- Verza, Emil, Conduita verbală a şcolarilor mici,E.D.P,Bucureşti.1973
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
O ZI MINUNATĂ DE PAȘTE
A sosit primăvara. Soarele mângâie crengile copacilor cu razele lui fierbinţi. Păsărelele
cu glasul cristalin au înveselit toată natura. Muguraşii şi-au spart carapacea de aramă să
privească spre mândrul soare.
Astăzi este o zi călduță de primavară. Este sâmbăta dinaintea celei mai mari sărbători a
creștinătății, adică Paștele. Sărbătoarea Învierii Domnului e cea mai îmbucurătoare şi cea mai
solemnă dintre toate sărbătorile creştine. Personal, dacă ar fi să aleg dintre sărbătorile religioase,
Paştele ar fi cea mai dragă sufletului meu. Are o încărcătură uriaşă şi, după mine, stă la baza
civilizaţiei actuale. Cred în Dumnezeu, cred în Iisus şi am credinţă în biserică. Astfel zis, trăiesc
un sentiment sublim în aceste zile frumoase. Acum, oamenii uită de supărări, sunt mai buni, mai
generoşi şi mai prietenoşi.
Casa mea este lânga biserică. Spre seară, eu, părinţii mei şi bunica mea am luat panerul
cu bucatele pregătite să fie sfințite și am mers la biserică pentru a participa la slujba de Înviere.
Strada era plină de oameni. Când am ajuns în curtea bisericii, părintele şi corul citeau din Sfânta
Scriptură. Glasurile lor cristaline răsunau atât de frumos încât te făceau să te simți alături de
îngerii din cer.După un timp s-au stins luminile pentru că se făcuse deja miezul nopții. Preotul a
ieşit prin sfintele uşi cu o lumânare aprinsă și cu o candelă de la Sfânta Cruce şi a spus de trei ori
“Veniţi de luaţi lumină”. La acest îndemn, toţi credincioşii au luat lumină de la preot şi au ieşit
afară în faţa bisericii. Aici erau aşezate pe o masă: Evanghelia, Sfânta Cruce şi două sfeşnice cu
lumânări aprinse. Slujba a continuat, iar la sfârșit preotul ne-a sfințit bucatele din paner.
După ce s-a terminat slujba, toţi am plecat spre case cu lumânările aprinse, ca nişte
licurici în noapte, spre casele calde care ne aşteptau. Străzile erau pline de forfotă şi s-au luminat
de mulţimea lumânărilor aprinse.
Ajunşi acasă, am stat la masă, am ciocnit ouă roșii pe care mama le vopsise în joia mare
şi ne-am spus “Hristos a înviat şi „Adevărat a înviat!”. Mama ne-a servit cu multe bunătăţi
pregătite special pentru Paşte: cozonac, pască, drob, sarmale şi friptură de miel.
Apoi le-am spus părinţilor:
Mamă, tată, vă rog să-mi daţi voie să dorm la bunici.
Desigur! Pregăteste-ți lucrurile de schimb!
Eram nerăbdătoare să văd ce cadou mi-a adus la bunici iepurașul. Mi-am pus în rucsac cele
necesare, m-am îmbrăcat şi am plecat.
Am petrecut în familie o zi minunată, pe care nu o voi uita niciodată.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Iată că, în sfârşit, după o iarna grea si lungă, a sosit primăvara. Acum,ne împărtaşeşte din
suflul ei magic, ce vine pe Pământ asemeni unor adieri uşoare, care în urma lor reînvie natura.
Oriunde mergi, vezi muguraşii care se umflă de bucurie dezmierdaţi de soare, auzi cântecele
pline de veselie ale păsărelelor şi simţi mirosul atât de plăcut al gingaşelor flori.
Dulcele vânt de primăvară zburdă pe dealuri, pe câmpii si prin pădurile falnicilor munţi
alături de mieii jucăuşi.
Zumzetul harnicelor albine răsună prin grădini şi-n stup e o forfotă continuă. Nici una nu
stă, ci toate muncesc. Nu stau la taifas şi se salută în treacăt, pe când graţioşii fluturaşi primesc
laude şi aplauze pentru reprezentaţiile lor miraculoase din cadrul spectacolului închinat
primăverii.
Razele aurii ale soarelui bat în geamurile caselor, îndemnând oamenii să iasă afară şi să
se bucure de veselia primăverii, ce pătrunde-n fiecare colţ al ţării izgonind tot ce este rău.
Când spui ,,primăvară’’ nu te gândeşti la un simplu anotimp, ci la întregul cortegiu de
schimbări, culori, sunete, miresme şi sentimente.Când eşti in mijlocul naturii, simţi o stare de
bine…că a sosit cel mai frumos anotimp - primăvara.
Întâi, vine Mărţişorul însoţit de un ghiocel să ne ureze o primăvară frumoasă şi plină de
bucurii, ba chiar să ne dea şi vestea cea mare: anotimpul renaşterii a sosit!!!
Apoi,vine Ziua Mamei, când toţi copiii doresc să le mulţumească măicuţelor lor pentru
tot ceea ce fac: îi iubesc, îi ajută şi-i răsfaţă. Fiecare vine de la scoală cu o floare în mână pentru
mama…
Nu după mult timp, soseşte şi Paştele…În săptămâna mare, este o forfotă continuă prin
gospodăriile oamenilor, datorită pregătirilor pentru această sărbătoare minunată. În seara de
dinaintea Învierii toţi creştinii merg să ia lumină de la Lăcaşul Domnului şi ascultă cu evlavie
slujba.Apoi, dimineaţa, copiii se uită pe geamul uşor aburit al casei după Iepuraş.
-Dar unde o fi? se întreabă ei miraţi.
Atunci când mama îi chemă la masă, găsesc la uşa camerei lor…tot ce le pofteşte inima:
de la dulciuri până la jucării.
Pe masa de Paşti vezi ouăle roşii şi strălucitoare aşezate frumos, parcă făcându-ne cu
ochiul şi drobul tradiţional, apetisant aburind după ce a fost scos din cuptor.
Cum să nu-ţi placă primăvara cu toată frumuseţea şi sărbătorile ei?
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
IEPURAŞUL
Şi eu aştept iepuraşul
Ca să-mi aducă , posnaşul,
Daruri ouă înroşite
Cu sângele lui Iisus vopsite .
CU PAŞI MĂRUNŢI …
E NOAPTEA SFÂNTĂ
Breileanu Beatrice, clasa a V-a
Profesor: Cătălina Ruţă
Şcoala Bascov-Valea Ursului
PSALM
Cocea Roxana, clasa a VIII-a
Profesor: Cătălina Ruţă
Şcoala Bascov-Valea Ursului
Fiecare zi mirifică a vieţii mele plină de ireal şi neprevăzut mă inspiră cu ceva ce la prima
vedere pare ca un cufăr cu comori nepreţuite, însă care zace în adâncul sufletului meu bine păzit,
căci doar datorită lui pot face faţă răutăţilor şi invidiei ce mă înconjoară.
O zi cu totul specială, învăluită de o mantie a iubirii şi păcii reuşeste în fiecare an să mă facă să
zâmbesc cu adevărat, căci ea îmi oferă trei stări cu totul diferite: bucurie, credinţă enormă şi
mândria că sunt creştină. Poate unii dintre dumneavoastră v-aţi dat seama deja despre ce zi plină
de exuberanţă este vorba : Sfânta Sărbătoare a Paştelui.
În această zi totul este straniu, însă magic si uimitor: norii brodaţi pe cerul azuriu ca adâncul
oceanului se împletesc, împreună formând o adevarată icoană suflată cu aur de la anticul glob
strălucitor, florile răspândesc urme de sidef, de rubin şi de safir pe iarba de smarald în jurul
căreia dansează fluturi de culori nemaiîntâlnite , copacii bătrâni şi înţelepţi ne spun poveşti care
ne fac să călătorim într-un univers diferit , printr-o poartă a misterului şi a imposibilului,
rândunelele cu aripi de lalea neagră zboară salutându-ne cu glasul lor dulce care ne unge la
suflet, iar sufletele oamenilor sunt metamorfozate, dispărând cele mai blestemate perle ce le
umplu sufletul:ura, invidia, suferinţa.
Paştele nu reprezintă doar o sărbătoare oarecare, ci reprezintă o poartă către inefabil prin care
sufletele oamenilor călătoresc într-un loc magnific pentru a fi curăţate de toate păcatele. Este
singura sărbătoare care ne face să zâmbim aproapelui nostru, căci printre noi pluteşte un aer
încărcat cu feerie şi încântare.
O zi ca aceasta reuşeşte să îi apropie pe oameni, să îi facă să comunice printr-un simplu
limbaj al sufletului. Toţi din jur zâmbesc. Toţi sunt fericiţi. Toţi aşteaptă cu nerăbdare să
sosească clipa de argint în care să poată ciocni un ou roşu pătat cu sângele sfânt al Mântuitorului,
căci numai aşa pot ajunge mai aproape de bunul suflet al lui Iisus.
Am deschis astfel o carte imaginară pe cerul pictat cu albastru, al cărui titlu este scris cu nori
veşnici ca spuma laptelui şi paginile pătate de trecerea ireversibila a timpului. În acest fel, am
hotărât să pătrund cu ochii minţii în interiorul cărţii pentru a putea observa cât mai aproape cum
este privită această sărbătoare fantastică dintr-un loc rustic.
Purtată pe o rază senină de soare, am ajuns într-un sat ce părea rupt din legendă, căci casele
acelor oameni gospodari erau decorate în mod ţărănesc, lucru care m-a impresionat profund.
Căsuţele lor mici înconjurate de grădini ce găzduiau mii de flori înmiresmate şi de copacii
bătrâni din livezi plini cu fructe care mai de care mai gustoase, înveseleau miraculosul peisaj.
Însă ceva îi determina pe acei oameni să se poarte diferit. Imediat ce i-am privit în ochii lor
ca nişte diamante mi-am dat seama că nu călătorisem în trecut, ci eram în prezent, căci
gospodarii aceia ospitalieri sărbătoreau cu cinste şi bucurie Sfânta Sărbătoare a Paştelui.
Oamenii cântau de fericire, bucuroşi fiind de măreţia Paştelui care a adus schimbări în
sufletele tuturor. Toţi mergeau frumos îmbrăcaţi, în straie populare brodate manual şi cu coşuleţe
în mână, pictate cu aur încărcate cu ouă roşii ca sângele, galbene ca strălucitorul soare, verzi ca
iarba fragedă şi albastre ca Universul nemărginit, cu vinul cel mai bun din lume care se făcea la
ei in sat, cu carne din cel mai tânăr şi mai gustos miel, cu drob şi multe altele către impresionanta
biserică a acelui sat ce era atât de antică, însă picturile din interior parcă tocmai ce fuseseră
pictate, frumuseţea şi ineditul lor nefiind schimbate de-a lungul timpului. Copiii, veseli şi gătiţi
în haine noi, mergeau cu bunicii lor de mână pentru a putea participa la Sfânta Slujbă de Paşti.
După părăsirea minunatei biserici, cu toţii s-au îndreptat către căsuţele lor, ale căror măreţii
m-au impresionat, pentru a putea ciocni ouă şi a gusta din regina neîncoronată a Paştelui, care
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
este foarte aşteptată şi căreia toată lumea se închină, aspectul ei fiind învăluit de mirosuri
ameţitoare.
Astfel, am reusit să călătoresc în cautarea reveriei pentru a putea vedea cum este sărbătorită
această zi specială într-un loc de o frumuseţe nespusă, într-un sat cu oameni gospodari si
primitori.
Am ajuns din nou pe iarba de un verde crud din grădina bunicii şi am început din nou să mă
gandesc la Sfânta Sărbătoare ce se apropie cu paşi repezi de sufletul meu pueril.
Stau şi privesc melancolică pe cerul frumos pictat cu zapadă albă şi gânduri trecătoare mi se
impletesc prin minte iar starea mea devine din ce mai ciudată. Bucuria alternează cu mândria şi
speranţa dând naştere unui sentiment cu totul aparte: credinţa infinită în Iisus.
Am inceput să prind aripi şi să zbor pe cerul senin pentru a putea vesti cu ajutorul razelor
antice sosirea Sărbătorii ce îmi umple sufletul, făcându-mă cu adevărat să simt că trăiesc, reuşind
în acest fel imposibilul.
DE PAŞTI
Bucuraţi- vă de sărbătoare
În această zi cu soare!
Domnul Iisus să vă- nsoţească,
Lumină să vă dăruiască!
PAŞTELE
PAŞTELE
LA PAŞTI
Totul e în sărbătoare
Căci azi Paştele-a sosit
Şi creştinii se îndreaptă
Spre biserici, cu pas lin.
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI
Bucuraţi-vă şi vă-nchinaţi,
Creştini din toată lumea,
Astăzi Hristos a înviat,
S-a întâmplat minunea!
PAŞTELE LA ROMÂNI
Gospodinele- au pregătit
Din timp, bucate alese:
Ouă roşii, miel şi pască
Şi vin roşu, pun pe mese.
Şi aşa, cu bucurie,
Făcând cruce, la- nceput,
Toţi românii stau la masă
După- un obiceiul străbun.
DE PAŞTI
A treia zi ai înviat
Şi-ncet la cer te-ai ridicat
Lăsându-ne cu greu pe toţi
Copii şi oameni buni şi hoţi.
PE ARIPI DE LUMINĂ
De multe ori m-am întrebat ce este fericirea... O stare cum spun unii, o iluzie sau un
sentiment pe care noi înșine îl creăm? Nu știu... La fereastră îmi cântă o pasăre ce anunță cu drag
și voie bună că Săptămâna Patimilor a început. Asupra întregii naturi se așează pătura veseliei și
colorează cu fericire tinerețea Paștilor și seamănă în sufletul meu de copil, sentimente de dor și
iubire. Pomii albi de ieri, devin azi multicolori pentru că peste întreaga natură se așterne credința
și liniștea sufletească aduse parcă de un înger coborât pe curcubeul împăcării din împărăția
cerului. Fericire...oare asta e ?
Penița mi-alunecă neputincioasă pe coala albă de hârtie. Se oprește din când în când să-și
ia aer, să respire și s-o ia de la capăt. Îmi rezem capul de masă și imaginația mă poartă pe aripile
ei de vis. În fața ochilor mei, apare El...Vino! Apropie-te!
M-am apropiat încet, încercând să străpung întunericul necunoașterii ce mi se sădise în suflet. Îl
vedeam cu greu, doar o lumină puternică... El vorbea despre o lume nouă pe care eu mi-o doream
și credeam că El mi-o va crea. Viața era din nou blândă și suavă ca o garofiță, lumea părea mai
veselă și mai puțin interesată de grijile cotidiene. Copiii erau fericiți, dornici a învăța pentru a-și
crea acea bază numită cultură generală.
Deodată, visul frumos a dispărut... Unde eram? Nu se știe unde, tărâmul vieții mă
purtase...
Mi-am dat seama că acel luminat și înzestrat cu un talent nefiresc, era chiar El, care
construia noi destine ale unei lumi impresionante, dominate de culoare și fericire. El scria
povestea unei poezii, a unei vieți umane, a unei lumi și atunci am văzut că eu sunt doar un fulg al
timpului ce zboară, asupra căruia a căzut puterea divinității.
Am observat că universul meu nu era același și că acum după mult timp în Săptămâna Sfântă a
Paștilor se mai întâmplă minuni. De aceea, trebuie să învățăm mereu să fim mai buni, mai
iertători, mai iubititori... căci Iisus a pătimit și s-a răstignit pentru noi toți. Lumina din ochii mei
de copil seamănă cu acea licărire sfântă din noaptea Învierii.
TRIUMF
Când se revarsă primăvara-n fire, când pământul reavăn dă fiori oricărei gâze, când cerul
plânge necontenit suferinţa…e din nou vremea ouălor încondeiate cu migală.
Chenare de vis, migălite imagini, frânturi de poveste îmi încălzesc mintea şi sufletul.
Fiecare gând armonizează un peisaj lucid, plin de emoţii adânci, de alinări albastre, de paşi.
Mă uit la tabloul cerului spânzurat de linia Cosmosului. Ciudat lucru…Cerul acesta construit
din bucăţi mari de gheaţă scrijeleşte urme prea adânci în sufletul meu de copil și... pătat de
sinuciderea soarelui, pare un imens candelabru văruit cu clipe de durere.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Mă gândesc la El…doar El. Sângele îmi îngheaţă în vene, simt o durere necontrolată. E ca o
mână care mă aruncă într-un potir în care nu mai clipoceşte decât rugăciunea.
El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi războit pentru fără de legile noastre. El a fost
pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat. Chinuit a fost, dar
S-a supus şi nu a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere, S-a dus şi ca oaie fără de glas
înaintea celor care o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără
de lege şi cu cei făcători de rele, cu toate că nu săvârşise nicio nedreptate şi nicio înşelăciune nu
fusese în gura Lui.
Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare; cu mâinile întinse. El S-a sfârşit
îmbrăţişându-ne.
Din nou, aceeaşi durere mă macină, iar timpul începe harnic să-mi urzească sufletul în fire
de mătase.
Privesc luna care se oglindeşte într-un pahar plin cu apa. Pulsul ei, aproape inexistent,
îngheaţă întreg universul şi totuşi o căldură suportabilă îmi aleargă prin vene ca o licoare
miraculoasă. Simt…şi nu ştiu ce. Îmi doresc dintr-o data să alerg şi să cuprind în palmele mele
tot pământul acesta bătrân, să ating cu vârful degetelor linia orizontului, iar apoi să mă topesc
uşor asemenei unui balon de săpun, ars de soare sau înghiţit de mări şi oceane. Sau… poate să
mă scurg ca o lacrimă pe un obraz nepătat de
patimile vieţii.
Plutind între vis şi realitate…între viaţă
şi moarte, alergând pe notele înfundate ale
unui portativ al sufletului mă opresc
brusc.
Probabil că în clipa aceasta Iisus îşi
dă duhul pe cruce. Odată cu El întreaga
natură se topeşte…se prăpădeşte fără
zgomot.
Ochii îmi zboară la ceasul de lângă o
lămâie fără gust. Acum…şi ceasul şi
lămâia fac parte din aceeaşi lume…o lume
moartă.
Cerul şi pământul, apa şi văzduhul se topesc în vâltoarea dulce-acrişoară a sufletului meu.
Ora 9 bate tare în mintea şi în sufletul meu. Acum e seară, e târziu. Iisus cu siguranţă a
plecat iar la Dumnezeu, însă drumul fără întoarcere pentru El e doar un popas- un popas al
veşniciei dincolo de viaţa care îl străbate.
Surâsul dureros al înserării anunţă înfricoşătoarea măreţie a Eternităţii.
Şi…povestea are de fiecare dată acelaşi final.
Abia a mai putut să-şi cheme amintirile, să-şi sărute florile, să-şi mângâie depărtările şi să-şi
potolească lacrimile pentru că a trebuit să se dăruiască definitiv.
Din dragoste pentru noi toţi Iisus semnează la fiecare final de poveste cu…Hristos a înviat!
Dacă Hristos n-ar fi înviat,
Zadarnică ar fi fost credinţa noastră.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
FRÂNTURI DE GÂNDURI…
Realizator: Ioana Elena- Rebeca, clasa aII-a,
prof.coord.- Pițigoi Ionela- Narcisa, Clubul Copiilor Drăgășani,jud. Vâlcea
Frânturi de lumină plutesc de-a valma pe aripi de gânduri. Se duc… se tot duc fără
oprire, zboară în depărtări către acel drum al eternității, unde o clipă de viață e doar un popas
nesfârșit… o secundă în care trebuie să fii gata… o poartă nouă… un nou drum.
Mă trezesc pe muchii de cer, înghesuită în raftul mucegăitelor iluzii. Un arc îmi fură
libertatea cuvântului. Migălite chenare mă aruncă într-un potir adânc în care nu mai clipocește
decât rugăciunea. La limita gândului inflorește o muchie de lacrimă, între sărat si roua
dimineților. In sunetele calde ale vocii bunicii, culorile cresc pe fire de iarbă. Înmugurite,
cuvintele țes alfabetul vieții, iar eu constat că viața aceasta aleargă înfiripând drumuri noi.
Vocea bunicii, care astăzi împlinește 71 de ani, e ca un ecou sfânt ce aduce de fiecare
dată vremuri de poveste în cerdacul sărăcăcios din satul Roești, un adevărat univers al valorilor și
tradițiilor. Numele dânsei, Elena Săraru, poate fi asemănat sufletului ei. Pentru mine, dar și
pentru cei din sat, bunica rămâne un exemplu veșnic de curățenie, de sfințenie, de teamă și iubire
de Dumnezeu.
În noaptea Învierii, din văzduhuri nevăzute se îmbrățișează în ritmuri sfinte viața dintre
cer și pământ. Pretutindeni, plutesc arome dulci-acrișoare de mere coapte cu migală, de
scorțișoară, vin sau de grâu fiert, de struguri vechi de aproape un an sau de miere, pentru că
toate aceste merinde sunt împărțite(date de pomană) celor plecați în Lumea Cealaltă.
Se pare că în noaptea sfântă, viața crește în pași mărunți pe firul plăpând de lumină.
Strigătul ființării răzbate și ultimul colțișor de pământ reavăn pentru a ajunge acolo…sus…
Cerdacul cerului îmbrățișează universul sădit printre lacrimi, printre foi albe de lumină și
picură căldură din aripi argintate de îngeri.
Închid ochii... visez fluturi aducându-mi lumină, să pot privi luna prin aripile lor. Simt
frica îmbrățișându-mi sufletul... încerc să presar petale pe rănile lui, prinzând amintirile în palme,
suflând zâmbet. Rătăcită în somn, am învățat să îmi trăiesc visele. Luna îmi zâmbește și îi
zâmbesc. Picuri de lumină cad încet din cerul negru, razele lui îmi mângâie sufletul secat de
lacrimi. Simt cum fericirea își face loc în sufletul meu... uneori prin sărut, o caldă atingere și-o
singură privire.
Povestea este aceeași, dar de fiecare dată pare alta deși iubirea față de Dumnezezu crește
în pașii aceleiași primăverii.
Paştile şi milostenia
- Lasă-mă în pace! Du-te la Dumnezeu, dacă crezi atâta în El, să te vindece El!
În sfârşit ajunge acasă.
- Ionuţ, vrei să mă ajuţi cu ouăle de Paşti? Sunt sigură că o să-ţi răsplătească Dumnezeu
fapta, zise bunica.
- Nu! Dar ce aveţi toţi astăzi cu Dumnezeu?
- Ionuţ, dragul mamei, cu ce o să ta îmbraci la biserică în noaptea de Înviere? zise mama.
- Îh, hâh, hâh…
- Ionuţ, te rog pregăteşte pomelnicele pentru Prohod, zise tata.
- Da, da, imediat!
Ionuţ intră în camera lui şi trânteşte uşa furios, se aruncă în pat şi adoarme. În visul lui
era într-o grădină frumoasă, erau îngeri cu miresme-n grai. Simţea aerul divin. Fluturii
multicolori şi mlădioşi îşi duceau zborul din floare-n floare. Peste tot locul flori de paradis,
natura toată vie şi plină de culoare. Toţi pomii sunt în sărbătoare, plini cu rubine roşii (ouă roşii)
fiindcă postul este pe sfârşite şi îngreunaţi cu ispite am reuşit să urcăm treptele muntelui Golgota
să ne răstignim, să murim şi să înviem împreună cu Hristos. Privighetori măiestre îţi încântau
auzul şi te desfătau cu glasul lor divin. Peste tot vedeai un verde crud şi lunci dese şi fragede.
Pâraie se despleteau în cărări argintii presărate cu flori aurii care te călăuzeau spre biserică, dar
mai ales pricesnele minunate te atrăgeau.
La un moment dat vede nişte oameni îmbrăcaţi în veşminte albe ca spuma laptelui şi
curate ca floarea de cicoare.
- Unde suntem?
- În rai, îi răspunse un om.
- Dar ce căutăm aici? Şi eu de ce nu am haină albă ca a ta?
- Aici este Împărăţia lui Dumnezeu. Aici vin sufletele curate după ce au murit, dar mai
întâi sunt judecaţi de cel mai drept Judecător. Şi toţi cei buni care au primit răspuns bun la
judecată ajung în acest paradis pentru eternitate.
- Bun, bun, dar eu de ce nu am haină albă?
- Vezi? Tocmai asta e! Nu ai fost judecat ca să primeşti sau nu haina care este spălată de
toate păcatele cu lacrimile pocăinţei.
- Du-te! Este rândul tău la judecată.
Ajungând în faţa lui Dumnezeu, zise:
- Eu sunt Ionuţ.
- Ei bine, Ionuţ. Ai făcut milostenie, ai mers la biserică, ai ţinut post, ai dragoste faţă de
Tatăl Atotţiitorul, ai respectat Decalogul, ai fost atent la orele de religie, ţi-ai respectat familia?
- Nu.
- Păi atunci Ionuţ, îmi pare rău, dar nu pot să te las în rai, te vei duce în iad.
- Ce este acela iad?
- Este cel mai rău loc pe care ţi-l poţi imagina.
- Aaaaaaaaaaaa…
Atunci Ionuţ s-a trezit speriat. O ajută pe bunica la ouă, îi spuse mamei cu ce se îmbracă,
a făcut pomelnicele. S-a schimbat radical.
Luaţi aminte: celor ce fac milă Împăratl Hristos le va zice: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui
Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-
aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost
şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
De asemenea celor ce nu fac milă Mântuitorul le va zice: „Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi
nu Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi nu M-aţi
primit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat”.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Tot Domnul nostru Iisus Hristos le-a explicat acestor oameni: „Adevărat zic vouă:
întrucât aţi făcut unuia dintr-aceştia fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut”, iar „întrucât nu aţi
făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25, 31-46).
Iar în zori de zi
Când cocoşul se trezi
Petru s-a lepădat
De Iisus adevărat.
Iosif şi Nicodim
În ajutor Îi vin
Îl spală şi-L înfăşează
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Zi sfântă
Bălă Elena Florentina
Şcoala cu clasele I-VIII Scaeşti
Poveste de Paşte
Mateescu Andreea
Şcoala cu clasele I-VIII Scaeşti
Acum o să vă povestesc
Tot ce-mi amintesc.
Despre o poveste neuitată,
O poveste minunată:
S-a-ntâmplat demult
O răutate de neconceput!
Iisus a fost bătut şi chinuit
Şi pe cruce a fost suit.
Dar El a-ndurat,
Spre cer s-a uitat,
La Dumnezeu s-a rugat
Ca cel păcătos să fie iertat.
Sărbătoare
Toma Gabriela
Şcoala cu clasele I-VIII Scăeşti
Este zi de sărbătoare,
Nu e o zi oarecare.
La biserică plecăm
Pe Iisus să-L lăudăm!
De Paşti
Colorate-s curcubee,
În panerul împletit,
Cu pasca sfântă lângă ele,
Învierea au vestit.
ÎNVIEREA DOMNULUI
Farmatu Teona,
Scoala cu clasele I-VIII “Elena Cuza” Piatra Neamţ
O lumină caldă, palidă, tremură în mâinile mele încercând să se stingă. Dar eu nu o las; ea
este lumina Sfântă ce vesteşte Învierea Domnului şi totodată Răstignirea Lui: momentul trist,
plin de lacrimi în care suferinţa şi durerea au un rol principal, făcând ca totul să capete o culoare
neagră, urâtă, cu câteva pete roşii ce simbolizează picăturile de sânge. Aceste picături de un roşu
intens simbolizează culoarea pe care o iau ouăle în ziua cea Sfântă: Paştele. Aceste ouă vopsite
sunt ciocnite de membrii familiei, un obicei frumos, adorat de copii, prin care persoanele
religioase îşi arata dragostea nemărginită pe care o au pentru Domnul Iisus Hristos. O astfel de
persoană era şi bunica mea dragă, fiinţă care mă iubea nespus de mult şi care m-a dus prima oară
la Casa Domnului: Biserica. Eram mică pe-atunci dar aveam mai mereu un sentiment de frică, de
teamă şi simţeam că toată lumea este împotriva mea atunci când era vorba despre primul pas în
Biserica pe care, până la urmă, l-am făcut. Datorită bunicuţei mele am intrat în Casa Domnului
fără frică, chiar în noaptea Învierii. Preoţii o cunoşteau pe bunica aşa că m-au luat de mână şi m-
au aşezat într-un loc foarte frumos, plin cu trandafiri şi violete uimitoare. Slujba de Înviere mi s-a
părut cel mai frumos moment din viaţa mea: cântecele melodioase se auzeau din toate colţurile
Bisericii, lumânările străluceau în mâinile tuturor, iar icoanele parcă plângeau de fericire. Era o
atmosferă magică, feerică, ca de basm, aşa cum era în poveştile citite de bunica ce mă adormeau
într-o clipă şi visam că zbor. Când am ieşit din Biserică, glasul duios al bunicii parcă mă
îndemnă să mai vin şi să-i aprind o lumânare. Acum bunica mea nu mai este printre noi şi nu
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
prea mai merg la Biserică fără ea. Dar oricând îmi aduc aminte de ea şi îmi lăcrimează ochii
lucind într-una mă duc la Biserică şi simt că este aproape de mine.
Am vorbit despre Învierea Domnului pentru că este cel mai frumos moment petrecut cu
bunica. De Paşti, eu împreună cu mama facem cozonaci, pască, ouă roşii sau alte bunătăţi care îi
plăceau bunicii. La ora doisprezece noaptea, când clopotele bat cu o putere fantastică, sufletul
meu este plin de iubire şi de alinare şi simt că toată lumea care-mi este dragă este alături de mine
şi ştiu că Învierea este şi va rămâne cea mai frumoasă sărbătoare creştină, unde sufletele
oamenilor sunt inundate de cele mai frumoase sentimente.
ÎNVIEREA
Petcu Miruna Andra, cls. a V-a A
Școala cu cls. I-VIII Nr.27, Timișoara
Prof. coordonator: Franciscov Simona
Împărat al cerului,
Noi Îți mulțumim,
Ai trimis pământului,
Un Copil sublim.
El Iisus se va chema
Și lumii Se va artăta
Iar prin învierea Sa,
Mântuire ne va da.
A treia zi a înviat
Și de-aici am învățat
Cât de buni creștini să fim,
Pe lume cât mai trăim.
Învierea ne învață
Să fim cât mai buni în viață,
Iar atunci când am greșit,
Să mergem la spovedit.
IISUS HRISTOS
Haluca Loredana, Clasa a-III-a
Invăţător Buldum Gheorghe
Scoala cu clasele I-VIII Vînători
Comuna Gorbăneşti, Judeţul Botoşani
Precum a promis.
De Paşte
Paştele este cea mai mare sărbătoare a creştinilor din întreaga lume. Este o sărbătoare
veselă pentru că are loc primăvara când natura se trezeşte la viaţă dar şi tristă deoarece ne
aminteşte de durerile şi ruşinea pătimită de Iisus Hristos.
Oamenii de la sat păstrează încă mai multe
obiceiuri de Paşte şi de alte sărbători. În postul Paştelui,
care durează patruzeci de zile, se ţine post, se merge la
biserică şi se împărtăşeşte pentru iertarea păcatelor. Şi eu
merg cu bunica sau cu mama la biserică şi ele mă învaţă ce
să fac şi cum să mă comport în biserică.
Totodată, în această perioadă, se face şi curăţenia
de primăvară şi oamenii se învârt ca furnicuţele în
gospodăriile lor.
Săptămâna de dinaintea nopţii de Înviere este foarte
frumoasă. Totul miroase a curat, a flori şi mergem la
biserică în fiecare seară.
Mama mea înroşeşte ouăle doar în ziua de joi şi
spune că e “Joia Mare”. Ea vrea să facă pasca şi cozonacul vineri însă bunica o ceartă mereu
spunând că e mare păcat să faci treabă în “Vinerea Mare” şi ne îndeamnă să postim şi să mergem
la biserică. Eu nu prea pot să postesc însă părintele din sat ne-a spus că e foarte bine atât cât
putem.
În noaptea de Înviere toată lumea merge cu coşul la biserică pentru a sfinţi ouăle roşii,
pasca şi cozonacul. Din această noapte şi până la Înălţare oamenii se salută cu „Hristos a înviat!”
la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!” Peste patruzeci de zile este Înălţarea şi în aceea zi ne
salutam cu „Hristos s-a înălţat!”.
Paştele durează trei zile.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII
Paştele este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii şi anunţă Învierea Domnului Iisus
Hristos, biruinţa omenirii, triumful asupra suferinţei şi spălarea păcatelor. Ea cade totdeauna la
începutul primăverii, când toată natura învie. Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată şi cu
primăvara. Retrezirea naturii la viaţă simbolizează tocmai noua viaţă pe care creştinii au câştigat-
o prin crucificarea şi învierea lui Iisus.
Românii aşteaptă această sărbătoare ce urmează după Postul Mare (Păresimile), dar, în
acelaşi timp, îşi pregătesc şi casele, care trebuie să fie curate şi îngrijite.
Până la Joia Mare bărbaţii muncesc la câmp. Începând din această zi ei rămân acasă până
după Paşte pentru a îngriji gospodăria şi casa: mătură curtea, strâng gunoaiele, repară gardurile,
ară grădinile, ajută femeile la treburile casei, înjunghie mieii şi purceii de Paşti. Începând din
Joia Mare
sau cu câteva zile mai înainte de aceasta, femeile îngrijesc
şi pregătesc toate cele de trebuinţă pentru ziua de Paşti:
văruiesc casa, spală toate albiturile, zvântă celelalte haine
pentru că nu mai are voie să spele, roşesc ouăle, coc pască
şi cozonac, pregătesc friptura de miel.
Unele fete şi neveste tinere au obiceiul ca înainte
cu două săptămâni de Paşti să-şi coase o cămaşă nouă sau
alte haine pentru ele dar şi pentru ceilalţi membri ai
familiei. „În ajunul acestei sărbători toate sunt curăţite şi
îndreptate, toate sunt unse şi văruite, hainele zvântate şi
curate, bărbaţii bărbieriţi şi spălaţi, iar femeile lăute şi
chitite”.
Sâmbătă seara, când ziua se îngână cu noaptea,
când toate pregătirile sunt încheiate, oamenii nu mai muncesc, dar încep o mulţime de datini şi
obiceiuri.
HRISTOS A ÎNVIAT
Teodorescu C.
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.16 CRAIOVA
E noaptea de Înviere,
Cu toţi ne pregătim
Pe drumul spre Lumină
Cu drag ca să-L cinstim.
Hristos a înviat!
Strigăm cu bucurie
Să fim mai buni, mai darnici,
Miloşi, cu suflet mare
La ceas de sărbătoare!
PAŞTELE
Ivan Daniela
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.16 CRAIOVA
Este mare sărbătoare
În casă la fiecare
Sărbătoarea neamului
Învierea Domnului
Domnului Iisus Hristos
Omul cel prietenos.
Prietenos şi credincios
Şi alături de popor.
A luptat din răsputeri
Împotiva răului
Şi în slujba omului
A întregii omeniri
Ce-I aduce mulţumiri.
PAŞTELE
HRISTOS A ÎNVIAT!
DE PAŞTE
Miulescu Bianca, cls. I G
ŞC. ANTON PANN – RM. VÂLCEA
ÎNDR. DRĂGHICESCU IONELA
E primăvară acum la noi,
Din nou copacii au înflorit,
Prin şoaptele ce curg şuvoi
Se-aude un gingaş ciripit.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
LUMINA ÎNVIERII
Vasilescu Andreea, cls. I, Şcoala Bărbăteşti – Vâlcea
Îndr. Paraschivoiu Ioan
Se-aude pe deal
Al clopotelor cuvânt
Victorios se ridică din mormânt
Domnul nostru bun şi sfânt.
E Paşte – o zi mare –
Bătrâni cu spate aplecat
Cu chipul luminat
Copii cuminţi şi părinţi
Îşi zic: Hristos a înviat!
Adevărat a înviat din morţi
Ca să deschidă larg
Spre Dragoste porţi.
SĂRBĂTOARE
Ciulu-Achim Dalia
Şcoala cu clasele I-VIII ,,George Poboran”Slatina
Prof. Popescu Nicoleta
Primăvara a venit
Şi ne bucurăm cu toţii,
Paştele îl aşteptăm:
-Hai ,copii, să-l preaslăvim.
Să vestească la copii
Învierea lui Hristos.
Mare zi de sărbătoare,
Dragi copii, iubiţi părinţi,
Astăzi fiţi mai buni cu toţii
Şi să îi cinstim pe Sfinţi.
DE PAŞTI
Paştile
Ca noi să ne mântuim
Toţi s-au bucurat
Şi L-au lăudat.
A treia zi a înviat
Şi sus la cer s-a înălţat,
Cu credinţă noi să-L mărim
La Înviere să venim!
PAȘTILE
Țega Alexandra, cls. a V-a A
Școala cu cls. I-VIII Nr.27, Timișoara
Prof. coordonator: Franciscov Simona
Paștile a venit,
Ouăle noi le-am vopsit.
Iepurașul va veni
Să ne-aducă bucurii.
ÎN NOAPTEA ÎNVIERII
La Paşti
Rusu Ioana, clasa a II-a A
Şcoala cu clasele I_VIII ,,Toma Cocişiu”
Blaj, Alba
În strai de sărbătoare
Pământul s-a îmbrăcat
E mare sărbătoare
Hristos a înviat!
Păpădia
Lăcătuş David, clasa a II-a C
Şcoala cu clasele I_VIII ,,Toma Cocişiu”
Blaj, Alba
- Păpădie, păpădie,
Galbenă la pălărie,
Eu cu tine voi zbura
Legat de codiţa ta!
HRISTOS A ÎNVIAT!
IOANA VIJOLI , cls. a IV-a A
Colegiul Naţional “Radu Negru” Făgăraş - Braşov
Azi nu-i piatră la mormânt,
A înviat Domnul cel Sfânt !
A înviat, a înviat !
Şi-a şters al lumii păcat.
DE PAŞTI
Vin Paştile…
Soarele încet răsare,
Peste tot miresme
De flori încântătoare.
Clopotele sună,
Oamenii s-adună,
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Să ciocnească ouăle,
Cântând cântecelele.
Bucuraţi-vă de sărbătoare,
În această zi cu soare!
Şi frumos să vă-mbrăcaţi,
Şi să fiţi cuminţi… curaţi!
Grădina a înverzit,
Florile au înflorit,
Iepuraşul a venit,
Şi toţi ne-am înveselit !
SFINTELE PAȘTI
Cîndea Alexandra, cls. a V-a A
Școala cu cls. I-VIII Nr.27, Timișoara
Prof. coordonator: Franciscov Simona
JOC DE CULORI
Şi astfel un artist,
Cu un vis mare neîmplinit
Păşea acum încrezător
Pe drumul reuşitei
Călăuzit de raza stelei
Încântător.
MAGIE
În iarba pură
Vine din negură
Un licurici
Timid şi bun
El merge-acum
Tot pe un drum.
Lumina dulce
Ce flori aduce
Mângâie calea,
Iar cerul alb
Se duce-n dalb
Etern cuvânt.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012
Magie dulce
Florile duce
Pe câmp uşor,
Iar ploaie cade
Ca mici cascade
Încetişor…
NOAPTE BUNĂ!
Luna ia sub asediul său lumea întreagă. Cerul îşi oblojeşte rana sângerândă cu un văl
negru, subţire de întuneric. Stelele, fiicele cele mai mici ale Văzduhului, s-au gătit în rochii de
aur strălucitoare punându-şi coroniţe de lumină, care trimit săgeţi otrăvite către întunericul de
nepătruns. „Luna-şi picură argintul” în lacul muntelui cărunt, iar larma zilei amuţeşte deodată la
vederea Reginei Nopţii.
Soarele se odihneşte liniştit, lăsându-şi sora să stăpânească lumea cu o mantie de smoală
ce-i învinge pe toţi.
Animalele muntelui mai scot câte un strigăt stins de ajutor, dar sunt uitate până când
soarele va domni din nou. Lacul muntelui cărunt a aţipit şi el. O gâscă sălbatică poposeşte acolo,
lăsându-se uşor şi elegant către oglinda umedă de cristal care este mai firavă decât orice diamant
sau cristal din lume şi mai preţioasă decât tot aurul. Micuţa pasăre sparge luciul apei, cu piciorul
rănit de un glonţ ce a pierit lovindu-o.
Cere ajutor disperat, fiind răpusă de durerea ce-i frânge inima, parcă înmuiată în otrava
crudului vânător.
Îi iau piciorul rănit, îl învelesc cu o pânză albă ca prima zăpadă şi cu un sunet prelung,
dulce, dar în acelaşi timp disperat, pasărea îşi arată eterna recunoştinţă. A stat cu mine câteva
minute, apoi, ca printr-o minune, şi-a luat zborul, mulţumindu-mi încă o dată pentru că i-am
salvat picioruşul atât de gingaş.
După ce am făcut o faptă bună, conştiinţa mi-e împăcată şi nu mă mustră, mulţumindu-
mi, cerul parcă se mai înseninează şi lumea reîncepe să zâmbească. Acum, cu conştiinţa
împăcată şi cu fericire în suflet, pot spune „Noapte bună!” naturii, cerului, Reginei Nopţii,
stelelor, dar nu aş vrea să uit de Sinceritate, Bunătate şi Generozitate.
- Noapte bună, natură nestricată de mână de om. Să dormi liniştită sub aripa Lunii,
protectoarea ta eternă.
Pe-un future-n zbor,/Pe aripi călător” – Nr. 2, 2012